Cartoful

   Cartoful este o planta erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si tulpini subterane terminate cu tuberculi de forma rotunda, ovala sau alungita. Planta este cultivata pentru acesti tuberculi care sunt comestibili, bogati in amidon, motiv pentru care sunt folositi in alimentatie, dar si ca furaj.

    Cartofii cu coloratie verde sunt extrem de toxici, continand glico-alcaloizi, dintre care cel mai cunoscut este solanina. Ei produc deranjamente intestinale, voma, dureri abdominale si de cap, probleme circulatorii sau respiratorii.

   Cartoful se consuma prajit, copt sau fiert, ca atare, ori in diferite feluri de mancare, ciorbe, supe, tocanite, salate, pe perioada posturilor fiind un aliment de baza. S-a spus adesea cum ca ar ingrasa. Ca orice aliment, consumat in exces, si cartoful ingrasa, ba chiar poate sa faca si rau.

   Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Muntilor Anzi. In perioada precolumbiana, in zonele aflate azi in Chile, Peru, Ecuador si Columbia, se cultivau circa 200 de specii de cartof. Dupa orez, grau si porumb, cartofii reprezinta a patra sursa de energie alimentara.Cartofii sunt cultivati in peste 120 de tari si sunt consumati zilnic de peste un miliard de oameni.
Compozitie chimica: apa, hidrati de carbon, protide, lipide, saruri minerale de sodiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, mangan, cupru, sulf.
   Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, E, K, acid pantotenic, acid folic, solamina.

   Acţiune farmacologica: aliment util diabeticilor, obezilor, inlesneste functiile intestinale, antiulceros, cicatrizant, emolient, calmant si cicatrizant al mucoasei digestive, antispasmodic.
   Contine o enzima (oxidaza) cu actiune benefica asupra mucoasei gastrice.
   Este un aliment hranitor si usor digerabil.

   Se foloseste la urmatoarele afectiuni: abcese, acidoza, afectiuni digestive si ale ficatului, arsuri, artritism, blocaj urinar, constipatie, crampe, crapaturi ale pielii, demineralizare, dezechilibre ale nutritiei, diabet, dispepsii, dureri migrenoase, edem in insuficienta renala, erizipel, eruptii ale pielii, flegmoane, furuncule, gastrita, glicozurie, hemoroizi, hepatism, insomnie, intestine lezate, litiaza in special renala, nevralgii, obezitate, panaritiu, plagi atone, reumatism, sciatica, scorbut,  tuse nervoasa, ulcer gastric si duodenal, ulcere varicoase.
 
   Cartoful, unul din alimentele de baza, cultivat in lumea intreaga, este apreciat nu numai pentru calitatile sale nutritive, ci si pentru proprietatile terapeutice.

   Tinctura de cartof: se rade cartoful crud si se pune intr-un borcan cu capac.Se pune apoi alcool de 70% cat sa treaca cu un deget peste pasta aceasta.
   Se tine timp de 15 zile agitand des, la temperatura camerei. Se filtreaza apoi bine si se poate folosi. 

   Medicii recomanda sucul de cartofi in durerile de stomac, ulcer, arsuri. Se spala cartofii bine, se curata de coaja si iar se spala, se usuca intr-un prosop de bucatarie, se taie in cuburi, ca pentru ciorba, si apoi se dau prin storcatorul de fructe.Se beau cate trei pahare de suc pe zi, cu o ora inainte de fiecare masa. Pentru un pahar de suc trebuie folositi trei - patru cartofi sanatosi, de marime potrivita. Avetii grija, sucul de cartofi se bea imediat dupa preparare. Nu se lasa nimic pentru mai tarziu, nici chiar pastrat la frigider.
 
    Daca va doare capul taiati un cartof rondele subtiri, puneti-le pe o fasie de panza sau tifon, aplicati-o pe frunte, pentru 15 - 20 de minute, si legati-o la ceafa. E bine ca in aceasta perioada sa stati intinsa pe pat, in liniste perfecta. Daca reusiti sa adormiti, cu atat mai bine.

   Contra parazitilor intestinali: se va manca seara timp de 3 zile consecutiv exclusiv salata de cartofi amestecata cu 60 g de ulei de nuca.

   Decoctul de coji de cartofi: inainte de a fi decojiti, cartofii se spala foarte bine sub jet de apa calduta, indepartand cu o perie tot pamantul si toate impuritatile. Coaja obtinuta prin desprindere cu cutitul, de la 3 cartofi de marime medie, se lasa apoi sa fiarba vreme de 5-10 minute, intr-o cana de apa, apoi se lasa sa se raceasa si se filtreaza. Preparatul rezultat se consuma pe stomacul gol, 2-3 cani pe zi, avand efecte antireumatice, antitumorale, antiinflamatoare, remineralizante (contine magneziu, potasiu, fier). Cojile ramase dupa decoctie se aplica, sub forma de cataplasma calda, pe articulatiile afectate de reumatism, pe eczeme, pe ranile care se cicatrizeaza greu.

