O afecțiune care deranjează foarte mulți bărbați, mai devreme sau mai târziu și care poate fi tratată medicamentos, dar și cu ajutorul plantelor este ademonul de prostată.
Două astfel de plante sunt ghimpele și pufulița cu flori mici, cu care se pot prepara tincturi sau infuzii.Să vedem în detaliu, cum se vor consuma cele două plante.
Tinctura de ghimpe se obține din plantă uscată, măcinată și macerată cu alcool de 70 de grade.Mai exact, se ia un borcan de 800 gr, se umple jumătate cu plantă mărunțită, peste plantă se adaugă alcool până la umplerea borcanului și acesta se închide cu un capac ermetic.Se lasă la macerat timp de 15 zile, apoi se filtrează prin tifon și se păstrează în sticluțe mici, de culoare închisă.
Din acest tratament se ia câte o linguriță diluată în jumătate de pahar de apă, de patru ori pe zi.Tinctura se poate lua în combinație cu cea de pufuliță, pentru rezultate mult mai bune.Din cele două tincturi se ia câte o linguriță de patru ori pe zi, înainte de masă cu o jumătate de oră.Primele rezultate pot apărea după circa 10 zile, iar după o lună îmbunătățirile sunt considerabile.
O primă etapă a tratamentului este indicat să dureze 3 luni, în care se administrează neîntrerupt, după care se urmează cura timp de 10 zile pe lună.În timpul tratamentului nu se consumă alcool, este indicat să fie redus consumul de carne, nu sunt indicate sosurile iuți sau foarte condimentate, sarea ar trebui eliminată pe cât se poate, la fel și hrana conservată.
Cura cu pufuliță cu flori mici durează 10 zile și este indicat consumul acestei plante sub formă de infuzie.O linguriță de plantă se opărește cu 250 gr apă clocotită și se lasă la infuzat 5 minute.Se beau 2 căni pe zi, una dimineața, una seara, cu o jumătate de oră înainte de masă.În timpul curei, nu se consumă alcool și este indicat să se renunțe la cafea.Planta se găsește în magazinele naturiste și se poate prepara și tinctură, la fel ca și cea de ghimpe, pentru a urma tratamentul cu tincturi combinate, așa cum am descris mai sus.
Vă povestim astăzi despre două legume, banale ar spune unii, dar gustoase și cu multe beneficii pentru sănătatea noastră.Prima dintre cele două este țelina, o rădăcinoasă cu un gust inconfundabil.Aceasta este adăugată în multe rețete pentru un plus de savoare, dar este bine de știut că ea conține anumiți constituenți foarte importanți pentru creșterea și dezvoltarea organismelor.Cea de-a doua legumă este tomata, un aliment aflat pe masa oricui și consumat de multe persoane.
Țelina
Conține vitaminele A, B, C, minerale și metaloizi: magneziu, mangan, fier, iod, cupru, sodiu, potasiu, calciu, fosfor.
Pe plan intern țelina are mai multe proprietăți: aperitic, stomahic, tonic general al sistemului nervos, stimulent asupra renalelor, remineralizant, antiscorbutic, depurativ, regenerator sanguin, antipaludic, diuretic, antireumatismal, drenor pulmonar și hepatic, antiseptic, remediu al obezităţii.
Pe plan extern țelina are un binecunoscut efect cicatrizant.
Pentru ca vitaminele să se păstreze, ţelina se consumă cel mai bine crudă. Se pot obţine salate gustoase, adăugând la ţelina rasă pe răzătoarea mică ulei, lămâie, sare (sau chiar maioneză). Un pateu gustos se poate obţine dacă ţelina rasă se amestecă în blender cu usturoi pisat mărunt, nucă măcinată și lichid din supă.
Pentru reumatism o cura de ţelină timp de 40 zile se dovedeşte a fi benefică. Se consumă dimineaţa pe stomacul gol o ţelină care se consumă ca pe un măr, sau, după caz, se rade pe răzătoarea măruntă.
În uz extern se foloseşte zeama care este cicatrizantă, în loţiuni, comprese pe plăgi, ulcere, în gargare şi spălături contra ulceraţiilor gurii, anghine, stingere vocală.
Contra degerăturilor se prepară un decoct de tije sau de căpăţână, ori din cojile de căpăţână - 250g la 1 litru de apă. Se fierb o oră și se fac băi de picioare timp de 10 minute, cât de calde se pot suporta, de 3 ori pe zi. Apoi se șterg picioarele şi se țin învelite.
