O întrebare pe care ne-o punem ori de câte ori facem cumpărături sau atunci când căutăm alternative sănătoase în alimentație.
Unul dintre cele mai hrănitoare alimente care poate fi inclus în dieta noastră este untul.Și asta în ciuda tuturor celor care afirmă că margarina este mult mai bună datorita conținutului ei sărac în grăsimi saturate și colesterol.Untul este cu adevărat mai bun decât margarina, deși unii nutriționiști, mai puțin informați, ne atenționează asupra pericolelor care apar datorită grăsimilor saturate.
Iată, însă, numai câteva dintr-o lungă serie de proprietăți ale untului, cu implicații benefice asupra întregului organism:
Minerale:
Untul este bogat în resurse minerale, în special seleniu, care este un puternic antioxidant.Procentual, untul conține mai mult seleniu decât cerealele sau usturoiul.Acest aliment furnizează iodul atât de necesar la buna funționare a glandei tiroide (la fel ca și vitamina A).
Colesterol:
În ciuda informațiilor eronate cu care ați fost bombardați, colesterolul este necesar atât pentru menținerea sănătății sistemului digestiv, cât și pentru dezvoltarea creierului și a întregului sistem nervos al copiilor.Laptele uman, chiar, are un grad înalt de saturare în grăsimi și colesterol.
Vitamine:
Untul este o sursă bogată și ușor asimilabilă de vitamina A, necesară pentru o largă paletă de funcțiuni ale corpului, începând cu vederea și terminând cu păstrarea în bună formă a sistemului endocrin.Untul mai conține și vitaminele E, K și D.
Acizii grași:
Untul conține o cantitate apreciabilă de acid butiric, folosit de colon ca o sursă de energie.Acest acid mai este cunoscut ca fiind anti-carcinogen.Un alt acid gras conținut de unt, acidul lauric, este o substanță puternic antimicrobială și antifugală.Untul mai conține și alți acizi grași care oferă o excelentă protecție împotriva cancerului.
Este foarte important și modul de hrănire a vacii care produce laptele din care se prepară untul: astfel vacile care pasc libere pe păuni produc lapte cu un conținut mai bogat în acizi grași decât cele care sunt hrănite în grajd.
Mai există o categorie specială de acizi grași care au rolul de a ne proteja contra infecțiilor gastro-intestinale, care apar în special în rândul copiilor și vârstnicilor.De aceea, copiii nu ar trebui să consume smântâna laptelui mai puțin gras.
Unt versus margarină:
La capătul opus al tuturor acestor calități deosebite stau margarina și celelalte produse vegetale tartinabile.Acestea pot fi mai ieftine, dar nu sunt indicate absolut deloc, tocmai pentru că grăsimile vegetale sunt periculoase.
Toate margarinele sunt produse din uleiuri vegetale care au fost încălzite la temperaturi extrem de ridicate.Aceasta este o garanție că aceste uleiuri vor deveni râncede.După aceea este adăugat un catalizator de nichel, împreună cu atomi de hidrogen pentru a-l solidifica.Nichelul, dupa cum se știe, este un metal cu o toxicitate destul de mare care se vă regăsi și în produsul final.La sfârșit se adaugă coloranții și aromele pentru a îndepărta mirosul de ulei rânced și culoarea deloc apetisantă.Mai mult decât atât, în timpul procesului de solidificare apar acizi periculoși cu efecte dăunătoare asupra întregului organism.
Și atunci ne întrebăm ce ne dorim: un aliment adevărat, care conține din abundență substanțe sănătoase, sau un produs care, mai devreme sau mai târziu, produce boală și durere.
Desigur, persoanele care își supraveghează greutatea, în special doamnele și domnișoarele, vor ezita să introducă în dietă untul.Dar nu ar trebui să își facă griji foarte mari.Aproximativ 15% din acizii grași conținuți de unt nu se depozitează ca grăsime în corp, ci sunt utilizați pentru furnizarea energiei de către organele vitale.
Atunci când căutăm un unt de bună calitate, este bine să îl preferăm întotdeauna pe cel cât mai natural, care nu a fost supus prelucrării termice.
Mai există încă la noi tradiția producerii untului în gospodăriile țărănești, acela este cel mai indicat, deoarece și laptele din care a fost făcut este de bună calitate și nu a fost supus prelucrării de nici un fel.
Tratamentele cu brusture sunt la mare căutare, mai ales după ce ultimele cercetări au scos la iveală numeroase beneficii.