   Slabiciune corporala, convalescenta: cartofii fierti si copti, consumati cu ulei de masline sau cu smantana, sunt probabil cel mai simplu mod de a recapata kilogramele pierdute. Avand in compozitie numai hidrati de carbon si foarte putine proteine, ei sunt foarte usor de digerat si de asimilat de catre organism. Consumul vreme de doua-trei saptamani al acestor legume impreuna cu grasimi vegetale sau din lapte este cea mai simpla si sigura reteta de crestere in greutate, de recapatare a tonusului fizic.
 
   Daca ati racit si va doare in gat, dati un cartof de marime potrivita prin razatoarea mare, puneti-l pe o fasie de panza ori tifon si aplicati-l in jurul gatului, fara insa a-l stoarce de zeama.
   Acelasi lucru puteti sa-l faceti si daca tusiti si va doare in piept. Puneti cartoful ras pe o bucata de panza, stropiti-l cu putin otet cald indoit cu apa, indoiti bine panza, ca sa nu se imprastie rasatura, si aplicati-o pe piept macar pentru o jumatate de ora. E de preferat ca acest lucru sa se faca seara, inainte de culcare, si sa nu se mai iasa din casa pana a doua zi.

    Afte bucale: se clateste gura de trei ori pe zi, vreme de cate cinci minute, cu decoct de coji de cartofi. Acest tratament are efecte antiinflamatoare si antiinfectioase, previne extinderea si agravarea aftelor. Tratamentul extern este foarte bine completat de administrarea unui pahar de suc de cartofi pe zi, pentru aportul de vitamina C si de vitamine din complexul B. Este un bun adjuvant si contra paradontozei si a problemelor gingivale, in general.

   Cartoful ras poate fi folosit în cataplasme crud sau fiert, pentru arsuri, degeraturi, crapaturi, edeme ale pleoapelor, plagi atone.

   Scorbut: se face o cura de 20-30 de zile, timp in care se administreaza cate 500 de ml (doua cani) de suc proaspat de cartofi pe zi. O jumatate de litru de suc contine mai multa vitamina C decat necesarul pentru o zi intreaga la un adult, dar acest exces este ne-daunator, deoarece vitaminele administrate in stare naturala pot fi "filtrate" de metabolismul organismului, care isi va lua doar atat cat are nevoie.

   Indigestie: cartofii fierti in coaja, preparati sub forma de piure sau consumati ca atare, sunt printre cele mai digeste alimente din lume. Persoanelor care se confrunta cu indigestii frecvente le este recomandat un semi-repaus alimentar de 24-72 de ore, timp in care se consuma doar cartofi fierti, apoi introducandu-se, foarte gradat, si alte feluri de mancare. Este un tratament simplu si eficient. Atentie, insa, cartofii copti, prajiti sau fierti, consumati zilnic, in exces, pe perioade lungi de timp (de ordinul saptamanilor si al lunilor) pot produce hiperaciditate gastrica.

   Adjuvant in cistita: cartofii fierti si cei copti consumati zilnic ajuta la alcalinizarea urinei, ceea ce are ca efect colateral optimizarea actiunii antibioticelor naturale sau de sinteza cu care se trateaza cistita. Asadar, daca urmati un tratament antiinfectios contra acestei afectiuni, consumati zilnic cartofi pe parcursul terapiei. Studiile arata ca, intr-adevar, aceasta dieta alcalinizanta mareste semnificativ sansele de vindecare a infectiilor urinare.

 
   In caz ca aveti un furuncul care nu mai coace si durerea va chinuie si simtiti ca pielea din jur arde, taiati un cartof in rondele subtiri si aplicati doua, trei felii pe zona afectata. Schimbati la fiecare 10 - 15 minute, cand simtiti ca s-au infierbantat. Starea de bine nu va intarzia sa se arate si curand veti scapa de durerile chinuitoare.

   Adjuvant in cancerul de prostata si in cel uterin: se recomanda sucul de cartofi, din care se bea cate o jumatate de litru pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 4 saptamani de pauza. Sucul se va consuma cat mai proaspat si va fi facut de preferinta din cartofii cu coaja rosie sau galben intensa. Studii in curs de desfasurare iau in calcul si un efect antitumoral direct al unor substante din coaja cartofilor.

   Reumatism: se tine un tratament pe durata a doua luni, timp in care dimineata se bea cate o ceasca de decoct combinat de cartofi, iar cu o ora inainte de masa de pranz si de cina se consuma cate un pahar de suc de cartofi. Atat decoctul de coji de cartofi (bogat in minerale, in substante cu efect diuretic), cat si sucul de cartofi (bogat in vitamine, in substante cu efect antiinflamator) sunt utile in toate formele de reumatism, reducand inflamatia tesuturilor articulare, stopand procesele degenerative, favorizand redobandirea flexibilitatii articulatiilor.
 
