Continuăm această postare cu informații noi și folositoare despre morcovi.
Calitățile terapeutice ale morcovilor:
Tonic, remineralizant, anianemic, factor de creștere, depurativ, diuretic, vermifug, cicatrizant al rănilor, întineritor tisular și cutanat, fluidifiant biliar, antiputrid, cicatrizant gastric, reglementator intestinal (antidiareic și laxativ totodată), antiputrid și cicatrizant intestinal.Morcovul sporește numărul de globule roșii și hemoglobina, întărește imunitatea naturală, favorizează lactația.
Principalii constituenți cunoscuți din morcovi:
Vitaminele A, B, C, provitamina A (caroten); zaharuri 3-7% levuloză și dextroză direct asimilabile; numeroase săruri minerale: fier (până la 7%), fosfor, calciu, sodiu, potasiu, magneziu, arsenic, mangan, sulf, cupru, brom, o esență (carotină); asparagină; daucarină.
Câteva adevăruri legate de morcovi:
Să nu se curețe morcovii de coajă, ci să se spele de pământ și să se perie sub un jet de apă rece (pielița este partea cea mai savuroasă).
Pentru a înlesni ieșirea dinților la copiii mici, este recomandat să li se dea un morcov crud să-l roadă.
Din morcovi se extrage o substanță: daucarina, element puternic vasodilatator, mai ales la nivelul arterelor coronare.
Morcovul conține, după părerea unor cercetători, estrogeni care acționează asupra aparatului genital feminin.
Alături de praz, ceapă, usturoi, cimbrișor, rozmarin, nap, cuișoare, dafin, țelină, pătrunjel, morcovul și frunzele lui uscate, dau savoare deosebită rețetelor.
Tonifiante, remineralizante, detoxifiante, reechilibrante, supele sau ciorbele cu aceste ingrediente sunt excepționale decocturi vegetale, călduros recomandate chiar și persoanelor cu kilograme în plus.Ele sunt, într-adevar, diuretice, înzestrate cu proprietăți circulatorii.Activitatea lor se manifestă deopotrivă la nivelul glandelor endocrine.
Dacă ne gândim că morcovul sporește numărul globulelor roșii și procentajul hemoglobinei, pe care o reînnoiește, reîntinerește în definitiv celulele și țesuturile, ca și lichidul interstițial, stimulează funcțiile hepatice, opunându-se gastritelor sau ulcerelor gastroduodenale, înțelegem că reprezintă un puternic factor de echilibru și că poate să redea vitalitatea și pofta de viață.
Părți utilizabile ale morcovilor: pulpa, sucul (zeama de morcovi), frunza uscată, semințele.
Atât caisele cât și zarzărele sunt gustoase și sunt bogate în vitamine și oligoelemente.Caisele coapte, zemoase și moi sunt de preferat, dar nici cele pârguite și puțin acrișoare nu sunt de lepădat.Copiii se dau în vânt după sâmburii de caise, unii preferă dulceața de caise: verzi sau coapte, cu sâmburi sau miez de nucă.Caisele constituie leacuri eficiente, indiferent dacă sunt consumate în formă proaspătă sau uscată.
Pentru menținerea tonusului general al organismului:
O cantitate de 100 g caise uscate (fără sâmburi) se opăresc cu o cantitate de apă în clocot, cât să acopere fructele.Se lasă 40-60 minute, apoi caisele înmuiate se mărunțesc, se adaugă 100 g morcov ras și o lingură zahar pudră.Se amestecă bine și se va consuma de trei ori pe săptămână, pentru îmbunătațirea acuității vizuale.
Se amestecă 100 g caise sau zarzăre uscate cu miezul de la două nuci (atât caisele cât și nucile vor fi bine mărunțite), apoi cu o lingură de miere.Luând câte una-două lingurițe din acest amestec, înainte de culcare, se menține tonusul general și capacitatea de muncă pe durata urmatoarei zile.
Peste 100 g caise sau zarzăre uscate se toarnă apă în clocot și se fierbe timp de 15 minute.Fiertura se răcește și se bea din ea de două ori pe săptămână, pentru restabilirea echilibrului bioenergetic.
