Lemnul este, fără îndoială, materia nobilă pe care omul o folosește cel mai mult.Îl găsim peste tot în viața noastră cotidiană.Pe toată suprafața globului au trecut secole fără să-i marcheze existența.Fiecare esență de copac oferă caracteristici bine precizate care îi condiționează existența.Lemnul este ușor, rezistent, omogen, elastic.Din el se fac mobilă, scheleți, hârtie, opere de artă.Dar copacul nu ne oferă doar lemnul său.Fructele sale, frunzele sale, scoarța sau seva sunt de asemenea foarte utilizate și conțin în special calități terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri.
Castanul:
În Ardeche, în Corse sau în Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele de arborele de pâine.De-a lungul secolelor, țăranii utilizau făina de castan pentru a-și face pâine.Bogate în substanțe, frunzele sale dezvoltă o acțiune sedativă asupra organelor respiratorii și pot vindeca bronșitele și reumatismul.Folosită tot ca infuzie, scoarța sa are proprietatea de a scădea temperatura.Castanul prezintă de altfel proprietăți bacteriostatice.
Fagul:
Preferând umbra și umiditatea, fagul desăvârșește o pădure remarcabilă.Din punct de vedere al lemnului, el reprezintă fericirea tâmplarilor.Legenda spune că era lemnul favorit al vrăjitoarelor pentru deplasarea lor pe mătură.Scorța sa netedă și argintie are proprietăți astringente și antiseptice.Foarte eficace pentru dezinfectarea plămânilor, ea se folosește în diferite siropuri.
Pinul:
Mugurii expectoranți sunt utilizați la fabricarea medicamentelor pentru căile respiratorii de mai multe mii de ani.Pe timpul faraonilor, medicii egipteni foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor.Extractele din rășini sunt de altfel eficace contra reumatismului, gutei și a bolilor de piele.Hidroterapia se poate lăuda cu meritele conurilor verzi și a acelor care se găsesc ca extracte în numeroase săruri de baie.
Stejarul:
Regele pădurilor este un arbore sacru încă din Antichitate, datorită longevității sale excepționale.Frunzele, ghindele, scorța sunt foarte bogate în substanțe active și au proprietăți astringente și tonice.Se folosește contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor.Pudra de scoarță oprește hemoragiile nazale.În timpul primului război mondial germanii făceau cafea din ghinde pentru o digestie eficientă.
Ulmul:
Este recomandat în vederea folosirii contra afecțiunilor pielii.Frunzele sale au ca efect o remarcabilă putere cicatrizantă și antiinflamatoare.A doua scoarță recoltată primăvara de pe ramurile tinere are calități astringente și se folosește la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei.Este recomandată de asemenea pentru tratarea dermatrozelor și reumatismul.Din păcate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimată.
Salcia:
Nu a trebuit să așteptăm apariția științei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietățile salciei.Salicina conținută de frunzele și scorța sa este precursorul structurii aspirinei de astăzi.Încă din Antichitate se cunoșteau calitățile sale de a reduce febra și durerea.Țăranii făceau ceai contra migrenei folosit ca antiinflamator cu uz extern.Mugurii săi au efect sedativ în caz de insomnie.
Mesteacănul:
Seva mesteacănului are cea mai mare calitate terapeutică.În Suedia se produce din aceasta zahăr și vin.În Rusia se prepară bere și un fel de pastă pentru a o amesteca cu caviarul.În anumite provincii franceze se prepară vin spumos asemănător cu șampania.Scoarța sa este febrifugă, diuretică și stimulează digestia.Infuziile din frunze de mesteacăn sunt eficace contra gutei, reumatismului și calculilor renali iar mugurii activează secreția biliară.
Mălinul:
Originar din Orientul Mijlociu, mălinul este recunoscut pentru frunzele sale roșiatice.Dar nici fructele sale nu sunt lipsite de calitate.Nu există un mai bun diuretic ca fructele mălinului.Infuzia este recomandată contra inflamațiilor căilor urinare, gutei și artritei.Cu un gust delicios, fructele de mălin, asemănătoare cireșelor, dar mai micuțe, au avantajul de a fi foarte bogate în vitamina A.Pulpa lor se poate aplica pe față pentru a regenera epidermele obosite.