Tomata sau pătlăgeaua roșie
Conține apă 90%, glucide 4%, protide 1%, lipide 0,3%, acizi organici, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, şi numeroase oligoelemente(zinc, cupru, fier, bor, iod). Roşia este de asemenea bogată în vitamine: A, B1, B2, B6, C, PP, E, K.
Roşia nu conţine oxalaţi, dar are în componente un corp comparabil cu cortizonul. De aceea este indicată suferinzilor de reumatism şi de gută.
100g roşie proaspătă ne poate furniza: 13% vitamina A din necesarul zilnic al unui adult, 5% acid folic, 8% vitamina B1, 33% vitamina C.
O salată de roşii nu trebuie pregătită cu mai multe ore înainte de masă, deoarece îşi pierde o parte din proprietăţi.
Roşia este indicată ca tratament pentru numeroase boli: astenii, inapetenţă, intoxicaţii cronice, pletoră, hipervâscozitate sanguină, arterioscleroză, reumatism, azotemie, litiaze(urinară şi biliară), arterită, stări inflamatorii ale tractului digestiv. În uz extern este folosită împotriva acneei şi a înţepăturilor de insecte.
Se poate folosi:
- în salate,
- ca și suc (3 pahare pe zi timp de trei săptămâni, o lună), care poate fi amestecat, în părţi egale cu suc de ţelină,
- ca tratament împotriva acneei: se tamponează zona afectată cu o felie de roşie iar a doua zi cu frunze de măcriş strivite. Se lasă să acţioneze de fiecare dată timp de ½ oră apoi se spală cu apă rece,
- ca tratament contra înţepăturilor de insecte - se freacă zona respectivă cu frunze de roşie strivite,
- ca și ajutor în petele de cerneală de pe o ţesătură albă: se freacă bine petele cu suc de roşii,
- armă contra viespilor și țânțarilor: frunzele de roşii se agață în şirag în camere.
O problemă care afectează tot mai multe persoane, acum, în secolul vitezei și al stresului, este insomnia.Această afecțiune se traduce prin dificultatea de a dormi sau printr-un somn întrerupt (somnul durează o oră sau două).Persoanele care suferă de insomnii au și alte probleme de sănătate, sunt irascibile și nervoase, iar organismul are de suferit, asta în condițiile în care un adult ar trebui să doarmă 6-8 ore din 24.
Cauzele principale ale insomniei sunt: surmenajul psiho-social, tulburările digestive, stresul, sedentarismul, surmenajul fizic și intelectual, abuzul de alcool, zgomotele, mesele prea copioase seara și unele boli precum: astmul,dischinezia, bronșita, ulcerul, durerile reumatice, cardiopatia, migrenele, adenomul de prostată, bolile cardio-vasculare.
Există și alte circumstanțe ce pot
fi însoțite de insomnie: nevrozele, toxicomaniile minore (cafea, cacao, pepsi, coca-cola)
sau medicamentoase, ori profesiile ce presupun dereglarea cronică a ritmului
somn-veghe.
Înainte de a ajunge la un medic specialist, pentru un tratament medicamentos sau pentru o terapie la psihoterapeut, încercați și următoarele sfaturi.
- evitarea sedentarismului.
- în timpul zilei și mai ales în cea de-a doua parte nu se vor consuma ceai verde sau negru, cafea, băuturi acidulate care conțin cafeină.
- ora de culcare va fi una rezonabilă, iar înainte de somn nu se vor viziona programe care să agite sau nu se vor citi cărți nepotrivite pentru aceea oră, ci dimpotrivă se va urmări relaxarea înainte de culcare.
- cea mai bună poziție a corpului, pentru somn, este pe spate, cu brațele întinse pe lângă corp.
- un pahar de lapte cald cu sau fără miere poate fi de ajutor.
- menținerea unui program de viață cât mai ordonat.
- o baie caldă, relaxantă, cu ulei de lavandă sau lemn de santal, poate avea un efect binefăcător.
- nu se vor administra medicamente sau somnifere fără avizul și consultarea unui medic.
- evitarea suprasolicitărilor fizice sau intelectuale.
- dormitorul ar trebui să fie destinat doar somnului, o cameră liniștită, bine aerisită, zugrăvită în culori care să destindă, fără aparate electronice sau electrocasnice.
- se recomandă consumul de ceaiuri din plante cu efect relaxant: flori de lavandă, conuri de hamei, flori de tei, rădăcină de valeriană, flori de măghiran, flori de sulfină, frunze de roiniță, flori de mușețel.