Peste 10 caise uscate se toarnă apă în clocot, astfel încât să acopere fructele.Se lasă așa, cu apă, 40-60 minute, după care apa se scurge, iar la caisele înmuiate și strivite se adaugă miezul de la o felie mai mare de lămâie și o linguriță de miere.Amestecul mărește rezistența la îmbolnăvire, întărește sistemul imunitar.Se pot folosi, desigur, în locul caiselor uscate, 10 caise proaspete, mari și bine coapte.
Peste 100 g zarzăre sau caise uscate și 50 g stafide se toarnă apă în clocot.Se lasă să se tragă 40-60 minute.Se mănâncă fructele și se bea zeama rezultată, până se va termina toată cantitatea preparată.Leacul acesta se va prepara și consuma de două ori pe săptămână, în stările de oboseala cronică, fizică și psihică, pentru a lichida epuizarea organismului.
Se pun la înmuiat trei caise, turnând peste ele apă în clocot.După o oră, apa se scurge.Se fierbe jumătate de pahar de fulgi de ovăz, apoi se amestecă fiertura de fulgi sau ovaz cu caisele înmuiate, bine mărunțite.Câte o doză astfel preparată se va consuma, de patru ori pe săptămână, dimineața și seara, în curele de slăbire, pentru eliminarea reziduurilor din organism.
Remediu calmant:
Se pune la uscat un sâmbure de caisă sau zarzără, apoi se scoate miezul.Sâmburele tare se sparge mărunt, se pune pe o tablă și se aprinde.Se lasă bucățelele de sâmbure să ardă în încăpere timp de cinci minute (în încăperea respectiva nu trebuie să se afle nici o persoană).După cinci minute sâmburele arzând se scoate din încăpere, iar după alte zece minute se aerisește bine camera in care s-a ars sâmburele.Mirosul rămas dupa ce s-a aerisit are un efect calmant asupra sistemului nervos.De asemenea, sâmburele ars este și un remediu antimicrobian, fiind eficient în boli infecțioase.Procedeul nu trebuie aplicat decât cel mult o dată pe săptămână.
Se usucă un sâmbure de caisă sau zarzăre, se scoate miezul, iar partea lemnoasă se sparge mărunt și se aprinde.După ce va arde 15 minute, se presară deasupra pulbere de aloe.Se ia tăvița pe care ard sâmburele și pulberea de aloe și se da ocol prin toată casa, prin toate colțișoarele (mai ales unde sunt îngrămădite mai multe obiecte).Apoi se aerisește încăperea în care a ars la început sâmburele.Metoda se folosește, pe lună plină, pentru a purifica locuința de toate necurățeniile existente și a restabili pacea și echilibrul sufletesc.
Remediu extern:
Se toarnă apă clocotită peste câteva caise uscate, astfel încât lichidul să acopere fructele.Se lasă circa o oră, apoi se scurge apa.Caisele înmuiate se freacă bine, până ajung ca o pastă omogenă.Această pastă se aplică pe față, într-un strat uniform, pentru 10 minute.Se șterge pasta de pe față cu un șervet, apoi se aplică un al doilea strat, format din struguri verzi, striviți, lăsându-l și pe acesta 10 minute.Apoi se înlătură stratul de struguri cu un alt șervet, după care se clătește fața cu apă fiartă și răcită, în care se adaugă puțină zeamă de lămâie (o linguriță de zeamă proaspăt stoarsă la 250 ml apă).Masca se aplică o dată la două săptămâni pentru o curățare în profunzime a tenului și tonifiere.Desigur, caisele uscate pot fi înlocuite cu succes cu caise proaspete (se rupe caisa în două și se aplică direct pe fața curată, miezul copt și moale).
Peste caise uscate se toarnă apă în clocot și se fierbe timp de 5-7 minute.Se lasă să se tragă fiertura cam o oră, apoi se scurge apa și se răcesc fructele.După ce s-au racit, se freacă până se transformă într-o pastă omogenă.Această pastă se întinde în strat uniform pe o fașă de bumbac și se aplică direct pe porțiunea de piele afectată (tăietură, arsură etc.), căci compresa aceasta are efect bactericid.Se lasă 20-25 de minute.Este un mijloc excelent de a dezinfecta rănile și de a grăbi vindecarea lor.
