Tuberculoza, surse, metode de profilaxie

   Oricând este utilă o scurtă prezentare a acestei boli, privind epidemiologia și recunoașterea sa.

   Sursele de infecție:
   Bolnavii de tuberculoză pulmonară, în special cei cu forme cavitare.
   Bolnavii cu tuberculoză extrapulmonară (urogenitală, osoasă, ganglionară).
   Animalele bolnave de tuberculoză.

   Căi de pătrundere a infecției:
   Pe calea aerului inspirat în plămâni, prin inhalarea particulelor mici bacilifere, care provin de la bolnav direct prin tuse, strănut sau se depun pe jos și se ridică o dată cu praful bacilifer, contaminând persoanele din jur.
   Pe cale digestivă.
   Transplacentar: fătul se poate infecta de la mama bolnavă.

   Metode de recunoaștere și profilaxie a tuberculozei:
   Clinic: subfebrilitate, oboseală, tuse iritativă sau expectorație cu vinișoare de sânge.
   Testarea tuberculinică (IDR la PPD).
   Examenul bacteriologic.
   Examenul radiologic, ancheta epidemeologică.

   Testarea tuberculinică sau intradermoreacția la PPD (IDR):
   Tehnica IDR este următoarea:
   Cu ajutorul unei seringi etanșe (de 1 ml) se injectează strict intradermic, pe fața anterioară (în treimea mijlocie) a antebrațului stâng, o cantitate de 0,1 ml PPD până se formează o veziculă albă cu diametrul de 5-6 mm.Pentru evitarea injectărilor subcutane, se folosesc ace subțiri, cu vârful scurt, iar soluția nu se injectează decât după ce vârful acului a pătruns complet intradermic și este aproape vizibil prin dermul ușor ridicat în vârful acului.Pentru evitarea contaminărilor cu virus hepatic, seringile și acele se schimbă la fiecare caz și se sterilizează în prealabil, prin fierbere 45 de minute, sau se utilizează seringi și ace de unică folosință.
   PPD este preparat în doze:
   Doza 1 în fiole marcate cu roșu, care conțin 2 unități de PPD în 0,1 ml, pentru testările în masă.
   Doza 2, în fiole marcate cu albastru și conținând 10 unități de PPD la 0,1 ml, diagnosticul individual (în caz de reacție negativă la doza 1).
   Activitatea PPD poate să scadă până la 50%, dacă soluția este ținută mai mult de 3 săptămâni sau dacă seringile se încarcă cu prea mult timp înainte de testare.Se păstrează la o temperatură de 4 grade C.
   Citirea reacției se face după 72 de ore și este recomandabil să fie făcută de două persoane (dublă citire).Nu se ia în considerație eritemul periferic, ci numai intradermic cu denivelare față de tegumentele din jur, palpabil eventual cu pulpa degetului.Se măsoară în mm diametrul transversal al reacției.
   Pot rezulta următoarele categorii epidiomologice:
   Anergici sau IDR negativi, care nu au fost infectați cu tuberculoză și necesită vaccinarea BCG.
   Alergici cu alergie slabă, dimensiuni sub 9 mm, care pot să fie date de o vaccinare BCG anterioară.
   Alergici cu alergie moderată (10-20 mm), deci semnifică prezența unei infecții tuberculoase fără să se poată spune dacă există sau nu și o tuberculoză activă.
   Hiperergici, deci cu reacție mare, de 20-30 mm sau cu ulcerații și flictene; aceștia se consideră că au în mod cert infecție TBC și un risc crescut de îmbolnăvire.

   Depistarea bacteriologică recunoscută ca prioritate în diagnostic se bazează pe punerea în evidență în spută sau secrețiile bronșice a BK la examenul microscopic direct, după colorație Ziehl-Nielsen sau în cultură pe medii speciale Lowenstein.Această metodă nu se aplică în masă, ci pe grupe selecționate, la bolnavii cu simptomatologie respiratorie sau modificări radiologice.Eșantioanele de spută sunt ambalate etanș, în containere speciale (la temperatura de 4 grade C se pot conserva maximum 5 zile), și trimise la laboratorul cel mai apropiat.
   Pentru faptul că aduce precizări prețioase privind diferențierea bacililor vii de cei morți și ai germenilor tipici față de cei atipici, raportat la metoda microscopică (care nu poate face aceste diferențieri), această metodă este de preferat, dar are ca dezavantaj faptul că este de 3 ori mai scumpă.
   Depistarea cazurilor de tuberculoză cu BK pozitiv, și rezistenți la tuberculostaticele uzuale, necesită, pe lângă culturi și teste de sensibilitate (antibiogramă) care impun, acolo unde este cazul, schimbarea regimului terapeutic.

