Magneziul, element cu acțiune antioxidantă:
Magneziul joacă un rol important în coagularea sângelui.
Este recunoscut pentru acțiunea sa antioxidantă și este necesar pentru o bună digestie și asimilare a hranei.
Îmbunătățește reflexele musculare, ajută la eliminrea oboselii și stimulează memoria.
Necesarul zilnic de magneziu este de circa 5 mg.
Surse naturale:
Magneziul se găsește în legumele de culoare verde, nuci, mazăre, cereale, fructe uscate.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa de magneziu generează ataxie (incapacitatea de a coordona mișcările).
Zincul, oligoelementul cel mai util:
Zincul îndeplinește rolul unui adevărat agent de circulație, dirijând desfășurarea proceselor fiziologice și întreținerea sistemelor enzimatice și celulare.
Este esențial pentru sinteza proteinelor.
Exercită un efect de normalizare a activității prostatei și deține un rol important în dezvoltarea organelor de reproducere.
Împreună cu seleniul, zincul este elementul antioxidant cel mai activ.
Necesarul zilnic este de 15 mg, fiind ceva mai mare la femeile ce alăptează.
Surse naturale:
Zincul se găsește în carnea de vită (150 grame carne de vită asigură necesarul zilnic de zinc), alimente de origine marină (stridii în special), drojdie de bere, ouă, germeni de grâu.
Afecțiuni datorate carenței:
Carența de zinc generează hipertrofia prostatei, ateroscleroză, îmbătrânirea precoce (persoanele de peste 60 de ani manifestă carență de zinc, ceea ce nu poate fi decât un prejudiciu).
Seleniul, un oligoelement la modă:
Seleniul și vitamina E acționează sinergetic, fiind recunoscute, împreună cu zincul, pentru acțiunea lor antioxidantă.
Seleniul încetinește îmbătrânirea, mărind rezistența țesuturilor la oxidare, și previne cancerul.
Necesarul zilnic este de 50-100 mcg (fiind mai mare la bărbați și la femeile care alăptează: respectiv 70 mcg și 75 mcg).
Aproape jumătate din cantitatea de seleniu din organismul masculin este concentrată în testicule și în porțiunile de canale seminale adiacente prostatei.
Surse naturale:
Seleniul se găsește în carnea de vită, fasole uscată, pește, ouă, varză.
Suplimentele de seleniu (asociate cu zincul, vitamina E, vitamina C) sunt recomandate în special persoanelor în vârstă, care sunt mai fragile.
Sfaturi utile bucatarie, beauty, sfaturi pentru casa, birou, sfaturi de intretinere corporala si multe altele.
marți, 13 septembrie 2016
luni, 12 septembrie 2016
Crom, fluor, iod
Despre oligoelemente puteți găsi informații și în acest articol.
Cromul, oligoelement contra diabetului:
Cromul contribuie, alături de insulină, la metabolizarea zaharurilor, asigurând controlul absorbției glucidelor și secreția insulinei.
El intervine de asemenea în metabolismul lipidelor, având o acțiune favorabilă asupra colesterolului.
Nevoile cotidiane de crom sunt de 100-200 mcg.
Surse naturale:
Cromul se găsește în ficatul de vițel, drojdie de bere, carne de pui, scoici, ulei de porumb.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa cromului constituie un factor potențial de declanșare a diabetului și aterosclerozei.
Fluorul, întăritor al oaselor și dinților:
Fluorul este un veritabil agent protector al oaselor, care scade incidența cariilor dentare.
Necesarul zilnic este de 1,5-3 mg.
Apa este o sursă apreciabilă de fluor, dar conținutul de fluor al apei de la robinet depinde de izvoarele de la care aceasta provine.
Surse naturale:
Fluorul se găsește în apa potabilă fluorurată, în alimentele de origine marină și ceai.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa fluorului generează cariile dentare.
Iodul, oligoelement necesar sintezei hormonilor tiroidieni:
Aproape două treimi din iodul existent în organism este concentrat în tiroidă, iodul fiind un oligoelement de bază în sinteza hormonilor tiroidieni.
