Boală cronică și contagioasă, tuberculoza cunoaște azi o revenire în actualitate.Este îngrijorător că se îmbolnăvesc mulți tineri sau fac parte din familii unde unul are o tuberculoză activă.În această ultimă situație ei (cei rămași acasă neinternați) primesc tratamentul profilactic.
Culoarea indicată pentru efectele ei benefice asupra regenerării celulelor, activarea respirației, creșterea tonusului muscular este culoarea roșie.
Pentru bolnavii internați în sanatorii situate de regulă în zone montane sau submontane într-un mediu înconjurător cu aerul curat, nepoluat, bogat în O2, culoarea verde a pădurilor și albastrul cerului, benefice, este recomandat ca în interior să se folosească pentru decor culorile violet și portocaliu în perioada de recuperare.
În cazul tuberculozei active complicate cu pleurezii, abcese pulmonare, suprapunerea altor stări inflamatorii, se va recurge la culorile albastru și indigo, întocmai ca în afecțiunile acute de scurtă durată.Ele fiind culori reci, se recomandă tablouri policrome în care să regăsim și culori calde (roșu și portocaliu).
Fiind vorba de o boală de lungă durată în care există tulburări secundare ca iritabilitate, nervozitate, culorile albastru și indigo sunt salutare.
Meloterapia:
Supuși unei perioade lungi de tratament medicamentos specific în condițiile izolării (epidemiologic) de familie în sanatorii speciale, bolnavii de TBC, în afara suferințelor propriu-zise cauzate de boală, suferă și pe plan psihic fenomene de frustrare, de înlăturare din mijlocul familiei și societății care le induc iritare, nervozitate, egoism, devin irascibili și răutăcioși.
Pentru evitarea instalării sau pentru îndulcirea acestor manifestări se recurge la mai multe metode terapeutice printre care și meloterapia.Prin virtuțile ei, muzica creează un comportament coordonat din punct de vedere afectiv.
Se va avea în vedere, în special pentru formarea grupului care urmează să asculte un anumit tip de muzică.
Bolnavii, în perioada acută sau complicații, au nevoie de liniște până în perioada când medicul stabilește momentul oportun începerii terapiei muzicale.
În funcție de etapa în care se află din punct de vedere al evoluției bolii, cât și al disponibilității și sensibilității fiecărui bolnav, apreciate și determinate printr-un proces îndelungat în care și psihologul are un rol deosebit, se constituie grupuri de audiție.Acestea privesc cadrele din unitățile sanitare respective.Aici ne referim la bolnavii externați și/sau la membrii familiilor lor, în perioada de reintegrare familială și socială.
Atenție! Muzica poate suscita, induce asociații de idei extramuzicale!Recomandăm o selecție atentă a acelor piese care induc atmosfera de liniște, calm, stare de bine și optimism.Nicidecum muzica incitatoare, zgomotoasă, dată la maximum cu nivel sonor ridicat.
Din piesele clasice recomandăm:
Mendelssohn: cântec de primăvară, Schumann: Reverie, Wagner: Preludiu la Parsifal, Compozitori ai muzicii religioase, toată muzica liturgică.
Din muzica populară cităm:
Muzica instrumentală: orchestră, nai, taragot, vioară, acordeon, melodiile pe care se dansează călușul, care este un străvechi dans terapeutic.
Cântece de dragoste (nu romanță, nu muzică indiană lacrimogenă).
Undele sonore emise de instrument sau de vocea umană declanșează o vibrație (în organele interne) armonioasă, dacă muzica este armonioasă și invers, dacă sunt disonanțe continue și sistematice, induc fenomene nedorite ca: indispoziție, crispare, încrâncenare, tensiune interioară, frică etc.
Să ne reamintim că și noi, asemeni plantelor și animalelor, avem un sistem de enzime și hormoni care funcționează pe legi fizico-chimice și un sistem nervos vegetativ care stă veșnic de baza bunei funcționalități și interdependente a organelor interne.
Recomandăm să ascultați muzică verificată ca benefică, cea care favorizează creșterea plantelor!