   Constipatie cronica: se recomanda o cura de 1-3 zile, in care se consuma cartofi fierti si copti in coaja. Singurele adaosuri admise in regimul alimentar alaturi de cartofi sunt: salata verde, varza, tomatele, spanacul, castravetii, telina verde, salata de sfecla rosie, uleiul virgin de masline. In plus, in fiecare dimineata si seara, se consuma cate un pahar de suc proaspat de cartofi, pentru reglarea florei intestinale.    Pe timpul curei, se face si cat mai multa miscare, mai ales exercitii fizice pentru abdomen. Acest tratament simplu este foarte eficient, avand toate ingredientele pentru eliminarea acestei afectiuni, deoarece regleaza digestia si flora intestinala, aduce un aport masiv de fibre alimentare si stimuleaza peristaltismul intestinal.

   Imbatranire prematura: este prevenita de consumul sucului de cartofi, precum si al cartofilor copti, mancati cu tot cu coaja. S-a demonstrat ca pigmentii carotenoizi din miezul cartofilor, impreuna cu vitaminele si cu enzimele din coaja, previn procesele degenerative la nivel vascular, precum si la nivelul sistemului nervos. Ca atare, cartofii corect preparati si administrati previn Alzheimer-ul, accidentele vasculare, degenerescenta maculara, cataracta si alte afectiuni specifice varstei a treia.  Bastinasii din Anzi, unde consumul cartofilor este o traditie milenara, ajung adesea la varste venerabile (peste 90 de ani), mentinandu-si tineretea biologica pana tarziu, datorita acestei legume folosite corect.

   Se fierb 100g de cartofi, curatiti la 1 litru de apa, amestecand mereu pana se face o pasta care se intinde pe panza sau fasa si se aplica de 2 ori pe zi in cazurile de eczeme, bube dulci sau alte rani ale pielii. Inainte de aplicare este bine sa se spele zona cu ceaiuri din plante medicinale.

   Daca vreti o mancare usoara, hranitoare, dar si un medicament nepretuit, atunci curatati niste cartofi, spalati-i bine si puneti-i la fiert, taiati in doua sau in patru, in functie de marime, in apa cu sare, cat sa-i acopere.
   Cat fierb cartofii, cam 20 de minute, faceti un mujdei de usturoi, cu ulei de masline si niste zeama de lamaie. Adaugati in farfurie cartofii fierti si scursi de zeama si amestecati bine in asa fel incat fiecare felie de cartof sa treaca prin mujdei. Pofta buna!

   Calculi urinari: in fiecare dimineata, se consuma cate un litru de suc proaspat de cartofi, in doua reprize. Cura dureaza vreme de doua saptamani, iar in ultimele 3 zile de tratament se iau si diuretice puternice (tinctura de ienupar, infuzie combinata de soc, de cozi de cirese si de radacina de osul-iepurelui). Acest tratament are ca efect stoparea cresterii calculilor renali, care sunt formati din saruri ale acidului uric, eliminarea malului si al nisipului la rinichi. Este recomandat ca tratamentul, care are efecte foarte puternice, sa se faca sub indrumare medicala competenta.

   Boli cardiovasculare: de doua ori pe an se face cate o cura cu suc de cartofi, din care se consuma cate un pahar (200 ml) de doua-trei ori pe zi. Cura dureaza 45 de zile. Va aduce in organism un aport important de vitamina C, vitaminele B6, B1, B2, pigmenti cu efect antioxidant. Se recomanda, in mod special, pentru prevenirea puseurilor de hipertensiune arteriala, a arteritei obliterante, a cardiopatiei diabetice.  Contra tulburarilor de ritm cardiac se recomanda si consumul de 3-4 ori pe saptamana al cartofilor fierti in coaja, care datorita aportului lor de potasiu si de magneziu previn aritmia cardiaca si tahicardia.

   Insomnie: vitamina B6 continuta in mari cantitati in coaja cartofilor joaca un rol esential in sintetizarea unor neurotransmitatori care induc starea de relaxare si de somn. Mai mult, se pare ca miezul crud al cartofilor contine anumite substante cu efecte sedative si usor somnifere. Un pahar de suc de cartofi consumat seara, inainte de ora 20, ajuta la dobandirea unui somn mai bun si mai odihnitor. Insa, atentie, nu va asteptati ca acest efect sa apara dupa primele zile de administrare, studiile aratand ca aceste fine procese de reglaj sunt realizate gradat, in perioade de timp de ordinul saptamanilor sau chiar al lunilor.

   Tulburari de memorie, deficit de atentie: functionarea normala a creierului depinde de o serie de factori, intre care cei mai importanti sunt nivelul de zahar din sange, gradul de oxigenare, prezenta unor acizi grasi, cum ar fi omega 3, care mentin sanatatea vaselor sanguine. Cartofii fierti in coaja sau copti la cuptor (acestia din urma se consuma cu tot cu coaja) ajuta la mentinerea unui nivel normal al glucozei in sange, hranind constant sistemul nervos central, iar prin complexul de vitamine si de minerale pe care il contine ajuta la o mai buna oxigenare a creierului. In fine, consumul a doar 200 ml de suc de cartofi pe zi ajuta la reglarea metabolismului acizilor grasi in organism, stabilizeaza nivelul presiunii sanguine intracraniene, ajutand de asemenea la o mai buna functionare a creierului, tradusa printr-o mai buna memorie si o atentie sporita.

