Rezultate notabile atunci când dorim să slăbim, se vor obține prin adoptarea uneia sau alteia din dietele naturiste "de forță".Dintre acestea am ales trei, pe care vi le prezentăm în acest articol, în ordinea gradului lor de dificultate.
Postul negru: este fără doar și poate mijlocul cel mai eficient, (deși destul de dur pentru unii), de dezintoxicare.
Postul negru presupune să nu consumam absolut nici un fel de aliment pe o durată de timp cuprinsă de la 24 de ore până la câteva zile.În postul negru destinat vindecării psoriazisului, de exemplu, se recomandă în mod special să se consume multă apă de izvor sau, și mai bine, infuzii din plante dezintoxicante.Firește, postul negru cel mai eficient este cel de mai multe zile, însă pentru o ajunare mai lungă de trei zile este necesar acordul și supravegherea medicului.Pentru cei care nu pot ține postul negru, considerându-l prea dificil, este foarte eficientă următoarea dietă.
Dieta crudivoră: presupune să nu consumăm decât alimente netrecute prin foc (nepreparate termic), o perioadă de minimum 30 de zile.Vor fi în schimb consumate din belșug legume crude sub formă de salate, sucuri sau ca atare, fructe crude, fulgi de cereale (grâu, orz, ovăz), ulei presat la rece, miere și polen de albine.Un loc special îl vor ocupa în cadrul acestei diete oleaginoasele: semințe de floarea-soarelui, dovleac și susan neprăjite, miez de nucă, arahide și alune neprăjite, care, pe lângă faptul că aduc un surplus caloric foarte puternic, înlăturând senzația chinuitoare de foame, de care se plâng la început mulți dintre pacienții care recurg la acest tratament, au si alte proprietăți.Ele sunt foarte bogate în vitaminele E și F, care favorizează normalizarea proceselor trofice la nivelul pielii.
Două exemple de diete crudivore, cu un efect deosebit, sunt prezentate în continuare:
Dieta crudivoră de refacere: acest regim oferă avantajul unui aport de principii alimentare, glucide, proteine, lipide, vitamine, minerale, în stare naturală, fiind ușor asimilați de organism și cu uzură minimă a acestuia.Se practică sub forme de cure de 5-7 zile pe lună.Se recomandă în convalescența bolilor acute, în boli consumptive (TBC, cancer), surmenaj fizic și intelectual, boli carențiale etc.
Se recomandă următoarea schemă:
Ora 8: grâu încolțit, 250-300 ml suc crud de fructe sau zarzavaturi, mere, struguri, pere, ardei gras, roșii, castraveți.
Ora 10: o farfurie de salată de zarzavaturi: morcov, țelină, roșii, urzici, păpădie, măcriș, andive, salată verde, varză la care se adaugă suc de lămâie, puțin ulei și condimente naturale.
Ora 13: salată de zarzavaturi la discreție, 1-2 ouă crude cu albușul bătut spumă, iaurt, brânză dulce de vacă, pâine graham sau neagră bine coaptă.
Ora 17: o cană cu lapte crud sau lapte vegetal și fructe uscate.
Ora 19: fructe, pâine graham sau neagră cu miere, lapte.
Între mese se bea ceai aromatic (cimbrișor, măceș, zmeură, fragi, mure), după necesități.
Dieta crudivoră depurativă: este recomandată mai ales primăvara și vara, ea facilitând eliminarea toxinelor și deșeurilor din organism, reechilibrând balanța vitaminică și minerală a organismului.Se practică în scop profilactic și curativ, în cure de 3-7 zile pe lună.
Schema unei zile de cură:
Ora 8: 250 ml suc de roșii sau țelină, fructe oleaginoase, pâine graham sau neagră coaptă bine.
Ora 12: o farfurie cu salată de urzici, păpădie, cicoare, grâușor, cu suc de lămâie, ulei și condimente naturale sau morcov, andive, țelină, castravete, ardei gras, sparanghel cu suc de roșii și condimente, iaurt, pâine graham sau neagră.
