Retete de vara

   Pentru astazi va propun trei retete mai usoare, de vara.Mai intai o salata de cruditati racoroasa, apoi o mancare cu telina, iar la final o prajitura cu prune.Totodata, va voi tenta si cu trei bauturi din fructe si legume, numai bune pentru zilele toride.




                                                  Salata de cruditati

   - 300 g mere,
   - 500 g morcovi,
   - 500 g varza alba,
   - zahar, ulei, otet,
   - rosii pentru prezentare.

   Merele bine spalate si curatate de coaja, se dau pe razatoarea mare, morcovii curatati si spalati, se dau pe razatoarea mica, iar varza se toaca marunt si se framanta cu putina sare.
   Se amesteca merele, morcovii, varza, 50 ml ulei, zahar si otet dupa gust.Otetul se poate inlocui si cu zeama de lamaie.
   Rosiile pastrate pentru prezentare, se spala, se scobesc si se umplu cu compozitia obtinuta mai sus.Se aseaza pe o farfurie si se orneaza dupa gust.

                                                     Telina cu ciuperci

   - doua teline mici,
   - doua cepe,
   - o lingura faina,
   - 100 ml vin alb,
   - 200 g ciuperci,
   - piper, sare, foi de dafin.

   Telinele se curata, se spala si se taie in felii de 1 cm.Se pun la fiert cu apa rece si cu sare.Cand sunt pe jumatate fierte, se pun la scurs.
   Se calesc in ulei cepele tocate, se adauga faina si cand totul s-a rumenit usor, se stinge amestecul cu un paharel de vin alb, indoit cu apa.Se adauga sarea, piperul si frunza de dafin.Se lasa sosul la fiert cam 1/2 ora si cand este potrivit de scazut, se toarna peste teline.Se adauga 200 g ciuperci curatate si tocate marunt.Se potriveste gustul de sare si se mai lasa 20 de minute la fiert.

                                                    Prajitura cu prune

   - o cana gris,
   - o cana zahar,
   - o cana fulgi de nuca de cocos,
   - 2/3 cana margarina topita,
   - doua oua, 
   - un iaurt mic, simplu, (125 g),
   - 200 g prune,
   - sare.
   Pentru sirop:
   - o cana zahar,
   - 1/2 cana apa.

   Intr-un castron mai mare se pune grisul, zaharul si nuca de cocos, la care sa adauga un varf de cutit de sare.Se amesteca totul, apoi se incorporeaza iaurtul, (daca doresti o prajitura mai aromata, se poate pune un iaurt cu fructe) si ouale si se amesteca bine pentru a se omogeniza compozitia.Margarina topita se incorporeaza in compozitie si se amesteca usor.Se spala prunele, se scot samburii, se taie prunele in jumatati sau in sferturi, dupa preferinta, si se adauga ultimele in compozitie.Se amesteca totul si se toarna intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina.Se coace la foc mediu si se incearca cu scobitoarea.Cand este gata, se lasa la racit, apoi se taie patratele.Se prepara un sirop din zahar si apa, apoi se tine pe foc, amestecand, pana se ingroasa putin.Siropul cald se toarna peste prajitura rece, taiata.Se presara nuca de cocos pe deasupra si se poate orna cu prune intregi sau migdale.

                                           Suc de pepene galben cu mere

   - un pepena galben decojit si fara seminte,
   - 3-4 mere medii,
   - menta, 
   - gheata.

   Se spala bine merele, se taie bucati si se scot samburii.Se curata si se scot semintele din pepene, dupa care se taie cuburi.Se adauga pe rand merele si pepenele in storcator si in sucul obtinut se poate adauga apa sau socata, daca il doriti mai diluat sau mai acidulat.In pahare, la final, se adauga gheata si o frunzulita de menta.

                                                 Suc cu legume si mere

   - o varza mica (cca 330 g),
   - 2 morcovi,
   - 5 mere micute,
   - o sfecla rosie mica (120 g).

   Se spala merele si varza.Se curata merele de samburi si se taie cuburi, iar varza se curata de foile de deasupra si se taie bucatele.Se curata morcovii si sfecla, se spala si se taie bucati.Pe rand se introduc bucatile de fructe si de legume in storcator, sucul obtinut punandu-se in pahare ornate dupa preferinta.

                                                    Fresh de fructe

   - 2 mere, 
   - 2 portocale,
   - un amestec de capsuni, zmeura, mure.

   Se spala fructele, se curata portocalele si se taie bucati.Se scot samburii la mere si se taie si ele bucati.Se introduc in storcatorul de fructe, iar pentru a obtine mai mult suc, se recomanda ca fructele de padusre si capsunii, sa fie proaspete, nu congelate.

 


   Va dorim pofta buna!

       





 

Feriga

   Denumirea populara a ferigii: barba ursului, falitura, feliga, feriga, ferice, iarba sarpelui, limba cerbului, limba sarpelui, navalnic, spasmul dracului, spata dracului.

   Se cunosc peste 20.000 de specii de ferigi, clasificate in aproximativ 300 de genuri!
Sunt plante iubitoare de umezeala, de aceea le intalnim in locurile unde este racoare si lumina, dar nu foarte puternica. Aceste conditii sunt intalnite in padurile de campie, dar in special in cele de la munte, pe valea raurilor.

   Feriga este prima planta vasculara aparuta pe uscat.
Spre deosebire de alte erbacee, feriga contine xilem si floem, doua substante care fac din aceasta o planta vasculara, adica o planta care are in structura ei vase prin care circula seva.
Un alt lucru deosebit la aceasta planta este faptul ca nu are nici seminte si nici flori.

   Pe spatele frunzelor pot fi observati niste sori maronii.
   Acesti sori, contin sporangi cu spori, care odata ajunsi la maturitate sunt eliberati si cad pe pamant.
   Sporii eliberati germineaza si dau nastere unui protal sub forma de inima. In urma fecundarii se va forma celula-ou, din care se va dezvolta o noua feriga.

   In traditia populara feriga este folosita in diferite afectiuni.
   Rizomul cules toamna si pastrat in loc uscat, este intrebuintat contra teniei, fie pisat marunt si amestecat cu miere, se ia seara si dimineata pe nemancate, fie curatat, fiert, iar decoctul astfel obtinut se bea dimineata pe nemancate.
   Rizomul pisat se poate amesteca cu vin si se consuma pentru afectiuni ale inimii.
   Decoctul de rizom de feriga se mai bea in loc de apa, de catre cei bolnavi de astm.
   Se mai poate folosi decoct de rizom care se tine in gura, pentru ameliorarea durerilor de dinti.

   Planta se poate fierbe si se trateaza picioarele in dureri de reumatism.

   Frunzele de feriga se pot aduna in iunie, iulie, cand sunt in plina dezvoltare, se umple cu ele perne si saltele, fiind foarte indicate pentru un somn odihnitor.