Crește cu precădere pe câmpiile din zonele deluroase și prealpine și o găsim la margini de păduri și sub tufișuri.
Se mai numește aglică, anghelină, aglici, agrișel, calce, cinci-foi, cizma-cucului, talpa-gâștii, țâța-caprei, țâța-oii, urechița -ursului.
Are o tulpina inalta de 10-20 de centimetri, ce se termină cu o umbrelă florală de un galben deschis, cu un parfum slab.
Florile galben aurii se ridică din centrul acestei rozete.
Planta are o infuență liniștitoare asupra inimii și a nervilor, este un bun somnifer, înlătură tulburările nervoase, elimină toate substanțele toxice.
Cine are predispoziție spre boala articulațiilor sau afecțiunilor membrelor (artrită și reumatism) este sfătuit să bea zilnic o perioadă mai lungă de timp una până la două cești de ceai de ciuboțica-cucului. Durerile puternice se vor atenua și cu timpul vor dispărea complet.
Ceaiul de ciuboțica-cucului este în plus și un mijloc excelent de întărire a nervilor și de tonifiere a inimii, calmează migrenele și durerile de cap pe bază nervoasă, are efect asupra inflamației miocardului, a hidropiziei și a tendinței spre apoplexie.
O fiertură de rădăcini de ciuboțica-cucului, amestecată cu miere, rezultă un ceai pentru rinichi care ajută la eliminarea calculului vezical (pietrei de vezică).
În afecțiunile inimii se recomandă vinul de ciuboțica-cucului, pe care ni-l putem prepara singuri primăvara. Se umple o sticlă de 2 litri cu flori proaspete de ciuboțica-cucului (umbrelele florale întregi), fără a se îndesa, iar deasupra se toarnă vin alb natural, curat. Florile trebuie să fie acoperite cu lichid. Sticla se lasă, astupată ușor cu un dop de plută, să stea 14 zile în soare. În afecțiunile cardiace se ia din când în când câte o înghițitură de vin, cardiacii pot să bea până la 3 linguri pline pe zi.
Ceai contra insomniei:
- 50 grame de ciuboțica-cucului,
- 25 grame de flori de levănțică,
- 10 grame de sunătoare,
- 15 grame de con de hamei,
- 5 grame de rădăcini de odolean.
Se opărește 1 linguriță (cu vârf) din acest amestec cu ¼ litru de apă și se lasă să stea 3 minute. Ceaiul se bea foarte cald, cu înghițituri mici, înainte de culcare. Se poate îndulci cu puțină miere, după gust.
Ceai depurativ de primăvară:
- 50 grame de ciuboțica-cucului,
- 50 grame de mlădițe de soc,
- 15 grame de frunze de urzici,
- 15 grame de rădăcini de păpădie.
Se folosește 1 linguriță (cu vârf) din acest amestec la ¼ de apă, plantele se opăresc și se lasă să stea 3 minute. Se beau în timpul zilei 2 cești, înghițitură cu înghițitură, ceaiul se îndulcește eventual cu puțină miere. (Prin mlădițe de soc se înțeleg mugurii tineri, care tocmai răsar primăvara).
Fiecare tip de ten se confruntă la un moment dat cu probleme și acestea se pot rezolva cu ingrediente deloc pretențioase.Apelăm la ce găsim în cămară și frigider, aplicăm o mască și ne bucurăm de rezultate.
Măști care au ca ingredient principal, morcovul:
- un morcov ras amestecat cu o lingură de lapte se aplică pe față pentru 20 de minute, după care se curăță tenul cu suc de morcov.Pielea rămâne catifelată și hidratată.
- un morcov ras se amestecă cu un albuș de ou bătut spumă, se adaugă făină până când se obține o pastă omogenă, care se întinde pe față și gât pentru 20 de minute.Masca este indicată tenului gras.
- o mască din morcov ras se întinde pe față în strat subțire pentru 20 de minute, apoi se curăță fața care se împrospătează.
- un morcov ras se pune pe un tifon și se aplică pe față pentru 15-20 de minute, apoi se clătește tenul cu apă călduță.Aplicând o astfel de mască de 2-3 ori pe săptămână, timp de o lună de zile, reușim să schimbăm o piele palidă, fără culoare, ștearsă, într-una vie, ca și cum ar fi prins un bronz uniform.
- pentru un ten gras, palid, se aplică o mască obținută dintr-un morcov ras amestecat cu o cantitate mică de talc.
