În tradiţia populară: frunzele se întrebuinţau în mod curent, în multe zone, la tăieturi, bube, pe care se aplicau crude, pălite în foc ori pisate şi amestecate cu grăsime.
Cu calapăr, ceapă, coada-şoricelului şi un pic de mentă se prepara o unsoare pentru bube şi umflături.
Plantele se uscau pe plită, se sfărâmau, se amestecau cu seu de oaie, ori unt, ulei de lemn şi miere, unsoare de gâscă topite într-o tigaie.După ce se amestecau în tigaie se punea făină de grâu și pasta obţinută se împărţea în două.O parte se punea pe piept pentru tuse, iar după o jumătate de ceas după ce se răcea se punea cealaltă jumătate.
Panariţiul se lega cu ceapă albă, coaptă, amestecată cu tămâie pisată, busuioc şi frunze de calapăr.
Decoctul se ţinea în gură contra aftelor şi a durerilor de dinţi.
Rădăcina pisată, muiată în oţet, se punea pe pântece contra herniei.
Decoctul părţilor aeriene şi mai ales al frunzelor se lua în boli de plămâni şi ficat.
În ţara Oaşului cu calapăr fiert se legau oasele cu tuberculoză osoasă.
În multe părţi, decoctul se folosea pentru creșterea părului.
Acţiune farmaceutică: antiinflamator, calmant, cicatrizant, diuretic, stomahic, antispastic.
Stimulează creşterea părului.
Preparare:
2 linguriţe de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară.Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Tinctură: se pune o parte de plantă mărunţită cu 5 părţi alcool alimentar de 70 grade.Se închide ermetic sticla şi se ţine la temperatura camerei agitând des.Se strecoară după 15 zile.Se poate folosi câte 10 picături până la 1 linguriţă de 3 ori pe zi diluat în 100 ml apă.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiunile ficatului, afecţiuni digestive, afte bucale, alopecie, bube rele, chelie, contuzii, diaree, epilepsie, furuncule, hemoroizi, herpes, infecţii ale pielii, leziuni bucale erodate, plăgi greu vindecabile, răni, reglarea menstrelor, (se preferă tinctura luată înainte de menstre cu 2 zile şi se va continua pe toată perioada și se întrerupe când se termină menstruaţia), tăieturi, ulceraţii, vânătăi, viermi intestinali (clisme cu o infuzie de 2 ori mai concentrată şi se va face la temperatura corpului mai multe zile la rând).
Este deosebit de eficient la refacerea podoabei capilare.Se va face pentru aceasta un tratament cu ceai din această plantă de 2 ori pe săptămână şi de asemenea tinctură cu care se va freca pielea capului de 2 ori pe zi, până la refacerea complectă a podoabei capilare, apoi se mai continuă doar spălăturile săptămânale.