Doza zilnică de iod este de circa 150 mcg și de 170-200 mcg pentru gravide.
Surse naturale:
Iodul se găsește în sarea de bucătărie, alimente de proveniență marină, ceapă și vegetale cultivate pe soluri bogate în iod.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa de iod generează gușa și hipotiroidism.
Cromul, oligoelement contra diabetului:
Cromul contribuie, alături de insulină, la metabolizarea zaharurilor, asigurând controlul absorbției glucidelor și secreția insulinei.
El intervine de asemenea în metabolismul lipidelor, având o acțiune favorabilă asupra colesterolului.
Nevoile cotidiane de crom sunt de 100-200 mcg.
Surse naturale:
Cromul se găsește în ficatul de vițel, drojdie de bere, carne de pui, scoici, ulei de porumb.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa cromului constituie un factor potențial de declanșare a diabetului și aterosclerozei.
Fluorul, întăritor al oaselor și dinților:
Fluorul este un veritabil agent protector al oaselor, care scade incidența cariilor dentare.
Necesarul zilnic este de 1,5-3 mg.
Apa este o sursă apreciabilă de fluor, dar conținutul de fluor al apei de la robinet depinde de izvoarele de la care aceasta provine.
Surse naturale:
Fluorul se găsește în apa potabilă fluorurată, în alimentele de origine marină și ceai.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa fluorului generează cariile dentare.
Iodul, oligoelement necesar sintezei hormonilor tiroidieni:
Aproape două treimi din iodul existent în organism este concentrat în tiroidă, iodul fiind un oligoelement de bază în sinteza hormonilor tiroidieni.
Doza zilnică de iod este de circa 150 mcg și de 170-200 mcg pentru gravide.
Surse naturale:
Iodul se găsește în sarea de bucătărie, alimente de proveniență marină, ceapă și vegetale cultivate pe soluri bogate în iod.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa de iod generează gușa și hipotiroidism.
Etichete:
carenta de crom,
carenta de fluor,
carenta de iod,
crom,
diverse,
fluor,
iod,
surse de fluor,
surse de iod,
surse naturale de crom
sâmbătă, 10 septembrie 2016
Despre oligoelemente și importanța lor
Oligoelementele, numite așa din cauza prezenței în cantitate mică în organism, au totuși o importanță primordială pentru sănătatea organismului.În mod normal, o alimentație echilibrată de 2.000 de calorii ar trebui să asigure aportul de oligoelemente necesar organismului.În realitate însă, adesea, acesta se dovedește insuficient.
Fierul, element nutritiv esențial pentru organismul uman:
Fierul este necesar pentru producerea hemoglobinei și contribuie direct la transportul oxigenului în circulația sanguină.
El mărește rezistența la îmbolnăvire, vindecă și previne anemiile generate de carența de fier.
Ajută la procesul de creștere și asigură o culoare sănătoasă a pielii.
Necesarul zilnic este de 10-15 mg pentru adulți (acesta este dublu la gravide).
Cuprul, cobaltul, manganul și vitamina C sunt necesare pentru ca fierul să fie asimilat, iar fierul, la rândul lui, este necesar pentru metabolizarea vitaminelor B.
Surse naturale:
Fierul se găsește în carnea roșie (carne de vită și organe: ficat, inimă, rinichi), gălbenuș de ou, stridii, nuci, fasole, sparanghel, fulgi de ovăz (spanacul nu conține, așa cum s-ar crede, cea mai mare cantitate de fier).
Fierul conținut în vegetale nu este absorbit practic de organism și nu poate asigura nevoile cotidiane și de aceea este bine să se consume carne și ouă de trei ori pe săptămână.
Afecțiuni datorate carenței:
Carența de fier generează anemii și există în special la femeile gravide și la vegetarieni.
Persoanele în vârstă, la care consumul de proteine este adesea foarte slab, sunt foarte expuse la anemiile provocate de lipsa fierului.
Cuprul, agent antianemic și viral:
Cuprul este necesar pentru sintetizarea hemoglobinei din fierul organic.
