Aspectul fizic, înfățișarea și impresia pe care o facem asupra oamenilor sunt foarte importante, mai ales pentru doamne și domnișoare.
Vă arătăm câteva idei, trucuri și chiar rețete pentru o îngrijire corporală de succes, cu ajutorul plantelor.Pentru frumusețea corpului, plantele se folosesc în apa de baie, sub formă de loțiune pentru frecții, sub formă de cataplasmă sau ulei de masaj.
Uleiurile:
Folosite la masaj, ele sunt destinate să redea suplețea pieleii, să elimine celulita și să alunge oboseala.
Se prepară punând o mână de plante într-o jumătate de litru de ulei de migdale dulci.
Se pun în bain-marie timp de două ore și se lasă să se liniștească toată noaptea după care se strecoară.
Băile:
Băile constituie un remediu eficace împotriva oboselii și tensiunii nervoase, un mijloc de tonifiere a pielii și nu numai o practică zilnică de igienă.
Temperatura acestora trebuie să fie în armonie cu cea a corpului: 37 de grade Celsius.
Diverse procedee de folosire a plantelor pentru baie:
Decoctul concentrat care se prepară punând la fiert, timp de zece minute, două mâini de plante în doi litri de apă.Se strecoară și se toarnă soluția obținută în baie.
Săculețul de muselină: se pun plantele în săculețul de muselină sau în pânză fină, se așează pe fundul căzii cu puțină apă foarte caldă.Se lasă zece minute și apoi se umple baia.Fricționați corpul cu săculețul respectiv.
Cataplasmele:
Destinate mai ales eliminării plăcilor de celulită.
Se fierb plantele cu puțină apă, se pun între două cârpe fine și se aplică pe partea ce trebuie tratată.
Frecțiile:
Folosite pentru a reda vigoare țesuturilor, soluțiile sunt preparate sub formă de decoct concentrat (ca pentru baie) sau prin macerare în alcool sau colonie.
Se pun una sau două mâini de plante într-un litru și se lasă așa opt sau zece zile, după care se strecoară.
Apă de frecție tonică:
Asmațuchi: frunze, 20 g, măceș: fructe, 20 g, mentă sau cimbru: frunze, 20 g, lămâioară: frunze, 20 g, salvie: frunze, 20 g, apă sau alcool de 45 de grade (sau colonie de 45 de grade): 1 litru.Preparată cu apă sau cu alcool, această frecție foarte tonifiantă se folosește dimineața sau după un efort fizic mare.
Apă de frecție relaxantă:
Lavandă: flori, 30 g, portocal: petale, 30 g, măghiran: frunze, 30 g, tei: flori, 30 g, apă sau alcool de 45 de grade (sau colonie de 45 de grade): 1 litru.Este folosită pentru relaxarea celor foarte încordați sau împotriva oboselii nervoase. Frecția cu această apă se face de preferință seara.
Cataplasme împotriva celulitei:
Lumânărică: flori, 10 g, limba-mielului: flori, 10 g, soc: flori, 10 g, crețușcă: plantă, 40 g.Cataplasma se ține o jumătate de oră, pe plăcile de celulită, de trei ori pe săptămână.
Baie depurativă:
Destinată pielii cu acnee sau în cura de primăvară, de două ori pe săptămână.
Brusture: frunze si radacini, 100 g, măceș: fructe, 100 g, pansea sălbatică: plantă, 100 g, lămâioară: frunze, 100 g.Din acest amestec se pun două mâine pentru o baie.
Baie relaxantă:
Hamei: conuri, 100 g, lavandă: flori, 100 g, tei: flori, 100 g, portocal: petale, 100 g.Două mâini din acest amestec se pun la o baie caldă și prelungită (douăzeci de minute) pentru cei foarte încordați sau împotriva oboselii nervoase.
Baie tonică:
Iarba-neagră: flori, 100g, asmațuchi: frunze, 100 g, rozmarin: frunze, 100 g, cimbru: frunze, 100 g.Două mâini din acest amestec se pun la o baie nu foarte caldă (30 de grade Celsius), timp de zece minute.Această baie este un tonifiant foarte bun pentru persoanele obosite, pentru sportivi.