   Compozitie chimica: in general se folosesc rizomii de la feriga si aceştia contin acid filicic, acid alfa si beta flavospidic, ulei volatil format din esteri ai acidului butiric si octilic, tanin, aspidinol, albaspidina, floraspidinol, floraspina, desaspidina, aspidina, paraspidina, floraspirona.

   Filicina are o actiune antiparazitara, de aceea are efect asupra teniei, insa folosirea ferigii, pe cale interna, se face cu precautie si cu sfatul medicului, pentru a nu risca otravirea.
   Din cauza potentialului de toxicitate, tratamentele pe baza de feriga (de orice fel) se administreaza doar sub supravegherea medicului.
   Supradozarea se manifesta prin: greata, varsaturi, diaree, tulburări nervoase, oboseala, somnolenta, tulburari de vedere si auz, dereglarea batailor inimii etc.
   Si feriguta dulce este citotoxica. Este posibil ca beneficiile terapeutice ale plantei sa fie mai mici decat pericolele cu manifestare tardiva!

   Extern, feriga se foloseste in: dureri de  guta sau raceli unde este foarte eficienta.
   Pentru guta: o mana de frunze se vor fierbe timp de 10 minute dupa care se va face o cataplasma cu aceste frunze. Peste noapte se pot pune comprese cu acest lichid care se imbiba intr-o panza cu care se panseaza locul dureros.
   Pentru raceli: se fac bai fierbinti la picioare, iar in aceea apa se pun frunze de feriga.

   Radacina de feriga mai poate fi utilizata impreuna cu frunzele de nuc in bai caldute, ce au efect in cazul varicelor.

   Feriga este uneori folosita in medicina pentru tratarea ranilor si curatarea taieturilor.
   Feriga este considerata un bun bandaj atunci cand nu ai la indemana materialele medicale necesare.

   Pentru persoanele care au fost intepate de tantari, medicii fitoterapeuti recomanda frictionarea regiunii cu frunze de feriga.

   Feriguta dulce are un rizom mic, putin carnos, orizontal, usor turtit, de grosimea unui creion, din care se dezvolta frunze compuse, penate, lungi de 10-25 cm, rotunjite la varf.
   Rizomul uscat al ferigutei dulci, colectat toamna tarziu sau primavara devreme, are valoare fitoterapeutica.
   Atat gustul, cat si mirosul rizomului de feriguta dulce sunt neplacute.
   Rizomul contine glucide, ulei gras, rasini, enzime si este laxativ, colagog si litotritic.
   Se utilizeaza in afectiuni hepato-biliare insotite de constipatie si ca adjuvant in litiazele urinare, in general sub forma de decoct.
   Acesta se prepara dintr-o lingura cu radacina uscata fiarta in 400 ml apa, pană ce un sfert din apa se evapora. Preparatul se bea treptat, pe parcursul a doua-trei ore.Si infuzia este foarte buna pentru afectiunile prezentate. Se obtine oparind o lingurita cu radacina macinata cu o cana cu apa.
   Ceaiul de feriguta se mai foloseste in anorexia provocata de indigestii ori cauzata de parazitii intestinali.

 
   

Punctele de grasime

   Pe langa cosuri, puncte negre, acnee, cuperoza si alte probleme ale tenului, femeile se confrunta si cu punctele de grasime.Acestea apar la persoanele adulte, dar poate fi intalnita in unele cazuri si la copii si bebelusi.De cele mai multe ori punctele de grasime dispar de la sine, pe masura ce inaintam in varsta.

   Atunci cand cheratina, o substanta produsa de piele, ramane blocata in tesuturile de la suprafata pielii, se formeaza mici chisturi, adica aceste puncte de grasime.Zonele unde acestea se extind sunt obrajii, pleoapele, zona ochilor, dar sunt persoane care au puncte de grasime si pe gat, piept si frunte, insotite de puncte negre si acnee.Acumularea de sebum din pori, astuparea porilor si ingramadirea bacteriilor sub piele pot duce la formarea de puncte albe, sau galben deschis.

 

   Punctele de grasime sunt micute, au un aspect perlat si pot fi confundate cu cosurile, insa indepartarea lor se face cu multa grija.Radacinile lor sunt destul de adanci, insa sunt nedureroase si fara efecte secundare, iar dupa cateva zile pot disparea de la sine.

   Exista o mare diferenta intre punctele negre si punctele albe:  punctele negre sunt pori partial blocati, iar porii complet blocati sunt numiti puncte albe.

   Indepartarea lor se face in cabinetul  unui medic dermatolog, asta in cazul in care nu dispar de la sine.Stoarcerea unui punct de grasime, la fel ca a unui cos, poate duce la aparitia unor cicatrici permanente.

    Cosmeticiana va deschide porii si va catifela pielea pentru a curata mai usor impuritatile. Dupa aceasta etapa va fi mai usor sa indeparteze comedoanele/punctele negre, punctele albe si toate cosurile.
    Va folosi apoi un ac sterilizat pentru a apuca usor varful punctului alb. O presiune usoara va fi necesara pentru a elibera materia. In principiu, acesta este cel mai folosit mod de a indeparta punctele albe, atat de catre dermatolog cat si de catre cosmeticiana. Metoda seamana cu modul in care este indepartat un cos, dar este necesara o atentie mai mare.

   Exista o serie de modalitati prin care se poate preveni aparitia acestora, cum ar fi:

   1.Curatarea fetei de cel putin doua ori pe zi cu produse de ingrijire specifice tipului  de ten.Lotiunea de curatare faciala ar trebui sa contina acid salicilic sau acizi alfa hidroxi, pentru a destupa porii.Trebuie sa avem grija ce fel de produse folosim, deoarece unele dintre acestea favorizeaza aparitia punctelor de grasime, din cauza substantelor pe care le contin.Produsele folosite ar trebui sa fie antibacteriene, iar o lotiune tonica pentru inchiderea porilor poate fi folosita dimineata si seara.

   2. Exfolierea pielii in mod regulat, de doua sau trei ori pe saptamana.Produsele exfoliante se aplica pe toata suprafata pielii cu miscari largi, circulare, insistand pe zonele cu probleme.Se recomanda un exfoliant usor, cu particule mici.

   3.Crema hidratanta nu trebuie sa lipseasca din rutina zilnica de ingrijire, indiferent daca vorbim de un ten gras sau mixt.

   4.O sauna faciala, macar o data pe saptamana, este foarte indicata. Se sta cu fata la aburi, pentru cateva minute, pentru a curata fata de impuritati si pentru a deschide porii.Pielea devine mai moale si se poate curata mai usor de sebum, celule moarte, praf, machiaj.

   5.Hidratarea trebuie facuta si din interior, pentru a curata toxinele din organism.

   6.Demachierea este un pas care nu trebuie sarit in nici o seara, indiferent daca am folost machiaj peste zi sau nu. Servetelele demachiante folosite sa nu fie pe baza de ulei, deoarece pot contribui la formarea grasimii in foliculi.Produsele de machiaj ar trebui sa fie nonacnegenice si noncomedogenice.