Patrunjelul

   Patrunjelul este o planta erbacee legumicola, cu tulpina inalta, cultivata pentru radacina pivotanta, alba si pentru frunzele ei aromate, intrebuintate in alimentatie si in medicina populara. 
   Poarta si denumirile de gagaut, patlagele (pl.), patrunjica sau petersil.

   Compozitie chimica: apeina, betacaroten, brom, clorofila, cumarina, diastaze, cupru, fier, fosfor, flavonoide, iod, monoterpene, apiol, poliacetilena, principiu estrogen, pinena, magneziu, potasiu, calciu, sulf, sodiu, terpene, uleiuri esentiale, vitaminele: A, B1,B2, B3, B5, B6, B9, K, E, vitamina C mai multa ca portocala sau lamaia, acid pantotenic, linolinic, beta caroten.

   Este un bun stimulent general atat nervos cat si muscular, regleaza glandele endocrine, antianemic, antirahitic, antiscorbutic, aperitiv, antitoxic, depurativ, stomahic, diuretic, regleaza menstrele, elimina ureea, elimina acidul uric, la fel clorurile in exces, stimulent si regenerator al fibrelor musculare in special al celor ale musculaturii netede (intestinale, urinare, biliare, uterine) anticanceros, vermifug, cicatrizant, antiviral, repara pielea efectiv. 

   Frunzele si tulpinile neutralizeaza si ajuta la eliminarea toxinelor din organism, improspateaza respiratia, dizolva si ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi si ficat. 

   Fructele (semintele) de patrunjel sunt un puternic tonic digestiv, stimuleaza puternic glandele sexuale si au efect afrodiziac uimitor de puternic, combat alcoolismul. 

   Ajuta la trezirea poftei de mancare. 

   Ajuta la disparitia infectiilor distrugand o serie de germeni patogeni. Frunzele ajuta in toate afectiunile ficatului, inclusiv la ciroze sau hepatite distrugand germenii patogeni si chiar diferite virusuri.

   Ajuta la intarirea sistemului imunitar, inclusiv in HIV.

   Datorita faptului ca are un continut mare de vitamina C, K, beta caroten si antioxidanti este indicat in raceli si gripe.

   Ajuta la functionarea mai bine a splinei, ficatului si intregului sistem endocrin si digestiv. 

   Studii efectuate in Turcia au dovedit ca patrunjelul poate distruge o serie de bacterii si ciuperci parazite contribuind la intarirea imunitatii. 

   Suc proaspat sau frunze maruntite se pot consuma in timpul tratamentului cu citostatice ajutand la diminuarea efectelor negative ale medicamentelor ajutand totodata la distrugerea celulelor canceroase.

   Se poate utiliza in urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni oculare, afectiuni digestive, afectiuni dermatologice, afectiunile prostatei, afectiuni vasculare, alcoolism, anemie, anorexie, ascita, astenie, atonia vezicii biliare si digestiva, balonari, bolile vezicii urinare (ajuta in special in retinerea urinei), cancer in special cel intestinal sau digestiv, dar si celelalte forme, celulite, ciroze, cistite, colecistite, colesterol in exces, colici, colite de putrefactie, contuzii, dermatoze, dismenoree, dispepsii, dureri de cap, dureri de stomac, edeme cardio-renale (inlatura apa in exces), febre intermitente, flatulenta, gastrita hipoacida, gripa, guta, halena, hepatite, hernie, hipertensiune arteriala, impotenta, imunitate scazuta, incontinenta urinara cu lamaie, infectii diverse inclusiv digestive, inflamatia pleoapelor, inflamatiile sanilor, insolatie, intoxicatii, litiaza biliara, litiaza renala, menstre dureroase, nervozitate, nevralgii, paraziti intestinali, pete ale pielii, pistrui,  psoriazis, raceli, reumatism, sterilitate masculina, tulburari de ciclu menstrual, tumori, ulcer stomacal, vicii ale sangelui, voma. 

   Contraindicatii: femeile gravide nu vor putea sa consume in timpul graviditatii deoarece poate provoca contractii uterine si chiar avort.

   Suc din frunze. Se dau prin storcatorul de fructe sau daca nu aveti prin masina de carne apoi se strecoara printr-o panza. Se bea in maximum 30 minute de la preparare cu de doua ori cantitatea de suc de morcov. 
   Se poate lua cate 15 linguri de suc pe zi, inainte de mese in cure de 30 zile la cei bolnavi de hepatite ajutand la distrugerea virusurilor (A,B,C).

   Frunze maruntite proaspete se consuma cate 1-3 lingurite o data in afectiunile mai grave.

   Doua lingurite de planta (frunze) la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute si se consuma dupa strecurare.