Frecție împotriva celulitei:
Pansea sălbatică: plantă, 10 g, rozmarin: frunze, 10 g, salvie: frunze, 10 g, soc: flori, 10 g, crețușcă: 50 g, apă sau alcool de 45 de grade (sau colonie de 45 de grade): 1 litru.Frecția se folosește dimineața și seara, dar în mod regulat pe plăcile de celulită.
Cine ar fi crezut că într-un pahar cu bere, băutura foarte cunoscută, există avantaje pentru sănătate?
Cu foarte mulți ani în urmă, au fost descoperite primele beneficii ale berii.
Consumată cu măsură, berea este un aliment gustos și răcoritor dar și medicament.
Încă din secolul al XII-lea, stareța unei mănăstiri din Germania recomanda să se bea bere și i-a închinat un întreg tratat medical.
În secolul al XVIII-lea, un învățat din Cracovia, Simon Syrenski, scria despre bere că este plăcută la gust, potolește setea, îmbunătățește sângele și circulația acestuia; pielea devine mai sănătoasă și fața capătă o culoare plăcută, în urma consumului de bere.daca se bea bere.
Mai mult, autorul din Cracovia lăuda berea, care ne ferește și ne scapă de pietre la rinichi, iar femeilor care alăptează le este de mare ajutor.
Berea este cu adevărat un remediu: în litiaza renală se recomandă, pe lângă ceaiurile diuretice, și berea.
Dar berea este recomandată și ca loțiune pentru îngrijirea pielii.
În secolul al XVI-lea, medicul german Johann Kasimir Sangfus recomanda femeilor să-și maseze în mod regulat fața, gâtul, pieptul și mâinile cu spumă de bere, pentru a avea o piele fină ca de bebeluș.
De asemenea, berea este recomandată și în îngrijirea părului: întărește firul de păr și coafura rezistă mult mai bine.
Compoziția berii este complexă.
În primul rând, este o băutură cu un conținut mare de minerale: 1-2 mg/litru, ceea ce este comparabil cu cele mai bogate ape minerale.
În al doilea rând, în bere găsim vitamina B1 (tiamină), B2 (riboflavină), PP (niacină).
Iată de ce berea a fost scoasă de cercetătorii germani din categoria băuturilor alcoolice și inclusa între alimente.
Pe lângă vitamine și minerale, berea are un conținut bogat în acizi organici, care reglează echilibrul acizi-baze din organism.
De fapt, dacă se elimină componența gazoasă din bere, proprietățile acesteia o apropie de kefir sau humis (lapte de iapă fermentat: băutura-minune din deșerturile asiatice).
În plus, berea favorizează acumularea de vitamina C la nivelul rinichilor, ficatului și splinei, contribuind la fortificarea organismului (dacă bem cel mult o jumătate de bere, adică doar câteva înghițituri).
Berea băută în cantități moderate, (maximum 100 ml pe zi), elimină pericolul formării de edeme și depunerea de albumine la gravide, datorită virtuților sale diuretice.
De asemenea, favorizează lactația la femeile care alăptează, atât cantitativ, cât și calitativ.
Berea favorizează digestia, crește pofta de mâncare, normalizează ritmul cardiac și tensiunea arterială, previne spasmele.
Dar cei ce suferă de hipertensiune trebuie să se limiteze la berea fără alcool.
Iar cei ce au exagerat cu băutura și sunt mahmuri a doua zi, pot bea un leac infailibil: puțină sare dizolvată într-un pahar de bere.Dupa ce ies gazele din băutură, se înghite mixtura, și persoana se va simți mult mai bine.
Așadar, berea băută cu măsură nu îngrașă, ci aduce numai foloase.
În urma multor articole despre regim, rețete și diete, am aflat câteva lucruri importante despre trei tipuri de grăsimi, care vă vor ajuta să obțineți corpul dorit.
Toate aceste grăsimi nu conțin decât 9 calorii pe gram, adică mai mult decât satisfăcător pentru persoanele interesate de aspectul fizic și de sănătatea lor.
Untul de arahide:
Studiile arată că persoanele care consuma unt de arahide cântăresc, de obicei, mai puțin decât cele care nu consumă.Combinația de proteine, grăsimi și fibre este sățioasă, așa că veți mânca mai puțin.