Trei caise coapte, proaspete, se freacă bine și se amestecă cu două linguri de smântână.Amestecul se aplică pe piele, în cazul arsurilor (mai ales a celor datorate expunerii îndelungate la soare).Se lasă 5-10 minute, apoi se spală cu infuzie călduță de ceai verde.
Ne dorim un abdomen plat, mai ales în sezonul estival, când costumul de baie trebuie să arăte perfect pe un corp lucrat și bronzat.
Să vedem câteva idei pentru obținerea abdomenului mult dorit.
Uneori se întâmplă să avem abdomenul “umflat”, chiar dacă silueta noastră este perfectă.În acest caz se recomandă adoptarea unui stil de viață sănătos.
Bea un pahar de apă dimineața pe stomacul gol, este un bun remediu împotriva constipației și ajută la eliminarea toxinelor.
Renunță la guma de mestecat pentru că poate favoriza balonările mărind cantitatea de aer absorbită.
Atunci când iei masa mestecă bine alimentele pentru că saliva are o acțiune predigestivă și fără ea în intestin ajung multe bacterii (acestea fermentează și formează gaze, ducând la balonare).Nu mânca repede și dacă este posibil ia masa într-o ambianță cât mai relaxantă.
Îndreaptă spatele chiar și atunci când stai pe scaun, adoptă poziții sănătoase pentru ca sunt indispensabile pentru păstrarea unui abdomen plat.
Dacă ai burtică, nu purta haine prea strânse pe talie.
Limitează consumul de prăjeli, mâncărurile cu sos sau prea sățioase, care încetinesc digestia și cresc riscul de balonare.
Bea 2 litri de apă plată sau ceaiuri, pe zi și renunță la băuturile alcoolice și răcoritoare acidulate.
Desigur, rezultatele nu au cum să apară dacă nu apelăm și la puțin sport, ori de câte ori avem ocazia.O serie de exerciții fizice ușoare vă stă la dispoziție în următoarele rânduri:
Stai în șezut, cu coatele sprijinite pe podea și trage picioarele la piept. Fa două serii a câte 16 exerciții.
Așează-te pe o parte, stai sprijinită într-o mână și ține picioarele (cu talpa flexată) ușor ridicate de la podea.Ridică piciorul de 16 ori, apoi schimbă partea și repetă exercițiul.
Stai culcată pe spate, cu picioarele îndoite și mâinile la ceafă, cu coatele în exterior.Fă două serii a câte 16 abdomene.Dacă nu poți să te ridici, fă abdomene ridicând trunchiul la 45 de grade.Exersează două serii a câte 16 abdomene cu picioarele ridicate la 90 de grade.Din aceeași poziție, fă 16 abdomene în timp ce tragi genunchii la piept.
Stai culcată pe spate, cu brațele sub cap.Ridică picioarele la 45 de grade și coboară-le.Repetă exercițiul de 16 ori.Rămâi în aceeași poziție, cu brațele pe lângă corp și picioarele ridicate la 45 de grade.Fă 20 de forfecări verticale și 20 orizontale.
Din poziția culcat pe spate, sprijină-te în brațe și picioare.Ridică trunchiul de la podea de 16 ori, apoi fă și balansări mici în acea poziție.
Stai pe spate, cu palma dreaptă pe abdomen și piciorul drept îndoit pe genunchiul stâng.Apropie cotul opus piciorului.Fă câte 16 exerciții pe o parte, apoi schimbă picioarele.
Stai în genunchi, sprijinită în palme, înconvoie spatele, apoi extinde-l.
Căile respiratorii aeriene se împart în căi respiratorii superioare, medii și inferioare.Pentru că aceste căi sunt în contact permanent cu mediul înconjurator ele pot fi afectate foarte frecvent de infecții și alergii.
Infecțiile cele mai frecvente ale tractului respirator sunt cele virale cum ar fi: răceala comuna, gripa, mononucleoza la adolescenți și altele.
Infecțiile bacteriene sunt mai rare.Ele sunt produse de infecția cu pneumococ sau pneumonia clasică lobară, dar și de alte bacterii mai virulente cum ar fi: safilococul auriu și bacteriile gram negative la bolnavii imunosupresați, diabetici, alcoolici, bătrâni.Acestea pot da bronhopneuomonii, pleurezii, infecții generalizate care uneori sunt grave și necesită asistare mecanică a respirației. Alteori plămânul se umple de lichid și bolnavul e într-o stare gravă.