   Doua lingurite de planta-radacina, frunze) se taie marunt. Se pun in 250 ml apa ti se fierb timp de 15 minute dupa care se strecoara. Se consuma zilnic trei astfel de ceaiuri.

   O jumatate de kg de radacina se va fierbe intr-un litru de apa pana va scadea apa la jumatate. Se va strecura apoi se va consuma zilnic cate o portie dimineata si una seara in edeme sau in cazul ascitei. De asemenea se poate aplica pe afectiunile pielii.

   Se va macina o lingurita de seminte de patrunjel si se va pune in gura sub limba pentru 10 minute dupa care se va inghitii. Este un tratament pentru afectiunile endocrine in special sau pentru menstre dureroase.

   Se va taia marunt frunza de patrunjel si se pune cat sa o acopere otet alimentar, se va lasa apoi 3 zile. Se va aplica pe petele de pe piele de mai multe ori pe zi pana la disparitie cu un tampon de vata.

   Pulbere din seminte de patrunjel macinate cu rasnita de cafea. Se ia o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi. Se tine sub limba pentru 15 minute apoi se inghite cu putina apa.

   Suc proaspat se poate consuma in amestec cu suc de morcovi sau alte plante in cantitate de 20ml de 3 ori pe zi. 

   Frunze de patrunjel taiate fin in amestec cu suc de lamaie si felii de ceapa se poate consuma ca salata in special la cei cu boli infectioase. Se poate lua perioade lungi de timp.

   In apa de spalat se poate pune decoct de radacina de patrunjel. Pentru aceasta se va fierbe un kg de radacina in 5 litri de apa timp de o ora, dupa care se strecoara si se pune in cada. Este o baie care se poate face zilnic pentru a se catifela si albi pielea.

   Pe piele in cazul echimozelor sau petelor se poate aplica cataplasma cu radacina de patrunjel fiarta, transformata pasta si aplicata sub pansament  peste noapte.

    Mentionam ca daca se consuma zilnic de 3 ori cate 20 ml de suc de patrunjel impreuna cu alte sucuri ajuta foarte mult la vindecarea cancerului.

Feriga

   Denumirea populara a ferigii: barba ursului, falitura, feliga, feriga, ferice, iarba sarpelui, limba cerbului, limba sarpelui, navalnic, spasmul dracului, spata dracului.

   Se cunosc peste 20.000 de specii de ferigi, clasificate in aproximativ 300 de genuri!
Sunt plante iubitoare de umezeala, de aceea le intalnim in locurile unde este racoare si lumina, dar nu foarte puternica. Aceste conditii sunt intalnite in padurile de campie, dar in special in cele de la munte, pe valea raurilor.

   Feriga este prima planta vasculara aparuta pe uscat.
Spre deosebire de alte erbacee, feriga contine xilem si floem, doua substante care fac din aceasta o planta vasculara, adica o planta care are in structura ei vase prin care circula seva.
Un alt lucru deosebit la aceasta planta este faptul ca nu are nici seminte si nici flori.

   Pe spatele frunzelor pot fi observati niste sori maronii.
   Acesti sori, contin sporangi cu spori, care odata ajunsi la maturitate sunt eliberati si cad pe pamant.
   Sporii eliberati germineaza si dau nastere unui protal sub forma de inima. In urma fecundarii se va forma celula-ou, din care se va dezvolta o noua feriga.

   In traditia populara feriga este folosita in diferite afectiuni.
   Rizomul cules toamna si pastrat in loc uscat, este intrebuintat contra teniei, fie pisat marunt si amestecat cu miere, se ia seara si dimineata pe nemancate, fie curatat, fiert, iar decoctul astfel obtinut se bea dimineata pe nemancate.
   Rizomul pisat se poate amesteca cu vin si se consuma pentru afectiuni ale inimii.
   Decoctul de rizom de feriga se mai bea in loc de apa, de catre cei bolnavi de astm.
   Se mai poate folosi decoct de rizom care se tine in gura, pentru ameliorarea durerilor de dinti.

   Planta se poate fierbe si se trateaza picioarele in dureri de reumatism.

   Frunzele de feriga se pot aduna in iunie, iulie, cand sunt in plina dezvoltare, se umple cu ele perne si saltele, fiind foarte indicate pentru un somn odihnitor.

   Compozitie chimica: in general se folosesc rizomii de la feriga si aceştia contin acid filicic, acid alfa si beta flavospidic, ulei volatil format din esteri ai acidului butiric si octilic, tanin, aspidinol, albaspidina, floraspidinol, floraspina, desaspidina, aspidina, paraspidina, floraspirona.

   Filicina are o actiune antiparazitara, de aceea are efect asupra teniei, insa folosirea ferigii, pe cale interna, se face cu precautie si cu sfatul medicului, pentru a nu risca otravirea.
   Din cauza potentialului de toxicitate, tratamentele pe baza de feriga (de orice fel) se administreaza doar sub supravegherea medicului.
   Supradozarea se manifesta prin: greata, varsaturi, diaree, tulburări nervoase, oboseala, somnolenta, tulburari de vedere si auz, dereglarea batailor inimii etc.
   Si feriguta dulce este citotoxica. Este posibil ca beneficiile terapeutice ale plantei sa fie mai mici decat pericolele cu manifestare tardiva!