Arahidele întregi sunt de asemenea eficace.
Persoanele care adaugă la dieta lor arahide timp de 19 săptămâni, cresc și cantitatea de calorii cu 11%.Grăsimea nesaturată din arahide și nuci arde mai repede decât alte grăsimi.
Untul de arahide adaugă aromă tăițeilor și sosurilor sau îl puteți folosi dimineața la prepararea micului dejun.
Cantitatea ideală este de 1-2 linguri pe zi.
Uleiul de cocos:
Majoritatea uleiurilor, inclusiv cel de porumb și cel de masline, se descompun în acizi grași care circulă prin corpul dvs. după ce au fost consumate și se depun.
Uleiul de cocos însă, este bogat într-un tip de grăsime care se găsește rar în alte alimente, numit trigliceridă.Când consumați trigliceride, acestea se duc imediat în ficat în loc să se ducă direct în circulație.
În plus, corpul dvs. are nevoie de mai multă energie pentru a digera trigliceridele.
Puteți arde până la 45 de calorii.
Se poate pune ulei de cocos pe pâine în loc de unt sau se poate topi peste legume.
Nu folosiți uleiul de cocos pentru prăjit deoarece acesta nu se comportă bine la temperaturi înalte.
Căutați uleiul de cocos procesat.
Aveți grijă: uleiul de cocos este saturat și poate mări colesterolul și trigliceridele, asa că alternați-l cu alte tipuri de ulei.
Enova:
Grăsimile tradiționale conțin trei acizi grași, dar Enova, un ulei, are doar doi, așa că organismul dvs. îl tratează diferit.
Este procesat cam în același mod ca și uleiul de cocos, mergând direct la ficat, unde este folosit pentru energie.
Când persoanele ce urmează o dietă săracă în calorii consumă 15% din caloriile zilnice, pe care și le iau din Enova (în jur de 3-8 linguri), ei pierd 1% mai multă greutate și 3% mai multă grăsime decât dacă ar consuma o cantitate similară de ulei vegetal.
Gustul neutru al Enovei este perfect pentru salate.
Puteți găti cu acest ulei, dar nu îl folosiți pentru prăjit pentru că își poate schimba gustul și culoarea la temperaturi înalte.
Enova este un ulei scump, în comparație cu uleiul vegetal.
Cu toții ne plângem din ce în ce mai des că ne simțim stresați și că avem tot felul de griji și de probleme.
Ne simțim umerii tensionați, avem dureri puternice de cap și o stare de oboseală accentuată, acestea fiind simptomele cel mai des întâlnite după o zi stresantă acasă sau la serviciu.
Puțini dintre noi ne gândim ce se întâmplă cu adevărat în organismul nostru atunci când suferim de stres.
Stresul poate declanșa Alzheimerul, bolile de inimă și infertilitatea.
Se știe foarte bine și de foarte mult timp că stresul ne poate face să avem insomnii mai multe nopți la rând.Dar experții sunt de părere că stresul poate fi de asemenea cauza mai multor probleme de sănătate.
Stresul ar putea fi descris ca fiind un răspuns normal la o situație anormală.
Atunci când ne aflăm într-o situație stresantă creierul nostru eliberează anumite substanțe chimice sau trimite semnale unor glande pentru a secreta hormoni care să pregătească organismul pentru a face față acelei situații date.
Prima din aceste substanțe este adrenalina, eliberată de glandele suprarenale, aflate exact deasupra rinichiului.Adrenalina ne da primul impuls energetic de care are nevoie organismul pentru a se apăra în fața a orice pare a afecta buna funcționare internă și externă.
O altă substanță chimică sau hormon eliberat este cortizonul.Acesta este o formă de glucoză a sângelui și ne da combustibilul în plus de care este nevoie pentru a trece peste ceea ce ne afectează viața normală.
Deja se cunoaște faptul că expunerea îndelungată la stres poate face să crească presiunea arterială, iar aceasta duce la mărirea riscului de producere a atacului de cord, deoarece inima depune mai mult efort pentru a pompa sângele care trebuie să ajungă în tot organismul.
În afară de creșterea tensiunii arteriale, stresul poate de asemenea să ducă la mărirea riscului de a se produce bolile de inimă: blocarea arterelor și alte probleme care pot da naștere atacului de cord.