Rădăcina de brusture si obligeană, de exemplu, sunt folosite pentru combaterea căderii părului.
În scopuri terapeutice sunt folosite rădăcinile de brusture atât de către medicina științifică, cât și de către cea populară.Brusturele este foarte utilizat și în cosmetica populară.
Decoctul dintr-un amestec de plante este foarte recomandat împotriva mătreții, pielii grase a capului, mâncărimilor, firul de păr se întărește, nu mai cade și crește mult mai frumos.
Cu decoctul fierbinte se masează pielea capului de două-trei ori pe săptămână sau se limpezește părul după ce v-ați spălat.
Se amestecă o parte rădăcină de brusture și o parte rădăcină de obligeană; șase linguri din acest amestec se pun într-un litru de apă și se fierb 10 minute.
Se poate folosi și următorul decoct: o parte rădăcină de brusture și o parte scoarță de salcie; patru linguri din acest amestec se pun într-un litru de apă și se fierb 10 minute.
Dacă aveți părul foarte rar, preparați din când în când câte o mască hrănitoare pentru păr. Amestecați o lingură de ulei de brusture, un gălbenuș de ou proaspăt, o linguriță de miere, două lingurițe de suc de ceapă și două lingurițe de săpun lichid sau șampon.Întindeți acest amestec pe pielea capului, acoperiți-vă părul cu o bucată de folie de aluminiu sau folie alimentară, apoi puneți-vă un prosop gros; după două ore spălați-vă pe cap.
Împotriva mătreții și căderii părului se folosesc sub formă de decoct scoarță de salcie și rădăcină de brusture, în părți egale.
Decoctul este recomandat pentru spălarea părului, în cazul unui păr moale, fără viață și fără volum, care trebuie întărit.
Pentru întărirea firului de păr trebuie să vă spălați de două ori pe săptămână cu un decoct din rădăcină de brusture.
În același scop se folosește infuzia din rădăcină de brusture în ulei de migdale sau de măsline.
Împotriva căderii părului, pentru întărirea firului de păr și împotriva mâncărimilor este recomandat decoctul din rădăcini de brusture (cu decoctul vă puteți masa rădăcina părului sau vă puteți limpezi părul dupa spălare).
Pentru pregătirea decoctului aveți nevoie de 10-20 de grame de rădăcini uscate de brusture, care se fierb într-un pahar cu apă 10-15 minute la foc mic, apoi se lasă la infuzat și se strecoară.
Afecțiunile cutanate se pot trata și ele cu infuzie de brusture.
În cazul afecțiunilor cutanate, al erupțiilor, coșurilor și furunculilor se folosește rădăcina de brusture sub formă de infuzie cu care se pun comprese.
Cel mai important factor în menținerea sănătății este alimentația, ea fiind furnizorul de materie și energie pentru buna dezvoltare și funcționare a corpului uman.
Statisticile medicale prezintă din când în când câte un grup mai mare de boli ca fiind maladiile secolului XX, iar printre cauzele sau factorii favorizanți este enumerată și nutriția deficitară ori, în funcție de caz, abuzivă.
De ce oare alimentul, care este baza existenței noastre, să fie cauza unor maladii?
Epoca modernă a adus după sine o mare afacere pentru producătorii și comercianții de produse alimentare și un plus de confort pentru consumatori.
Dacă acum câteva zeci de ani majoritatea alimentelor proveneau din producția proprie a individului, iar alimentele erau integral pregătite în casă, astăzi raportul s-a modificat: cea mai mare parte a alimentelor provine din rețeaua de magazine alimentare, iar o bună parte din alimentație are la bază produse semipreparate.
Producătorii industriali de alimente, pentru a rezista concurenței existente pe piață, trebuie să prezinte pe piață produse calitativ superioare, adică să aibă un aspect agreat de client, miros și gust plăcut și termen de valabilitate cât mai mare.
Dar pentru a satisface aceste deziderate, alimentele sunt prelucrate prin înglobarea de așa-ziși aditivi alimentari (coloranți, emulgatori, stabilizatori, antioxidanți, conservanți, aromatizanți, etc.) care se regăsesc în compoziția inscripționată pe ambalaj (dacă ea există) sub forma unor coduri: E 954 (pentru zaharină), E 330 (acid citric), E 250 și E 251 (nitriți, respectiv nitrați din mezeluri) etc.
Acești aditivi sunt utilizați doar cu avizul Ministerului Sănătății și la prima vedere par inofensivi, dar în timp se constată că lucrurile stau cu totul altfel.