   Extern, feriga se foloseste in: dureri de  guta sau raceli unde este foarte eficienta.
   Pentru guta: o mana de frunze se vor fierbe timp de 10 minute dupa care se va face o cataplasma cu aceste frunze. Peste noapte se pot pune comprese cu acest lichid care se imbiba intr-o panza cu care se panseaza locul dureros.
   Pentru raceli: se fac bai fierbinti la picioare, iar in aceea apa se pun frunze de feriga.

   Radacina de feriga mai poate fi utilizata impreuna cu frunzele de nuc in bai caldute, ce au efect in cazul varicelor.

   Feriga este uneori folosita in medicina pentru tratarea ranilor si curatarea taieturilor.
   Feriga este considerata un bun bandaj atunci cand nu ai la indemana materialele medicale necesare.

   Pentru persoanele care au fost intepate de tantari, medicii fitoterapeuti recomanda frictionarea regiunii cu frunze de feriga.

   Feriguta dulce are un rizom mic, putin carnos, orizontal, usor turtit, de grosimea unui creion, din care se dezvolta frunze compuse, penate, lungi de 10-25 cm, rotunjite la varf.
   Rizomul uscat al ferigutei dulci, colectat toamna tarziu sau primavara devreme, are valoare fitoterapeutica.
   Atat gustul, cat si mirosul rizomului de feriguta dulce sunt neplacute.
   Rizomul contine glucide, ulei gras, rasini, enzime si este laxativ, colagog si litotritic.
   Se utilizeaza in afectiuni hepato-biliare insotite de constipatie si ca adjuvant in litiazele urinare, in general sub forma de decoct.
   Acesta se prepara dintr-o lingura cu radacina uscata fiarta in 400 ml apa, pană ce un sfert din apa se evapora. Preparatul se bea treptat, pe parcursul a doua-trei ore.Si infuzia este foarte buna pentru afectiunile prezentate. Se obtine oparind o lingurita cu radacina macinata cu o cana cu apa.
   Ceaiul de feriguta se mai foloseste in anorexia provocata de indigestii ori cauzata de parazitii intestinali.

 
   

CIREASA - Cerasus vulgaris

   Ciresul este un arbore din Caucaz, foarte cunoscut, de la care se intrebuinteaza cozile cireselor si eventual, uneori, frunzele.

   Compozitia chimica a cireselor: vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E; caroten; mineralele: fier, calciu, fosfor, clor, sulf, magneziu, potasiu; oligoelemente: zinc, cupru, mangan, cobalt.
   Ciresele contin si zahar sub forma de levuloza care poate fi asimilat si de catre diabetici.
   Cozile de cireşe contin saruri de potasiu, taninuri de natura catenica, flavonoizi.

   Proprietătile cireselor:
   Cireasa este un fruct care poate fi consumat si de diabetici sau de catre cei care doresc sa slabeasca, pentru ca amageste foamea, dar totodata remineralizeaza organismul.
   Constituie un energizant racoritor, fizic si psihic, care intareste imunitatea corpului, este antiinfectios, sedativ nervos, regleaza functiile stomacului si ficatului.
   Cercetatorii au aratat ca persoanele care consuma zilnic, o luna de zile, suc de cirese sau cirese in cantitate mai mare, intineresc, deoarece acestea regenereaza celulele si fluidifica sangele.
   Cura cu cirese nu se va face insa in exces. 
   Ciresele reprezinta un depurativ puternic, detoxifiant, calmant al sistemului nervos, regenerator hepatic, reglator gastric, digestiv si hepatic, antireumatismal şi antiartritic.
   Actiunea depurativa este puternica datorita acizilor organici.
   Ciresele acţioneaza mai ales asupra ficatului si rinichilor, contribuind la fluidificarea sangelui.

   Ciresele sunt indicate in: afectiuni biliare sau renale, afectiuni catarale ale tractului urinar, artrite, astenie fizica si psihica, ateroscleroza, boli de ficat, batranete, boli psihice, boli nervoase, boli renale, cancer, cistite, colite de fermentatie, colesterol in exces, constipatie, crize migrenoase, demineralizare, depresii, diaree, dismenoree, fermentatii intestinale, guta, hepatita, hipertensiune, intarzierea cresterii la copii, litiaze de orice localizare, migrene, nefropatii, obezitate, pielite, pielonefrita, pletora, prevenirea batranetii, reumatism, senectute, stari de slabire a imunitatii, varice.

   Fructele se pot consuma ca atare in orice cantitate. Este bine sa se faca o cura de cateva zile cu aceste fructe, timp in care sa se consume zilnic cate 500 g fara sa se mai consume nimic altceva la aceea masa. Este util in toate afectiunile descrise mai sus.
   Fructele se pot usca pentru iarna. In acest caz se va pune 1 lingura de fructe uscate la 250 ml si se fierb timp de 10 minute. Se pot consuma 2-3 cani pe zi. Este foarte util in special celor care doresc sa slabeasca, dar si la o serie din afectiunile de mai sus. (colita de fermentatie, afectiuni biliare si urinare, ateroscleroza).