Un fapt mai puțin cunoscut este că 75% din colesterolul rău din sânge nu provine din alimentele pline de grăsimi sau cu multe calorii, ci din cortizon.
Colesterolul este, de fapt, un produs secundar al cortizonului, care reprezintă cantitatea în plus de glucoză pe care organismul nostru o produce în timpul perioadelor de stres.Colesterolul în plus din sânge înseamnă că arterele prezintă un risc mult mai mare de a fi obturate, crescând astfel și pericolul de a face o boală de inimă și, implicit, atac de cord.
Sistemul digestiv este printre primele sisteme din organism care reacționează la stres.Stomacul produce acid în exces, probabil pentru a consuma orice alimente existente și pentru a da organismului energie în plus, iar procesul de digestie se încetinește.Acest lucru se petrece pentru că organismul nu se poate concentra asupra digerării alimentelor dacă i se cere în același timp să și lupte pentru a se apăra.
De asemenea, corpul va transpira mai mult.Se crede că aceasta este de fapt prima reacție la stres.
Și bătăile inimii se accelerează, pentru a dirija substanțele chimice repede prin fluxul sangvin, astfel încât fiecare parte a corpului să fie pregătită pentru a da reacția necesară.Uimitor este faptul că acest lucru are loc aproape instantaneu și că persoana respectivă nici măcar nu este conștientă de reacția pe care o are.
Răspunsul organismului uman la stres este la fel de inconștient precum respirația și bătăile inimii, se petrece fără a fi controlat.
Cu toate că stresul poate fi folositor până la un anumit punct, ne ajută să facem față unor situații periculoase și dificile, problemele încep să apară în momentul în care suntem continuu în această stare sau ne punem singuri în situații stresante.
Experții și specialiștii sunt de părere că stresul care durează mai mult timp ar putea fi factorul declanșator al bolii Alzheimer sau al cancerului.
De asemenea, infertilitatea, căderea părului și petele pe piele sunt cauzate de stres, astfel încât nu putem să nu ne întrebăm ce alte probleme de sănătate mai pot fi determinate de stres.
Noile cercetări au scos la iveală faptul că femeile reacționează la stres diferit decât bărbații.Acest lucru înseamnă că și bolile la care sunt predispuse femeile din cauza stresului sunt altele decât cele în cazul bărbaților.
Studii recente realizate de cercetători au scos la iveală faptul că efectele pe termen lung ale stresului pot fi principala cauză a apariției bolii Alzheimer.Atunci când suntem stresați, presiunea arterială crește, făcând astfel inima să bată într-un ritm accelerat, iar nivelurile de cortizon din fluxul sangvin cresc și ele.Pacienții care au și tensiune arterială mare, și niveluri ridicate de cortizon în sânge sunt mai predispuși să se îmbolnăvească de Alzheimer decât cei care nu prezintă aceste simptome.
La pacienții care au ori tensiune arterială mare, ori niveluri ridicate de cortizon în sânge, riscul este de asemenea ridicat să se dezvolte această boală.Experții sunt de părere că o dată ce cortizonul pătrunde în creier, acesta începe să omoare celulele din această zonă, ducând la apariția Alzheimerului.
Acest lucru dovedește faptul că stresul este principala cauză a apariției acestei boli.
De fapt, cazurile de Alzheimer au început să apară în ultimii ani din ce în ce mai des la oamenii de 40-50 de ani, persoane relativ tinere, față de cazurile din trecut, când media de vârstă a apariției acestei boli era de aproximativ 70 de ani.
O întrebare pe care ne-o punem ori de câte ori facem cumpărături sau atunci când căutăm alternative sănătoase în alimentație.
Unul dintre cele mai hrănitoare alimente care poate fi inclus în dieta noastră este untul.Și asta în ciuda tuturor celor care afirmă că margarina este mult mai bună datorita conținutului ei sărac în grăsimi saturate și colesterol.Untul este cu adevărat mai bun decât margarina, deși unii nutriționiști, mai puțin informați, ne atenționează asupra pericolelor care apar datorită grăsimilor saturate.