Frasinul:
Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, căci proprietățile sale terapeutice sunt numeroase.O infuzie de frasin administată persoanelor care suferă de reumatism articular devine un adevărat elixir pentru o viață mai lungă.Ajută în lupta contra gutei și dureroaselor colici renale.Semințele sunt renumite pentru calitatea diuretică, iar scoarța ramurilor este febrifugă.
Teiul:
Cine nu cunoaște ceaiul roșiatic și amărui al teiului? Nu există, în zilele noastre un mai bun depurativ.Îl găsim de altfel concentrat în mai multe medicamente.Efectele sale hipotensive și antispasmatice realizează un excelent remediu contra stresului și oboselii.Bebelușilor prea neliniștiți li se fac chiar băi cu tei datorită acestor proprietăți.Pe timpul iernii, florile sale sunt utile în cazul gripelor și durerilor sciatice.
Kilogramele în plus reprezintă un coșmar al multor femei din societatea actuală.Însă, deși majoritatea dintre acestea privesc problema doar din punct de vedere estetic, s-a demonstrat că supraponderabilitatea stă la baza unor numeroase afecțiuni ale omului modern.Bolile cardio-vasculare, diabetul zaharat insulino independent, litiaza biliară, sunt cele mai frecvente complicații asociate obezității.Dar probabil că puține dintre noi știu că anumite forme de cancer-uterin, mamar, de vezică biliară, de colon și rect apar mai des la obezi.Supraponderabilitatea nu este un moft, decât poate pentru cei care nu s-au confruntat niciodată cu asta.
Regim pentru o săptămână:
Luni: 600 calorii,
Marți: 1000 calorii,
Miercuri: doar legume și fructe,
Joi: 1000 calorii,
Vineri: doar legume și fructe,
Sâmbătă: 600 calorii,
Duminică: 1000 calorii.
Pentru zilele cu 1000 calorii se urmează acest regim:
Dimineața: 200 ml lapte.
Ora 10: o chiflă, (50g) sau o felie de pâine cu brânză de vaci sau carne fiartă slabă (50g).
Ora 12: o cafea neagră cu zaharină.
Prânz:
Felul 1: salată de crudități din 200 g varză sau ridichi, andive, salată verde, castraveți, roșii, ardei gras, cu o linguriță de ulei, lămâie, oțet.Salata poate fi înlocuită cu 1-2 farfurii de supă de legume.
Felul 2: 100 g carne slabă de vacă, pasăre, mânzat, friptă, fiartă sau rasol sau 150 g pește slab fiert sau preparat la cuptor sau 150 g brânză de vaci.
Felul 3: un măr, (100g).
Cina:
Felul 1: 150 g cartofi fierți sau 200 g dovlecei sau fasole verde, cu 2 lingurițe de iaurt.
Felul 2: 100 g carne slabă friptă sau 150 g pește slab.
Felul 3: un măr.
Acest regim înseamnă cca 1000 calorii, 75g proteine, 100g glucide, 35g lipide.
Pentru zilele cu 600 calorii se urmează indicațiile: cca 1,5 l lapte sau 2 pachete de brânză de vaci slabă sau 2 bucăți de carne slabă (150g) sau combinații.
Tarhonul este o plantă puternic parfumată care a fost folosită încă din antichitate ca antidot pentru veninul șerpilor.
Folosit la bucătărie, dar și contra durerilor de dinți sau a tensiunii mari.
În zilele noastre el este folosit în principal la gătit, dar se știe că are proprietăți medicinale importante.
Este foarte important pentru sistemul digestiv: alină crampele stomacale, mărește apetitul și ajută digestiile leneșe.Poate ajuta celor care suferă de balonari, indigestie și sughiț.
Poate fi folosit pentru a regulariza menstruația, ajută la calmarea nervilor și în stările de oboseală.
Tarhonul poate substitui cu succes sarea pentru persoanele care suferă de tensiune arterială mare.
Tarhonul poate, de asemenea, să ajute la creșterea secrețiilor bilei pentru ficat, ajută digestia și accelerează procesul de eliminare a toxinelor din corp.În acest scop puteți folosi ceaiul de tarhon.Pentru acesta luați o cană de apă fiartă și turnați-o peste câteva frunze de tarhon (o lingură de frunze) și lăsați-le să infuzeze 10 minute, după care beți acest ceai.Se recomandă să se bea cel puțin o cană de astfel de ceai pe zi.
