Mierea ca şi medicament reprezintă doar o parte a apiterapiei.Calităţile extraordinare ale mierii: medicament şi aliment preţios în acelaşi timp, sunt cunoscute încă din antichitate.
Mierea se asimilează foarte uşor de către organism şi ne oferă energie şi substanţe bioactive şi nutritive. Conţinutul de microelemente al mierii este similar celui al sângelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compuşi aromatici, fitohormoni, acizi organici: lactic, citric, malic, oxalic, dextrină, compuşi ai azotului, în total 435 de substanţe. Acestea asigură mierii un loc aparte în reglarea funcţiilor organismului uman.
Orice tip de miere are proprietăţi specifice: mierea de levănţică lecuieşte tusea şi durerile de gât; mierea de tei uşurează stările febrile şi durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic şi remediu în pneumonii, astm bronşic, stări nervoase, tuberculoză; mierea de brad este utilă în bolile căilor respiratorii; cea de salcâm este un bun calmant şi tonic; mierea de castan sălbatic creşte tensiunea arterială; mierea de castan comestibil are acţiune antimicrobiană, mai ales în bolile de stomac, intestinale şi renale; mierea de izmă este bună ca leac împotriva durerilor, antihemoragică, tonifiantă; mierea de floarea-soarelui este utilă în bronşite şi boli de stomac.
Mierea de flori de câmp are o puternică acţiune antimicrobiană, cea de livadă (de pomi fructiferi) vindecă afecţiunile renale, pulmonare şi intestinale. Mierea de munte are calităţi deosebite în bolile de căi respiratorii şi în alergii, fiind o însumare de substanţe nutritive şi curative.
Mierea este un remediu eficient în diferite boli interne şi ale pielii, un excelent tonic pentru copii, convalescenţi, pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru gravide.
Luând în mod regulat miere, câte o linguriţă dimineaţa, cu o oră înaintea micului dejun; o linguriţă la două ore după masa de prânz şi o linguriţă după cină, se normalizează tensiunea arterială şi digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. În cazul colitelor şi gastritelor, mierea se asimilează mai bine cu puţină apă caldă în care se dizolvă.
Mierea se pastrează în vase bine închise, la rece şi la întuneric, în încăperi curate şi uscate.Mierea nu se va păstra în apropierea substanţelor ce degajă mirosuri tari, căci absoarbe mirosurile.
Mierea este contraindicată diabeticilor şi obezilor.
Produsele apicole: mierea, lăptişorul de matcaă, polenul, propolisul, veninul de albine şi ceara, contribuie la întărirea organismului, astfel încât persoanele care le consumă reuşesc să evite aproape în totalitate orice afecţiune.
Lăptişorul de matcă se ştie că are un conţinut de vitamine din grupa B, mai ridicat decât drojdia de bere. Are un rol deosebit în metabolismul celular, în activitatea creierului, reduce colesterolul din sânge, este util în digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase şi refacerea glandelor cu secreţie internă.
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat în elemente necesare existenţei plantelor, dar şi organismelor animale. Într-un kilogram de polen găsim atâtea doze zilnice de ritin (vitamina P), câte ar fi necesare câtorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului.Anevrina, o substanţă care se găseşte în polen, are un rol deosebit de important în buna funcţionare a sistemului nervos.
În plus, polenul este un stimulent al poftei de mâncare, înlesneşte digestia, îmbunătăţeşte tonusul, alungă oboseala, previne rahitismul, căderea părului şi chiar face să crească mai repede părul, hrănindu-i rădăcinile.
Propolisul este compus din răşini vegetale, balsam de diferite compoziţii, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente: cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adaugă polen, flavonoide, secretţii ale glandelor salivare ale albinelor.