Asigură absorbția fierului în organism, exercitând un efect energizant.
Este un agent antianemic și antiviral și ajută la lupta contra radicalilor liberi, responsabili de îmbătrânire.
Doza zilnică recomandată este de 3 mg.
Surse naturale:
Cuprul se găsește în ficatul de vită, cereale (în special grâu), fasole uscată, mazăre, crustacee și aproape toate alimentele de origine marină.
Afecțiuni datorate carenței:
Carența de cupru generează anemie, edeme, reumatism.
Suplimentele de cupru sunt recomandate în stările infecțioase și reumatisme.
Fierul, element nutritiv esențial pentru organismul uman:
Fierul este necesar pentru producerea hemoglobinei și contribuie direct la transportul oxigenului în circulația sanguină.
El mărește rezistența la îmbolnăvire, vindecă și previne anemiile generate de carența de fier.
Ajută la procesul de creștere și asigură o culoare sănătoasă a pielii.
Necesarul zilnic este de 10-15 mg pentru adulți (acesta este dublu la gravide).
Cuprul, cobaltul, manganul și vitamina C sunt necesare pentru ca fierul să fie asimilat, iar fierul, la rândul lui, este necesar pentru metabolizarea vitaminelor B.
Surse naturale:
Fierul se găsește în carnea roșie (carne de vită și organe: ficat, inimă, rinichi), gălbenuș de ou, stridii, nuci, fasole, sparanghel, fulgi de ovăz (spanacul nu conține, așa cum s-ar crede, cea mai mare cantitate de fier).
Fierul conținut în vegetale nu este absorbit practic de organism și nu poate asigura nevoile cotidiane și de aceea este bine să se consume carne și ouă de trei ori pe săptămână.
Afecțiuni datorate carenței:
Carența de fier generează anemii și există în special la femeile gravide și la vegetarieni.
Persoanele în vârstă, la care consumul de proteine este adesea foarte slab, sunt foarte expuse la anemiile provocate de lipsa fierului.
Cuprul, agent antianemic și viral:
Cuprul este necesar pentru sintetizarea hemoglobinei din fierul organic.
Asigură absorbția fierului în organism, exercitând un efect energizant.
Este un agent antianemic și antiviral și ajută la lupta contra radicalilor liberi, responsabili de îmbătrânire.
Doza zilnică recomandată este de 3 mg.
Surse naturale:
Cuprul se găsește în ficatul de vită, cereale (în special grâu), fasole uscată, mazăre, crustacee și aproape toate alimentele de origine marină.
Afecțiuni datorate carenței:
Carența de cupru generează anemie, edeme, reumatism.
Suplimentele de cupru sunt recomandate în stările infecțioase și reumatisme.
Etichete:
carenta de cupru,
carenta de fier,
cupru,
diverse,
Fier,
importanta oligoelementelor,
oligoelemente,
surse de cupru,
surse de fier
marți, 6 septembrie 2016
Tratamente pentru femei partea a doua
Frigiditatea:
Simptomele acestei boli sunt absența dorinței sexuale sau incapacitatea de a simți plăcere în actul sexual.
Cauza frigidității, de obicei, nu este de natură fizică, ci mai degrabă de natură psihică cauzată de teamă, vinovăție sau sentimentul de inferioritate față de partener.
Unele experiențe neplăcute, ca și educația inadecvată primită în viață, pun bazele acestei boli psihice.
Totuși, în unele cazuri durerea poate fi cauzată de lipsa stimulării, lubrifierea insuficientă sau infecții.
Care este tratamentul: consumați ouă proaspete, de curte nu de magazin, ulei de măsline, semințe de dovleac, nuci, ulei de soia, avocado, grâu.
Evitați carnea de orice fel și sub orice formă.
Luați vitaminele B și E, care ridică nivelul de estrogen și astfel îmbunătățesc lubrifierea.
Unele ierburi ca ignama sălbatică pot fi de ajutor întrucât conțin un steroid natural.Luați timp de două săptămâni, faceți pauză alte două săptămâni și continuați cura.
De asemenea, mai pot fi de ajutor și ginsengul și palmetto.
