Tratarea cosmetică, un pas important:
Încercând să compenseze senzațiile neplăcute și, mai ales, durerea provocată de tulburările digestive, de spasmele vasculare, organismul crește cu foarte mare atenție producerea de substanțe calmante asemănătoare morfinei: enkefalina și endorfina.
În cazul unei asemenea anestezii deosebite, pe bolnavul de vitiligo fie nu îl doare nimic, fie senzația de durere scade în intensitate.
De aceea, el caută ajutorul medicului nu imediat ce a apărut afecțiunea de bază, ci numai atunci când începe să fie neliniștit de manifestarea exterioară, cosmetică a bolii, sub forma unor pete.
Tratarea acestei afecțiuni urmărește în special scopuri cosmetice.
Petele mici pot fi mascate cu o cremă sau cu o loțiune care imită bronzul, care să nu păteze hainele și care să reziste pe piele câteva zile.
Trebuie să vă folosiți de unele mijloace de protecție solară (indicele de protecție să fie egal cu 15).
În majoritatea cazurilor, bolnavii sunt multumiți atunci când produsele cosmetice își ating scopul.
Tratarea trebuie îndreptată către afecțiunea de bază, incluzând aici și o dietă corespunzătoare.
Vitiligo ascunde tulburările de metabolism:
Procesele care se petrec în organism se compensează unele pe altele, astfel încât omul nu își dă seama adesea de problemele sale.
La bolnavii de vitiligo procesul compensației este insuficient.
Și chiar dacă ei nu se vaită de nimic altceva în afara petelor, cu ajutorul unei examinări atente se observă unele tulburări metabolice.
Vitiligo în stare pură, practic nu există.
Asemenea tulburări de metabolism pot apărea sub forma unei alergodermatoze, a unor afecțiuni cronice ale sistemului digestiv, a diverselor pneumopatii sau pot apărea la suprafață sub forma miopiei progresive, a alopeciei, a psoriazisului, a disbacteriozei intestinale, a diverselor tulburări ale sistemului nervos central.
Tulburări ale sistemului nervos central se observă practic la fiecare bolnav de vitiligo.
Acidul glutaminic acționează ca un excitant pe care organismul îl produce în cantități mari pentru compensarea otrăvirii cu amoniac a sistemului nervos central.
În mod corespunzător creșterii intoxicației se accentuează excitarea nervoasă.
Bolnavului i se pare de foarte multe ori că este oprimat, chiar și cele mai neînsemnate evenimente îi pot provoca o reacție nepotrivită sau, dimpotrivă, o depresie.
Câteva prime informații despre vitiligo, puteți găsi și aici.
Limbrici, tenie: seminţele de dovleac conţin un aminoacid care poate fi administrat fără grijă la copii.Nefiind iritant, acest remediu poate fi utilizat fără probleme mai multe zile.
În ziua de dinaintea administrării tratamentului, mâncaţi doar lactate.
Amestecaţi 30-40 gr seminţe de dovleac, curăţate de coajă (2 linguriţe), cu aceeaşi cantitate de miere de albine, (se poate şi zahăr cu puţină zeamă de lămâie), obţinând o pastă.Mâncaţi această pastă dimineaţa, pe stomacul gol, trei zile la rând, în intervale de 20 minute.A treia zi, la 3-4 ore după ultima repriză, înghiţiţi 40 gr ulei de ricin, sau un decoct de cruşin, pe care le obţineţi fierbând timp de cinci minute 10 gr de coji în 250 gr apă, lăsând apoi să stea 5 minute.
Oxiuri: 5-7 căţei de usturoi, pisaţi mărunt, se amestecă cu o linguriţă de oţet şi 1-2 linguriţă de sare grunjoasă.Se omogenizează bine.În zilele de marţi, joi şi sâmbătă, dimineaţa pe nemâncate, se ia o linguriţă din compoziţie, după care nu se bea şi nu se mănâncă nimic, vreme de 2 ore.
Tratamentul durează trei săptămâni.
În acest timp, nu se consumă lapte şi dulciuri.
Limbrici: se foloseşte aceeași rețetă ca și la oxiuri, însă în zilele de tratament, bolnavul stă aşezat cu şezutul într-o oală de noapte în care se pune lapte dulce-călduţ.
Se obţine o totală evacuare a limbricilor.
Piperul este și el un remediu bun de luat în calcul: 3 gr de piper amestecat cu 4 gr untură, se consumă pe stomacul gol.
Fierte în vin, tărâțele ajută la îndepărtarea unor erupții de pe cap.Se vor face spălături zilnice.
În caz de inflamare a splinei, se va opări un pahar de tărâțe cu puțină apă, aplicându-se calde asupra splinei.Procedura va fi continuată până la însănătoșire.
Se bea apă de tărâțe, încălzită, care ajută în tratarea unor boli de gât, a laringitelor, faringitelor și tusei.