Ora 17: o farfurie cu salată de fructe crude.
Ora 19: 250 ml suc de țelină.
Pentru cei mai sensibili, dieta pur crudivoră poate fi alternată cu dieta pe care o vom descrie în continuare.
Dieta semicrudivoră: este modul de alimentare recomandat cu predilecție celor care se confruntă sau s-au confruntat cu psoriazisul, fiind și mijloc de vindecare și de consolidare a rezultatelor terapeutice.Ea poate fi adoptată pe perioade nelimitat de lungi, fiind mult mai permisivă, admițându-se și consumarea produselor lactate și ouălelor în cantități mici, cu condiția ca 50% din hrană să fie constituită din legume și fructe crude.
În primul rând, fiecare masă va începe cu sucuri obținute din legume cum ar fi țelina, pătrunjelul, ridichea, combinate (ca ameliorator de gust) cu suc de mere sau morcov.
Apoi, vor fi nelipsite de la fiecare masă salatele de crudități cu legume bogate în fibre: morcov, varză, pătrunjel, salată verde, spanac, ridiche, sfeclă roșie.
Va fi consumată numai pâine graham, uleiul rafinat va fi înlocuit pe cât posibil cu cel presat la rece, făina albă va fi înlocuită cu cea integrală.
Despre celulită s-au scris multe articole și se vor mai scrie, deoarece este o problemă persistentă a zilelor noastre.Industria cremelor și a dispozitivelor anticelulitice a înflorit și oferta este mai mult decât mulțumitoare.
Dar câți dintre noi știu exact ce este această afecțiune, de câte feluri este și care sunt cauzele principale?
Celulita este o acumulare de deşeuri în hipoderm, format dintr-o reţea de fibre elastice (laxe) care circumscriu spaţii alveolare umplute de o substanţă groasă de origine lipidică, dispusă în ciorchini.Hipertrofia acestor spaţii formează temuta celulită.
Celulita edematoasă:
Primul stadiu al celulitei, constă în lichide stagnate într-o cantitate mare.
Inflamaţia celulelor din hipoderm, microcirculaţia este deficitară.
Epiderma la suprafaţă e puţin modificată, se vede foarte puţin cu ochiul liber la strângerea ţesutului între degete, apare coaja de portocală.
Este posibil să se simtă şi o mică durere la atingere.
Celulita fibroasă:
Pielea capătă aspectul unei coji de portocale.
Nu mai există continuitate la nivelul ţesutului, acesta nu mai este neted.
Celulele se îngroaşă şi ţesutul e mai tare.
Circulaţia e deficitară, se reduce activitatea metabolismului local.
La pipăit durerea e mai mare, epiderma e lipsită de elasticitate şi tonicitate.
Celulita fibroedematoasă:
La suprafaţă epiderma prezintă mari denivelări (gropiţe), în hipoderm formându-se micronoduli dureroşi la pipăit, activitatea metabolică e aproape nulă.
Stagnarea în exces a lichidelor.
Pielea e lipsită de elasticitate şi tonus.
Cauzele celulitei:
Insuficienţa irigării ţesutului (circulaţia capilară superficială).
Tonus muscular scăzut.
Predispoziţia constituţională.
Tulburări în funcţia digestivă şi deficienţe hepatice, rezultă autointoxicare influenţată de o constipaţie cronică datorată supraîncărcării cu grăsimi, glicogen, sare şi apă a celulelor adipoase.
Tulburări ale glandelor endocrine: ovarul şi suprarenala care joacă un rol important în reţinerea apei şi sării.
Hiperfoliculinemia – predispoziţia femeilor pentru celulită.
Tulburări ale sistemului nervos: șoc emotiv, tulburări psihice (bulemie, anorexie), tulburări ale sistemului nervos simpatic, stresul.
Îmbrăcăminte necorespunzătoare: prea strâmtă, care împiedică circulaţia sanguină.
Pe timpul verii, măștile revitalizante și răcoritoare sunt o minune pentru ten, iar ca rezultat vom obține o piele catifelată, luminoasă și hidratată.