Când tarhonul se usucă pentru a fi utilizat în bucătărie, se pierd numeroase caracteristici importante ale uleiului esențial.
Tarhonul uscat se folosește cel mai bine în ceaiuri și la gătit.
Cele mai importante componente ale tarhonului se găsesc în tanin, terpena, arome care prezintă reale calități terapeutice în cazul afecțiunilor stomacului și ficatului.
Copiii care sunt predispuși la paraziți intestinali găsesc în tarhon o armă extrem de valoroasă în lupta împotriva acestora.Ceaiul de tarhon este esențial în înlăturarea acestor paraziți.Luați o cană de apă fierbinte pe care o turnați peste câteva frunze de tarhon și lăsați-le să infuzeze 10 minute, strecurați-le și dați copiilor două căni de ceai, dimineața.Este bine să se bea cel puțin patru căni pe zi, dimineața și seara.
În vederea ameliorării stării generale de sănătate a celor expuși la diverse alergii, este bine ca aceștia să acorde atenție mai multor aspecte, între care alimentația și modul de viață sunt extrem de importante.
Se recomandă să se excludă din alimentație:
Citricele (portocale, mandarine, lămâi etc.).
Nucile, migdalele, arahidele etc.
Peștele și produsele din pește (pește proaspăt și sărat, ciorba de pește, conserve de pește, icrele).
Carnea de pasăre (gâscă, rață, curcan, găină etc.).
Ciocolata și produsele de ciocolată.
Cafeaua.
Afumăturile.
Oțetul, muștarul, maioneza și mirodeniile în general.
Hreanul, ridichile-de-lună și de toamnă.
Zahărul.
Compoturile din mere, prune, coacăze, vișine, fructe uscate.
Pâinea albă.
Regimul permis ar trebui să includă circa 2.800 cal (adica 15 g proteine, 200 g hidrocarbonate, 150 g lipide).
Recomandări pentru cei cu alergie la praful casnic:
Renunțarea la covoare.
Renunțarea pe cât posibil la mobila tapițată (scaune, fotolii).Suprafețele din lemn se întrețin mult mai ușor, în ele nu se îmbibă praful, putând fi șters foarte lesne.
Evitarea rafturilor de cărți neacoperite de geamuri sau uși compacte, cărțile libere acumulează extrem de mult praf.
Așezarea hainelor la locul lor în dulapuri.Hainele aruncate prin casă acumulează mult praf.Obiectele din lână sau blană este bine să se păstreze în compartimente sau geamantane, bine închise, unde praful și moliile nu pot pătrunde.
Evitarea folosirii naftalinei și altor preparate cu miros puternic, înțepător.
Renunțarea la animale, păsări de apartament sau acvarii cu pești.
Eliminarea jucăriilor din pluș și blană, ca și a animalelor și păsărilor împăiate.Pentru copii sunt de preferat jucăriile din plastic sau lemn vopsit, care se pot spăla ușor.
Renunțarea la florile de apartament.
Renunțarea la parfumuri, mai ales sub formă de spray.
Pentru pereții și plafoanele din casă este bine să se prefere vopseaua sau tapetul lavabil, spălate cât mai des.
Perdelele ideale sunt din bumbac sau sintetice și vor fi spălate cel puțin la trei luni.Trebuie să se renunțe la draperii.
Cei ce au instalații de aer condiționat trebuie să spele filtrele cel puțin o dată la două săptămâni.
Ventilatoarele electrice vor fi eliminate.
Fumatul trebuie exclus!
Eliminarea pernelor și pilotelor din puf și pene este obligatorie.Sunt de preferat pernele din burete sau melană.
Lenjeria de pat trebuie să fie din pânză de bumbac sau in.Cuverturile și husele vor fi netede, ușor de spălat.Fără cergi mițoase, pături, plușuri, catifele etc.
Nu trebuie depozitat nimic sub pat.
Zilnic se va șterge praful de pe mobilă și dușumea cu o cârpă umedă, purtând pe față o mască de tifon umedă.
Cel puțin o dată pe săptămână se va aspira întreaga locuință, după care se va spăla bine peste tot.
Cola este nuca unor arbori din familia Stereculiaceae, originari din Africa de Vest şi America de Sud.
Din aceasta se extrage sucul de cafeină, teobromină, etc, ce se foloseşte sub formă de tinctură ca și tonic amar şi stimulent al sistemului nervos.