De exemplu zaharina a fost folosită (și la noi încă mai este) ca îndulcitor pentru diverse preparate hipocalorice.
Vreme de mulți ani s-a crezut că este o substanță totalmente inofensivă pentru organism, dar cercetări recente au arătat că ea prezintă potențial cancerigen, ceea ce a facut ca în multe țări occidentale să fie recomandată retragerea ei din consum.
Ce sunt de fapt acești aditivi alimentari?
Cea mai mare parte a lor sunt substanțe chimice de sinteză care nu se găsesc în mod natural nici în regnul vegetal, nici în cel animal, deci nu ar trebui să facă parte din alimentația noastră.
Organismul uman, văzut prin prisma biochimică, nu deține căi metabolice proprii acestor substanțe, iar pe de altă parte, aceste substanțe care sunt obținute în urma unor reacții chimice în eprubetă sunt lipsite de energiile vitale pe care în mod natural substanțele produse de natura le conțin.
Din acest punct de vedere, putem spune că aditivii alimentari sunt substanțe moarte, ba mai mult, ei sint, prin împrumutarea de căi metabolice necesare biotransformării lor în vederea eliminării din organism, consumatori de energie vitală din rezerva proprie a organismului.
Care sunt oare proprietățile acestor aditivi?
Spre exemplu, coloranții alimentari sunt substanțe de sinteză ale căror molecule au proprietatea de a se fixa ori pe grăsimi ori pe fibrele celulozice din alimente.
Cele mai nocive sunt cele care se fixează pe grăsimi, pentru că acestea odată ajunse în organism se vor depune în țesutul adipos, colorându-l, iar mai târziu pot genera diverse probleme de sănătate.
Conservanții sunt substanțe chimice care împiedică dezvoltarea microorganismelor prin blocarea unor enzime vitale a acestora sau prin distrugerea membranei lor celulare.
Nu avem nici o garanție că aceste fenomene, chiar dacă nu sunt sesizabile prin mijloacele actuale de investigare, nu au loc și în organismul nostru, undeva la scară moleculară, dar cu efecte grave în timp.
În ultima perioadă, piețele noastre au fost invadate de tot felul de fructe a căror perioadă de coacere este în cu totul alt sezon al anului.
În mod normal fructele, în special cele de toamnă, se pot păstra o perioadă de timp, dar semnele îmbătrânirii și degradării lor vor deveni evidente.
Cum de totuși cele din comerț arată de parcă tocmai ar fi fost luate din pom?
Nimic mai simplu: după recoltare, ele sunt tratate cu niște substanțe care împiedică degradarea lor fizică.
Dar ceasul biologic al fructului lucrează în continuare, energiile degradându-se și fructul devenind o masă vegetală moartă.
Dacă aceste substanțe ar rămâne doar pe coaja fructului, nu ar fi nici o problemă, dar ele se absorb în interior, de aici rămânând doar un pas până la pătrunderea lor în organismul nostru.
Știm despre aceste substanțe că în doze rezonabile nu au efect toxic vizibil și imediat asupra organismului uman, dar nu știm ce efecte pot avea în timp la scară moleculară și ce boli ascunse ar mai putea favoriza.
O găselniță alimentară deosebit de interesantă este margarina, despre care se afirmă într-un mod cu totul hazardat ca este un produs natural.
Este adevărat că la baza procesului de fabricație stau uleiuri vegetale, dar un produs nu mai este natural dacă este supus unei hidrogenări la cald, în prezența nichelului pe post de catalizator.
Rezultatul acestui proces este acea masă albă, a cărei structură chimică diferă exact prin caracteristica de bază care face uleiul vegetal mai sănătos decât grăsimea animală și anume gradul de nesaturare (exprimă prezența unor duble legături în molecula grăsimilor din uleiul vegetal și care lipsesc la grăsimile animale).
Deci diferența dintre margarină și grăsimea animală este doar de origine, organismul uman depunând același efort energetic pentru metabolizarea amândurora.
Când și cum vom afla cât de nocivi pentru sănătatea noastră sunt ceilalți aditivi alimentari, nu se știe, dar haideți să consumăm mai puțină carne mai roșie și mai fragedă decât este ea în realitate, mai puține fructe prea arătoase atunci când nu e timpul lor, mai puține conserve și alte semipreparate, mai puține alte găselnițe alimentare și sigur vom fi mai sănătoși.