Propolisul este folosit ca biostimulator, care măreşte rezistenţa fizică şi înlătură oboseala. Datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul îşi găseşte tot mai multe utilizări. Este un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni, tăieturi şi, mai ales arsuri, degerături. Este foarte util în vindecarea rănilor de la armele de foc, precum şi în cicatrizarea operaţiilor. Propolisul vindecă mucoasa bucală şi este benefic în sângerările gingiilor. Balsamul de propolis protejează împotriva radiaţiilor.
Veninul de albine se foloseşte în vindecarea astmului bronşic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, în tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca şi pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei şi ischiemiei.
Ceara de albine a fost folosită încă din antichitate şi tot de atunci i s-au recunoscut virtuţile terapeutice. Şi astăzi se foloseşte ceara de albine la prepararea unor unguente şi balsamuri. De asemenea, ceara este folosită şi în industria cosmetică.
Kiwi este consumat în special în perioadele reci ale anului pentru întărirea organismului, dar în acelaşi timp, poate fi consumat şi în restul anului.
Kiwi conţine foarte multă vitamina C (un fruct de mărime medie acoperă nevoile zilnice ale unui adult), vitamina E (un fruct asigură un sfert din aportul zilnic de vitamina E recomandat), vitamina B2, vitamina B3, vitamina A, acizi organici şi fibre.
Fructul este bogat în cupru, potasiu şi magneziu, dar conţine şi alte minerale: calciu, fosfor, fier, seleniu, zinc. Trebuie remarcat faptul că un fruct kiwi conţine mai mult potasiu decât o banană.
Cu toate că este bogat în substanţe nutritive, un fruct de kiwi are numai 45 calorii. El reprezintă un puternic antioxidant, întăritor al sistemului imunitar cu mare eficacitate împotriva efectelor îmbătrânirii.
Consumul de kiwi reduce riscul producerii cancerului, a bolilor de inimă şi previne formarea cataractei, care poate cauza orbirea. El previne apariţia astmului şi a alergiilor şi participă la refacerea structurilor lezate, intervenind în stările inflamatorii şi în vindecarea rănilor.Are efect tonic asupra capilarelor şi protejează arterele împotriva depunerii plăcuţelor de aterom. Fibrele de kiwi protejează împotriva diabetului şi a bolilor de inimă.
Spre deosebire de alte surse de vitamina E, kiwi este un fruct sărac în grăsimi. Având doar 45 cal/100 g şi foarte multe fibre, reprezintă un fruct ideal pentru cazurile de obezitate.
Cuprul din kiwi este vital pentru creşterea copiilor, întărirea oaselor, întărirea dentiţiei, dezvoltarea cerebrală şi echilibrarea imunităţii.
Fructul se consumă proaspăt, tăiat pe jumătate şi mâncat direct din coajă cu ajutorul unei linguriţe sau ca suc natural.
Cura constă în consumul a 100-250 g kiwi pe zi în cure de câte două săptămâni. Se poate consuma dimineaţa înainte de masă sau chiar în timpul mesei în amestec cu puţină brânză de vaci.
Pentru persoanele care îşi doresc să arate bine şi să slăbească sau care sunt nevoite să ţină o dietă din motive de sănătate, venim astăzi cu o serie de idei ajutătoare.
Atunci când faceţi mişcare, nu trebuie să forţaţi de la început, să transpiraţi în exces, în speranţa de a obţine rezultate spectaculoase după o zi sau două: în cel mai bun caz vă veţi alege cu o febră musculară. Pentru a reuşi să slăbiţi, exerciţiile fizice trebuie practicate regulat.Încet, dar sigur, veţi obţine rezultate.
Alegerea tipului de exerciţii fizice depinde de vârsta dvs., dacă aţi mai practicat vreun sport până acum, dacă aveţi probleme de sănătate. Puteţi începe cu plimbări în aer liber, apoi marşuri, jogging, aerobic.Nu uitaţi să consultaţi medicul înainte de a face efort susţinut.Oricum, indiferent de vârstă, ţineţi minte că nu trebuie neapărat să faceţi performanţă, important e să vă mişcaţi.