   7. Folosirea zilnica a unei creme cu factor de protectie cel putin 15, chiar si in timpul iernii, pentru a va proteja pielea de razele nocive.

   8. Evitarea atingerii fetei cu mainile murdare - puteti transfera bacteriile si cauza inflamatii.

   9. Evitarea unor sapunuri sau lotiuni de curatare prea puternice.

 

Acneea

   Acneea este o afectiune cronica a pielii, aparuta in urma unor procese inflamatorii la nivelul foliculilor pilosi si a glandelor sebacee. Cei mai afectati de acnee sunt adolescentii (in proportie de circa 50-60 %). Afectiunea se manifesta prin aparitia unor abcese mici si numeroase, localizate la nivelul fetei, pieptului, umerilor sau a spatelui. 
  
   Atunci cand boala afecteaza persoanele tinere este numita acnee juvenila (sau vulgara), insa ea poate sa apara si la femeile de peste 40 de ani (acneea rozacee). Un al trilea tip al afectiunii este acneea neonatala, care se manifesta doar la unii nou-nascuti, in primele luni dupa nastere.

    Aplicarea unui tratament necorespunzator, prin interventii mecanice (stoarcerea cosurilor), leziunile se pot agrava, lasand in urma lor cicatrici permanente.

    Acneea este specifica adolescentei, atunci cand organismul nostru trece prin schimbari hormonale majore. Insa din pacate, pentru unele persoane, acneea nu trece o data cu inaintarea in varsta, ci din contra, se poate agrava. 

   Dacă te numeri şi tu printre persoanele care nu mai ştiu cum să scape de acnee, chiar dacă respecţi regulile de îngrijire, poate este timpul să-ţi analizezi modul în care te alimentezi.
   Pe lista neagră sunt pizza şi pastele. Alimente cu un indice glicemic ridicat care pot să favorizeze apariţia acneei sau să o agraveze atunci când ea există deja. Din aceeaşi categorie fac parte şi cartofii prăjiţi, popcornul şi băuturile carbogazoase. Explicaţia este una simplă. Un indice glicemic ridicat obligă pancreasul să secrete o cantitate mai mare de insulină. Aceasta atrage după sine modificarea balanţei hormonale din organism, iar de aici se ajunge la multiplicarea celulelor pielii în interiorul porilor (urmată de blocarea acestora) şi creşterea secreţiei de sebum. Şi aşa apare acneea.

   De asemenea, cantitatea de sebum secretată de piele poate fi influenţată şi de cantitatea de grăsimi din alimentaţie. De aceea, dermatologii recomandă reducerea aportului de alimente bogate în grăsimi. Se crede că cele mai nocive pentru persoanele cu ten acneic sunt grăsimile saturate (care se găsesc în cantitate mare în carnea roşie) şi cele hidrogenate (sau trans, care se găsesc în margarină şi în toate produsele obţinute cu ea).

 

   Produsele lactate sunt şi ele pe lista neagră pentru că au în compoziţie un hormon de creştere (numit factor insulinic de creştere). Un nivel mare al acestui hormon atrage după sine creşterea secreţiei de sebum, contribuind astfel la agravarea acneei. De asemenea, lactatele coţin şi hormoni masculini, iar aceştia duc la creşterea secreţiei de sebum.

 

    Tuturor celor afectati de acnee, indiferent ca ne referim la adolescenti sau la adulti, le este recomandata o dieta pentru purificarea tesuturilor, care contribuie si la echilibrarea hormonala, dat fiind ca in aparitia cosurilor este implicat uneori excesul hormonal. Pentru aceasta, se vor consuma, pe cat posibil, alimente naturale, punand un accent deosebit pe fructele si legumele proaspete. 

 

   Produsele bogate in zinc vor fi bine reprezentate in dieta zilnica, prin consumul de germeni de grau, fasole, drojdie de bere, seminte de dovleac, nuci, sfecla rosie, varza, spanac si portocale. Se vor adauga, pentru sanatatea tegumentului, si vegetale bogate in beta-caroten: caise, catina alba, morcov, dovleac, laptuci, napi, papadie, piersici, prune si spanac. In una sau doua zile pe saptamana este indicat sa se consume doar ceaiuri si sucuri proaspete de rosii, papadie, portocale, struguri ori sfecla rosie. 

 

   Se vor limita sarea, condimentele, mezelurile, carnea rosie, zaharul, alcoolul, ciocolata, cafeaua si, in general, toate alimentele procesate. Cei care pot si au acordul medicului, pot tine o zi de repaus alimentar, in fiecare saptamana.

 

 Daca tenul tau nu a fost niciodata foarte curat si iti apar frecvent cosuri la nivelul fetei, gatului si chiar decolteului, atunci incearca urmatoarele tratamente naturiste. Nu uita ca plantele pot face minuni!

 

   Remedii:

 

    Busuiocul: daca tenul dv. este unul acneic, trebuie sa va spalati fata cu apa si cu un sapun care nu contine ulei, dar nu usuca pielea. Indicat este tratamentul cu busuioc Fierbeti 2 sau 3 lingurite de busuioc uscat intr-o cana de apa. Raciti si aplicati cu un tampon de vata pe pielea curata. Alte plante utile in cazul acneei sunt: papadia si urzica.

 

   Iaurtul: amesteca o lingura de iaurt natural, gras cu o lingurita de tarate si amesteca bine pana se omogenizeaza si devine o pasta. Se aplica pe toata fata, taratele avand rolul de a curata in profunzime pielea. Lasa masca sa actioneze maxim 20 de minute. 

    Apa de argila: se pune o lingurita de argila intr-un pahar cu apa si se lasa toata noaptea. A doua zi, dimineata, se agita continutul si se bea cu inghitituri rare.

 

   Sapunul eco: foloseste intotdeauna un sapun natural, 100% ecologic sau care este special creat problemelor tale. Evita sapunurile din comert antibacteriene sau abrazive, deoarece nu sunt indicate. Nu folosi niciun sapun dupa tratamentele sau mastile de curatare, deoarece nu mai este necesar. 

 

   Drojdia de bere: se consuma zilnic o bucata de marimea unei nuci sau o lingura de drojdie pulbere. Acest remediu furnizeaza vitamine necesare pielii si stopeaza supuratiile.

   Doua lingurite de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de masline si 2 linguri de miere lichida se amesteca bine pana se omogenizeaza. Pasta astfel formata se intinde pe fata si se lasa 30 de minute. Se clateste cu apa calda.

 

 

 

  Glicerina:  se amesteca o jumatate de lingurita de glicerina cu 5 picaturi de zeama de lamaie, jumatate de fiola de apa distilata si praf de argila, pana se obtine o crema. Masca se lasa 30 de minute pe fata si se curata cu ajutorul apei calde, fara sapun.