Despre puterea vindecătoare a animalelor din jurul nostru am mai scris și în această postare și revenim acum cu alte noutăți incredibile.Veți vedea că nu doar animalele domestice ne pot ajuta și nu doar ele sunt alături de oamenii suferinzi.
Un nou domeniu se dezvoltă din ce in ce mai mult în medicina actuală.Este vorba despre terapia ondulatorie informațională.Acesta are la bază convergența undelor electromagnetice de frecvență medie sau înaltă.Undele corespund radiațiilor emise de organele bolnave ale trupului uman, acționând asupra însănătoșirii acestora.Cu alte cuvinte, undele electromagnetice ale animalelor neutralizează undele emise de un organism uman bolnav.
În Franța pisicile sunt foarte la modă.Ele sunt considerate elemente ce favorizează confortul psihologic al angajaților din magazine sau alte locuri aglomerate.Specialiștii au observat că prezența unei pisici printre salariații unei firme, de exemplu, detensionează atmosfera și reduce stresul.În compania ei, oamenii sunt mai veseli, zâmbesc mai des, se enervează mai rar și se răstesc mai puțin la clienți.
Există ipoteza conform căreia radiațiile electromagnetice emise de o anumită materie permit atât omului, cât și animalelor să acționeze asupra altor obiecte sau ființe din jur.Cel mai important rol îl joacă nu intensitatea radiațiilor, ci conținutul informațional pe care acestea îl poartă.
Din cercetarile efectuate reiese că asupra omului acționează radiații electromagnetice foarte puternice.În funcție de intensitatea lor atitudinea individului se modifică.
Cu cât sunt mai puternice, cu atât persoana în cauză devine nervoasă, tensiunea arterială crește, dând naștere senzațiilor contradictorii și uneori crizelor de epilepsie.După spusele cercetătorilor, diferitele frecvențe intensificate la maximum îi poate induce omului un sentiment de spaimă atât de mare, încât acesta va fi incapabil să mai reacționeze în vreun fel.Din fericire, există o soluție: un fel generator, asemeni unui proiector, care ne poate scoate din impas.
Animalele primesc stimuli cu ajutorul câmpului informațional global.Ele sunt capabile să simtă inima omului, interiorul său.Pot presimți situațiile critice în care se află stăpânii lor.De aceea, în condiții de tensiune maximă, ele își mobilizează capacitățile extrasenzoriale ale creierului, devenind foarte precaute la tot ceea ce se întâmplă.
S-a descoperit o metodă nouă și originală de vindecare a copiilor care suferă de paralizie cerebrală. Boala lor poate fi cu succes tratată cu ajutorul delfinilor.
Ședințele de terapie se desfășoară în clinici specializate, sub stricta supraveghere a părinților și a cercetătorilor.
Care este procedeul? Bineînțeles că delfinii nu se așază pe marginea patului alături de copilul bolnav, șoptindu-i la ureche un descântec.Micii pacienți înoată cu delfinii.Contactul direct cu delfinii are efecte miraculoase.Așa se produce minunea.Departe de scaunul cu rotile pentru invalizi, copilul își recapătă forțele și începe să meargă.
Kefirul este originar din Caucaz, mai precis din Osetia de Nord, și este foarte cunoscut în Orientul Mijlociu și Rusia.Aceasta din urma produce astăzi kefir la scară industrială.
Foarte mult timp însă, prepararea kefirului a fos transmisă din tată în fiu, rețeta preparării lui fiind secretă.La începutul secolului al XX-lea, mai precis în anul 1909, secretul a fost aflat și Rusia a început să fabrice kefir.
Kefirul, care a pătruns recent și pe piața românească, este un lapte fermentat sub acțiunea mai multor drojdii (Saccharomyces Kefir, Candida Kefir) si fermenți (Lactobacillus Caucasicus, Laxctobacillus Casei, Streptococcus Lactis si Streptococcus Diacetilactis), ceea ce îi conferă o savoare deosebită, el fiind și ușor alcoolizat (1-25).Bacteriile îi dau gustul ușor acid, asemănător iaurtului, în timp ce drojdiile transformă o parte din lactoză în gaz carbonic și alta în alcool.În mod tradițional, fermentarea kefirului are loc la temperaturi de 20-22 de grade, timp de 1-2 zile.Kefirul se conservă în frigider, fiind mai perisabil decât iaurtul.