Practicarea exerciţiilor fizice intensifică metabolismul, consumând o cantitate mare de calorii. În plus, sportul vă sculptează corpul, îl modelează, fiind indispensabil mai ales atunci când se slăbeşte mult dintr-o dată; altfel, pielea se lasă, începe să atârne şi se poate să nu vă placă rezultatul final, chiar dacă numărul de kilograme scade.Exerciţiile fizice cresc tonusul muscular şi cel psihic, vă ajută să vă simţiţi activi, plini de energie şi de voie bună. Ele acţionează benefic asupra tuturor organelor corpului, care devine astfel mai sănătos.
Încercaţi să vă planificaţi mesele şi meniurile, să alegeţi alimente sănătoase, cu puţine calorii, de exemplu legume crude sau fructe în diferite combinaţii.
Mâncatul în faţa televizorului este un obicei foarte dăunător, deoarece nu vă puteţi da seama ce şi cât mâncaţi.Cu ochii la TV, inghiţiţi cantităţi impresionante de biscuiţi, chipsuri, popcorn, ciocolată, îngheţată, alimente fără vitamine, cu un conţinut ridicat de calorii. Se poate întâmpla să nu vă intereseze ceea ce vedeţi la televizor. Cu toate acestea, staţi fiindcă nu aveţi ceva mai bun de făcut. Atunci mâncaţi ca să adăugaţi emisiunilor insipide, ceva sare şi piper.Sau, mai grav, nu aveţi chef să vă apucaţi de lucru şi mâncatul e un pretext ca să leneviţi mai departe la TV. În cazul în care vă plictisiţi la televizor, nimeni nu vă obligă să rămâneţi acolo. Daca nu aveţi treabă, găsiţi-vă o ocupaţie care să vă atragă. De exemplu, ieşiţi la o plimbare sau citiţi o carte. Nu trebuie să staţi degeaba, fiţi activi!
Nu puţine sunt persoanele care sar peste micul dejun. Fie se trezesc târziu şi se grăbesc la serviciu sau la şcoală, fie savurează doar o cafeluţă şi eventual o ţigară. În timpul zilei ronţăie ceva pe fugă sau iau o gustare rapidă la prânz, asta daca au pauză de masă. Bineîţeles că seara vor să recupereze şi mănâncă cu o poftă sporită.Aceasta este o mare greşeală deoarece seara metabolismul e cel mai scăzut.De obicei, după cină urmează o perioadă de relaxare, când organismul nu mai are nevoie să transforme în energie hrana consumată, care se depune sub forma de grăsime. De aceea, se recomană un mic dejun consistent (de exemplu: ouă, lapte, carne, cereale) şi o masă de seară cât mai uşoară (iaurt, fructe), luată înainte de ora 7, cu minimum 3 ore înainte de culcare.
Pentru a înlătura insomnia sau pentru a o preveni, este bine să ţinem cont de următoarele:
Evitarea la masa de seară a unor alimente cum ar fi: mezelurile, conservele, carnea de vânat, mazărea, fasolea, orezul, ouăle, brânzeturile fermentate.
Cina nu trebuie sa fie nici prea uşoară (deoarece foamea ne poate trezi), nici prea grea. Ea trebuie să conţină proteine (carne de peşte sau de pasăre) şi calciu (lactate), care au proprietăţi sedative. Seara trebuie să ne ferim să consumăm alimente diuretice şi excitante cum sunt alcoolul, tutunul, cafeaua, ceaiul tare şi Coca-Cola. Foarte indicat este să bem un pahar de lapte cald (dacă este posibil, de capră).
Este bine ca înainte de culcare să ne relaxăm cu o muzică placută, cu o lectură uşoară sau cu o plimbare lungă, de 40-60 de minute.
Seara, înainte de culcare, se pot face, timp de câteva minute, băi de aer în faţa ferestrei deschise.
Se va face un duş călduţ sau rece cu 20-30 de minute înainte de culcare, dar în nici un caz fierbinte (în cazul în care vă treziţi in timpul nopţii, puteţi să vă frecaţi energic pe tot corpul cu un prosop înmuiat în apă rece).
