În cadrul afecțiunilor cardiovasculare, prima subgrupă o constituie cea caracterizată prin tulburări de ritm cardiac însoțite sau nu de palpitații și de senzație de durere precordială cunoscute și sub denumirea de nevroză cardiacă.
Pentru tratarea palpitațiilor am pregătit câteva remedii:
Levănțica:
Florile conțin ulei volatil bogat în acetat de linialil și butirat de linialil, genariol, linalol, valerianat de linalil, borneol, cumarine, cariofilen etc.
Datorită substanțelor active pe care le conțin și în special a componentelor uleiului volatil, florile de levănțică au efect sedativ la nivelul sistemului nervos central.
Infuzie: 1-2 lingurițe flori la o cană cu apă; se beau 1-2 căni pe zi.
Uleiul volatil: de 3 ori pe zi câte 8-10 picături în puțin alcool diluat (10 ml).
Observație: utilizarea internă a infuziei de flori de levănțică în dozele indicate nu duce la efecte secundare sau reacții adverse.
Uleiul volatil pe cale internă trebuie administrat cu prudență deoarece dozele care depășesc 0,8 ml pe zi produc iritații la nivelul stomacului, intestinelor și a sistemului nervos central.
Extern: la un litru de apă în clocot se pun 100 g flori de levănțică într-un vas acoperit.
După 15 minute se filtrează și întreaga cantitate se pune în cada de baie umplută trei sferturi cu apă caldă (nu fierbinte).
Tot pentru băi generale se diluează 5 ml ulei volatil de levănțică în 25 ml alcool concentrat sau se poate utiliza și 25 ml apă de colonie de levănțică, care se pune în apa de baie.
Păducelul:
Se utilizează atât florile, cât și frunzele care însoțesc inflorescența, dar și fructele mature.Ele conțin substanțe de natură purinică denumite crataeguslactone care au proprietatea de a stimula activitatea cardiacă acționând asupra vaselor sanguine ale miocardului și asupra centrilor nervoși vasculari.În flori se găsesc și bioflavonoide care au rol P-vitaminic.Aceste substanțe diminuează tensiunea arterială, stimulează funcția miocardului și tonifică pereții vaselor capilare.
Acțiunea specifică a păducelului este cea de vasodilatator al vaselor coronariene.
Indicațiile fitoterapeutice ale păducelului sunt multiple și se referă la tulburări circulatorii care survin în special la persoanele mai în vârstă și care se manifestă prin durere angioasă precordială, tahicardie, anxietate (teamă, neliniște, frică nejustificată) vertij (amețeli) și dispnee (dificultăți respiratorii).
Se recomandă în hemiplegii, în ateroscleroză și în hipertensiunea arterială.
Preparatele pe bază de păducel sunt indicate persoanelor în vârstă slăbite sau senile.
Pe drept cuvânt fitoterapia franceză numește produsele pe bază de păducel ”laptele vârstnicilor”.
Se recomandă și femeilor în tulburările cardiace care însoțesc menopauză.
Dar se recomandă și copiilor care prezintă insuficiență circulatorie secundară afecțiunilor de natură infecțioasă, în special în sindromul cardiovascular din grupa bolilor infectocontagioase.
În cazul afecțiunilor cronice pentru ca tratamentul pe bază de flori și frunze sau fructe de păducel să fie eficient, el trebuie urmat cel puțin 6 luni pe an.
Cu toate aceste proprietăți miraculoase ale preparatelor pe bază de păducel, ele prezintă și importante contraindicații.
Astfel, ele nu vor fi administrate bolnavilor care prezintă edeme cardiace, cardiopatii valvulare și alte afecțiuni cardiace grave, aflate în stare avansată de evoluție.
La ora actuală sunt peste 50 de produse fitofarmaceutice pe bază de păducel preparate de industria de medicamente din țară și de peste hotare.
În farmacia noastră de acasă se pot prepara următoarele:
Infuzie: o linguriță flori cu frunze sau două lingurițe fructe uscate la o cană cu apă (250 ml); din infuzie se consumă o cană în timpul zilei, iar cea de a doua cană seara înainte de culcare, înghițitură cu înghițitură.
Pulbere: din flori și frunze uscate se administrează de 3 ori pe zi câte două vârfuri de cuțit amestecate în miere.Se pot prepara cu aceeași cantitate capsule operculate sau casete de amidon din care se iau 3-4 capsule pe zi.