Sindromul stresului feminin:
Simptomele acestei afecțiuni sunt alergiile, frigiditatea, infertilitatea, anorexia, anxietatea, melancolia specifică menopauzei, depresie postnatală, tensiune premenstruală.
Femeile au mulți factori de stres pentru ca au atât de multe sarcini: să conceapă, să poarte și să crească copii, să aibă grijă de soț, casă și serviciu.
Tratamentul constă în consumul de fructe proaspete și sucuri naturale de fructe și legume, cereale integrale.
Lecitina este iarăși foarte importantă, ca și suplimentarea meselor cu minerale și cu vitaminele B, A, C, E, seleniu, zinc, calciu, magneziu, potasiu și fier.
Infertilitatea:
Cauzele infertilității pot fi puse pe seama multor factori: sterilitatea unui partener, nerespectarea calendarului etc.Dar poate fi vorba și de o dietă slabă în elemente nutritive.
Alte cauze pot fi unele boli, infecții, avorturi, traume emoționale sau frigiditate.
Care este tratamentul: suplimentați dieta cu suficiente vitamine și minerale și dacă este necesar și cu digestive.
O dietă bogată în proteine, acizi grași, vitaminele A, B, E, zinc, germaniu și coenzima Q10.
Evitați făina albă, prăjelile, zahărul și cafeina, ca și grăsimile animale.
Nu mai fumați și nu mai stați lângă fum de țigară dacă vreți să concepeți un copil.
Evitați stresul și supravegheați-vă greutatea întrucât cu cât o femeie este mai aproape de greutatea ideală cu atât este mai probabil să conceapă un copil.
Simptomele acestei boli sunt absența dorinței sexuale sau incapacitatea de a simți plăcere în actul sexual.
Cauza frigidității, de obicei, nu este de natură fizică, ci mai degrabă de natură psihică cauzată de teamă, vinovăție sau sentimentul de inferioritate față de partener.
Unele experiențe neplăcute, ca și educația inadecvată primită în viață, pun bazele acestei boli psihice.
Totuși, în unele cazuri durerea poate fi cauzată de lipsa stimulării, lubrifierea insuficientă sau infecții.
Care este tratamentul: consumați ouă proaspete, de curte nu de magazin, ulei de măsline, semințe de dovleac, nuci, ulei de soia, avocado, grâu.
Evitați carnea de orice fel și sub orice formă.
Luați vitaminele B și E, care ridică nivelul de estrogen și astfel îmbunătățesc lubrifierea.
Unele ierburi ca ignama sălbatică pot fi de ajutor întrucât conțin un steroid natural.Luați timp de două săptămâni, faceți pauză alte două săptămâni și continuați cura.
De asemenea, mai pot fi de ajutor și ginsengul și palmetto.
Sindromul stresului feminin:
Simptomele acestei afecțiuni sunt alergiile, frigiditatea, infertilitatea, anorexia, anxietatea, melancolia specifică menopauzei, depresie postnatală, tensiune premenstruală.
Femeile au mulți factori de stres pentru ca au atât de multe sarcini: să conceapă, să poarte și să crească copii, să aibă grijă de soț, casă și serviciu.
Tratamentul constă în consumul de fructe proaspete și sucuri naturale de fructe și legume, cereale integrale.
Lecitina este iarăși foarte importantă, ca și suplimentarea meselor cu minerale și cu vitaminele B, A, C, E, seleniu, zinc, calciu, magneziu, potasiu și fier.
Infertilitatea:
Cauzele infertilității pot fi puse pe seama multor factori: sterilitatea unui partener, nerespectarea calendarului etc.Dar poate fi vorba și de o dietă slabă în elemente nutritive.
Alte cauze pot fi unele boli, infecții, avorturi, traume emoționale sau frigiditate.
Care este tratamentul: suplimentați dieta cu suficiente vitamine și minerale și dacă este necesar și cu digestive.
O dietă bogată în proteine, acizi grași, vitaminele A, B, E, zinc, germaniu și coenzima Q10.