Extractul fluid de cola conţine 1,2g% alcaloizi totali.
Compoziţie:
Colae semen și alcoholum dilutum.
Acţiune terapeutică; acţiune stimulantă nervoasă centrală apropiată de cea a cafeinei, dar mai slabă.
Starea de excitaţie pe care o provoacă, face să se diminueze senzaţia de oboseală şi somnolenţă prin excitarea centrilor bulbari.
Tonifică circulaţia şi respiraţia.
Indicaţii: stări de oboseală, depresii nervoase.
Mod de administrare: ca atare sau asociat cu alte extracte în poţiuni care se administrează înaintea meselor principale.
Adulţi 1-5 g pe zi, copii de la 3-5 ani până la 0,10 g o dată şi 0,30 g la 24 ore, 6-10 ani- 0,15 g o dată şi 0,50 g la 24 ore.
O dietă foarte specială este cea cu iaurt, pâine prăjită, carne la grătar, pește, salate de fructe, lămâie și foarte multă apă și usturoi.
Meniul unei zile obișnuite este extrem de simplu de preparat:
Dimineața: un iaurt cu fructe și două felii de pâine prăjită.
La ora 13.30: paste cu usturoi și sos de roșii sau carne la grătar cu pâine prăjită sau pește cu lămâie.
Cină: salată de fructe sau iaurt simplu.
Pe parcursul zilei se consumă foarte multă apă, 2-2,5 l.
Sportul este indicat măcar 2-3 zile pe săptămână.
Se pot pierde până la 3 kg pe săptămână.
În ce consta terapia cu ozon?
Terapia medicală cu ozon modernă constă în izolarea bacteriilor, virușilor, ciupercilor și paraziților anaerobi (care nu pot trăi în oxigen) între atomi de ozon.Această formă de oxigen pur face imposibil ca microbii, care se oxidează rapid, să continue să trăiască, în timp ce pentru celulele umane sănătoase ozonul nu prezintă nici cea mai mică amenințare dacă este folosit în mod adecvat.
Toate infecțiile secundare și poate chiar acelea inițiale se vindecă sau își pierd din intensitate.Pacientul se vindecă și de infecțiile mai vechi, de care a suferit înainte de a se trata pentru cea curentă.
Atunci când procedurile sunt aplicate corect, concentrațiile sunt respectate, volumul și durata tratamentului sunt cele adecvate, ozonul este extrem de eficient, neavând efecte secundare, au arătat studiile pe oameni și animale publicate în ultima sută de ani.
Autohemoterapia minoră (AH minoră) constă în luarea unei cantități mici de sânge, amestecarea acestuia cu ozon pentru a ucide virușii, urmată de injectarea virușilor morți, potrivit teoriei imunizării, aplicată și la cele mai banale vaccinuri.
Autohemoterapia minoră este însă ruda mai puțin evoluată a autohemoterapiei majore, care va fi și ea curând depășită de tehnici mai moderne.
Ultima dintre ele, și care se bucură de foarte mari succese, pășește peste inocularea virusului mort și introduce direct în sânge, limfă și celule, ozonul medical care distruge virușii, lucru care se poate face în moduri variate, inclusiv prin ingerarea de apă ozonată.
Chiar și cu metodele depășite (încălzirea ozonului, care nu se mai practică pentru că reduce eficiența, concentrația mică, aplicarea tratamentului doar de trei ori pe săptămână față de două-trei ori pe zi), cercetăriile au avut rezultate pozitive.
S-a observat faptul că la pacienții participanți la studii, care mai aveau un rest de sistem imunitar, numărul de limfocite a crescut, ei s-au îngrășat și s-au simțit bine.Aceste limfocite sunt responsabile cu apărarea organismului.
Nu este greșit să inoculezi unui pacient un virus mort pentru a suscita o reacție imunitară din partea acestuia.Ce se întâmplă însă dacă pacientul nu prea mai are sistem imunitar, așa cum este cazul bolnavilor de SIDA? În mod logic, tratamentul este inutil.
Este de remarcat faptul că doza și concentrația folosite la studii au fost extrem de mici, tratamentul nu a fost administrat decât de trei ori pe săptămână, ceea ce a permis numai distrugerea temporară și parțială a virusului.
Zilele în care tratamentul nu era administrat au permis infecției să contracareze măsurile de combatere, mai ales că este cunoscută rapiditatea cu care se extind virușii.