Infuzie: o linguriță rădăcină la o cană cu apă.Întreaga cantitate se bea treptat în cursul unei zile.
Tinctura se prepară din 20 g rizomi și rădăcini uscate, prin macerare în 100 ml alcool de 60-70 grade timp de 8 zile.Se iau de 3 ori pe zi câte 15-20 picături.Se recomandă în special în afecțiunile cardiace cu substrat nervos.
Această plantă poartă și denumirile: asprișoară, boitoreană, buruiana-de-friguri, canipoală, coada-racului, cornățel, dumbrăvnică, lipici, mătcuță, scăișor, turiță.
Turița-mare este o plantă medicinală importantă numită în germană ,,regele tuturor plantelor".
Ea crește în locuri însorite, uscate, pe margini de drumuri, câmpuri și păduri, pe povârnișuri, dealuri și pante, în luminișuri și printre ruine.
Florile mici, galbene alcătuiesc, ca și la lumânarică, o inflorescență în formă de ciorchine lung.
Întreaga plantă este acoperită cu peri moi, frunzele mari pot atinge o lungime de 10 centimetri și sunt penate.
Planta ajunge până la o înălțime de 80 centimetri și aparține aceleiași familii ca și crețișoara.
Turița-mare este culeasă în timpul înfloririi, între lunile iunie și august.
Istoria acestei plante medicinale datează, ca și la multe altele, din trecutul îndepărtat.Era cunoscută încă de pe vremea vechilor egipteni.
Turița-mare este una dintre plantele noastre medicinale cele mai bune, datorită efectului său astringent și a componentelor curative.
Turița-mare posedă un puternic efect curativ pentru toate inflamațiile gâtului și ale gurii; deci la ea ar trebui să ne gândim în caz de anghină, faringită, stomatită ulceroasă sau alte inflamații ale mucoasei bucale.
Oamenii care, datorită profesiei, vorbesc sau cântă mult, ar trebui să facă, preventiv, în fiecare zi, gargară cu ceai de turița-mare.
Frunzele au un efect excelent în anemie, răni, reumatism lumbago, tulburări digestive, ciroză hepatică, în scăderea activității hepatice, precum și în bolile splenice (de splină).
O ceașcă cu ceai de turița-mare de 3 ori pe zi vindecă emfizemul pulmonar, cordul mărit, dilatarea stomacului și a intestinelor, bolile renale și vezicale, dacă remediul este folosit un timp mai îndelungat.
Băile cu adaos de infuzie de turița-mare sunt foarte indicate pentru relaxare și destindere.
Alifia de turița-mare se recomandă în caz de varice și ulcerații ale gambei și se întrebuințează asemănător alifiei de filimică.
În bolile hepatice se folosește un amestec de ceaiuri de plante, astfel: 100 grame de turița-mare, 100 grame de drăgaică si 100 grame de vinarită (numită și mama-pădurii).
Plantele se opăresc cu 1/4 litru de apă și se lasă să stea puțin.Se bea zilnic dimineața, pe stomacul gol, câte o ceașcă, iar în restul zilei se beau 2 cești, încetul cu încetul.
Prepararea ceaiului: Se folosește o linguriță de plantă la 1/4 litru de apă, se opărește și se lasă să stea puțin.
Baie de plante: 200 grame de plantă pentru o baie completă.
Prepararea alifiei: 2 mâini pline de frunze, flori și tulpini tăiate mărunt se amestecă cu 250 grame de untură de porc.
Denumirea în latină a migdalei dulci, este: Prunus Amygdalus.Acest fruct crește într-un pom din Africa de Nord.
Compoziţia chimică: apă, materii azotate, materii grase, zahăr 0,42%, materii extractive, celuloză, cenuşă.
Conține ulei până la 75%, oleină, ferment (emulsină), peptină, săruri minerale: calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu.
De asemenea are în compoziție: vitamina A, (5,8 unităţi pe g), B1, B2, B3, B5, B6, B9, E, acizi grași mononesaturați și polinesaturați.
Valoarea energetică a migdalei uscate este: 606 calorii la 100 g.
Conţinutul caloric este foarte mare, de aceea se indică folosirea cu moderaţie.