Evitați făina albă, prăjelile, zahărul și cafeina, ca și grăsimile animale.
Nu mai fumați și nu mai stați lângă fum de țigară dacă vreți să concepeți un copil.
Evitați stresul și supravegheați-vă greutatea întrucât cu cât o femeie este mai aproape de greutatea ideală cu atât este mai probabil să conceapă un copil.
luni, 5 septembrie 2016
Tratamente pentru femei
Fiecare femeie ca și fiecare bărbat suferă de boli specifice sexului lor.De exemplu, femeile suferă de afecțiuni legate de sâni, sensibilitate ridicată, inflamare, chisturi sau afecțiuni legate de viața sexulă ca frigiditatea, sindromul stresului feminin, infertilitatea.Dar și bărbații pot avea probleme de acest gen, ca impotența.Aceste probleme nu pot fi soluționate decât printr-o vizită la medicul de familie.Există și câteva remedii naturiste, care pot fi luate în considerare.
Sensibilitatea ridicată a sânilor:
Această hipersensibilitate poate fi cauzată de sindromul premenstrual care afectează toate femeile într-o măsură sau alta, sau de o sarcină în stagiu incipient.Dacă este cauzată de menstruație, această afecțiune apare regulat, în fiecare lună.Dacă este vorba de o sarcină, nu aveți de făcut altceva decât să cumpărați un test de sarcină pentru a afla.
În general, hipersensibilitatea este cauzată de ciclul natural al hormonilor care se ocupă cu reproducerea: estrogenul și progesteronul.Ei fac ca glandele producătoare de lapte să crească, iar aceste zone sunt irigate cu mai mult sânge decât de obicei pentru a hrăni celulele.Acest lucru face ca terminațiile nervoase să se întindă și astfel avem o senzație de durere.
Tratarea acestei afecțiuni constă în aplicarea vitaminei E pe zona dureroasă și de asemenea trebuie să includem mai mulți acizi grași în dieta de zi cu zi.Cel mai bun este uleiul de floarea-soarelui sau cel de germeni de grâu.
Trebuie să avem grijă și la consumul de produse ce conțin cafeină întrucât persoanele ce consumă cafeină sunt mai expuse riscului de a suferi de sensibilitatea sânilor.
Inflamarea sânilor:
Această afecțiune este asociată deseori cu neliniște, durere ascuțită și febră în unele cazuri.Ea este cauzată de leziuni ale zonei sau de o dietă nepotrivită.
Care este tratamentul: înmuiați o bucată de material în amestec de ulei de sămânță de in și alcool de camfor și acoperiți cu aceasta întreaga zonă dureroasă.
Un alt remediu, mult mai simplu, ar fi aplicarea de fașe reci și calde care reduc inflamarea.
O alta posibilitate ar fi consumul de sucuri naturale de fructe și legume pentru a curăța organsimul.
Chistul de sân:
Simptomele acestei afecțiuni sunt durere, sensibilitate, umflare și gâlme ce pot fi simțite la pipăire.
Aceste chisturi sunt rotunde, mobile și au o structură moale sau tare, depinde de caz.Aceste simptome sunt cel mai des întâlnite înainte de menstruație și pot lipsi cu desăvârșire în timpul sarcinii.
Această problemă este foarte des întâlnită la femei, mai mult de 50% din femei suferind de așa ceva.Dar cel mai frecvent este întâlnită la femeile care sunt apte de procreere și la femeile între 30 și 50 de ani.
Atunci când există prea mult lichid în sân, în loc să-l evacueze, sistemul limfatic îl stochează în spații mici.Mai târziu aceste zone sunt înconjurate de țesut fibros formând aceste chisturi.Ele sunt mobile, putând fi deosebite astfel de cele canceroase, care sunt stabile și nu apar și dispar în funcție de menstruație.
Care este tratamentul: schimbați-vă dieta, consumați mai multe fibre și mai multe crudități, legume, fructe și cereale integrale. Nu consumați nuci prăjite. Consumați mult usturoi și ceapă, evitați lactatele întrucât au un nivel ridicat de estrogen.