 

   Lamaia: 2 picaturi de zeama de lamaie, 1 lingura bicarbonat de sodiu si o fiola de apa distilata se amesteca bine. In acest fel ai preparat un toner, cu care sa iti tamponezi fata inainte de culcare. Lasi 30 de minute sa actioneze, apoi speli fata cu apa calduta, fara sapun. Lamaia are proprietatea de a scadea aciditatea pielii, care favorizeaza aparitia acneei.

 

  Sucul de lamaie:
-functioneaza ca un toner,insa pentru ca este foarte acid nu poate fi lasat pe fata foarte mult
-aplicati sucul de lamaie pe fata si dupa 10 min spalati,in 10 minute vor fi indepartate de pe fata murdaria,uleiul etc.
-pielea poate deveni sensibila daca e utilizat frecvent sucul de lamaie,din aceasta cauza se recomanda utilizarea lui o data pe saptamana.

 

   Uleiul de catina alba: se iau 1-3 lingurite de 3 ori pe zi, inainte de mese, cu putina miere. Extern, uleiul se aplica pe zona afectata. 

 

   Aloe vera: la plafar gasesti un gel de aloe vera natural, foarte bun pentru cosuri. Aplica gelul pe fata si lasa-l sa actioneze 20 de minute inainte de a te spala. Aloe vera este un bun antiinflamator si antibacterian. 

 

   Coaja de portocala: rade coaja de la o portocala si amestec-o cu putina apa, pana devine o pasta. Se aplica pe fata si se maseaza timp de 10 minute.

 

   Infuzia de coada-soricelului: se obtine prin adaugarea unei lingurite de planta maruntita in 250 ml apa clocotita. Se infuzeaza 5-10 minute si se beau 2-3 cani pe zi.

 

   Decoctul din teci de fasole:  se pregateste adaugand o lingura teci maruntite la un litru apa rece si fierband totul timp de 20 de minute. Se beau 2-3 cani pe zi.

 

   Aspirina: amesteca 2 pastile de aspirina pisata cu o lingura de miere de albine, o lingura zeama de lamaie si o lingura praf de argila. Masca astfel rezultata se aplica pe fata curatata in prealabil, se lasa 30 de minute, apoi se clateste cu apa calduta, fara a folosi sapun. Este o masca ideala pentru cei care au probleme cu cosurile si poate fi facuta in fiecare zi.

 

   Sucul de fasole verde: in cantitate de 100 ml, se amesteca cu 200 ml suc de morcovi si se bea zilnic, inainte de masa.

 

    Infuzia de frasin: se obtine din doua lingurite de frunze puse peste 300 ml apa clocotita si infuzate 15 minute. Se beau cate 100 ml dupa cele 3 mese principale. Extern, se pot aplica comprese cu aceasta infuzie, pentru a grabi cicatrizarea si a preveni reaparitia inflamatiei.

 

   Infuzia sau decoctul de nuc: se prepara din frunze sau din coaja nucilor verzi (o lingurita la 250 ml apa clocotita). Din infuzie se consuma o cana pe zi, iar decoctul se folseste pentru cataplasme.

 

    Tinctura de nuc: se pregateste prin macerarea a  20 g frunze de nuc in 100 ml alcool de 70 grade, timp de 14 zile. Se vor administra cate 15 picaturi de 3 ori pe zi.

 

   Tinctura de papadie: se obtine din 20 g radacini maruntite si macerate in 100 ml alcool, timp de 14 zile.  Se iau cate 15-20 picaturi, de 2-3 ori pe zi. Primavara, se mananca zilnic 5-10 tulpini crude, spalate in prealabil. Din sucul de radacina de papadie (recoltata toamna) se iau 1-2 linguri pe zi, diluate cu apa. 

 

 

 

   Tinctura de soc: se obtine doar din fructe nematurizate (culese atunci cand au o culoare rosie spre violet). Fructele se storc, iar sucul se combina cu alcool dublu rafinat, in parti egale, si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se ia o lingurita de tinctura diluata intr-o jumatate de pahar de apa, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face pe o perioada de minim trei luni, pentru ca procesul de dezintoxicare sa fie complet. Pe toata perioada tratamentului, in alimentatie se diminueaza mult consumul de carne si zahar si se elimina alimentele care contin aditivi alimentari. 

 

   Alifia de galbenele: stimuleaza circulatia sangelui la nivelul tesuturilor, grabind cicatrizarea. In vederea prepararii, se amesteca pana la omogenizare o lingurita de suc de galbenele (extras din flori proaspat culese) cu 30 g unt proaspat. Produsul se pastreaza la frigider. Acest unguent se aplica pe zonele afectate, de cateva ori pe zi.

  

   Otetul de mere sau alcool:

- ambele sunt fosrte acide,ceea ce inseamna ca poate ucide celulele moarte ale pielii si curata porii forte bine.
- actioneaza la fel de bine ca orice toner cumparat de la magazin si sunt mult mai ieftine
- acoolul este deosebit de puternic asa ca daca observati ca pielea s-a uscat incetati sa il mai folositi.   
- aplica otet alb pe fata curatata in prealabil si lasa-l 10 minute sa actioneze. Apoi, clateste bine fata cu apa calduta. 


   Mierea:
- este un bun antibacterian motiv pentru care este folosita in multe tratamente faciale
- daca aveti un cos de care vreti sa scapati pana a doua zi puneti miere pe el si lasati sa actioneze toata noaptea
- mierea poate fi folosita ca o masca propriu-zisa ,aplicati mierea pe fata lasati-o timp de o ora dupa care indepartati-o,o sa vedeti rezultate uimitoare.

   Pasta de dinti:
- daca nu aveti miere pe acasa sigur aveti pasta de dinti
- aplicati pasta de dinti pe cos si lasati-o sa actioneze pana a doua zi o sa vedeti ca o sa dispara cosul.

   Zaharul brun:
- la dus atunci cand porii sunt deschisi se aplica zaharul brun pe zonele cu probleme,acesta va curata murdaria,celulele moarte
- ziua urmatoare veti vedea o schimbare notabila in acnee iar pielea va fi mult mai catifelata.
- se utileaza de 2-3 ori pe luna.

   Albusul de ou:
- albusurile de oua se bat pana se intaresc
- se aplica pe fata si se lasa sa actioneze 15-20 minute
- albusul de ou elimina excesul de ulei din piele.
 
 

Ardeiul iute

   Extern, ardeiul iute este folosit in combaterea durerilor reumatismale, lumbago, nevralgii, etc.

    Proprietati: in doze mici ajuta la stabilirea unei digestii normale, iar in doze mari are actiune purgativa si scade tensiunea arteriala.

   Pentru vitaminizarea organismului, contra dispepsiilor atone si ca afrodiziac intern se consuma planta cruda. 

   Pentru dezalcolizare se foloseste tinctura din 200 g ardei iute macerat timp de 7 zile in 100 ml alcool alimentar. Se vor lua 10-30 picaturi zilnic cu ceai de anghinare. 

   Pentru stimularea digestiei zilnic se ia cate 0,30 g pulbere de ardei iute uscat si maruntit. 