Îmbrăcămintea pentru dormit va trebui să fie cât mai lejeră, iar camera bine aerisită înainte de culcare.
Se vor respecta cu stricteţe orele de culcare şi de trezire, aceleaşi în fiecare zi.
Dacă este posibil, se vor folosi perne în care se introduc conuri de hamei, fân, frunze de sulfină, roiniţă.
Putem apela cu încredere la diverse plante medicinale:
Ciuboţica cucului: infuzie din 15 g de flori la un pahar de apă clocotită. Se dă în clocot, după care se lasă să se răcească şi se strecoară. Se ia câte o lingură, de 3-4 ori pe zi şi cu 30 de minute înainte de culcare.
Hameiul: infuzie dintr-o lingură de conuri de hamei (se adună toamna), la 200 ml de apă clocotită. Se bea seara, înainte de culcare. Se mai poate pregăti de asemenea un ceai din 15 conuri de hamei la 500 ml de apă. Se beau 2-3 ceşti pe zi.
Macul: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Se iau 1-2 linguri cu 30 de minute înainte de culcare.
Mărarul: infuzie dintr-o lingură de seminţe de mărar (sau plantă) la 300 ml de apă clocotită. Se beau câte 100 ml, de 3 ori pe zi.
Măghiranul: infuzie dintr-o lingură de plantă la 300 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni pe zi.
Odoleanul: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Se iau 2-4 linguri seara, înainte de culcare. Se mai poate prepara de asemenea şi o tinctură dintr-o parte de plantă şi 5 părţi alcool de 70%. Se iau câte 30-40 picături seara, cu 30 de minute înainte de culcare. Pentru a mări acţiunea sedativă şi calmantă, odoleanul se asociază cu muşeţel, mentă, levanţică.
Păducelul: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Se beau câte 2 căni pe zi.
Porumbarul: infuzie dintr-o linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Ruşcuţa: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se lasă 30 de minute, după care se strecoară. Se iau 2-3 linguri seara, înainte de culcare.
Salcia: decoct din 10 g de coajă mărunţită la 200 ml de apă. Se fierbe 20 de minute, după care se strecoară. Se iau 3-4 linguri pe zi.
Sulfina: infuzie dintr-o linguriţă de flori la 200 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 ceaiuri pe zi.
Şovârvul: infuzie din 2 linguriţe de plantă la 200 ml apă clocotită. Se bea câte un pahar pe zi. În caz de insomnie se poate spăla scalpul cu infuzie de sovârv: infuzie dintr-o mână de şovârv la 3 l de apă clocotită. Se lasă să se răcească 1-2 ore, apoi se spală scalpul.
Talpa gâştei: infuzie din 3 linguri de plantă la 300 ml de apă clocotită. Se iau 2 linguri seara, înainte de culcare.
Teiul: infuzie din 2 linguriţe de flori la 200 ml de apă clocotită. Se beau 2 ceaiuri pe zi, îndulcite cu miere.
Urzica moartă: infuzie dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml de apă clocotită. Se lasă 15-20 de minute, după care se strecoară.Se beau 1-2 ceaiuri pe zi.
În zilele noastre atât medicina contemporană, cât şi medicina populară, au adunat foarte multe date despre diagnosticarea bolilor din organism luând în considerare starea unghiilor.
Medicina tradiţională chinezească a stabilit de foarte mult timp că există o legatură funcţională foarte strânsă între unghii şi ficat. Unghiile sănătoase sunt elastice şi tari, netede, de culoare roz şi conturate în mod egal. În stare normală, unghiile de la picioare trebuie să fie mai tari decât unghiile de la mâini. În cazul în care funcţia ficatului scade în acţiune, unghiile devin moi, deformate şi au o fragilitate foarte ridicată.