Tuberculoza care făcea ravagii înainte, acum e rară.Cel mai frecvent, infecția tuberculoasă trece neobservată, poate apărea ca o răceală și apoi se vindecă.
Pot rămâne sechele care se văd pe radiografii ca zone de fibroză și calcificări tipic la vârfurile plămânilor.Bacilul tuberculos poate sta latent ani și zeci de ani.
Când se produce scăderea rezistenței organismului, infecția se poate declanșa clinic cu tuse și sputa purulenta și cu sânge, așa-zisa hemoptizie.Starea generală este alterată, evoluția e subacută.Bonavul are febră, friguri, transpirații, oboseală, pierde în greutate.Alteori aspectul este acut ca și în celelalte pneumonii.Radiografia pulmonară arată infiltrat pulmonar și caverna tipică (o gaură în țesutul pulmonar).Testul la tuberculină sau PPD-ul e pozitiv.
Tratamentul tuberculozei este azi bine stabilit și foarte eficient, dar de lungă durată, de obicei luni de zile.Bolnavul se poate vindeca complet sau cu sechele minime dacă nu există rezistență la antibiotice ca și în pneumoniile cu alte bacterii sau funguși.
Infecțiile pulmonare pot trece aproape neobservate, pot exista pneumonii duse pe picioare în care starea bolnavului e bună și chiar fără febră și se poate trata acasă daca medicul consideră adecvat.
Infecțiile virale nu trebuie tratate cu antibiotice pentru că nu raspund la ele.Dacă suprainfecția cu bacterii apare, sputele sunt galbene, verzi, maro etc. și atunci trebuie instituit tratamentul cu antibiotice.La fel se întâmplă cu secrețiile nazale în rinită sau sinuzită bacteriană.În majoritatea lor, infecțiile căilor respiratorii, mai ales cele virale, se vindecă fără sechele.Uneori pot apărea cronicizări, cu infecții dormante, inflamații si fibroză.Simptomele nu sunt severe, dar sunt supărătoare și pot afecta sănătatea și calitatea vieții.În timp se produc complicații.
Sinuzitele cronice pot da dureri de cap și împreună cu bronșitele cronice și cu exacerbările lor, duc în timp la scăderea bunei oxigenări a organismului mai ales dacă se asociază cu emfizem pulmonar.De aceea infecțiile căilor respiratorii trebuie tratate prompt și adecvat.
Prevenirea infecțiilor căilor respiratorii se face prin evitarea aglomerațiilor si focarelor infecțioase și prin vaccinări antigripale și antipneumococ, mai ales la cei imunosupresați, diabetici, bolnavi pe dializă și bătrâni.
Încercăm astăzi să vă prezentăm cele mai des folosite trucuri pentru ca exercițiile de forță să dea rezultate.Atunci când mergeți la sală, trebuie să aveți un plan conturat în minte și este necesar să nu vă abateți.
Folosiți greutăți libere la toate seturile grele: oricât de sofisticate vi s-ar părea aparatele, acestea nu vor construi atâta masă musculară ca și greutățile libere.
Folosiți mișcări compuse, care implică tot corpul: dacă doriți masivitate și mărime, nu faceți mișcări de izolare, ci insistați pe genoflexiuni, îndreptări, împins din culcat, împins de la umeri cu bara, flexii cu bara și tracțiuni.
Găsiți părți care pot fi îmbunătățite: stabiliți care părți ale corpului necesită mai multă muncă, intrați în sală concentrați pe acestea și lucrați-le la începutul antrenamentelor. Începeți antrenamentele voastre cu haltera, apoi treceți la gantere, iar dacă folosiți cabluri, faceți-o pe final.
Experimentați pentu a găsi ce exerciții construiesc mai multă masă musculară pentru voi: doar pentru că unele exerciții lucrează bine pentru alții, nu înseamnă același lucru și pentru voi în mod obligatoriu.