Evitați carnea în exces, ouăle, untul, brânza și produsele din făină albă. Nu consumați ciocolată, produse de origine animală, uleiuri, prăjeli, zahăr, sare sau cafeină.
Nicotina este foarte nocivă pentru că stimulează creșterea chisturilor.
Supravegheați-vă greutatea pentru că la sânii mari este mai greu să localizați chistul. Purtați sutiene fără burete pentru că supraîncălzirea sânilor poate provoca apariția cancerului.
Consumați multă apă, luați vitaminele B, C, calciu și magneziu. Un masaj ușor al sânului poate ajuta la mutarea lichidului din zona sânului în canalele limfatice.
Sensibilitatea ridicată a sânilor:
Această hipersensibilitate poate fi cauzată de sindromul premenstrual care afectează toate femeile într-o măsură sau alta, sau de o sarcină în stagiu incipient.Dacă este cauzată de menstruație, această afecțiune apare regulat, în fiecare lună.Dacă este vorba de o sarcină, nu aveți de făcut altceva decât să cumpărați un test de sarcină pentru a afla.
În general, hipersensibilitatea este cauzată de ciclul natural al hormonilor care se ocupă cu reproducerea: estrogenul și progesteronul.Ei fac ca glandele producătoare de lapte să crească, iar aceste zone sunt irigate cu mai mult sânge decât de obicei pentru a hrăni celulele.Acest lucru face ca terminațiile nervoase să se întindă și astfel avem o senzație de durere.
Tratarea acestei afecțiuni constă în aplicarea vitaminei E pe zona dureroasă și de asemenea trebuie să includem mai mulți acizi grași în dieta de zi cu zi.Cel mai bun este uleiul de floarea-soarelui sau cel de germeni de grâu.
Trebuie să avem grijă și la consumul de produse ce conțin cafeină întrucât persoanele ce consumă cafeină sunt mai expuse riscului de a suferi de sensibilitatea sânilor.
Inflamarea sânilor:
Această afecțiune este asociată deseori cu neliniște, durere ascuțită și febră în unele cazuri.Ea este cauzată de leziuni ale zonei sau de o dietă nepotrivită.
Care este tratamentul: înmuiați o bucată de material în amestec de ulei de sămânță de in și alcool de camfor și acoperiți cu aceasta întreaga zonă dureroasă.
Un alt remediu, mult mai simplu, ar fi aplicarea de fașe reci și calde care reduc inflamarea.
O alta posibilitate ar fi consumul de sucuri naturale de fructe și legume pentru a curăța organsimul.
Chistul de sân:
Simptomele acestei afecțiuni sunt durere, sensibilitate, umflare și gâlme ce pot fi simțite la pipăire.
Aceste chisturi sunt rotunde, mobile și au o structură moale sau tare, depinde de caz.Aceste simptome sunt cel mai des întâlnite înainte de menstruație și pot lipsi cu desăvârșire în timpul sarcinii.
Această problemă este foarte des întâlnită la femei, mai mult de 50% din femei suferind de așa ceva.Dar cel mai frecvent este întâlnită la femeile care sunt apte de procreere și la femeile între 30 și 50 de ani.
Atunci când există prea mult lichid în sân, în loc să-l evacueze, sistemul limfatic îl stochează în spații mici.Mai târziu aceste zone sunt înconjurate de țesut fibros formând aceste chisturi.Ele sunt mobile, putând fi deosebite astfel de cele canceroase, care sunt stabile și nu apar și dispar în funcție de menstruație.
Care este tratamentul: schimbați-vă dieta, consumați mai multe fibre și mai multe crudități, legume, fructe și cereale integrale. Nu consumați nuci prăjite. Consumați mult usturoi și ceapă, evitați lactatele întrucât au un nivel ridicat de estrogen.
Evitați carnea în exces, ouăle, untul, brânza și produsele din făină albă. Nu consumați ciocolată, produse de origine animală, uleiuri, prăjeli, zahăr, sare sau cafeină.
Nicotina este foarte nocivă pentru că stimulează creșterea chisturilor.