Unghiile albăstrui dovedesc insuficienţă cardiacă:
Despre starea de sănătate a organismului se poate vorbi după culoarea unghiilor. În particular, culoarea unghiilor vorbeşte despre calitatea sângelui: culoarea roz-roşiatică a unghiilor oglindeşte starea de sănătate a sângelui şi echilibrul psihic şi fizic; unghiile roşu-lila sunt un semn al slăbiciunii corpului şi al unei oboseli generale.
Unghiile de culoare roşu închis indică conţinutul ridicat de acizi graşi, de colesterol, dar şi hemostaza provocată de folosirea alimentelor grele, grase şi sărate. Inima, rinichii, sistemul circulator şi excretor funcţionează mai greu. Este de asemenea redusă activitatea ficatului, a vezicii biliare şi adesea, a splinei.
Unghiile şi degetele (mai ales pe partea dosului palmei) roşii sau purpurii, indică folosirea sistematică a marijuanei, a haşişului şi a altor substanţe cu efect halucinant. Nuanţa maro închis a unghiilor indică prezenţa frisoanelor. Unghiile galbene arată că ficatul este slăbit. Nuanţa galben-verzui a unghiilor indică prezenţa unor procese purulente în organism. Nuanţa albastră este un simptom al dezechilibrului inimii (inimă slăbită, boli înnăscute ale inimii) şi plămânilor.
Culoarea palidă a unghiilor este un semn al stării proaste a sângelui (al nivelului scăzut de hemoglobină), al anemiei, al energiei scăzute a ficatului şi rinichilor, al frigului resimţit de splină. În cazurile de leucemie sau în alte tipuri de cancer, unghiile au de obicei culoarea aceasta.
Nuanţa de cenuşiu murdar a unghiilor este semn al unui sifilis înnăscut. Petele albe pe unghii arată că există un deficit de zinc sau de calciu în organism şi în acelaşi timp oglindesc procesul de îndepărtare a zaharurilor şi alcoolului, posibilitatea unor tulburări ale sistemului nervos. Petele galbene de pe unghii indică unele tulburări cerebrale. Petele negru-cenuşii pe unghii sunt semnul unei intoxicaţii cu mercur.
Dupa structura unghiilor se poate determina tipul de temperament:
După forma şi structura unghiilor se poate determina temperamentul omului. Unghiile melancolicilor sunt de obicei lungi, adesea palide, aspre, uscate şi fragile. Unghiile flegmaticilor sunt mai pătrate, groase, tari, strălucesc puternic. Unghiile colericilor sunt lunguieţe, tari sau moi, roze sau galbene, strălucesc foarte puţin. Unghiile sangvinilor sunt late, moi, de culoare roz, au formă ovală, strălucesc puţin.
Legătura unghiilor cu organele şi părţile corpului:
Fiecare deget de la mâna sau de la picior, potrivit medicinei tradiţionale, este strâns legat de un organ determinat sau de una dintre glandele de secreţie internă. Dacă una dintre unghii nu arată bine, căutaţi cauza dezechilibrului în acel organ, al cărui meridian este legat de acest deget sau de această unghie.
Unghia de la degetul mare oglindeşte starea creierului. Unghia degetului arătător oglindeşte starea plămânilor şi a intestinului gros. Unghia degetului mijlociu arată starea intestinului subţire. Unghia inelarului arată starea plămânilor. Unghia degetului mic indică starea inimii şi a organelor de reproducere feminine.
Se fierbe un pahar de tărâţe de grâu sau de secară în 2 litri de apă, la foc mic, timp de 30 de minute. Se adaugă 200 gr. de miere şi se fierbe totul încă 5 minute.
Se păstrează amestecul obţinut, la rece. Se consumă câte o jumătate de pahar de amestec, de 2 ori pe zi. Acesta tonifică organismul aflat în convalescenţă.
Dacă fierbem tărâţele în vin,acestea ajută la îndepărtarea unor erupţii sau eczeme de pe scalp. Se vor face spălături zilnice.