Evitați accidentările: evitați mișcările cu un risc ridicat, mai ales dacă nu sunteți bine încălziți.Folosiți forma corectă de execuție tot timpul și nu riscați să vă accidentați încercând să ridicați prea mult prea devreme.Dacă vă accidentați nu vă puteți antena,deci nu veți crește.Mai puțin, înseamnă mai mult.
Nu depăsiți numărul optim de seturi pentru grupele musculare: încercați să faceți doar atâtea seturi cât simțiți că este productiv pentru corpul vostru.
Nu numărați exercițiile: nu există un număr optim de exerciții, cei mai mulți culturiști propun patru exerciții pentru fiecare grupă musculară, dar pentru grupele musculare mici aceastea pot duce la supraantrenament.
Efectuați un număr optim de repetări: antrenați-vă cât mai greu posibil, în forma corectă pentru a face cât mai multe repetări (cu greutăți mari, 6-10 pentru grupele musculare mari, 8-12 pentru grupele musculare mici).Nu vă feriți de repetările maximale: de câte ori vă simțiți odihnit și simțiți că antrenamentul "merge", încercați câte o repetare maximală, în mod piramidal.
Nu uitați să vă mâncați proteinele: cu cât mâncați mai multe proteine, cu atât mai bine.Cele mai bune proteine pentru masa musculară sunt cele din carne roșie,de unde vă luați nutrienții necesari creșterii.Proteinele concentrate din zer sunt de asemenea importante.Faceți un mod de viață din alimentația proteică abundentă și veți câștiga masă musculară solidă.
Căldurile mari din timpul verii ne copleșesc pe toți, adulți sau copii.Asa că, la mare sau la munte, sursele de apă sunt o binefacere.
Vara este bucuria copiilor pentru că se pot bălăci în voie în piscină, în mare, în râuri, la ștranduri.Dar există și unii copii cărora le este teamă de apă, așa că încercăm să aflăm cauzele.
Primele noastre luni de existență, ca embrion, s-au petrecut în apa, în lichidul amniotic, în pântecele mamei.Totuși, pe unii copii apa îi înspăimântă.
Este adevarat că apa, de cele mai multe ori, este sinonimă cu plăcerea.Cufundarea sugarilor în apă provoaca pielii acestora senzații agreabile, pe care ei și le manifestă prin zâmbete și gângureli.Totuși, nu toți sugarii par să împărtășească aceasta bucurie și unii își manifestă reacția prin plânsete.
Anumiți psihologi leagă frica precoce de apă cu un traumatism particular în momentul nasterii: ruperea apei poate fi asociată cu o senzație foarte stresantă și neliniștitoare pentru bebeluș, care si-a fixat senzația în memorie.
Câteodată, anumiți părinți sunt uimiți de copiii lor, bebeluși-înotători sau care se comportă ca peștele în apă.Familiarizarea cu apa este tot o învățare, la fel ca și mersul.Copiii trec adesea prin perioade de mari progrese sau prin momente de regresie.Este adevărat și faptul că obișnuirea copilului cu apa, acțiune care are loc în propria baie, poate să-l determine pe copil, când se mărește, să-i fie frică de imensitatea mării și să-l înspăimânte.
Teoretic, copilul nu resimte frica de apă până la 4 luni.Dupa această vârstă, fiecare bebeluș are multe motive pentru a-i fi frică de apă, fiecare copil având deja propria istorie și propriul motiv de a-i fi teamă.Poate fi vorba despre o experiență neplăcută cu apa.Fără să știe, copilul a păstrat-o în memoria sa și de fiecare dată când se ivește ocazia de a intra în apa, această amintire se declanșează si îi provoacă teamă.De exemplu, se poate ca, atunci când era mai mic, să fi făcut baie cu apa prea caldă, sau să fi băut un ceai fierbinte, sau poate ca și cufundarea lui în apă să-i fi provocat o otită dureroasă.
Se poate ca la școala copilul să fi fost împins în apă de un alt copil contrar dorinței sale sau să fi fost ținut cu forța în apă, sau să fi fost forțat să sară de pe trambulină.Aceste motive pot fi suficiente pentru a-i provoca teama de apă.
În anumite perioade ale creșterii sale, mai ales după vârsta de 2 ani, copilului îi poate fi frică de apă, mai ales daca el crede ca ea are puterea de a-l înghiți.Este deci victima imaginației sale bogate și a dificultății sale de a diferenția realitatea de imaginar.