Iată, însă, numai câteva dintr-o lungă serie de proprietăți ale untului, cu implicații benefice asupra întregului organism:
Minerale:
Untul este bogat în resurse minerale, în special seleniu, care este un puternic antioxidant.Procentual, untul conține mai mult seleniu decât cerealele sau usturoiul.Acest aliment furnizează iodul atât de necesar la buna funționare a glandei tiroide (la fel ca și vitamina A).
Colesterol:
În ciuda informațiilor eronate cu care ați fost bombardați, colesterolul este necesar atât pentru menținerea sănătății sistemului digestiv, cât și pentru dezvoltarea creierului și a întregului sistem nervos al copiilor.Laptele uman, chiar, are un grad înalt de saturare în grăsimi și colesterol.
Vitamine:
Untul este o sursă bogată și ușor asimilabilă de vitamina A, necesară pentru o largă paletă de funcțiuni ale corpului, începând cu vederea și terminând cu păstrarea în bună formă a sistemului endocrin.Untul mai conține și vitaminele E, K și D.
Acizii grași:
Untul conține o cantitate apreciabilă de acid butiric, folosit de colon ca o sursă de energie.Acest acid mai este cunoscut ca fiind anti-carcinogen.Un alt acid gras conținut de unt, acidul lauric, este o substanță puternic antimicrobială și antifugală.Untul mai conține și alți acizi grași care oferă o excelentă protecție împotriva cancerului.
Este foarte important și modul de hrănire a vacii care produce laptele din care se prepară untul: astfel vacile care pasc libere pe păuni produc lapte cu un conținut mai bogat în acizi grași decât cele care sunt hrănite în grajd.
Mai există o categorie specială de acizi grași care au rolul de a ne proteja contra infecțiilor gastro-intestinale, care apar în special în rândul copiilor și vârstnicilor.De aceea, copiii nu ar trebui să consume smântâna laptelui mai puțin gras.
Unt versus margarină:
La capătul opus al tuturor acestor calități deosebite stau margarina și celelalte produse vegetale tartinabile.Acestea pot fi mai ieftine, dar nu sunt indicate absolut deloc, tocmai pentru că grăsimile vegetale sunt periculoase.
Toate margarinele sunt produse din uleiuri vegetale care au fost încălzite la temperaturi extrem de ridicate.Aceasta este o garanție că aceste uleiuri vor deveni râncede.După aceea este adăugat un catalizator de nichel, împreună cu atomi de hidrogen pentru a-l solidifica.Nichelul, dupa cum se știe, este un metal cu o toxicitate destul de mare care se vă regăsi și în produsul final.La sfârșit se adaugă coloranții și aromele pentru a îndepărta mirosul de ulei rânced și culoarea deloc apetisantă.Mai mult decât atât, în timpul procesului de solidificare apar acizi periculoși cu efecte dăunătoare asupra întregului organism.
Și atunci ne întrebăm ce ne dorim: un aliment adevărat, care conține din abundență substanțe sănătoase, sau un produs care, mai devreme sau mai târziu, produce boală și durere.
Desigur, persoanele care își supraveghează greutatea, în special doamnele și domnișoarele, vor ezita să introducă în dietă untul.Dar nu ar trebui să își facă griji foarte mari.Aproximativ 15% din acizii grași conținuți de unt nu se depozitează ca grăsime în corp, ci sunt utilizați pentru furnizarea energiei de către organele vitale.
Atunci când căutăm un unt de bună calitate, este bine să îl preferăm întotdeauna pe cel cât mai natural, care nu a fost supus prelucrării termice.
Mai există încă la noi tradiția producerii untului în gospodăriile țărănești, acela este cel mai indicat, deoarece și laptele din care a fost făcut este de bună calitate și nu a fost supus prelucrării de nici un fel.
Tratamentele cu brusture sunt la mare căutare, mai ales după ce ultimele cercetări au scos la iveală numeroase beneficii.
Rădăcina de brusture si obligeană, de exemplu, sunt folosite pentru combaterea căderii părului.
În scopuri terapeutice sunt folosite rădăcinile de brusture atât de către medicina științifică, cât și de către cea populară.Brusturele este foarte utilizat și în cosmetica populară.
Decoctul dintr-un amestec de plante este foarte recomandat împotriva mătreții, pielii grase a capului, mâncărimilor, firul de păr se întărește, nu mai cade și crește mult mai frumos.