Se fierbe un pahar de tărâțe de grâu sau de secară în 2 litri de apă, la foc mic, timp de 30 de minute.Se adaugă 200 gr. miere și se fierbe totul încă 5 minute.Se păstrează la rece.Se consumă câte o jumătate de pahar de amestec, de 2 ori pe zi și acesta tonifică organismul aflat în convalescență.
Se fierb tărâțe de grâu până la obținerea unei paste dense.Se înfășoară într-o pânză de bumbac, având grijă să nu fie prea fierbinți.Se aplică pe ganglionii limfatici umflați.Se înfășoară cu un șal de lână.Compresa se aplică de 3-4 ori/zi.Tratamentul se ține 5-6 zile, până la retragerea umflăturilor, tărâțele fiind înlocuite cu altele noi, zilnic.În locul lor poate fi folosit și orezul fiert.
În cazul afecțiunilor renale este bine să se consume de 3 ori/ zi, înainte de masă, câte o linguriță de tărâțe încinse, amestecate cu aceeași cantitate de miere.
Furunculii și coșurile pot fi vindecate prin aplicarea de comprese obținute din tărâțe calde, stropite cu oțet.
Aproximativ 3% dintre oamenii acestei planete, suferă de vitiligo.
Petele albe precum laptele, de pe corp, pot apărea la orice vârstă (adesea au un caracter de familie, moștenit sau pot apărea după o traumă neobișnuită, mai ales la cap), într-o cantitate nelimitată și pe orice porțiune de piele.
Această pată depigmentată poate apărea chiar și sub păr, sub gene sau sub sprâncene.Apariția ei nu este însoțită de vreo mâncărime sau durere.
Absența melanocitelor (celule care conțin pigmentul) contribuie la hipopigmentare (un nivel scăzut înnăscut sau dobândit al sintezei de melanină) pe porțiuni de piele bine delimitate sau dispuse simetric, de la una-două pete până la aproape toată suprafața corpului.
Porțiunile de piele afectată de vitiligo au o sensibilitate ridicată la razele solare.De aceea este recomandat să vă feriți de razele solare directe, pentru că lipsa pigmentului face ca pielea să fie lipsită de orice apărare.Ca urmare a expunerii la soare pot apărea arsuri puternice sau niște zone întunecate, hiperpigmentate în jurul petelor.
Cauza acestei boli nu este cunoscută, dar vitiligo este semnalul că suferiți de o dereglare internă.Ea poate însoți boala Addison (o boală endocrină rară, care constă într-o deficiență hormonală; se caracterizează prin pierderea greutății, slăbiciune în mușchi, tensiune arterială scăzută și întunecarea pielii indiferent dacă a fost sau nu expusă la soare), diabetul zaharat, anemia pernicioasă (carență de vitamina B12) și disfuncțiile glandei tiroide.
Teoriile apariției acestei afecțiuni sunt dintre cele mai diverse:
Vitiligo este o afecțiune a întregului organism determinată de o mulțime de factori, provocată mai ales de tulburările apărute în nutriția țesuturilor și în metabolism.
Apariția petelor albe pe piele este numai o atenționare, un semnal exterior care anunță o dereglare internă.
Aceasta poate fi o tulburare moștenită în metabolismul substanțelor; orice vătămare a fătului și insuficiența nutriției în perioada de dezvoltare intrauterină; tulburări în activitatea glandelor de secreție internă (glanda tiroidă, cea suprarenală); alimentarea insuficientă a țesuturilor ca rezultat al unor afecțiuni cronice ale organelor digestive; consecința stresului care conduce la tulburări vasculare și dereglări ale circulației substanțelor nutritive și a produselor rezultate în urma metabolismului din celule.
Cu toate acestea, în oricare dintre aceste variante într-o măsură mai mare sau mai mică sunt abordate procesele digestiei alimentelor și ale asimilării substanțelor nutritive.
Digerarea alimentelor nu este completă: în locul unei cantități determinate de aminoacizi necesari organismului se formează doar o parte a lor, iar restul este constituit din substanțe grele de natură albuminică, care nu se asimilează.
Acest lucru dezorganizează procesele metabolice ale aminoacizilor din ficat, ceea ce conduce la rândul său la o acumulare de amoniac.Prezența în exces a acestei substanțe este toxică.
Foarte sensibile la amoniac sunt celulele sistemului nervos central, cel care reglează activitatea întregului organism și, în particular, este responsabil pentru formarea pigmentului care ne apără pielea.
Organismul viu ca un sistem autoreglator este astfel construit încât majoritatea verigilor sale se dublează.În cazul ruperii legăturii sau atunci când unul dintre organe este vătămat, intră în acțiune niște mecanisme compensatorii și crește intensitatea de acțiune a verigilor salvate ale lanțului.Datorită acestui fapt, la majoritatea oamenilor cu tulburări metabolice, vitiligo nu apare.
Prima zi:
Doar orez fiert fără sare sau alte condimente.
Ziua a doua:
Doar legume: varză, morcovi,roșii,castraveți sub formă de salate sau ca atare.Se poate adăuga lămâie.Fără sare.
Ziua a treia:
Doar fructe: fără banane, struguri, pere sau prune.