   Sucul de fructe poate fi consumat zilnic in orice cantitate doriti sau sub forma de cura, minim 500 g zilnic, sau portionat 200 ml de 3 ori pe zi.Sucul de cireşe provoaca eliminarea resturilor alimentare si a toxinelor din organism. Reumaticii, gutosii şi artriticii trebuie sa il consume. Sucul de cirese indeplineste si o misiune de curatire a cailor urinare si a intestinelor.

   In caz de migrene este indicat un plasture cu cirese strivite, aplicat pe frunte.

   Mastile cu cirese sunt folosite pentru intretinerea tenului, ajuta pielea uscata si obosita. O mana de cirese curatite de samburi se dau prin mixer. Se aplica pasta obtinuta pe fata, se lasa 20 minute, apoi se spala cu apa calduta, minerala sau necalcaroasa.

   In caz de dispepsii, ciresele se pot consuma sub forma de sirop, compot, dulceata.

   Uleiul extras din samburele cireselor este foarte util in algiile reumatismale, disparitia petelor si a negilor.

   Cozile de cireşe sau frunzele, fierte timp de 15 minute, 2 lingurite maruntite la 250 ml apa, consumate 3 cani pe zi, au efecte in afectiunile renale sau litiaze, diaree.

   Samburii de cireşe sunt recomandati in:
   Colici abdominale: se consuma de mai multe ori pe zi miez de cirese dupa ce se sparg( 5 samburi de fiecare data).
   Viermi intestinali: se pun 40-50 miezuri de cirese in otet de vin, cat sa ii acopere de un deget. Se lasa sa se umfle doua zile. Se mananca 1-3 miezuri de 4-5 ori pe zi.Tratamentul dureaza doua saptamani, apoi se face pauza de o saptamana. Se mai repeta inca o data.

   Cea mai buna cura de dezintoxicare este cura in care se mananca numai cirese, fara nimic altceva, timp de 1-3 zile, aceasta inlesnind eliminarea deseurilor din organism si a toxinelor.
   Cura de cirese se recomanda hepaticilor, carora le regleaza functiile ficatului, persoanelor demineralizate, celor cu afectiuni biliare, celor cu stari avansate de oboseala, anemicilor, copiilor cu deficienta de crestere, celor cu afectiuni nervoase.
In cazul in care doriti sa tineti o cura cu cirese, se poate face: minicura şi cura exclusiva.
   Minicura: dimineata pe stomacul gol, se incepe cu o doza minima de 100g. Se creste progresiv doza pentru a ajunge la sfarsitul celei de a 3-a saptamani la 500g. De la doza de 300 g se imparte cantitatea in 3 reprize pana la pranz si nu se consuma nici un alt aliment. In timpul curei nu este recomandat abuzul de grasimi animale, zahar rafinat sau alcool. Pranzurile si cinele usoare vor fi binevenite pentru ca aceasta terapie naturista sa aiba efectele scontate.
   Cura exclusiva. Se face timp de 3-4 zile, perioada in care se mananca doar cirese.Aceasta cura se poate relua in fiecare luna. Intre o priza si alta este recomandat sa se bea apa minerala. Cantitatea de cirese este cuprinsa intre 2-3 kg pe zi. Capacitatea de absorbtie este diferita de la o persoana la alta. Aceasta cantitate de fructe se consuma in mai multe prize.

   Oricare ar fi fructul ales, o cura exclusiva inseamna, intotdeauna la inceputul ei, o anumita prudenta, o crestere progresiva a cantitatii, pentru a nu risca anumite tulburari digestive. Motivul este usor de inteles: un organism obisnuit de multa vreme cu un dezechilibru alimentar poate reactiona violent la un nou mod de viata in alimentatie.

   Ciresele au un continut bogat in provitamina A, care creste acuitatea vizuala si intretine tesuturile (tegumente, mucoase, epitelii).

   Incepand cu varsta de 40 ani, unii oameni pot suferi de acidoza sau de alcaloza raspunzatoare de o imbatranire precoce. Prin actiunea sa echilibranta asupra Ph-ului sanguin, cireasa atenueaza aceste tulburari.

   In caz de gripa se lasa la macerat 50 g cozi de cirese la 1 litru de apa, timp de 12 ore. Se fierbe apoi 10 minute si se acopera 10 minute, apoi se strecoara. Se bea in 4 reprize pe zi.

   In caz de colici nefritice se fierb 50 g cozi la un litru de apa. Se bea 1 cana inainte de fiecare masa.

Bradul

   Bradul a avut si are multe intrebuintari, ca materie prima sau ca si leac.