 Ardeiul iute face parte din familia capsicum, si este cunoscut sub denumirea de capsicum annuum. Ardeiul iute ajuta la stimularea metabolismului, prin actiunea pe care o are asupra structurii venoase.

   Pentru combaterea reumatismului si degeraturilor se pune 1 lingurita de ardei pisat si 1 lingurita de sare la 250 ml alcool si 1 litru de otet de vin. Se lasa la macerat timp de 10 zile, dupa care se strecoara si se foloseste la frectii locale. Se poate folosi si pentru alopecie.


   Tinctura de ardei iute. Se macina ardeiul, apoi se va pune peste pulbere de 5 ori mai mult alcool sanitar. Se tine o perioada de 15 zile agitand des si se poate apoi folosi la frectii care au rostul de a restabili circulatia sangelui perturbata, calmeaza durerile sau ajuta la alopecii, irigand mai bine pielea capului.Se va pune doar atata tinctura cat poate suporta fiecare in functie de sensibilitatea locala. Nu se aplica pe tegumente lezate. Se mai poate dilua cu apa daca nu se suporta concentratia respectiva.

    In cazul in care aveti o disfonie (sau o oboseala a corzilor vocale), se va face un decoct de ardei iute. Se taie un ardei iute si se va fierbe timp de 15 minute in 250 ml apa. După strecurare se va face gargara. Aceasta face ca circulatia sangvina la nivelul gatului sa se intensifice, lucru care duce la refacerea rapida a vocii.

    Ardeiul iute este unul dintre cele mai potrivite remedii pentru hipertensiunea arteriala, el curata arterele si contribuie la diminuarea valorilor colesterolului rau sau a trigliceridelor.

   Ardeiul iute stimuleaza fluidizarea secretiilor de mucus din plamani sau fosele nazale, un ceai cu ardei iute stimuland rapid scurgerea mucoaselor din pasajele nazale, ameliorand nasul infundat si congestionat.

   Ardeiul iute se foloseste la urmatoarele afectiuni: algii, alopecie, angina pectorala, artrita, atonie digestiva, constipatie, crampe musculare, dispepsie atonica, dizenterie, dureri de gat, dureri reumatice, afectiuni ale corzilor vocale, entorse, hemoragie urinara, hemoroizi, gripa, guta, guturai, lumbago, nevralgii diverse, paralizii, paraziti intestinali, pelada, raceli, reface vasele de sange, torticolis, tuse, varice.

   Ardeiul iute stimuleaza secretia gastrica, este util in dispepsie atonica, fortifica vasele de sânge şi este antihemoragic.

   Notam faptul ca persoanele care au diverse afectiuni ale stomacului, ficatului, cailor urinare sau au hemoroizi, ar trebui sa nu consume ardei iuti, care pot agrava aceste afectiuni.

    Caldura care este resimtita de catre o persoana in urma consumului de ardei iute este energie care rezulta in urma arderii caloriilor. 

 
     Ardeiul iute poate contribui la distrugerea celulelor canceroase din prostata, plamani, pancreas si poate opri un atac de cord in maxim 30 de secunde.

    Ardeiul iute este benefic atat pentru stomac cat si tractul intestinal deoarece stimuleaza miscarea peristaltica a intestinului, ajuta la eliminarea fecalelor si contribuie la reconstructia tesutului din stomac facilitand vindecarea leziunilor stomacale si ulcerelor intestinale. 

   Ardeiul iute de culoare rosu aprins are un continut ridicat de betacaroten sau provitamina A.
Doua lingurite de ardei iute pisat, furnizeaza 47% din valoarea zilnica de vitamina A cu rol important in lupta anti-infectie si esentiala pentru sanatatea tesuturilor epiteliale, inclusiv membranele mucoase care acopera pasajele nazale, plamanii, tractul intestinal si cel urinar. De asemenea, vitamina A este prima linie de aparare impotriva agentilor patogeni, invadatori.

 

Dieta pentru 13 zile

   In aceasta postare,  cei ce doresc sa urmeze un regim pentru a mai slabi, vor gasi un model de dieta, pentru a continua seria inceputa.
   Aceasta dieta schimba metabolismul, este destul de dificil de urmat, dar are rezultate.In cele 13 zile se pot pierde intre 10 kg si 20 de kg.Daca dieta este urmata pas cu pas, se pierde, grasimea din tesuturi si este posibil sa nu se mai ia in greutate timp indelungat, chiar daca se revine la alimentatia de dinainte de dieta.
   Cura se poate relua dupa 6 luni, iar in timpul dietei este interzisa introducerea vreunui aliment, in afara de cele indicate.
   In cazul in care persoana care tine dieta, nu o poate urma mai mult de 6 zile, este bine sa o intrerupa si sa o reia dupa 3 luni.

   Se consuma 2 l de lichide pe zi.
   Salata verde care trebuie consumata, este bine sa fie intotdeauna proaspata.
   Pestele folosit poate fi cod, pastrav sau calcan.
   Cafeaua nu se poate inlocui cu ceai si nici invers.
   Iaurtul natural este cel nepasteurizat, fara adaos de zahar sau fructe.

   Ziua 1:
   Dimineata: o ceasca de cafea cu un cub de zahar
   Pranz: doua oua fierte tari, 400 g spanac, o rosie
   Cina: 200 g friptura vita, o salata verde cu ulei de masline si zeama de lamaie

   Ziua 2:
   Dimineata: o ceasca de cafea cu un cub de zahar
   Pranz: 250 g sunca, un iaurt natural
   Cina: 200 g friptura vita, o salata verde cu ulei de masline si zeama de lamaie

   Ziua 3:
   Dimineata: o ceasca de cafea cu un cub de zahar si o felie paine prajita
   Pranz: doua oua fierte tari, o felie sunca, o salata
   Cina: o telina fiarta, o rosie, un fruct proaspat (mar, para, portocala)

   Ziua 4:
   Dimineata: o ceasca de cafea cu un cub de zahar, o felie paine prajita
   Pranz: 200 ml suc portocale, o cutie iaurt natural
  Cina: un ou fiert tare, un morcov ras, 250 g branza vaci

   Ziua 5:
   Dimineata: un morcov mare ras
   Pranz: 200 g peste (cod, pastrav, calcan) fiert cu zeama de lamaie, o lingurita unt
   Cina: 200 g friptura vita, o telina rasa

   Ziua 6:
   Dimineata: o ceasca de cafea cu un cub de zahar, o felie paine prajita
   Pranz: doua oua fierte tari, un morcov ras
   Cina: ½ pui facur friptura, o salata cu ulei de masline si zeama de lamai

   Ziua 7:
   Dimineata: o ceasca de ceai fara zahar
   Pranz: o salata de cruditati
   Cina: 200 g cotlet miel, un mar

   Ziua 8:
   Dimineata: o ceasca de cafea cu un cub de zahar
   Pranz: doua oua fierte tari, 400 g spanac, o rosie
   Cina: 200 g friptura vita, o salata verde cu ulei de masline si zeama de lamaie