În funcție de durata fermentării, kefirul poate fi de două feluri: slab (cu o perioadă de fermentare de 24 de ore) și tare, la care perioada de fermentare este de 72 de ore.Primul este recomandat în special copiilor, după vârsta de 7 ani și bătrânilor, iar cel de-al doilea este recomandat în gastrite cu aciditate scăzută și colite (acesta va fi însă contraindicat în ulcer, gastrite hiperacide și pancreatite).Kefirul este recomndat în insomnii, nevroze și alte afecțiuni la nivelul sistemului nervos.Nu de mult s-a stabilit că el este foarte util în infecții cronice de tip herpes.Mulți specialiști recomandă kefirul chiar și în dieta bolnavilor de SIDA.
Kumisul este o băutură specială și apreciată.Kumisul seamănă cu kefirul, dar este ceva mai alcoolizat (2,5%) și se fabrică din lapte de iapă, măgăriță sau vacă.Savoarea sa deosebită este asemănătoare vinului alb.Această băutura este o băutură tradițională, folosită în mod curent în stepele din Rusia și în Asia, fiind apreciată încă din secolul al XIII-lea.
Iaurtul este originar din Bulgaria, țara unde numărul de bătrâni centenari este foarte ridicat deși cuvântul ”iaurt” vine din limba turcă, cuvântul turc ”youghurmak” având semnificația de a îngroșa.
Cuvântul ”iaurt” sau yogurt este utilizat în mod curent, atât în America de Nord, cât și în Europa, fiind versiunea modernă a laptelui prins de altădată.
La începutul secolului trecut, Metsnikoff, un colaborator al lui Pasteur, a descoperit cei doi fermenți lactici utilizați pentru fabricarea iaurtului: Streptococcus Thermophilus și Thermobacterium Bulgaricus.
Coagularea laptelui a fost, desigur, descoperită absolut din întâmplare.
În foarte multe țări: Grecia, Turcia, Mongolia sau India, consumarea iaurtului face parte din tradiție, dar începind cu anii ’20 ai secolului al XX-lea, iaurtul se răspândește și în Europa Occidentală.
În America de Nord, deși a cunoscut succesul mai târziu, iaurtul este astăzi consumat în cantități importante.Europenii continuă totuși să rămână cei mai mari consumatori de iaurt, cantitatea consumată de ei fiind de aproximativ 12-20 l de persoană pe an (în Canada, de pildă, consumul este de 3,7 l de persoană pe an).
Iaurtul se prepară din lapte de vacă, capră sau oaie, în care sunt încorporați cei doi fermenți amintiți mai sus, care vor transforma, fiecare separat, o parte din lactoză în acid lactic.Acțiunea celor două bacterii este optimă la temperaturi de 40-50 grade Celsius.Atunci când iaurtul este suficient de fermentat, este suficient să fie transportat la rece (4 grade C), pentru ca acțiunea bacteriilor să fie oprită.După aceea, iaurtul poate fi conservat timp de o lună de la fabricarea lui.La începutul fermentării va acționa mai mult Streptococcus, care îi lasă apoi loc celuilalt ferment, Lactobacillus, ceva mai rezistent la mediul acid.
În general iaurtul existent în comerț conține mai mult Lactobaciluss, bacterie ce dă iaurtului un gust ceva mai acrișor.
Deși majoritatea florilor încep să-și piardă parfumul atunci când sunt culese, tuberozele au proprietatea de a parfuma în continuare aerul, de aceea sunt atât de apreciate de iubitorii de flori.
De origine din America Centrală, erau folosite de vracii azteci pentru proprietățile lor antiinflamatorii și antispasmodice.
Tuberozele cresc sub forma unor tije alungite care produc ciorchini de flori albe foarte parfumate.
Ele se găsesc în zonele climaterice calde și înfloresc în zonele însorite vara, târziu.
Ele au nevoie de multă apă și îngrijire, iar celor tăiate trebuie să li se schimbe apa zilnic.
Legenda tuberozelor în Franța atenționează fetele tinere să nu se respire mireasma lor după ce se întunecă de teama că ar putea să le inducă o stare romantică. În India, tuberozele sunt cunoscute ca fiind misterul nopții, din aceleași motive.
În medicina ayurvedică, uleiurile obținute din această floare sunt considerate foarte prețioase nu numai pentru splendidul miros, dar și pentru proprietățile lui curative.
Tuberozele sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a induce stări emoționale profunde.
Deschizând chakra coroanei, care se află deasupra capului, îmbunătățesc puterile psihice.
Tuberozele pot, de asemenea, să amplifice inspirația artistică și să stimuleze creativitatea de care este responsabilă partea stângă a creierului.
Floarea de tuberoză aduce o stare de liniște atât corpului, cât și minții.
