Se cunosc peste 20.000 de specii de ferigi, clasificate in aproximativ 300 de genuri!
Sunt plante iubitoare de umezeala, de aceea le intalnim in locurile unde este racoare si lumina, dar nu foarte puternica. Aceste conditii sunt intalnite in padurile de campie, dar in special in cele de la munte, pe valea raurilor.
Feriga este prima planta vasculara aparuta pe uscat.
Spre deosebire de alte erbacee, feriga contine xilem si floem, doua substante care fac din aceasta o planta vasculara, adica o planta care are in structura ei vase prin care circula seva.
Un alt lucru deosebit la aceasta planta este faptul ca nu are nici seminte si nici flori.
Pe spatele frunzelor pot fi observati niste sori maronii.
Acesti sori, contin sporangi cu spori, care odata ajunsi la maturitate sunt eliberati si cad pe pamant.
Sporii eliberati germineaza si dau nastere unui protal sub forma de inima. In urma fecundarii se va forma celula-ou, din care se va dezvolta o noua feriga.
In traditia populara feriga este folosita in diferite afectiuni.
Rizomul cules toamna si pastrat in loc uscat, este intrebuintat contra teniei, fie pisat marunt si amestecat cu miere, se ia seara si dimineata pe nemancate, fie curatat, fiert, iar decoctul astfel obtinut se bea dimineata pe nemancate.
Rizomul pisat se poate amesteca cu vin si se consuma pentru afectiuni ale inimii.
Decoctul de rizom de feriga se mai bea in loc de apa, de catre cei bolnavi de astm.
Se mai poate folosi decoct de rizom care se tine in gura, pentru ameliorarea durerilor de dinti.
Planta se poate fierbe si se trateaza picioarele in dureri de reumatism.
Frunzele de feriga se pot aduna in iunie, iulie, cand sunt in plina dezvoltare, se umple cu ele perne si saltele, fiind foarte indicate pentru un somn odihnitor.
Compozitie chimica: in general se folosesc rizomii de la feriga si aceştia contin acid filicic, acid alfa si beta flavospidic, ulei volatil format din esteri ai acidului butiric si octilic, tanin, aspidinol, albaspidina, floraspidinol, floraspina, desaspidina, aspidina, paraspidina, floraspirona.
Filicina are o actiune antiparazitara, de aceea are efect asupra teniei, insa folosirea ferigii, pe cale interna, se face cu precautie si cu sfatul medicului, pentru a nu risca otravirea.
Din cauza potentialului de toxicitate, tratamentele pe baza de feriga (de orice fel) se administreaza doar sub supravegherea medicului.
Supradozarea se manifesta prin: greata, varsaturi, diaree, tulburări nervoase, oboseala, somnolenta, tulburari de vedere si auz, dereglarea batailor inimii etc.
Si feriguta dulce este citotoxica. Este posibil ca beneficiile terapeutice ale plantei sa fie mai mici decat pericolele cu manifestare tardiva!
Extern, feriga se foloseste in: dureri de guta sau raceli unde este foarte eficienta.
Pentru guta: o mana de frunze se vor fierbe timp de 10 minute dupa care se va face o cataplasma cu aceste frunze. Peste noapte se pot pune comprese cu acest lichid care se imbiba intr-o panza cu care se panseaza locul dureros.
Pentru raceli: se fac bai fierbinti la picioare, iar in aceea apa se pun frunze de feriga.
Radacina de feriga mai poate fi utilizata impreuna cu frunzele de nuc in bai caldute, ce au efect in cazul varicelor.
Feriga este uneori folosita in medicina pentru tratarea ranilor si curatarea taieturilor.
Feriga este considerata un bun bandaj atunci cand nu ai la indemana materialele medicale necesare.
Pentru persoanele care au fost intepate de tantari, medicii fitoterapeuti recomanda frictionarea regiunii cu frunze de feriga.
Feriguta dulce are un rizom mic, putin carnos, orizontal, usor turtit, de grosimea unui creion, din care se dezvolta frunze compuse, penate, lungi de 10-25 cm, rotunjite la varf.
Rizomul uscat al ferigutei dulci, colectat toamna tarziu sau primavara devreme, are valoare fitoterapeutica.
Atat gustul, cat si mirosul rizomului de feriguta dulce sunt neplacute.
Rizomul contine glucide, ulei gras, rasini, enzime si este laxativ, colagog si litotritic.
Se utilizeaza in afectiuni hepato-biliare insotite de constipatie si ca adjuvant in litiazele urinare, in general sub forma de decoct.
Acesta se prepara dintr-o lingura cu radacina uscata fiarta in 400 ml apa, pană ce un sfert din apa se evapora. Preparatul se bea treptat, pe parcursul a doua-trei ore.Si infuzia este foarte buna pentru afectiunile prezentate. Se obtine oparind o lingurita cu radacina macinata cu o cana cu apa.
Ceaiul de feriguta se mai foloseste in anorexia provocata de indigestii ori cauzata de parazitii intestinali.