Ziua a patra:
Doar carne fiartă de pui sau pește.
Ziua a cincea:
Doar brânză de vaci și iaurt dietetic.
Ziua a șasea:
Doar ouă fierte tari.
Ziua a șaptea:
Doar compoturi de fructe.
Ziua a opta:
Doar cereale integrale și lapte.
Ziua a noua:
Doar orez fiert fără sare sau alte condimente.
Pe perioada celor nouă zile se va bea multă apă plată sau minerală.
În tradiţia populară: era întrebuinţată ca aromatizant şi condiment în diferite preparate culinare, băuturi, etc.Se folosea fiartă în vin contra răcelii, iar plămădită în rachiu cu nucșoară și rostopască contra gălbinării.
Compoziţie chimică: uleiuri eterice 0,9-2,3% care conţine aldehidă cinamică, eugenol, metilnamilcetonă, alfapinen, felandren, pcimen, aldehidă benzilică, hidrocinamică şi cuminică, linalol, cariofilen, etc.Mai conţine 2% tanin, 1,8-3,8-6,6% oxalat de calciu.
Uleiul volatil de scorţişoară este un ulei volatil obţinut prin distilarea cu vapori de apă din scoarţa arborelui.Acesta este un lichid limpede, galben-deschis, cu miros caracteristic de scorţişoară, gust dulceag şi arzător.La aer şi la lumină se colorează.Este carminativ şi aromatic.
Acţiunea farmacologică a scorțișoarei: este indicată ca stimulent general şi îndeosebi ale funcţiilor digestive.
Este uşor carminativă şi provoacă o mărire a secreţiei salivare.
Accelerează transpiraţia.
Provoacă o acţiune de accelerare şi regularizare a ritmului contracţiilor uterine, are şi o acţiune estrogenă datorită fracţiunii insolubile în eter din scoarţa de scorţişoară.
Ajută la întărirea organismului.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni abdominale, afecţiuni cardiace, afecţiuni circulatorii, anorexie, bronşite, colici gastrice şi abdominale, constipaţie, diabet, dureri interne inclusiv abdominale, gingivite, greaţă, gripă, halenă, insomnie, nervozitate, răceli, scaune neregulate, spasme digestive, sughiţ.
Consum: fiartă, o linguriţă de praf în 500 ml vin şi băut cald în răceli.
Se poate pune peste orice preparat culinar.
Se fierbe o linguriţă în 250 ml apă până scade apa la jumătate.Se adaugă miere şi se va consuma câte o linguriţă de mai multe ori pe zi în cazul răcelilor sau altor afecţiuni.
În afecţiunile dermatologice: se face un amestec cu suc de lămâie şi praf de scorţişoară.Se pune extern pe răni.
25 g de praf de scorţişoară se pune la 500 ml vin de bună calitate, preferabil vechi.Se ţine timp de 8 zile apoi se strecoară.Se dă câte 2 linguri pe zi la cei cu afecţiuni abdominale.
Tinctura de scorţişoară se prepară astfel: 50 g de scorţişoară măcinată se pune cu 500 ml alcool alimentar de 70 grade.Se ţine pentru 15 zile la temperatura camerei agitând des.Se filtrează după trecerea timpului de 15 zile şi se pune în recipiente de capacitate mai mică la rece.
Acţiune terapeutică a tincturii de scorțișoară: stimulent şi uşor carminativ, sialogog.
Indicaţii: anorexie, obişnuit este folosit pentru corectarea gustului diferitelor preparate.
Tinctura de scorțișoară are o acţiune fungicidă.
Mod de administrare: 0,50-2g pe zi.
Micoza : înseamnă orice fel de ciupercă, dar cea mai răspândită este candidoza.
Ea se manifestă ca o iritaţie la nivelul mucoasei, bucală sau vaginală, în cazul mucoasei bucale bolnavul nu poate tolera nimic picant iar dacă s-a fixat pe mucoasa bronşică atunci pot apărea: spazme bronşice, tuse spastică, senzaţie de sufocare.
Ca terapie naturistă cu bune rezultate în cazul candidozelor pe mucoasa bucală este gargara cu bicarbonat de sodiu, sau gargara cu gălbenele.
Se face o infuzie mai prelungită, se toarnă 300 ml apă fierbinte peste 1 lingură de gălbenele şi se lasă o oră, apoi se strecoară şi se foloseşte pe timpul unei zile pentru gargară.
De regulă este bine să se folosească ambele metode odată şi să se facă gargară după fiecare masă.
Infuzia de gălbenele este bună și în cazul candidozelor vaginale, este suficient ca spălăturile să se facă o dată la două zile dar nu mai des.
Spălăturile vaginale se pot face şi în cazul unui organism sănătos, dar nu prea dese, pentru nu a distruge floră normală.
Dacă candidoza este rebelă, recidivantă, se indică un tratament cu candidin.Se creează astfel un anticorp anticandidă.Tratamentul va dura 3-6 săptămâni, de două ori pe săptămână, timp în care iau naştere anticorpi, iar persoana va fi protejată.