Mască pentru ten, cu mentă:
- un castravete ras pe răzătoarea mică sau mărunțit la blender,
- câteva frunze de mentă proaspătă,
- ulei de mușețel.
Castravetele ras se scurge de apă și se amestecă cu menta tăiată mărunt și cu o linguriță de ulei de mentă.
Pasta obținută se aplică pe tenul uscat și se menține timp de 25-30 de minute după care se clătește cu apă caldă.
Menta are efect răcoritor, uleiul de mușețel este un miracol pentru ten și pentru multe dintre afecțiunile acestuia, iar castravetele hidratează în profunzime.
Mască cu castraveți:
- un iaurt,
- un castravete.
Puneți castravetele în blender, mărunțiți-l și amestecați-l cu iaurt până când obțineți o pastă pe care o puteți aplica pe ten.
Mențineți timp de 20-30 de minute și clătiți cu apă călduță.
Castravetele oferă hidratare tenului, iar iaurtul este un element nutritiv excelent mai ales în cazul arsurilor solare.
Mască cu ceai de mușețel:
- ceai de mușețel,
- câteva discuri demachiante.
Ceaiul de mușețel se lasă la răcit.
Apoi se scufundă discurile demachiante și se storc.
Se aplică discurile pe față și se stă așa timp de 10 minute.
Ceaiul de mușețel are un efect calmant și hrănitor.
Mască pentru ten, cu căpșuni:
- câteva căpșuni mari,
- o linguriță de miere.
Se zbrobesc căpșunile până când formează o pastă și se amestecă cu mierea pentru a avea o consistență mai vâscoasă.
Se aplică amestecul pe tenul curățat în prealabil și se lasă să acționeze circa 20-25 de minute.
Căpșunile sunt un astringent natural, iar mierea are un puternic efect hidratant și antiinflamator.
Mască pentru ten, cu miere:
- două linguri de cafea,
- o lingură de miere,
- o lingură de pudră de cacao,
- trei linguri de lapte.
Amestecați ingredientele până când pasta obținută devine omogenă și are o constistență ce poate fi aplicată pe tenul curat.
Mențineți timp de 15-20 de minute și clătiți ușor cu apă călduță pentru a nu irita tenul.
Cafeaua este un puternic energizant alături de miere, laptele hrănește în profunzime, iar proprietățile mierii sunt deja foarte bine cunoscute, așa că această masca este o adevarată minune pentru ten mai ales pe timp de vară când deshidratarea depășește limitele normale.
Pepenele roșu este un fruct la mare căutare pe timp de vară și câteva informații găsiți aici, iar în postarea de azi vă vom dezvălui și alte noutăți și remedii.
Pepenele roșu în lupta cu nefrita, pielita și pielonefrita:
Se consumă cantități mari de pepene într-o singură repriză, iar pe perioada curei de tratament, mai ales după ingerarea pepenelui, se recomandă evitarea frigului și a curenților de aer în zona mijlocului.
Pentru calculi renali (pietre la rinichi) se recomandă a se consuma cantități mari de pepene roșu.Înainte de cura de tratament, cât și în ultimele trei zile se iau plante care sfărâmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor.După ce s-au luat aceste plante ce sfărâmă și mărunțesc calculii renali, 1-2 ore după ce s-a consumat pepenele rosu se va ține pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă, chiar fierbinte.Aceste plante sunt: frunzele de mesteacăn, frunzele de merișor, rășina de pin și boabele de ienupăr.
Pentru reumatism:
Cura de pepene roșu este un purificator puternic, care poate fi combinat foarte bine cu proceduri externe pentru vindecare, precum și cu gimnastica medicală recuperatorie.Se recomandă 12-20 de zile de cură-tratament cu pepene roșu.