Acţiunea farmaceutică: foarte nutritivă, aliment echilibrant, energetic mai ales pentru sistemul nervos, reechilibrant nervos, remineralizant, antiseptic intestinal, mai digerabilă dacă este uşor prăjită.
Au acţiune emolientă asupra pielii.
Sunt ideale pentru creştere, femei însărcinate, sportivi, mame care alăptează, persoane în vârstă şi pentru prevenirea carenţelor vitaminice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni nervoase, alăptare, arsuri, astenie fizică şi intelectuală, constipaţie, convalescenţă, crăpăturile pielii, creştere, demineralizare, dermatoze, dureri de urechi, eczeme, erizipel,infecţii (intestinale, pulmonare), inflamaţii ale gâtului, inflamaţii ale căilor pulmonare, inflamaţii gastro-intestinale, inflamaţii genito-urinare, litiază urinară, otalgii (dureri de urechi), mâncărimi, palpitaţii, piele uscată, pistrui, putrefacţii intestinale, sarcină, spasme ale gâtului, genito-urinare, şi gastro-intestinale, sporturi de performanţă, tuberculoză, tuse cu accese violente.
Se poate consuma ca atare între 6 și 15 bucăți pe zi.
Laptele de migdale se folosește contra spasmelor şi a inflamaţiilor stomacului, a intestinului, a căilor urinare: se face din 50 g de migdale, 50 g de miere la un litru de apă.
Pentru a-l pregăti, se înmoaie migdalele timp de câteva minute în apă călduţă.
Se curăță de coajă, se pisează cu puţină apă rece, ca să se obţină o pastă.
Se diluează pasta în restul de apă.
Se diluează mierea și se adaugă peste pastă.
Se strecoară soluția obținută printr-un tifon curat.
Contra eczemelor uscate, contra arsurilor, erizipelului, contra mâncărimilor şi a crăpăturilor se utilizează ulei de nucă plus ulei de migdale în părţi egale.
Contra durerilor de urechi şi pentru a-i redă supleţe timpanului se pune tot ulei de nucă cu ulei de migdale câteva picături seara la culcare călduţe.
Contra pielii uscate se aplică de 2-3 ori pe săptămână ulei de migdale.
Migdale amară (Amigdala amara) este folosită în medicină și conţine acid cianhidric.
O putem utiliza sub formă de cataplasme contra migrenelor, a colicilor hepatice şi nefritice şi a nevralgiilor reumatismale.
Pasta de migdale amare înlocuieşte săpunul în eczema benignă.
Ea face să dispară pistruii şi este un deodorant foarte eficient.
Atunci când organismul nostru este încercat din diferite motive, căutăm remedii, soluții și încercăm diferite tratamente.
Multe din recomandările medicinei tibetane străvechi nu sunt de lepădat și se bazează pe secrete ale alimentației: ce, cum, în ce succesiune și când trebuie să mâncăm, totul este la fel de important.
Lămâile și portocalele sunt fructe foarte bune în fazele incipiente de hipertensiune, în hipertiroidie.
Se poate rade câte o jumătate de lămâie cu coajă și se amestecă apoi cu zahăr.
Se ia câte o linguriță, de trei ori pe zi.
De asemenea, se pot mânca pe zi două-trei portocale curățate de coajă (ca vitaminizant și diuretic).
Sorbul negru, ca și înlocuitor al scorușului are un conținut ridicat de iod.
Nici un alt fruct nu are mai mult iod în compoziție.
Se recomandă în scleroze și în gușa (Basedow).
La 1 kg de fructe se pune 1 kg de zahăr.
Se consumă fructele cu zahăr, de trei ori pe zi, câte o linguriță.
Laptele proaspăt muls băut zilnic, câte o jumătate de pahar, poate vindeca dispneea.
O jumătate de pahar de fragi, consumate de șase ori pe zi (în total trei pahare zilnic), ajută la lupta cu calculii hepatici.
Grișul cu lapte reprezintă un mare secret.
Orice persoană care a depășit bariera celor 40 de ani trebuie să mănânce zilnic măcar câteva linguri de griș cu lapte.
Acesta are o acțiune benefică asupra oaselor, mușchilor și tractului digestiv.
Răchitele poate vindeca gastritele, iar pătrunjelul poate fi consumat, frunzele sau rădăcina, tot timpul anului.