Se poate bea apă de tărâţe, încălzită, care ajută în tratarea unor boli de gât, a laringitelor, faringitelor şi tusei.
Furunculii şi coşurile pot fi vindecate prin aplicarea unor comprese obţinute din tărâţe calde, stropite cu oţet.
În cazul afecţiunilor renale este bine să se consume de 3 ori pe zi, înainte de masă, câte o linguriţă de tărâţe încinse, amestecate cu aceeaşi cantitate de miere.
În caz de inflamare a splinei, se va opări un pahar de tărâţe cu puţină apă, aplicându-se calde asupra splinei. Procedura va fi continuată până la însănătoşire.
Pentru ganglioni inflamaţi: se fierb tărâţe de grâu până la obţinerea unei paste dense. Se înfăşoară într-o pânză de bumbac, având grijă să nu fie prea fierbinţi. Se aplică pe ganglionii limfatici umflaţi. Se înfăşoară cu un şal de lână.Compresa se aplică de 3-4 ori pe zi. Tratamentul se ţine 5-6 zile, până la retragerea umflăturilor, tărâţele fiind înlocuite cu altele noi, zilnic. În locul lor poate fi folosit şi orezul fiert.
Astăzi vorbim despre mișcare, exerciții fizice, mai ales cele destinate musculaturii picioarelor.
Stepul - aerobic este un gen de gimnastică de întreținere, foarte popular, cu rezultate extraordinare și care se combină bine cu aerobicul, lucrul efectuându-se pe o platformă, înaltă de aproximativ 10-30 centimetri.
Se începe cu un ritm susținut, printr-un efort minim și ajută la reglarea bătăilor inimii și acumulării energiei, a condiției fizice. Este indicat să dureze între 30-40 minute - nu mai mult. Lecția se termină cu exerciții pentru musculatura abdominală, care se pot face atât pe băncuță cât și la saltea. Grupele musculare angrenate în mișcare sunt în special ale gambelor și ale feselor. Astfel, persoanele care sunt mai dezvoltate în partea inferioară a corpului pot să-și tonifice și să-și modeleze musculatura mai rapid și într-un mod plăcut, exercițiile fiind însoțite de un fond muzical.
Lucrând acest gen de gimnastică, îți dezvolți și îndemânarea. În timp ce urci și cobori de pe platformă (băncuță) sub diferite forme: simplu, cu un genunchi la piept, cu balans de picior lateral, în același timp, lucrezi și musculatura brațelor, care fac diferite mișcări. Cei avansați pot lucra și cu greutăți mici de 1 kilogram.
Exerciții recomandate:
Cu fața la treaptă, urcă alternativ - de 40 de ori.
Stai în lateral, lângă prima treaptă - urci cu piciorul stâng și cobori - de 20 de ori.
Aceeași mișcare, numai că piciorul drept îl ridici întins lateral, de 20 de ori, apoi îl duci întins, prin balans, la spate de 20 de ori.
Urcă în lateral cu piciorul stâng, iar dreptul îl ridici la piept de 20 de ori. La terminarea exercițiilor, ca să relaxezi musculatura membrelor inferioare, ridică piciorul drept pe treaptă, cu sprijin pe călcâi, vârful flexat, piciorul stâng de sprijin este ușor îndoit. Apleacă trunchiul pe picior și cu mâna stângă apucă vârful piciorului drept - menții 10 secunde. Exercițiile se execută cu ambele membre.
Contraindicații:
Exercițiile sunt interzise persoanelor care au probleme cardio-vasculare, care au suferit diferite operații, care au dureri de genunchi sau de coloană vertebrală.
În momentul în care există o stare de disconfort, se poate lucra într-un ritm mai încet sau se poate întrerupe programul.
Acasă este puțin mai greu să practici un program de step-aerobic, dacă îți lipsește platforma (băncuța), dar daca totuși vrei să lucrezi, poți să găsești niște trepte pe care le poți urca, chiar și în pas puțin mai alert.