   Ziua 9
   Dimineata: o ceasca de cafea cu un cub de zahar
   Pranz: 250 g sunca, un iaurt natural
   Cina: 250 g friptura de vaca , o salata cu ulei de masline si zeama de lamaie

   Ziua 10:
   Dimineata: o ceasca de cafea cu un cub de zahar, o felie paine prajita
   Pranz: doua oua fierte tari, o felie sunca, o salata
   Cina: o telina fiarta, o rosie, un fruct proaspat (mar, para, portocala)

   Ziua 11:
   Dimineata o ceasca de cafea cu un cub de zahar, o felie paine prajita
   Pranz: 200 ml suc portocale, un iaurt natural
   Cina:un ou fiert tare, un morcov ras, 250 g branza

   Ziua 12:
   Dimineata: un morcov mare ras
   Pranz: 200 g cod fiert cu zeama de lamaie si o lingurita de unt
   Cina: 250 g friptura de vita, o telina rasa

   Ziua 13:
   Dimineata: o ceasca de cafea cu un cub de zahar, o felie paine prajita
   Pranz:doua oua fierte tari, un morcov mare ras
   Cina: 250 g pui, o salata verde cu zeama de lamaie si ulei de masline

Alunitele: semne de ingrijorare?

   Orice persoana are alunite, mai multe sau mai putine, in diferite zone ale corpului si de marimi variate.Acestea sunt niste semne de culoare bruna, fie dizgratioase sau dimpotriva, care reprezinta un simbol al sarmului nostru.In functie de pozitionarea acestora exista chiar si semnificatii mai mult sau mai putin reale:
   - alunitele din mijlocul fruntii ne indica o persoana ursuza, pusa pe cearta;
   - pe tampla stanga, o persoana risipitoare;
   - pe tampla dreapta, o persoana tenace;
   - pe barbie, o persoana cu fire artistica;
   - pe sprancene, o persoana cu noroc in dragoste;
   - la radacina nasului, o persoana prietenoasa;
   - pe urechi, o persoana bogata;
   - pe obrazul drept, o persoana cu succes in viata;
   - pe buze, o persoana lacoma;
   - pe nari, o persoana care adora sa calatoreasca.

   Alunitele apar la varste fragede, sau chiar ne nastem cu ele si sunt excrescente mici, pigmentate, la nivelul pielii.Nu trebuie sa intram in panica daca avem alunite, chiar daca sunt numeroase, insa pentru linistea noastra putem apela la un dermatolog, pentru un consult, in cazul in care avem semne de intrebare.Toamna este indicat sa facem un consult, pentru a urmari eventuale schimbari, in urma unei veri in care ne-am expus razelor solare.
   De cele mai multe ori alunitele sunt inofensive, dar s-au vazut si cazuri in care din benigne, s-au transformat in maligne si au cauzat cancer de piele.
   Astfle, nici o alunita nu trebuie neglijata si este de datoria noastra sa avem grija, sa evitam ruperea, lezarea, taierea, ranirea, inteparea alunitelor.In cazul in care am lezat o alunita, chiar daca este o ranire usoara, se recomanda o vizita la dermatolog, sau urmarirea atenta a evolutiei alunitei.

   Daca anumite alunite au fost diagnosticate ca avand potential cancerigen, acestea nu se vor expune la soare, iar pentru alunitele inofensive, se vor folosi, totusi, creme cu factor de protectie.

   Scoaterea alunitelor cu potential cancerigen se va face chirurgical si este o metoda indicata, in urma acestei actiuni, nu se formeaza cancerul de piele, ci dimpotriva, ne protejeaza de acesta.Singurul dezavantaj al scoaterii alunitelor este faptul ca vor ramane cicatrice si semne inestetice.

   Zonele din care ar trebui sa ne scoatem alunitele pentru a nu risca nimic, sunt:
   - zona axilei,
   - zonele unde folosim orice metoda de epilare,
   - zona scalpului,
   - zonele unde se folosesc: cureaua, bretelele sutienului etc.

   Exista si cateva metode naturiste pentru indepartarea alunitelor, dar nu se va apela la nici una dintre ele, fara acordul medicului.
   Rostopasca: se aplica tinctura sau suc proaspat de rostopasca pe alunita, de mai multe ori pe zi.
   Patrunjelul: se pune la fiert o radacina de patrunjel in 200 ml apa, pana cand apa scade la jumatate.Se strecoara si se pune o compresa inmuiata in acest preparat.Compresa se mentine umeda timp de 24 de ore si tratamentul se urmeaza pana la disparitia alunitei.
   Aloe: se rupe o bucatica de frunza si se freaca alunita cu partea din care curge sucul.Se repeta procedeul de mai multe ori pe zi.
   Spirulina crema: se foloseste de doua ori pe zi, ungandu-se alunita cu un strat subtire.
   Iedera: se pun 4 linguri de frunze si ramuri tinere in 250 ml apa si se fierbe pentru 20 de minute.Se strecoara si se pun comprese cu acest preparat.
   Uleiul de ricin: se umezeste un tampon de vata cu ulei de ricin  si se frectioneaza alunita de 3-4 ori pe zi.
   Varza: se striveste o bucata de foaie de varza , se unge cu tinctura de propolis si se fixeaza peste alunita pentru 24 de ore.Se urmeaza procedeul pana la disparitie.
   Bitter suedez: se inmoaie un tampon de vata intr-o solutie de bitter suedez, se plica pe alunita si se fixeaza tamponul.Se mentine 4-5 zile si apoi se schimba tamponul.
   Propolis: se aplica propolis brut pe alunita si se acopera cu un bandaj.Propolisul se schimba la 2 zile.Se foloseste si tinctura de propolis, care se aplica pe alunita cu un tampon de vata, de 2-3 ori pe zi.
   Decoct de coada calului: 2 linguri de planta se pun la 100 ml apa, se fierbe 5 minute, se strecoara si se pun comprese cu acest lichid.Se lasa compresa o zi si o noapte.
   Coaja de nuca verde: coaja se pune pe alunita de mai multe ori pe zi si se tine cateva minute.

   Se recomanda consult de specialitate si analiza in cazul in care:
   - o alunita a crescut peste un milimetru in diametru in ultima perioada sau daca diametrul ei este mai mare de 6 mm,
   - o alunita are o culoare ciudata cu mai multe nuante in acelasi timp, sau in cazul in care culoarea ei devine maro inchis, spre negru,
   - o alunita are margini neregulate sau o forma neregulata,
   - suprafata alunitei nu este plata si neteda, ci prezinta asperitati si o crusta,
   - o alunita produce mancarimi, este hemoragica sau ulcerata,
   -  o alunita se inflameaza sau se infecteaza.

CIREASA - Cerasus vulgaris

   Ciresul este un arbore din Caucaz, foarte cunoscut, de la care se intrebuinteaza cozile cireselor si eventual, uneori, frunzele.