   In mod curent rasina se foloseste pentru lecuirea diferitelor boli. Se topeste, se amesteca cu ceara, cu coada soricelului pisat, iar alifia obtinuta se pune pe o fasie de panza si se leaga cu ea bubele rele, copturile, zgaiba, etc. 

   In unele parti se amesteca cu seu de vita, ceara, panza de paianjen si faina de grau. Se mai amesteca cu ceara de albine, unt proaspat, scrum de copita de cal si coaja de lemn cainesc, plamadita in rachiu, apoi se fierbe pana se obtine o alifie cu care se ung bubele. 

   Rasina plamadita in rachiu de drojdie se ia dimineata, cate o lingura, pentru palpitatii.

   In medicina populara se folosesc si ramurile tinere de brad, la bai contra reumatismului.

   Din ramurile tinere, cu muguri, se prepara un ceai ori un sirop pentru tuse, dureri de piept, luat si ca fortifiant pulmonar. 

   Ceaiul din conuri verzi se bea caldut contra durerilor de stomac si inima. 

   Decoctul din muguri tineri se bea primavara, contra scrofulelor, iar cel din cioturi de brad, din scanduri arse si pisate, contra junghiurilor. 

   Legaturile cu decoctul scoartei se pune la gat contra durerilor si umflaturilor, iar compresele cu frunze fierte, contra durerilor de ficat. Decoctul din “cucuruz” de brad se tine caldut in gura, ca sa aline durerile de masele.

  Compozitie chimica: acizi rezinici (alfa si beta pimen), ulei volatil, rezine, principii amare mai ales in muguri si in acele de brad.

  Rasina contine rezinetanoli, acizi rezinici, rezine, acizi aromatici, fenoli, etc.

  Actiune farmacologica : se folosesc atat mugurii cat si cetina sau rasina. Are actiune astringenta, cicatrizanta, antibiotica, stimuleaza secretiile fiind folosit ca expectorant. Calmeaza durerile, are efect racoritor, revulsiv, cicatrizant, repermeabilizant vascular, vitaminizat, etc.


   Mugurii se culeg primavara si din ei se poate obtine un sirop folositor la foarte multe afectiuni ale aparatului respirator si nu numai, pentru ca de fapt are actiuni mult mai complexe refacand circulatia sangelui in intreg organismul. Se vor sfarama mugurii si se amesteca cu miere poliflora si se lasa acoperiti timp de 6 saptamani. Se strecoara apoi lichidul obtinut si se pune in sticlute de marimi mai mici. Se va putea lua cate o lingurita de 3 ori pe zi.

   Muguri de brad maruntiti se pun in suc de ceapa rosie (sau suc de usturoi) cat sa se acopere, apoi se pune tot atata miere poliflora. Se lasa apoi timp de 15 zile la macerat, dupa care se strecoara si se va consuma cate o lingurita de 3 ori pe zi in boli pulmonare, de circulatie, inima, etc.

   Muguri de brad se culeg in cantitate mai mare si se acopera cu apa. Se fierb la foc mic pana va scadea lichidul la jumatate. Se va lua cate o lingura de 3 ori pe zi, tot pentru boli respiratorii.

   Bai cu ramuri sau muguri: se culege o mana de muguri si ramurele (varfuri) care se vor pune in 3 litri de apa sa fiarba o perioada de 3 ore, dupa care se strecoara direct in cada. Aceste bai ajuta foarte mult la refacerea circulatiei deficitare sau contra diferitelor infectii sau chiar in accidente cerebrale sau paralizii. Se poate adauga in aceste cazuri si cimbru.
Aceste bai sunt extrem de eficiente si in cazul afectiunilor renale sau ginecologice si se pot face bai sau chiar spalaturi vaginale.

   Rasina se foloseste la prepararea diferitelor alifii: o parte rasina de brad, cu 2 parti ulei vegetal si se mai poate adauga 1\2 sau chiar mai multa ceara de albine. In cazul in care se doreste se poate prepara cu mai multa ceara si supozitoare sau ovule intra-vaginale. Se poate adauga la acestea si putin propolis brut.

   Rasina cu alcool, o parte rasina de brad si 4 parti alcool alimentar de 70%. Se lasa cateva zile agitand bine (4-5 zile). Se strecoara, apoi se pune in sticlute de capacitate mai mica. Este foarte util in toate afectiunile interne in care se poate lua cate 20 picaturi de 3 ori pe zi, diluat in 100 ml apa.

   Se foloseste la urmatoarele afectiuni: abcese, afectiuni ginecologice, amigdalite, agio-colite, agio-dermite, boli de rinichi, boli de nervi, boli pulmonare, bronsite, cervicite, contuzii, colite, discopatii, dureri articulare, dureri de coloana, dureri reumatice, eczeme, enterocolite, faringite, furuncule, gripa, guturai, hemoroizi, infectii ale pielii, infectii urinare, nevroze, nevralgii, parodontoza, paralizii, purpure, rani ale colului uterin, rani anale, rani externe, rani purulente, reumatism, tulburarea permeabilitatii capilare, tuse, ulcere de gamba, ulceratii cronice, vanatai.