Poate din aceste considerente uleiul esențial de tuberoze este foarte scump.
Mult mai scump decât uleiurile de trandafiri, uleiul esențial pur de tuberoză este dificil de găsit.
Unii specialiști afirmă că nu există ulei esențial de tuberoză deoarece florile nu pot rezista la temperaturile înalte ale apei sau vaporilor și de aceea este folosit un solvent care extrage uleiul.
De aceea anumiți aromoterapeuți nu folosesc aceste uleiuri pentru că ei consideră că rămân urme de solvent în ulei, chiar dacă numai la nivel vibrațional.
Puteti să vă preparați și singuri propriul parfum de tuberoze utilizând un alt ulei esențial pur.
Acesta nu vă va scuti să plătiți însă o grămadă de bani, dar puteți încerca.
Pentru a realiza acest parfum este important să folosiți un ulei purtător cum este cel de migdale sau jojoba.
Și uleiurile de iasmină sau trandafiri pot fi folosite.
Unele alimente pot îngreuna misiunea de a slăbi și pot provoca un adevărat dezastru pentru siluetă.Altele însă fac exact opusul.
Am descoperit câteva opțiuni gustoase, hrănitoare, care vă vor ajuta să slăbiți.Trebuie doar ca aceste alimente să facă parte din dieta zilnică, ca atare sau in diverse combinații.
Dovleacul:
Acesta este unul dintre cele mai eficiente produse pentru slăbit deoarece este plin de fibre și conține aproximativ 40 calorii.
Multe studii au confirmat că un consum mare de fibre este asociat cu pierderea în greutate, dar și cu alte beneficii pentru sănătate.
Dovleacul se regăsește și printre cele mai ușoare mâncăruri de preparat.
Puteți să-l îndulciți, să adăugați scorțișoară și alune pentru a-l face delicios.
Vă conferă senzația de sațietate și este delicios.
Sardinele:
Sardinele pot fi considerate ca unul dintre cele mai mari daruri ale naturii, indispensabile pentru cine dorește să slăbeasca.
În primul rând, sardinele conțin foarte multe proteine, care ajută la stabilizarea zahărului din sânge, te ajută să te simți sătul și stimulează metabolismul.
În al doilea rând, ele constituie o sursă importantă de acizi grași Omega-3, care nu doar întăresc sistemul cardiovascular, ci luptă de asemenea împotriva depresiei.
Al treilea avantaj este că se găsesc ușor și sunt ieftine.
Iar pentru că se regăsesc foarte jos în lanțul trofic, nu sunt contaminate cu mercur sau metale grele.
Ceaiul verde:
Acest stimulant natural al procesului de slăbire nu este de mâncat, însă reprezintă o soluție excelentă pentru slăbit, fără să mai vorbim că este și bogat în antioxidanți, este bun pentru inimă, ajută digestia și reglează nivelul de zahăr din sânge și temperatura corporală.
El crește metabolismul și grăbește oxidarea grăsimilor, ajutându-vă astfel să slăbiți.
Consumați-l zilnic pentru accelerarea metabolismului.
Unele studii au arătat că 5 căni pe zi reprezintă numărul magic pentru slăbit.
De altfel, acest ceai reprezintă și un excelent ajutor anti-stres și anti-depresii.
Grepfrutul:
Ați încercat vreodată dieta cu grepfrut?
Se pare că studiile țtiințifice au demonstrat capacitățile acestui fruct de a lupta cu grăsimea.
Este demonstrat că dacă măncați o jumătate de grepfrut (conținând doar 39 calorii) înainte de fiecare masă veți slabi cu siguranță.
Mecanismul acțiunii grepfrutului asupra organismului nu este încă pe deplin elucidat, însă rezultatele vorbesc de la sine.
În plus, grepfrutul conține compuși anti-cancerigeni, cum ar fi licopenul, iar consumul de grepfrut roșu duce la scăderea nivelului trigliceridelor.
Carnea de vită:
Carnea de vită este un aliment minunat pentru dietă, aceasta dacă nu conține antibiotice, steroizi și hormoni.
Pentru aceasta, asigurați-vă, dacă puteți, că și carnea pe care o cumpărați provine de la vaci crescute în mod natural, cu iarbă.
Dietele pe baza de proteine duc la scăderea în greutate dintr-un numar mare de motive, printre care: proteinele stimulează metabolismul, vă ajută să vă simțiți sătul o perioadă mai mare de timp și vă va scădea pofta de mâncare.