Pătrunjelul conține vitamina C, se recomandă în boli ale sângelui și anemii, fiind de asemenea un agent coagulant.
Caisele uscate sunt un aliment benefic pentru forța fizică a fiecăruia, mai ales a bărbaților.
Brânza dulce de vaci este indicat a se consuma în fiecare zi, circa 100 g.
Aceasta trebuie să fie proaspătă, fără sare și are efecte benefice în ateroscleroză, boli de inimă sau hepatice.
Ciorba de pește, mai ales cea preparată din știucă, este foarte bună pentru orice organism slăbit.
Peștele conține mult fosfor, sodiu, potasiu, iod și alte elemente.
Merele au conținut bogat de vitamine și peptine (fibre vegetale) și sunt recomandate în tratamentul gutei și al sclerozei vaselor sanguine.
Consumul zilnic de nuci și stafide tonifică sistemul nervos, alină oboseala, durerile de cap, întărește mușchiul inimii și sistemul nervos.
Aceste alimente sunt foarte utile în afecțiunile hepatice.
Se recomandă consumarea a 30 g nuci și 20 g stafide la o porție.
Acest regim de șapte zile poate fi folosit oricât de des doriți.
De fapt, dacă este urmat corect, vă curăță organismul de toxine și vă face să vă simțiți excelent.
Nu numai că veți slăbi 5-7 kg, dar veți avea și energie.
Acest regim este rapid, arde grăsimile, iar secretul lui este că veți arde mai multe calorii decât mâncați.
Deoarece fiecare om are propriul sistem digestiv, reacțiile la acest regim vor fi diferite.
După a treia zi, veți avea mai multă energie, dacă nu ați trișat.
După mai multe zile de regim, veți constata că tranzitul dvs. intestinal s-a modificat.
Interdicții categorice:
Pâine, alcool, băuturi carbogazoase, făinoase, prăjeli
Rezumați-vă la apă plată, ceai, cafea fără zahăr, sucuri de fructe neîndulcite, suc de afine și lapte degresat.
Supă puteți mânca oricât și oricând vă este foame.
În loc de carne de vită puteți mânca pui sau pește la grătar, dar în nici un caz pielea de la carnea de pui.
Ziua 1:
Orice fruct cu excepția bananelor.
Pepenii verzi și galbeni au mai puține calorii decât majoritatea fructelor.
Mâncați doar fructe și supă de legume.
Ca băuturi aveți voie: ceai neîndulcit, suc de afine, apă plată.
Ziua 2:
Orice vegetale.
Mâncați pe săturate orice vegetale conservate sau crude.
Încercați să mâncați mai ales vegetale verzi (cum ar fi: spanac, ștevie, urzici etc.), evitând fasolea uscată, mazărea, porumbul.
Mâncați-le împreună cu o supă preparată din legume.
La cină delectați-vă cu un cartof copt cu unt.
Nu mâncați deloc fructe.
Ziua 3:
Mâncați oricât doriți: supă de legume, fructe și vegetale, dar fără cartof copt.
Dacă ați mâncat trei zile cum vi s-a recomandat mai sus și nu ați trișat, veți constata că ați slăbit între 2-3 kg.
Ziua 4:
Banane și lapte degresat.
Mâncați până la trei banane și beți cât mai multă apă.
Nu uitați de supa obișnuită de legume.
Bananele au multe calorii și hidrați de carbon: la fel și laptele.
În această zi, organismul dvs. va avea nevoie de potasiu, hidrați de carbon, proteine și calciu pentru a reduce nevoia de dulciuri.
Ziua 5:
Carne de vită și roșii.
Puteți mânca 250-500 g de carne de vită și o cutie de roșii în bulion sau până la 6 roșii proaspete.
Încercați în acestă zi să beți 6-8 pahare de apă pentru a elimina acidul uric din organism.
Mâncați supă de legume cel puțin o dată pe zi.
Ziua 6:
Carne de vită și vegetale.
Mâncați cât doriți carne de vită (fiartă sau friptă) și vegetale sau cartofi.
Mâncați supă de legume cel puțin o dată pe zi.
Ziua 7:
Orez, suc de fructe neîndulcit și vegetale.
Mâncați pe săturate.
Aveți grijă să mâncați supă de legume cel puțin o dată pe zi.