Pentru calculi biliari (pietre la bilă):
Se iau semințe de pepene roșu și se usucă, apoi se dau prin râșnița de cafea și se ia in fiecare dimineață câte o linguriță din această pudră, amestecată cu o lingură de ulei de măsline.Se iau zece zile consecutiv, dimineața pe stomacul gol, și se stă culcat timp de zece minute pe partea dreaptă, iar tratamentul durează trei luni, câte zece zile din fiecare lună, la intervale regulate.Rețeta este foarte eficientă, iar în perioada acestui tratament se exclud prăjelile, grăsimile, alcoolul și cafeaua.
Pentru constipație si colita de putrefacție:
Se va consuma pepenele, toată porția, în fiecare dimineață pe stomacul gol, fără a mânca apoi nimic timp de patru ore, apoi prima masă va începe cu patru linguri de tărâțe de grâu înmuiate în apă și eventual îndulcite cu miere de albine.
La persoanele cu digestie dificilă nu este indicată asocierea la aceeași masă a pepenelui roșu cu alimentele mai grele cum ar fi: prăjeli, fripturi, mezeluri, conserve, ori bogate în proteine: ouă, carne, deoarece poate produce indigestie.
Atât pepenele roșu, cât și pepenele galben conțin foarte puțin sodiu și cantități însemnate de potasiu, iar din acest motiv sunt indicate pentru reducerea cantității de sodiu din organism, ceea ce are efecte benefice asupra inimii, cât și a sistemului imunitar în special, cele două fiind elemente de bază în așa numitele regimuri hiposodice.
Tarhonul este o plantă puternic parfumată care a fost folosită încă din antichitate ca antidot pentru veninul șerpilor.Este folosit la bucătărie, dar și contra durerilor de dinți sau a creșterii tensiunii.
În zilele noastre el este folosit în principal la gătit, dar se știe că are proprietăți medicinale importante.
Este foarte important pentru sistemul digestiv: alină crampele stomacale, mărește apetitul și ajută digestiile leneșe.
Poate ajuta celor care suferă de balonări, indigestie și sughiț.
Există, de asemenea, multe remedii populare pentru durerile de dinți.
Poate fi folosit pentru a regulariza menstruația, ajută la calmarea nervilor și în stările de oboseală.
Tarhonul poate substitui cu succes sarea pentru persoanele care suferă de tensiune arterială mare.
Ceaiul de tarhon ajută digestia și procesul de eliminare a toxinelor.
Tarhonul poate, de asemenea, ajuta la creșterea secrețiilor bilei pentru ficat, ajută digestia și accelerează procesul de eliminare a toxinelor din corp.În acest scop puteți folosi ceaiul de tarhon.
Pentru acest luați o cană de apă fiartă și turnați-o peste câteva frunze de tarhon (o lingură) și lăsați-le să infuzeze 10 minute, după care beți acest ceai.Se recomandă să se consume cel puțin o cană de astfel de ceai pe zi.
Când tarhonul se usucă pentru a fi utilizat în bucătărie, se pierd numeroase caracteristici importante ale uleiului esențial.Tarhonul uscat se folosește cel mai bine în ceaiuri și la gătit.
Paraziții intestinali ai copiilor sunt înlăturați cu succes prin consumarea ceaiului de tarhon.
Cele mai importante componente ale tarhonului se găsesc în tanin, terpenă, arome care prezintă reale calități terapeutice în cazul afecțiunilor stomacului și ficatului.
Copiii care sunt predispuși la paraziți intestinali găsesc în tarhon o armă extrem de valoroasă în lupta împotriva acestora.Ceaiul de tarhon este esențial în înlăturarea acestor paraziți.Luați o cană de apă fierbinte pe care o turnați peste câteva frunze de tarhon și lăsați-le să infuzeze 10 minute, strecurați-le și dați copiilor două căni de ceai, dimineața.Este bine să se bea cel puțin patru căni pe zi, dimineața și seara.Dar se recomandă să consultați și medicul înainte de a utiliza acest tratament.