Supravegheați-vă greutatea pentru că la sânii mari este mai greu să localizați chistul. Purtați sutiene fără burete pentru că supraîncălzirea sânilor poate provoca apariția cancerului.
Consumați multă apă, luați vitaminele B, C, calciu și magneziu. Un masaj ușor al sânului poate ajuta la mutarea lichidului din zona sânului în canalele limfatice.
Etichete:
afectiuni femei,
chistul sanilor,
chisturi moi,
chisturi tari,
diverse,
galme pe sani,
inflamarea sanilor,
sensibilitatea sanilor,
tratamente femei
duminică, 4 septembrie 2016
Dieta japoneză
Această dietă de 3 zile este una drastică, cu puține alimente și cu reguli clare și aspre.Nu încercați să o țineți dacă aveți probleme de sănătate sau dacă organismul nu se poate adapta.Rezultatele sunt uimitoare iar în cazuri de urgență merită ținută această dietă care ajută extrem de mult la detoxifierea organismului.
Ziua 1 : ziua orezului:
Se fierb 300 grame orez la foc mic timp de 20 minute.
După racire se împarte în 3 porții egale și la fiecare se adaugă după plac: lămâie stroarsă sau un măr ras.
Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.
Ziua 2 : ziua peștelui:
Se va mânca toată ziua pește fiert sau la grătar cu lămâie stoarsă, nu se depășesc 500-600 grame pește pe zi.
Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.
Ziua 3 : ziua orezului:
Se fierb 300 grame orez la foc mic timp de 20 minute.
După răcire se împarte în 3 porții egale și la fiecare se adaugă după plac lămâie stroarsă sau un măr ras.
Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.
Ziua 1 : ziua orezului:
Se fierb 300 grame orez la foc mic timp de 20 minute.
După racire se împarte în 3 porții egale și la fiecare se adaugă după plac: lămâie stroarsă sau un măr ras.
Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.
Ziua 2 : ziua peștelui:
Se va mânca toată ziua pește fiert sau la grătar cu lămâie stoarsă, nu se depășesc 500-600 grame pește pe zi.
Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.
Ziua 3 : ziua orezului:
Se fierb 300 grame orez la foc mic timp de 20 minute.
După răcire se împarte în 3 porții egale și la fiecare se adaugă după plac lămâie stroarsă sau un măr ras.
Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.
sâmbătă, 3 septembrie 2016
Calapărul
Denumiri populare: bumbişor, calampăr, calapăr, calonchir, calubăr, carpin, călugăr, dumbravnic, galopăr, izma Maicii Preciste, smirnă, spiculeţe, vetrice.
În tradiţia populară: frunzele se întrebuinţau în mod curent, în multe zone, la tăieturi, bube, pe care se aplicau crude, pălite în foc ori pisate şi amestecate cu grăsime.
Cu calapăr, ceapă, coada-şoricelului şi un pic de mentă se prepara o unsoare pentru bube şi umflături.
Plantele se uscau pe plită, se sfărâmau, se amestecau cu seu de oaie, ori unt, ulei de lemn şi miere, unsoare de gâscă topite într-o tigaie.După ce se amestecau în tigaie se punea făină de grâu și pasta obţinută se împărţea în două.O parte se punea pe piept pentru tuse, iar după o jumătate de ceas după ce se răcea se punea cealaltă jumătate.
Panariţiul se lega cu ceapă albă, coaptă, amestecată cu tămâie pisată, busuioc şi frunze de calapăr.
Decoctul se ţinea în gură contra aftelor şi a durerilor de dinţi.
Rădăcina pisată, muiată în oţet, se punea pe pântece contra herniei.
Decoctul părţilor aeriene şi mai ales al frunzelor se lua în boli de plămâni şi ficat.
În ţara Oaşului cu calapăr fiert se legau oasele cu tuberculoză osoasă.
În multe părţi, decoctul se folosea pentru creșterea părului.
Acţiune farmaceutică: antiinflamator, calmant, cicatrizant, diuretic, stomahic, antispastic.
Stimulează creşterea părului.