Cu decoctul fierbinte se masează pielea capului de două-trei ori pe săptămână sau se limpezește părul după ce v-ați spălat.
Se amestecă o parte rădăcină de brusture și o parte rădăcină de obligeană; șase linguri din acest amestec se pun într-un litru de apă și se fierb 10 minute.
Se poate folosi și următorul decoct: o parte rădăcină de brusture și o parte scoarță de salcie; patru linguri din acest amestec se pun într-un litru de apă și se fierb 10 minute.
Dacă aveți părul foarte rar, preparați din când în când câte o mască hrănitoare pentru păr. Amestecați o lingură de ulei de brusture, un gălbenuș de ou proaspăt, o linguriță de miere, două lingurițe de suc de ceapă și două lingurițe de săpun lichid sau șampon.Întindeți acest amestec pe pielea capului, acoperiți-vă părul cu o bucată de folie de aluminiu sau folie alimentară, apoi puneți-vă un prosop gros; după două ore spălați-vă pe cap.
Împotriva mătreții și căderii părului se folosesc sub formă de decoct scoarță de salcie și rădăcină de brusture, în părți egale.
Decoctul este recomandat pentru spălarea părului, în cazul unui păr moale, fără viață și fără volum, care trebuie întărit.
Pentru întărirea firului de păr trebuie să vă spălați de două ori pe săptămână cu un decoct din rădăcină de brusture.
În același scop se folosește infuzia din rădăcină de brusture în ulei de migdale sau de măsline.
Împotriva căderii părului, pentru întărirea firului de păr și împotriva mâncărimilor este recomandat decoctul din rădăcini de brusture (cu decoctul vă puteți masa rădăcina părului sau vă puteți limpezi părul dupa spălare).
Pentru pregătirea decoctului aveți nevoie de 10-20 de grame de rădăcini uscate de brusture, care se fierb într-un pahar cu apă 10-15 minute la foc mic, apoi se lasă la infuzat și se strecoară.
Afecțiunile cutanate se pot trata și ele cu infuzie de brusture.
În cazul afecțiunilor cutanate, al erupțiilor, coșurilor și furunculilor se folosește rădăcina de brusture sub formă de infuzie cu care se pun comprese.
Cel mai important factor în menținerea sănătății este alimentația, ea fiind furnizorul de materie și energie pentru buna dezvoltare și funcționare a corpului uman.
Statisticile medicale prezintă din când în când câte un grup mai mare de boli ca fiind maladiile secolului XX, iar printre cauzele sau factorii favorizanți este enumerată și nutriția deficitară ori, în funcție de caz, abuzivă.
De ce oare alimentul, care este baza existenței noastre, să fie cauza unor maladii?
Epoca modernă a adus după sine o mare afacere pentru producătorii și comercianții de produse alimentare și un plus de confort pentru consumatori.
Dacă acum câteva zeci de ani majoritatea alimentelor proveneau din producția proprie a individului, iar alimentele erau integral pregătite în casă, astăzi raportul s-a modificat: cea mai mare parte a alimentelor provine din rețeaua de magazine alimentare, iar o bună parte din alimentație are la bază produse semipreparate.
Producătorii industriali de alimente, pentru a rezista concurenței existente pe piață, trebuie să prezinte pe piață produse calitativ superioare, adică să aibă un aspect agreat de client, miros și gust plăcut și termen de valabilitate cât mai mare.
Dar pentru a satisface aceste deziderate, alimentele sunt prelucrate prin înglobarea de așa-ziși aditivi alimentari (coloranți, emulgatori, stabilizatori, antioxidanți, conservanți, aromatizanți, etc.) care se regăsesc în compoziția inscripționată pe ambalaj (dacă ea există) sub forma unor coduri: E 954 (pentru zaharină), E 330 (acid citric), E 250 și E 251 (nitriți, respectiv nitrați din mezeluri) etc.
Acești aditivi sunt utilizați doar cu avizul Ministerului Sănătății și la prima vedere par inofensivi, dar în timp se constată că lucrurile stau cu totul altfel.
De exemplu zaharina a fost folosită (și la noi încă mai este) ca îndulcitor pentru diverse preparate hipocalorice.