Pus la macerat în oțet și apoi aplicat sub formă de comprese la articulațiile de la mâini și glezne, tarhonul reduce puternic febra.În special pentru copii (de la sugari până la adolescenți) dar și la persoanele în vârstă, tarhonul conduce la reducerea naturală a temperaturii corpului cam cu 1-2 grade pe oră.
Frunzele verzi de tarhon, mestecate dimineața, pe stomacul gol, vă protejează dinții împotriva cariilor și vă întăresc gingiile.De asemenea, o soluție preparată din două linguri cu frunze macerate timp de zece zile în 250 ml oțet de vin, folosită pentru clătirea gurii, poate face minuni pentru inflamațiile gingivale.
Frunzele macerate mai pot fi folosite și la frecțiile pentru durerile de cap sau cele reumatice.
Tarhonul este un aliat și în lupta cu afecțiunile renale și poate fi utilizat pentru a regla menstruația, a reduce colesterolul, a curăța vasele de sânge, a stopa îmbătrânirea prematură, dar și pentru a calma nervii și a elimina stările de oboseală.
Componentele tarhonului prezintă reale calități terapeutice nu numai în cazul afecțiunilor stomacului, ci și ale ficatului, pe care îl ajută să se regenereze.
La începutul secolului al XV-lea, când europenii au debarcat pe pământurile mexicane, aztecii i-au servit cu o băutură minunată, denumită cacao.După dispariția statului aztecilor (anul 1521), conchistadorii au pus stăpânire pe rețeta de pregătire a acestei băuturi.În secolul al XVII-lea, din Spania băutura a ajuns în sudul Italiei și în Olanda.În anul 1615, cacaoa fierbinte a fost încercată de regele Franței Ludovic XIII. În următorii 40 de ani, de această băutură scumpă s-au putut bucura doar nobilii.
Totul începe de la arborele de cacao tropical, în care se găsesc boabele de cacao cu miez alb.Fructele arborelui de cacao au un gust foarte amar, dar numai din ele se face cunoscuta ciocolată.Cum se face acest lucru, este un secret profesional al maeștrilor care stăpânesc arta de a prelucra boabele.
Mai întâi de toate, prin așa-numita fermentație se înlătură gustul amar al miezului.După aceea, boabele care conțin între 50 și 60% unt de cacao se pun la uscat, se prăjesc și se pisează.În masa obținută se adaugă zahăr, adesea lapte și se presează pentru a deveni o pastă.Papilele gustative sunt foarte mici, dimensiunea lor nu depășește 8-10 microni, de aceea numai ciocolata moale este percepută de ele ca foarte dulce.
Gurmanzii francezi cheltuiesc anual pentru cumpărarea produselor din ciocolată sume impresionante de bani.Numai în ajunul Crăciunului în Franța se consumă 36.000 de tone de bomboane, ceea ce depășește de patru ori greutatea Turnului Eiffel.
13% dintre franțuzoaice socotesc ciocolata un medicament împotriva depresiilor.În medie o singură persoană consumă până la 6 kilograme de ciocolată pe an.
Cei mai mari iubitori de ciocolată din Europa Apuseană sunt elvețienii și nemții.Pe an ei consumă mai mult de 9 kilograme de ciocolată pe cap de locuitor.
Desfătarea începe încă de când ambalajul foșnitor este desfăcut.În acel moment omul salivează gândindu-se la plăcerea care îl așteaptă.Această reacție crește la vederea minunatului baton de ciocolată de culoare maro închis, împărțit în pătrățele.Savurarea pe îndelete a bucățelelor de ciocolată ne trezește un sentiment de plăcere care se transformă într-unul de fericire, foarte asemănător extazului.
Ciocolata nu este numai un produs dulce minunat, ci și un tezaur de săruri minerale, dintre care un loc important ocupă magneziul, cel care reglează schimbul de celule în organismul uman.Pe lângă aceasta, în ciocolată se mai găsesc stimulatori care înlătură oboseala, care vă ajută să scăpați de stres și depresie.