Câteodată, fără ca totuși copilul să aibă vreo teamă, spaima bruscă de apă să fie expresia unei indispoziții interioare care să nu aibă vreo legătură particulară cu apa.Cauzele trebuie cautate în mediul în care trăiește: ele pot fi legate de nașterea unui fratior sau a unei surioare, divorțul părinților, mutarea dintr-o locuință într-alta sau pot fi legate de faptul că a învățat prea repede să facă altă acțiune, de exemplu, să meargă.
Ca unuia dintre părinți să-i frică de apă, este o situație foarte frecventă, căci numeroși adulți (unu din patru, conform statisticilor) se tem, de asemenea, de apă.Este deci posibil ca, chiar fără să-și fi manifestat aceasta frică, părintele să-i fi transmis copilului frica de apă.
Anumitor copii le este frică de apă la fel cum altora le este teamă de păianjeni sau de șerpi fără să îi fi văzut vreodată.Este vorba despre o adevarată fobie, adică o frică inexplicabilă fără ca ea să aibă legatură cu o amintire neplăcuta cu apa.
Un tonic depsebit de eficient pentru toate tipurile de ten este următorul:
- 1/4 ceaşcă de suc de castravete,
- 1/8 ceaşcă de suc de morcov,
- 1/2 ceaşcă de infuzie de mentă,
- 1/4 ceaşcă de infuzie de muşeţel,
- 1/2 ceaşcă de suc de lămâie.
Se pregăteşte întâi sucul de castravete şi morcov, apoi infuziile de mentă şi muşeţel care se lasă la răcit, după care se combină toate aceste ingrediente într-un recipient şi se amestecă bine.
Dacă veţi congela această mixtură în cuburi de gheaţă, puteţi scoate doar câte un cub şi să îl aplicaţi pe faţă, atunci când doriţi.
Castraveţii, care au acelaşi pH ca pielea noastră, sunt excelenţi pentru strălucirea şi sănătatea tenului nostru deoarece sucul lor este un emolient foarte liniştitor.Castravetele este minunat pentru ten, datorită proprietăţilor lui hidratante, nutritive şi astringente.Acţionează într-o manieră protectoare, refăcând învelişul natural.Prin aplicarea unei felii de castravete pe tenul obosit şi iritat, acesta se va revigora şi va deveni catifelat.
Morcovii sunt bogaţi în vitamina A şi minerale care hrănesc şi vindecă pielea, ajutând la regenerarea ei.
Menta stimulează şi curăţă pielea datorită proprietăţilor ei antibacteriene şi antiseptice, iar muşeţelul este nu numai bogat în minerale, dar ajută la prevenirea ridurilor, este antiinflamator şi hidratant.
O altă reţetă pentru ten:
Ingrediente:
- 5 frunze proaspete de mentă,
- un sfert de castravete de mărime medie,
- un albuş de ou,
- apă plată.
Se amestecă menta cu castravetele curăţat de coajă şi seminţe, cu ajutorul unui blender sau mixer până obţineţi o pastă.Separat bateţi albuşul până se întăreşte şi apoi amestecaţi-l uşor în mixtura obţinută anterior.
Se apliă această mixtură uniform pe faţă şi gât şi se lasă timp de 20 de minute.Se curăţă cu apă minerală sau plată.
Laptele de migdale este deosebit de indicat pentru pielea uscată şi îmbătrânită.Uleiul de migdale linişteşte tenul iritat, iar glicerina ajută la hidratarea ei.
Ingrediente:
- o jumătate de ceaşcă de apă distilată sau apă de levănţică sau trandafiri,
- o lingură de glicerină vegetală,
- o jumătate de lingură de ulei de migdale,
- 12 picături de extract de seminţe de grepfrut,
- opţional: 5-10 picături de ulei esenţial cu o aromă preferată.
Apa de levănţică sau trandafiri se pregăteşte uşor: se pune o mână de petale de trandafiri, uscate, sau de flori de levănţică, uscate, într-un vas de sticlă sau porţelan şi se acoperă cu apă fierbinte.Se lasă pînă a doua zi şi apoi se foloseşte la prepararea laptelui de migdale.