Vreme de mulți ani s-a crezut că este o substanță totalmente inofensivă pentru organism, dar cercetări recente au arătat că ea prezintă potențial cancerigen, ceea ce a facut ca în multe țări occidentale să fie recomandată retragerea ei din consum.
Ce sunt de fapt acești aditivi alimentari?
Cea mai mare parte a lor sunt substanțe chimice de sinteză care nu se găsesc în mod natural nici în regnul vegetal, nici în cel animal, deci nu ar trebui să facă parte din alimentația noastră.
Organismul uman, văzut prin prisma biochimică, nu deține căi metabolice proprii acestor substanțe, iar pe de altă parte, aceste substanțe care sunt obținute în urma unor reacții chimice în eprubetă sunt lipsite de energiile vitale pe care în mod natural substanțele produse de natura le conțin.
Din acest punct de vedere, putem spune că aditivii alimentari sunt substanțe moarte, ba mai mult, ei sint, prin împrumutarea de căi metabolice necesare biotransformării lor în vederea eliminării din organism, consumatori de energie vitală din rezerva proprie a organismului.
Care sunt oare proprietățile acestor aditivi?
Spre exemplu, coloranții alimentari sunt substanțe de sinteză ale căror molecule au proprietatea de a se fixa ori pe grăsimi ori pe fibrele celulozice din alimente.
Cele mai nocive sunt cele care se fixează pe grăsimi, pentru că acestea odată ajunse în organism se vor depune în țesutul adipos, colorându-l, iar mai târziu pot genera diverse probleme de sănătate.
Conservanții sunt substanțe chimice care împiedică dezvoltarea microorganismelor prin blocarea unor enzime vitale a acestora sau prin distrugerea membranei lor celulare.
Nu avem nici o garanție că aceste fenomene, chiar dacă nu sunt sesizabile prin mijloacele actuale de investigare, nu au loc și în organismul nostru, undeva la scară moleculară, dar cu efecte grave în timp.
În ultima perioadă, piețele noastre au fost invadate de tot felul de fructe a căror perioadă de coacere este în cu totul alt sezon al anului.
În mod normal fructele, în special cele de toamnă, se pot păstra o perioadă de timp, dar semnele îmbătrânirii și degradării lor vor deveni evidente.
Cum de totuși cele din comerț arată de parcă tocmai ar fi fost luate din pom?
Nimic mai simplu: după recoltare, ele sunt tratate cu niște substanțe care împiedică degradarea lor fizică.
Dar ceasul biologic al fructului lucrează în continuare, energiile degradându-se și fructul devenind o masă vegetală moartă.
Dacă aceste substanțe ar rămâne doar pe coaja fructului, nu ar fi nici o problemă, dar ele se absorb în interior, de aici rămânând doar un pas până la pătrunderea lor în organismul nostru.
Știm despre aceste substanțe că în doze rezonabile nu au efect toxic vizibil și imediat asupra organismului uman, dar nu știm ce efecte pot avea în timp la scară moleculară și ce boli ascunse ar mai putea favoriza.
O găselniță alimentară deosebit de interesantă este margarina, despre care se afirmă într-un mod cu totul hazardat ca este un produs natural.
Este adevărat că la baza procesului de fabricație stau uleiuri vegetale, dar un produs nu mai este natural dacă este supus unei hidrogenări la cald, în prezența nichelului pe post de catalizator.
Rezultatul acestui proces este acea masă albă, a cărei structură chimică diferă exact prin caracteristica de bază care face uleiul vegetal mai sănătos decât grăsimea animală și anume gradul de nesaturare (exprimă prezența unor duble legături în molecula grăsimilor din uleiul vegetal și care lipsesc la grăsimile animale).
Deci diferența dintre margarină și grăsimea animală este doar de origine, organismul uman depunând același efort energetic pentru metabolizarea amândurora.
Când și cum vom afla cât de nocivi pentru sănătatea noastră sunt ceilalți aditivi alimentari, nu se știe, dar haideți să consumăm mai puțină carne mai roșie și mai fragedă decât este ea în realitate, mai puține fructe prea arătoase atunci când nu e timpul lor, mai puține conserve și alte semipreparate, mai puține alte găselnițe alimentare și sigur vom fi mai sănătoși.