   Compozitia chimica a cireselor: vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E; caroten; mineralele: fier, calciu, fosfor, clor, sulf, magneziu, potasiu; oligoelemente: zinc, cupru, mangan, cobalt.
   Ciresele contin si zahar sub forma de levuloza care poate fi asimilat si de catre diabetici.
   Cozile de cireşe contin saruri de potasiu, taninuri de natura catenica, flavonoizi.

   Proprietătile cireselor:
   Cireasa este un fruct care poate fi consumat si de diabetici sau de catre cei care doresc sa slabeasca, pentru ca amageste foamea, dar totodata remineralizeaza organismul.
   Constituie un energizant racoritor, fizic si psihic, care intareste imunitatea corpului, este antiinfectios, sedativ nervos, regleaza functiile stomacului si ficatului.
   Cercetatorii au aratat ca persoanele care consuma zilnic, o luna de zile, suc de cirese sau cirese in cantitate mai mare, intineresc, deoarece acestea regenereaza celulele si fluidifica sangele.
   Cura cu cirese nu se va face insa in exces. 
   Ciresele reprezinta un depurativ puternic, detoxifiant, calmant al sistemului nervos, regenerator hepatic, reglator gastric, digestiv si hepatic, antireumatismal şi antiartritic.
   Actiunea depurativa este puternica datorita acizilor organici.
   Ciresele acţioneaza mai ales asupra ficatului si rinichilor, contribuind la fluidificarea sangelui.

   Ciresele sunt indicate in: afectiuni biliare sau renale, afectiuni catarale ale tractului urinar, artrite, astenie fizica si psihica, ateroscleroza, boli de ficat, batranete, boli psihice, boli nervoase, boli renale, cancer, cistite, colite de fermentatie, colesterol in exces, constipatie, crize migrenoase, demineralizare, depresii, diaree, dismenoree, fermentatii intestinale, guta, hepatita, hipertensiune, intarzierea cresterii la copii, litiaze de orice localizare, migrene, nefropatii, obezitate, pielite, pielonefrita, pletora, prevenirea batranetii, reumatism, senectute, stari de slabire a imunitatii, varice.

   Fructele se pot consuma ca atare in orice cantitate. Este bine sa se faca o cura de cateva zile cu aceste fructe, timp in care sa se consume zilnic cate 500 g fara sa se mai consume nimic altceva la aceea masa. Este util in toate afectiunile descrise mai sus.
   Fructele se pot usca pentru iarna. In acest caz se va pune 1 lingura de fructe uscate la 250 ml si se fierb timp de 10 minute. Se pot consuma 2-3 cani pe zi. Este foarte util in special celor care doresc sa slabeasca, dar si la o serie din afectiunile de mai sus. (colita de fermentatie, afectiuni biliare si urinare, ateroscleroza).

   Sucul de fructe poate fi consumat zilnic in orice cantitate doriti sau sub forma de cura, minim 500 g zilnic, sau portionat 200 ml de 3 ori pe zi.Sucul de cireşe provoaca eliminarea resturilor alimentare si a toxinelor din organism. Reumaticii, gutosii şi artriticii trebuie sa il consume. Sucul de cirese indeplineste si o misiune de curatire a cailor urinare si a intestinelor.

   In caz de migrene este indicat un plasture cu cirese strivite, aplicat pe frunte.

   Mastile cu cirese sunt folosite pentru intretinerea tenului, ajuta pielea uscata si obosita. O mana de cirese curatite de samburi se dau prin mixer. Se aplica pasta obtinuta pe fata, se lasa 20 minute, apoi se spala cu apa calduta, minerala sau necalcaroasa.

   In caz de dispepsii, ciresele se pot consuma sub forma de sirop, compot, dulceata.

   Uleiul extras din samburele cireselor este foarte util in algiile reumatismale, disparitia petelor si a negilor.

   Cozile de cireşe sau frunzele, fierte timp de 15 minute, 2 lingurite maruntite la 250 ml apa, consumate 3 cani pe zi, au efecte in afectiunile renale sau litiaze, diaree.

   Samburii de cireşe sunt recomandati in:
   Colici abdominale: se consuma de mai multe ori pe zi miez de cirese dupa ce se sparg( 5 samburi de fiecare data).
   Viermi intestinali: se pun 40-50 miezuri de cirese in otet de vin, cat sa ii acopere de un deget. Se lasa sa se umfle doua zile. Se mananca 1-3 miezuri de 4-5 ori pe zi.Tratamentul dureaza doua saptamani, apoi se face pauza de o saptamana. Se mai repeta inca o data.

   Cea mai buna cura de dezintoxicare este cura in care se mananca numai cirese, fara nimic altceva, timp de 1-3 zile, aceasta inlesnind eliminarea deseurilor din organism si a toxinelor.
   Cura de cirese se recomanda hepaticilor, carora le regleaza functiile ficatului, persoanelor demineralizate, celor cu afectiuni biliare, celor cu stari avansate de oboseala, anemicilor, copiilor cu deficienta de crestere, celor cu afectiuni nervoase.
In cazul in care doriti sa tineti o cura cu cirese, se poate face: minicura şi cura exclusiva.
   Minicura: dimineata pe stomacul gol, se incepe cu o doza minima de 100g. Se creste progresiv doza pentru a ajunge la sfarsitul celei de a 3-a saptamani la 500g. De la doza de 300 g se imparte cantitatea in 3 reprize pana la pranz si nu se consuma nici un alt aliment. In timpul curei nu este recomandat abuzul de grasimi animale, zahar rafinat sau alcool. Pranzurile si cinele usoare vor fi binevenite pentru ca aceasta terapie naturista sa aiba efectele scontate.
   Cura exclusiva. Se face timp de 3-4 zile, perioada in care se mananca doar cirese.Aceasta cura se poate relua in fiecare luna. Intre o priza si alta este recomandat sa se bea apa minerala. Cantitatea de cirese este cuprinsa intre 2-3 kg pe zi. Capacitatea de absorbtie este diferita de la o persoana la alta. Aceasta cantitate de fructe se consuma in mai multe prize.

   Oricare ar fi fructul ales, o cura exclusiva inseamna, intotdeauna la inceputul ei, o anumita prudenta, o crestere progresiva a cantitatii, pentru a nu risca anumite tulburari digestive. Motivul este usor de inteles: un organism obisnuit de multa vreme cu un dezechilibru alimentar poate reactiona violent la un nou mod de viata in alimentatie.

   Ciresele au un continut bogat in provitamina A, care creste acuitatea vizuala si intretine tesuturile (tegumente, mucoase, epitelii).

   Incepand cu varsta de 40 ani, unii oameni pot suferi de acidoza sau de alcaloza raspunzatoare de o imbatranire precoce. Prin actiunea sa echilibranta asupra Ph-ului sanguin, cireasa atenueaza aceste tulburari.