   Examinările radiologice pulmonare: se fac filmele de 7/7 cm sau 10/10.
   Filmele după developare sunt interpretate de radiolog sau ftiziolog.Cazurile suspecte sunt trimise pentru efectuarea unei radiografii mari 30/40 cm.
   Examinarea radiologică se aplică fie întregii populații dintr-un teritoriu, fie unor grupuri cu risc crescut (grupuri periclitate), cu disponibilitate la îmbolnăvire: persoane aflate în apropierea bolnavilor TBC, foști bolnavi TBC într-o fază de rezoluție, suspecții pe imaginea radiologică din ultimii 3 ani, muncitorii din mediu cu noxe, cadrele didactice și întregul personal din școli sau colectivitățile de copii, personalul din sectorul alimentar, zootehnic, aprovizionare cu apă.

   Acheta epidemiologică efectuată în toate familiile sau alte colectivități în care s-au ivit unul sau mai multe cazuri de tuberculoză sau infecție TBC recentă, este menită să ducă la descoperirea unor cazuri noi, necunoscute de boală, legate prin filiațiunea infecției de cazul cunoscut.Ancheta este de tip ascendent, când se pleacă de la bolnavul declarat sau depistat spre descoperirea sursei de infecție de la care a contractat boala, sau de tip descendent, când bolnavul declarat este considerat sursă de infecție și merge spre descoperirea persoanelor pe care le-a infectat sau îmbolnăvit între timp.

   Principalele metode de profilaxie sau combatere a tuberculozei care se aplică în cazurile depistate sunt:
   Vaccinarea BCG.
   Chimioterapia de masa.
   Chimioprofilaxia și lupta în focar.
   Dispensarizarea și educația sanitară.
   Izolarea.

Bolile căilor respiratorii

   Căile respiratorii aeriene se împart în căi respiratorii superioare, medii și inferioare.Pentru că aceste căi sunt în contact permanent cu mediul înconjurator ele pot fi afectate foarte frecvent de infecții și alergii. 

   Infecțiile cele mai frecvente ale tractului respirator sunt cele virale cum ar fi: răceala comuna, gripa, mononucleoza la adolescenți și altele.           
 
   Infecțiile bacteriene sunt mai rare.Ele sunt produse de infecția cu pneumococ sau pneumonia clasică lobară, dar și de alte bacterii mai virulente cum ar fi: safilococul auriu și bacteriile gram negative la bolnavii imunosupresați, diabetici, alcoolici, bătrâni.Acestea pot da bronhopneuomonii, pleurezii, infecții generalizate care uneori sunt grave și necesită asistare mecanică a respirației. Alteori plămânul se umple de lichid  și bolnavul e într-o stare gravă.

   Tuberculoza care făcea ravagii înainte, acum e rară.Cel mai frecvent, infecția tuberculoasă trece neobservată, poate apărea ca o răceală și apoi se vindecă.
   Pot rămâne sechele care se văd pe radiografii ca zone de fibroză și calcificări tipic la vârfurile plămânilor.Bacilul tuberculos poate sta latent ani și zeci de ani.
   Când se produce scăderea rezistenței organismului, infecția se poate declanșa clinic cu tuse și sputa purulenta și cu sânge, așa-zisa hemoptizie.Starea generală este alterată, evoluția e subacută.Bonavul are febră, friguri, transpirații, oboseală, pierde în greutate.Alteori aspectul este acut ca și în celelalte pneumonii.Radiografia pulmonară arată infiltrat pulmonar și caverna tipică (o gaură în țesutul pulmonar).Testul la tuberculină sau PPD-ul e pozitiv.
 
   Tratamentul tuberculozei este azi bine stabilit și foarte eficient, dar de lungă durată, de obicei luni de zile.Bolnavul se poate vindeca complet sau cu sechele minime dacă nu există rezistență la antibiotice ca și în pneumoniile cu alte bacterii sau funguși. 

   Infecțiile pulmonare pot trece aproape neobservate, pot exista pneumonii duse pe picioare în care starea bolnavului e bună și chiar fără febră și se poate trata acasă daca medicul consideră adecvat.
 
   Infecțiile virale nu trebuie tratate cu antibiotice pentru că nu raspund la ele.Dacă suprainfecția cu bacterii apare, sputele sunt galbene, verzi, maro etc. și atunci trebuie instituit tratamentul cu antibiotice.La fel se întâmplă cu secrețiile nazale în rinită sau sinuzită bacteriană.În majoritatea lor, infecțiile căilor respiratorii, mai ales cele virale, se vindecă fără sechele.Uneori pot apărea cronicizări, cu infecții dormante, inflamații si fibroză.Simptomele nu sunt severe, dar sunt supărătoare și pot afecta sănătatea și calitatea vieții.În timp se produc complicații. 

   Sinuzitele cronice pot da dureri de cap și împreună cu bronșitele cronice și cu exacerbările lor, duc în timp la scăderea bunei oxigenări a organismului mai ales dacă se asociază cu emfizem pulmonar.De aceea infecțiile căilor respiratorii trebuie tratate prompt și adecvat.

   Prevenirea infecțiilor căilor respiratorii se face prin evitarea aglomerațiilor si focarelor infecțioase și prin vaccinări antigripale și antipneumococ, mai ales la cei imunosupresați, diabetici, bolnavi pe dializă și bătrâni.