- pentru a reda prospețimea tenului și a revigora un ten obosit, aplicăm o mască formată din trei morcovi rași, amestecați cu o lingură de piure de cartofi proaspăt și o jumătate de gălbenuș de ou.Toate ingredientele se amestecă foarte bine, se aplică pe față într-un strat uniform și se păstrează pentru 15 minute.
Ajutorul primit de la roșii: acestea conțin săruri minerale și vitamine, sunt foarte folositoare, au mult potasiu și sunt des folosite în cosmetică, în diferite combinații.
- brânza de vaci amestecată cu roșii este foarte bună pentru orice tip de ten.Două linguri de brânză proaspătă se amestecă cu o lingură de lapte, o lingură de ulei de floarea-soarelui și o roșie pasată.Amestecul obținut se întinde pe față pentru 15-20 de minute, apoi se clătește tenul cu apă călduță, iar după câteva minute cu apă rece.
- aspectul unui ten gras cu pori măriți poate fi îmbunătățit prin aplicarea unor felii de roșie proaspătă pe tot tenul.Acestea se țin 10 minute, după care fața se clătește cu apă rece.
- tot pentru porii măriți vă puteți așeza pe față, pentru 15-20 minute o bucată de pânză înmuiată în suc de roșii.
- o roșie pasată se amestecă cu o cantitate mică de amidon, apoi se adaugă câteva picături de ulei vegetal.Pasta obținută se întinde pe față pentru 20 de minute, apoi se clătește tenul cu apă călduță.Masca este destinată tenului uscat.
Castravetele, un ingredient de bază:
- un masaj al tenului cu o bucată de castravete proaspăt poate ajuta în caz de transpirație excesivă la nivelul feței.
- se amestecă două linguri de brânză de vaci, o lingură de lapte, o linguriță de ulei de
floarea-soarelui, un castravete dat pe răzătoare, puțin pătrunjel verde.Amestecul obținut se întinde pe față pentru 15 -20 de minte, apoi se clătește tenul cu apă călduță.La final fața se clătește cu apă rece.
- împotriva pistruilor sau a petelor, se masează fața cu o bucată de castravete și apoi se unge fața cu iaurt.La final se clătește fața cu apă călduța, iar pielea rămâne catifelată.
- pentru o piele ofilită și palidă se aplică o mască din castravete ras amestecat cu miere care se păstrează pentru 20-25 de minute, apoi tenul se spală cu un decoct din petale de trandafir.
- pentru a întârzia apariția ridurilor, se așează pe acele locuri predispuse, felii de castravete congelat.
- se curăță un castravete de coajă, se taie felii și se aplică pe față și gât pentru 3-5 minute, apoi se amestecă un morcov dat pe răzătoare cu un gălbenuș de ou și se aplică pe față pentru 20 de minute.Tenul se clătește cu apă călduță și apoi cu apă rece.
- putem face ca pistruii să fie mai puțin vizibili dacă se spală tenul cu suc proaspăt de castravete de câteva ori pe zi.
Vă prezentăm astăzi câteva beneficii ale prazului și ale ridichii negre și vă arătăm cum putem profita de ele și cum este indicat să le consumăm.
Prazul
Acesta conţine: vitamina B şi C, fier, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, mangan, sulf, siliciu, esenţă sulfoazotată, mucilagii, celuloză.
Indicaţii:
Uz intern:
- dispepsii,
- anemie,
- reumatisme, artrită, gută,
- afecţiuni urinare,
- azotemie, insuficienţă renală,
- obezitate,
- arteroscleroză.
Uz extern:
- abcese,
- furuncule,
- cistite,
- retenţie de urină,
- hemoroizi,
- bătături şi întărituri,
- înţepături de insecte,
- plăgi,
- îngrijirea tenului.
Mod de folosire:
Uz intern:
- crud, tăiat foarte subţire, în salată, amestecat cu alte crudităţi.
- decoct de praz, supe, apa în care s-a fiert prazul.
Uz extern:
- suc de praz + lapte sau zer: în loţiuni contra roşeţelor şi a erupţiilor feţei.
- suc de praz + miez de pâine: rezultă o pastă care grăbeşte colectarea în abcese şi furuncule.
- contra furunculelor: cataplasme cu părţile albe ale prazului, zdrobite în foarte puţină apă îndulcită.
- contra retenţiei de urină şi a cistitelor: se fierb la foc domol 6 fire de praz acoperite cu ulei de măsline. Se aplică pe partea de jos a abdomenului, calde.