   In caz de gripa se lasa la macerat 50 g cozi de cirese la 1 litru de apa, timp de 12 ore. Se fierbe apoi 10 minute si se acopera 10 minute, apoi se strecoara. Se bea in 4 reprize pe zi.

   In caz de colici nefritice se fierb 50 g cozi la un litru de apa. Se bea 1 cana inainte de fiecare masa.

Varicela

   Varicela este o boala contagioasa, a copilariei , denumita popular si "varsat de vant". Virusul care produce aceasta boala este virusul varicelo-zosterian.Varsta pana la care apare, in cazul copiilor, este de 12 ani, dar nu este proprie doar copiilor, boala intalnindu-se si la adulti.Perioada de epidemie mai puternica este iarna si primavara.

   Este o boala acuta, sursa de infectie o reprezinta bolnavii de varicela, transmiterea se face prin contact direct, de la o persoana la alta, mai ales pe calea aerului.Se poate transmite si prin secretii sau prin obiecte contaminate, dar sunt mai rare astfel de cazuri.

   Copilul bolnav este contagios cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei si pana la 6-7 zile dupa aparitia primelor semne.In cazul varicelei, eruptia are loc in valuri succesive si apar pe piele vezicule adanci, ce lasa in urma lor, in cazul in care sunt rupte, cicatrici.Virusul varicelo-zosterian se gaseste la nivelul acestor vezicule, mai exact in lichidul cuprins de ele, ruperea acestora ducand la extinderea eruptiei.

   Perioada de incubatie, adica perioada de cand s-a produs contactul cu o persoana bolnava si  pana cand apar primele semne, este de 14-21 de zile, asta insemnand: un copil care a intrat in contact cu o persoana bolnava, la 14 zile poate incepe se manifeste aceleasi simptome.Perioada de carantina este de 3 saptamani, iar bolnavul este bine sa fie ferit de contactul cu alti bolnavi, care prezinta boli precum: hepatita sau TBC.

   Primele semne sunt: dureri musculare, febra, dureri de cap, nas curgand, dureri usoare in gat .Eruptia apare in prima faza sub forma unor pete rosii, marunte, bubite nesemnificative.Dupa 12-24 de ore acestea se transforma in vezicule cu lichid transparent, clar, ca niste mici bobite de roua.Dupa cateva zile, lichidul din vezicule devine tulbure, iar deasupra veziculelor se formeaza cojite.Stadiul de crusta poate dura 10-20 de zile.Din momentul in care aceste cojite se desprind de pe piele, pacientul nu mai este contagios.

   Varicela nu este o boala foarte grava, insa cu cat pacientul este mai inaintat in varsta, cu atat pot aparea complicatii, cum ar fi: febra mare, eruptie pe mucoase: cavitatea bucala, laringe, interiorul pleoapelor, organe genitale, raguseala, tuse productiva, secretii nazale abundente.

   Medicul pediatru este cel care pune diagnosticul corect, precum si formele de tratament, in cazul in care exista complicatii sau daca boala se manifesta intr-o forma mai grava.De obicei, pacientul se izoleaza la domiciliu, rar fiind nevoie de internare intr-un spital de boli infecto-contagioase.Nu se administreaza antibiotice, poate cel mult antitermice, daca este cazul, sau medicamente care sa amelioreze tusea, durerile de cap, secretiile nazale.
   Mancarilmile se trateaza cu solutii antihistaminice recomandate de catre doctor, alcool mentolat, pudra de talc mentolata.
   Pacientul are nevoie de odihna, liniste, respectarea stricta a regulilor de igiena.Dusul si baia se face cu acordul medicului, cu miscari blande si atentie pentru a nu rupe veziculele.O regula importanta este hidratarea, mai ales daca avem de-a face si cu febra si mai ales in cazul copiilor.Alimentatia sa fie variata, usoara, bogata in legume, fructe, iaurturi, compoturi.Fara alimente grase, condimentate, prajeli.In cazul in care infectia s-a extins in cavitatea bucala, trebuie avut grija la lichidele si mancarurile ingerate sa nu contina sare multa, sa nu fie acidulate, eventual mancarea se poate pasa.

   In caz de semne alarmante si complicatii se anunta imediat medicul si trebuie avut grija in cazul in care pacientul este un copil foarte mic, sau un varstnic, sau daca o femeie gravida intra in contact cu un bolnav infestat cu varicela.In cazul femeilor insarcinate, pot aprea malformatii la fat sau chiar pierderea sarcinii.

   Iata si o lista de simptome care necesita prezenta medicului:
   - febra mai mare de 38,8°C sau care nu scade mai mult de 4 zile,
   - tuse severa, respiratie dificila,
   - durere severa de cap,
   - o zona cu multe vezicule una langa alta, moi, calde, umede,
   - o posibila infectie la nivelul veziculelor,
   - letargie, ameteli,confuzie,
   - mers incet, greoi, 
   - imposibilitatea bolnavului de a privi lumina,
   - gat intepenit,
   - stare de greata si voma.

   Daca se tine cont de cateva reguli, varicela evolueaza si trece fara probleme:
   - izolare,
   - igiena,
   - atentie sporita la copii mici, batrani, femei insarcinate, pacienti cu deficiente de imuniatate,
   - hidratare,
   - evitarea ruperii basicilor cu lichid.
   La copiii mici este indicat sa le fie taiate scurt unghiile, pentru a nu se infecta prin scarpinare.De asemenea, zona ochilor necesita o igiena riguroasa, conjuctivita fiind una din complicatii, iar serul fiziologic asigura curatarea ochilor fara probleme.Zona genitala si a mucoasei anale trebuie tratate cu atentie, iar toaletarea lor sa aiba loc, cat mai des, mai ales daca exista vezicule in aceste locuri.

   Evolutia bolii este una rapida, iar in timpul bolii si dupa, organismul prezinta o scadere a rezistentei fata de alte boli.In acest caz este nevoie de un regim alimentar sanatos, cu aport de minerale si vitamine, chiar suplimentarea vitaminelor, in cazul copiilor.

   Virusul care determina aparitia varicelei nu dispare din organism, el ramane in stare latenta si in conditii prielnice de stres, imunitate scazuta, poate cauza zona zoster, o afectiune in care apar unele bube, insotite de mancarimi si chiar durere.20% din persoanele care au avut varicela, pot dezvolta ulterior, in viata, si zona zoster; aceasta se trateaza cu medicamente antivirale si steroizi.

   Complicatiile cele mai grave in cazul varicelei sunt: pneumonia variceloasa, encefalita variceloasa, glomerulonefrita, sindromul Reye.

   Exista vaccinare impotriva varicelei, se face optional si nu mai inainte de a implini copilul 12 luni.Copilul vaccinat, poate face o forma mai usoara si este protejat de formele grave ale varicelei sau de zona zoster.Persoanele carora le este interzisa vaccinarea: femeile insarcinate, persoanele care urmeaza tratamente cu cortizon, persoanele cu imunitate scazuta, copiii sub un an.