Preparare:
2 linguriţe de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară.Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Tinctură: se pune o parte de plantă mărunţită cu 5 părţi alcool alimentar de 70 grade.Se închide ermetic sticla şi se ţine la temperatura camerei agitând des.Se strecoară după 15 zile.Se poate folosi câte 10 picături până la 1 linguriţă de 3 ori pe zi diluat în 100 ml apă.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiunile ficatului, afecţiuni digestive, afte bucale, alopecie, bube rele, chelie, contuzii, diaree, epilepsie, furuncule, hemoroizi, herpes, infecţii ale pielii, leziuni bucale erodate, plăgi greu vindecabile, răni, reglarea menstrelor, (se preferă tinctura luată înainte de menstre cu 2 zile şi se va continua pe toată perioada și se întrerupe când se termină menstruaţia), tăieturi, ulceraţii, vânătăi, viermi intestinali (clisme cu o infuzie de 2 ori mai concentrată şi se va face la temperatura corpului mai multe zile la rând).
Este deosebit de eficient la refacerea podoabei capilare.Se va face pentru aceasta un tratament cu ceai din această plantă de 2 ori pe săptămână şi de asemenea tinctură cu care se va freca pielea capului de 2 ori pe zi, până la refacerea complectă a podoabei capilare, apoi se mai continuă doar spălăturile săptămânale.
În tradiţia populară: frunzele se întrebuinţau în mod curent, în multe zone, la tăieturi, bube, pe care se aplicau crude, pălite în foc ori pisate şi amestecate cu grăsime.
Cu calapăr, ceapă, coada-şoricelului şi un pic de mentă se prepara o unsoare pentru bube şi umflături.
Plantele se uscau pe plită, se sfărâmau, se amestecau cu seu de oaie, ori unt, ulei de lemn şi miere, unsoare de gâscă topite într-o tigaie.După ce se amestecau în tigaie se punea făină de grâu și pasta obţinută se împărţea în două.O parte se punea pe piept pentru tuse, iar după o jumătate de ceas după ce se răcea se punea cealaltă jumătate.
Panariţiul se lega cu ceapă albă, coaptă, amestecată cu tămâie pisată, busuioc şi frunze de calapăr.
Decoctul se ţinea în gură contra aftelor şi a durerilor de dinţi.
Rădăcina pisată, muiată în oţet, se punea pe pântece contra herniei.
Decoctul părţilor aeriene şi mai ales al frunzelor se lua în boli de plămâni şi ficat.
În ţara Oaşului cu calapăr fiert se legau oasele cu tuberculoză osoasă.
În multe părţi, decoctul se folosea pentru creșterea părului.
Acţiune farmaceutică: antiinflamator, calmant, cicatrizant, diuretic, stomahic, antispastic.
Stimulează creşterea părului.
Preparare:
2 linguriţe de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară.Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Tinctură: se pune o parte de plantă mărunţită cu 5 părţi alcool alimentar de 70 grade.Se închide ermetic sticla şi se ţine la temperatura camerei agitând des.Se strecoară după 15 zile.Se poate folosi câte 10 picături până la 1 linguriţă de 3 ori pe zi diluat în 100 ml apă.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiunile ficatului, afecţiuni digestive, afte bucale, alopecie, bube rele, chelie, contuzii, diaree, epilepsie, furuncule, hemoroizi, herpes, infecţii ale pielii, leziuni bucale erodate, plăgi greu vindecabile, răni, reglarea menstrelor, (se preferă tinctura luată înainte de menstre cu 2 zile şi se va continua pe toată perioada și se întrerupe când se termină menstruaţia), tăieturi, ulceraţii, vânătăi, viermi intestinali (clisme cu o infuzie de 2 ori mai concentrată şi se va face la temperatura corpului mai multe zile la rând).
Este deosebit de eficient la refacerea podoabei capilare.Se va face pentru aceasta un tratament cu ceai din această plantă de 2 ori pe săptămână şi de asemenea tinctură cu care se va freca pielea capului de 2 ori pe zi, până la refacerea complectă a podoabei capilare, apoi se mai continuă doar spălăturile săptămânale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)