- contra bătăturilor şi locurilor întărite: se pune la macerat în oţet timp de 24 ore, o frunză de praz; se aplică noaptea cu partea umedă. Calozitatea se va coji. Se repetă, dacă este nevoie.
- contra înţepăturilor de insecte: cu o căpăţână de praz, tăiată în două, frecaţi bine (după ce aţi extras acul). Usturoiul şi ceapa dau aceleiaşi rezultate prompte.
- contra plăgilor: frunza de praz constituie un pansament antiseptic şi cicatrizant.
Ridichea neagră
Indicaţii:
- Litiază biliară şi urinară,
- Colecistite,
- Dispepsii,
- Insuficienţă hepatică,
- Ficat colonial,
- Afecţiuni pulmonare, bronşite cronice, astm,
- Gută, reumatisme, artrite cronice,
- Tuse convulsivă,
- Rahitism,
- Alergii,
- Scorbut,
- Eczemă.
Mod de folosire:
- Crudă în aperitive (se taie felii subţiri, sau se rade și se adaugă după gust, sare, ulei, lămâie).
- Suc proaspăt extras: 20-50g pe zi (100-400g în cazurile de litiază biliară).
- Contra tusei (de orice fel): sirop preparat în următorul mod: aşezaţi într-un vas de pământ straturi alternative de rondele de ridiche neagră şi de zahăr candel. A doua zi veţi constata că s-a format un sirop abundent. 4-6 linguri pe zi (din acest sirop) ameliorează tusea cea mai rebelă. Siropul acesta este pe de altă parte unul dintre cei mai buni fortifianţi care se pot da unui copil care are probleme de creștere sau unui adolescent obosit.
Se știe că femeile sunt veșnic nemulțumite de ceva, că mereu apelează la trucuri pentru a-și acoperi defectele.Micile retușuri, îndeplinite așa cum trebuie, îți pot oferi un ten cu care să te poți mândri.
Să vedem care sunt cele mai des întâlnite probleme și cum le îndreptăm prin make-up.
Nas prea lat:
După ce aplicăm fondul de ten sau pudra în nuanța obișnuită, se trasează o linie verticală de la radacină până la vârful nasului cu pudră într-o nuanță mai deschisă. Pe ambele laturi ale nasului se aplică o nuanță închisă (umbră), apoi se acoperă întreg nasul cu o undă ușoară de pudră în nuanța normală. Efectul este uimitor.
Ochi obosiți:
Pentru ca ochii să nu mai aibă un aspect obosit, ne putem apăsa ușor 5 minute pleoapele cu palmele. Astfel, ne vom recăpăta echilibrul, iar ochii se vor odihni.
Maxilar pronunțat:
Pentru a face ca maxilarul să nu pară atât de pronunțat, folosim pudră și culori utilizate la umbrirea pleoapelor. Se obține un efect vizual aplicând pe mijlocul bărbiei o pată de pudră deschisă la culoare. Astfel este distrasă atenția de la maxilar spre bărbie. Efectul este și mai bun dacă aplicăm pudră mai închisă la culoare, cum ar fi ocru, de la ureche spre bărbie.
Puțin roșu discret se poate adăuga de la ureche spre colțul gurii. Să nu uităm însă ca toate petele de culoare vor fi atenuate dinspre centru către margini, astfel încit să nu se vadă dungi sau pete, ci doar culori pale, pierdute.
Pleoape căzute:
Se conturează pleoapele chiar la rădăcina genelor, se estompează treptat fardul spre partea exterioară a pleoapelor, apoi se aplică un ușor fard ocru în zona unde pleoapa este mai căzută.
Buze prea subțiri:
Acest defect se poate corecta cu ajutorul creionului pentru conturarea buzelor. Nu trebuie să exageram însă: conturul desenat nu va depăși linia buzelor decât cu maximum 1mm. Pentru ca totul să pară cât mai natural și să se mențină în timp, la mijlocul buzei superioare conturul se desenează cu creion alb. Peste toate liniile se aplică rujul, buzele părând astfel mai pline într-un mod cât se poate de natural.
Alte mici trucuri:
Dacă sprâncenele sunt prea coborâte asupra ochilor, putem smulge câteva fire de la partea inferioară a sprâncenelor, pentru a mări distanța de la sprâncene la pleoapa superioară.
Distanța între sprâncene, la rădăcina nasului, trebuie sa fie egală cu lățimea însumată a degetelor mijlociu și inelar.
Dacă avem sprâncene groase și la partea superioară unele fire rebele, acestea trebuie îndepărtate.