La sfârșitul celei de-a 7-a zi, dacă ați respectat regimul de mai sus, veți slăbi între 5 și 8 kg.
Dacă ați slăbit mai mult de 7 kg, întrerupeți regimul 2 zile, înainte de a-l lua de la început.
Ca și părinte, provocările și responsabilitățile sunt mari și nici o zi nu se aseamănă cu alta.
Să vedem ce înseamnă o hemoragie nazală, ce cauze posibile are și cum ne descurcăm în această situație.
De foarte multe ori hemoragiile nazale sunt întâlnite la copii: brusc din nas curge mult sânge, copilul, dar, mai ales mama, intră în panică.
De cele mai multe ori, nu este nimic grav, nu trebuie chemat medicul sau salvarea, foarte important este ca părintele să își păstreze calmul pentru a nu speria copilul.
Există și câteva situații mai serioase, iar salvarea ar trebui chemată dacă:
Hemoragia nazală durează mai mult de 30 minute.
Copilul a căzut sau a suferit o lovitură la cap (în cădere sau în alte împrejurări).
Sângele este dublat de un lichid transparent, limpede, ceea ce ar putea însemna o fisură craniană.
Sângele este foarte abundent și roșu.
Sângerările nazale au diferite cauze și le trecem acum în revistă pe cele mai importante:
Deviația de sept,
Iritarea provocată de anumite chimicale inhalate (detergenți, miros de clor puternic etc.),
Traume faciale sau locale (lovituri, mici accidente etc.),
Altitudinile mari,
Folosirea excesivă a picăturilor sau spray-urilor nazale,
Viroze respiratorii de sezon,
Sporturile de contact (dacă micuțul tău este înscris la arte marțiale sau box poate suferi mici accidente la nivel facial),
Boli alergice care se manifestă prin strănut frecvent și prin suflarea constantă a nasului,
Trecerea printr-o criză de stres sau emoție profundă,
Aerul prea uscat sau prea umed din încăperi,
Băgarea degețelelor în nas,
Afecțiuni ale vaselor de sânge sau chiar ale sângelui propriu-zis,
Introducerea obiectelor străine în nas,
Suflarea prea puternică a nasului în perioada în care copilul este răcit.
Primele măsuri care ar trebui luate:
Copilul este așezat puțin aplecat înainte și se lasă să picure sângele; se șterge ușor nasul, putin deasupra nărilor.
Dacă hemoragia este puternică, se pune pe frunte (la rădăcina nasului) o punga de gheață sau o compresă rece; se strânge nasul timp de 10 minute; se verifică apoi dacă hemoragia s-a oprit.
Copilul nu trebuie să se agite, să vorbească, să înghită, să râdă, să tușească, să-și sufle sau să-și tragă nasul cu putere.
Nasul nu trebuie obturat cu nimic (nu se vor pune tampoane în nas), căci hemoragia trebuie lăsată să se oprească de la sine, fără a se forța nimic.
Mai puteți citi despre această afecțiune aici și aici.
Medicina populară folosește aproximativ 200 de plante pentru tratamentul diabetului și pentru scăderea nivelului zahărului în sânge.În cazul formelor mai ușoare de diabet se pot folosi cu succes plantele care conțin glicochinină (creatină, guanidină), acestea scad nivelul de zahăr în sânge.Glicochininele se găsesc în rădăcina de lucernă, în păstăile de fasole și în alte legume cu boabe, dar și în afine, în brusture, iarba-mare, sunătoare, fierea-pământului, tărâțe de porumb, pătlagină, pir, cicoare.Foarte indicate sunt plantele care cresc imunitatea organismului: iarba siberiană, aralia.
Medicii preferă să le recomande pacienților niște amestecuri de plante complexe.Plantele au câteva puncte în favoarea lor: sunt foarte puțin toxice, iar folosirea lor cu precauție pentru o perioadă mai lungă de timp nu provoacă reacții secundare.
Indicate sunt de asemenea și băile cu ace de conifere: în apă la o temperatură de 36-37 de grade Celsius se pun două mâini de ace; tratamentul trebuie să cuprindă 10-12 proceduri, iar fiecare ședință trebuie să dureze 10-15 minute.