Cu toate acestea, trebuie obligatoriu să folosim ciocolata în mod rațional.De exemplu, potrivit statisticilor, câteva mii de englezoaice care au mâncat în exces ciocolată, suferă de obezitate, depresii, își pierd interesul pentru sexul opus.Acestea sunt niște femei instabile din punct de vedere psihic, capabile să mănânce într-o zi patru-cinci ciocolate.
Acest produs dulce conține substanțe psihosomatice: teobromină, cofeină, teofilină.Consumarea ciocolatei determină sentimentul de plăcere, pentru că stimulează secreția endorfinelor cerebrale (hormoni produși de hipofiză, care au proprietăți anesteziante).Recăpătarea forțelor pe care o simt oamenii imediat ce au mâncat ciocolată este legată necondiționat de cantitatea glucidelor, care intră în compoziția sa.Astfel se explică acțiunea tonifiantă a ciocolatei.
Dupa părerea nutriționiștilor, ciocolata tonifică foarte bine sistemul nervos central, datorită conținutului în teobromină, o substanță care prin calitățile sale este apropiată de cofeină.În acest mod, o bucată de ciocolată te ajută să înlături senzația de somn și oboseală.Ciocolata te energizează, te ajută să lupți cu stresul, stimulează dorința sexuală.În afară de aceasta, ea poate fi socotită un antidepresiv.Toate acestea datorită substanței numită triptofan, care influențează secreția de serotonină (hormonul bunei dispoziții).Feniletamina, care este de asemenea prezentă în ciocolată, alungă starea psihică proastă.Tocmai de aceea foarte mulți oameni caută ciocolata în momentele de epuizare sau emoții puternice.
Enigma acestui produs constă nu numai în componența sa chimică, ci și în psihologia umană.Gustul dulce este însoțit întotdeauna de amintirile din copilărie: de aceea, probabil, mâncând ciocolată, ne simțim atât de bine.
În zilele de caniculă extremă ce poate fi mai de dorit decât o băutură de fructe proaspătă și răcoritoare?
Prima condiție esențială este ca sucul să fie preparat proaspăt și fără conservanți.Sucul nu se păstrează niciodată de la o zi la alta.
Aparatul cu ajutorul căruia putem prepara sucurile de fructe este, desigur, storcătorul electric.În lipsa acestuia, pentru unele fructe, în special pentru mere, putem folosi și răzătoarea metalică, urmând să obținem sucul prin stoarcere sau presare manuală.Pentru citrice se poate utiliza storcătorul din sticlă sau din plastic.
Vă prezentăm câteva idei de preparare a sucurilor delicioase:
Sucuri cu pere:
* Se amestecă la mixer 30 g lapte cu 40 g suc de pere (cu pulpă) și 80 g înghețată.Se servește cu cuburi de gheață și se ornează cu sâmburi de migdale.
* Se amestecă un pahar de suc de pere (cu pulpă) cu un pahar de lapte.Se adaugă un gălbenuș de ou și o lingură de miere și se amestecă bine.Această băutură se poate servi mai ales la micul dejun.
Sucuri cu pepene galben:
* Se ia un pepene de 1/2 kg, se curăță de coajă, se taie în bucăți și se dă prin sită.Se amestecă cu două pahare de apă fiartă și răcită și o lingură de sirop de măceșe.Se pune băutura în pahare înalte și se servește cu cuburi de gheață.Se ornează cu bucățele de pepene galben.
* Se amestecă 70 g de suc de pepene galben cu 80 g de înghețată.Se servește în pahare înalte.
Băuturi cu suc de struguri:
* Se amestecă un pahar de suc de struguri cu 1/2 pahar de suc de morcov, o lingură de suc de lămâie, zahăr și două păhăruțe de vin alb.Se servește în pahare înalte și se ornează cu nuci rase.
* Se amestecă un pahar de suc de struguri cu un pahar de suc de coacăze.Se servește cu apă minerală și cuburi de gheață.
* Se amestecă 60 g suc de struguri cu 30 g sirop de mentă și 10 g suc de lămâie.Se adaugă gheață pisată și se servește băutura, ornată cu frișcă.