Fitoterapia în cazul diabetului zaharat se folosește sub observația atentă a medicului.Între perioadele de tratament trebuie să existe o perioadă obligatorie de pauză, de o lună, o lună și jumătate.Administrarea preparatelor medicamentoase trebuie combinată neapărat cu o dietă corespunzătoare.Zahărul trebuie înlocuit cu fructoză (doza zilnică: 30-40 grame, trebuie împărțită în două sau trei administrări).Dacă folosiți sorbitol, doza zilnică trebuie să fie de 15-30 grame (câte 5-10 grame de două-trei ori pe zi).
Este permisă mierea naturală de bună calitate (câte o linguriță de două-trei ori pe zi), dar trebuie să aveți în vedere următorul fapt: 33 de grame de miere provoacă o asemenea creștere a nivelului de glucoză în sânge ca și 50 de grame de pâine.
Fructele și legumele, care conțin 10-12% zaharuri (portocalele, piersicile, cireșele, sfecla, cartoful), trebuie incluse în regimul alimentar, dar numai cu luarea în considerare a cantității zilnice de hidrați de carbon.Nu aveți voie să mâncați în schimb curmale și stafide, pentru că ele sunt foarte bogate în hidrați de carbon ușor asimilabili.
O lingură de frunze proaspete sau puțin uscate de nuc se pun într-un pahar cu apă fierbinte, se fierb 30 de secunde, apoi se lasă la infuzat una-două ore, se strecoarp și se bea câte un sfert de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Două linguri de frunze uscate de fasole sau două lingurițe de semințe de fasole se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte.Se lasă peste noapte la infuzat în termos, dimineața se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.Atenție însă, pentru că această plantă este contraindicată în cazurile de hipertensiune arterială și în afecțiunile intestinale.
Două linguri de rădăcini uscate de păpădie se pun de seara în termos cu o jumătate de litru de apă fierbinte, ziua următoare se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Două linguri de frunze uscate de coacăze negre se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se lasă la infuzat 15-20 de minute, se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de două-trei ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.Coacăzele sub orice formă sunt de asemenea recomandate în cazurile de diabet zaharat.
Se pun 10 grame de frunze uscate de dafin în termos împreună cu trei pahare de apă fierbinte, se lasă la infuzat două-trei ore și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.
Pereții despărțitori ai miejilor de la 40 de nuci se pun într-un pahar cu apă fierbinte și se țin în baie de aburi timp de o oră.După aceea, se ia vasul de pe foc, se lasă să se răcească, se strecoară și se ia câte o linguriță de trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Două linguri de frunze uscate de rozmarin sălbatic se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se țin 15 minute la baie de aburi, apoi se lasă la infuzat 30-50 de minute la temperatura camerei.Se strecoară și se bea câte un sfert de pahar de trei-patru ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă.
Se pun 20 grame de păstăi de fasole într-un litru de apă fierbinte, se fierb la foc mic două-trei ore, după ce s-a răcit, decoctul se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar cu 20-30 de minute înainte de masă, de trei-patru ori pe zi, timp de trei-patru luni.
Două linguri de frunze uscate de pătlagină se pun într-o jumătate de litru de apă fiartă și răcită la temperatura camerei, se mai țin apoi la baie de aburi 15 minute, se infuzează 30-40 de minute; se bea câte o jumătate de pahar de două-trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.Sucul de pătlagină este de asemenea recomandat a se consuma în doze de câte una-două linguri de trei ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă.
Frunze proaspete de urzică se pun în termos în apă fierbinte (în proporția 1:30), se lasă la infuzat peste noapte, dimineața se strecoară și se bea câte un sfert de pahar de trei ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.
Frunzele de afine scad conținutul de zahăr în sânge și pot de asemenea, într-o oarecare măsură, să înlocuiască insulina.Indicată este și infuzia de afine (în proporția de 1:20), din care se bea câte o jumătate de pahar de patru-cinci ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.
Două-trei linguri de măceșe uscate se pun în trei pahare de apă fierbinte și se mai fierb 10-12 minute.După aceea se iau de pe foc și se lasă la infuzat două-trei ore; se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.Măceșul contribuie la normalizarea metabolismului și crește forțele de apărare ale organismului.
Se pun 30 grame de frunze de coada-calului într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se fierb 5-7 minute, se lasă la infuzat două-trei ore, se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.
Se pun 75 grame de semințe de ovăz într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se fierb timp de o oră, se lasă apoi vasul acoperit șapte-opt ore, se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
