În tradiţia populară: rizomul şi rădăcina se fierbeau, iar decoctul lor se lua contra tusei şi a secării puterilor trupeşti.
Se bea şi contra durerilor de stomac.
Se plămădea rădăcina în borş sau rachiu de drojdie şi se bea dimineaţa pe nemâncate, ca purgativ sau vomitiv.
În Moldova, decoctul se lua pentru eliminarea paraziților intestinali.
Se lua decoct din rizom, contra tuberculozei.
Se plămădea în rachiu şi se lua dimineaţa la prânz şi seara.
Se pisa rizomul plantei, se fierbea şi decoctul se dădea bolnavului care suferea de tulburări intestinale.
Cu rădăcinile recoltate toamna se făceau băi copiilor scrofuloşi.
Se fierbea întreaga plantă în lapte, din care se lua înainte de mese în pelagră.
Se culegea împreună cu alte plante cum ar fi: iederă, iarbă mare, nuc, și se foloseau pentru spălatul pe cap.
Acţiune farmacologică: are acţiune expectorantă sau emetică indiferent de doză.
Proprietăţile sale emetice se datorează prezenţei uleiului volatil care irită terminaţiile emetico-senzitive ale mucoasei gastrice şi indirect centrul vomei datorită prezenţei asaronei în uleiul volatil.
Cu doze mici se obţine un expectorant activ şi prelungit în bronşitele uscate, acute sau cronice, senile şi în laringo-traheite.
Util în afecţiunile colonului sau intestinale cu diferiţi germeni.
Dozele între doza emetică şi cea expectorantă provoacă o uşoară diureză şi o mărire a secreţiei glandelor mucipare, ceea ce favorizează refacerea mucusului gastric cu acţiune protectoare faţă de hipersecreţia acidă.
Extern ajută la refacerea părului.
În cantitate mai mare produce vărsături.
Denumiri populare: buba inimii, buruiana frigurilor, buruiană de atac, chipăruş, chiperul lupului, dafin mic, ficăţea, lingura popii, nejitnică, păsulică, piperul lupului, pohionic, trierei, tulipin, urechea hârţului, urechea omului.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: astm bronhic, bronşită cronică, colite de diferite etiologii, fibrom uterin, furuncule, mătreaţă, infecţiile pielii, iritaţia pielii, osteomielită, silicoză pulmonară, tuse, ulcere de gambă.
Preparare:
Tinctură din 50 grame de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70 de grade.Se va ţine timp de 15 zile agitând des.Se strecoară apoi.
Se va lua între 0,25-1 ml ca expectorant ca atare sau în asociere cu Ipeca ca expectorant.
O linguriţă de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute după care se va strecura.Se poate folosi intern, până la 2 căni pe zi în afecţiunile de mai sus.
Infuzie din 50 grame de plantă mărunţită cu rădăcină cu tot care se va pune în 2 litri de apă.Se foloseşte la spălarea capului sau la afecţiunile externe.
2-3 linguri de plantă mărunţită se pun la 250 ml spirt medicinal de 70 grade.Se ţine timp de 15 zile apoi se strecoară.Se iau 10 picături o dată diluate în 100 ml apă în cazul tusei persistente cronice.Se poate lua de 3-4 ori pe zi.
Descriere: o mică plantă ierboasă cu tulpină târâtoare, care miroase ca și piperul şi o tulpină scurtă la vârf cu 2 frunze mari, în formă de rinichi, verzi, lucitoare.
Toxicitate: principiile toxice prezente în uleiul volatil se manifestă prin iritare locală.Intern poate da tulburări de irigare cerebrală soldate cu hemiplegii.
Compoziţie chimică: se foloseşte iarba şi rădăcinile.
Are 1% ulei volatil, un alcaloid asarina în proporţie de 1,7%, un glicozid scindabil sub influenţa emulsinei, acid ascorbic şi vitamina B1.
Uleiul volatil cu areasaronă, aldehidă asadilică, metileugenol, acetat de bornil, sesquiterpene, diasaronă, etc.
Rizomul conţine în plus un tanin catehic, zaharuri reducătoare, rezine, fitoncide cu acţiune antibiotică faţă de: B. cereus, B. subtilis, Staphylococus aureus, Streptococcus faecalis şi haemolyticus, E. coli, săruri minerale, etc.
Uleiul de măsline este extrem de benefic pentru sănătatea noastră, folosit în alimentația de zi cu zi.Astăzi vă descriu două procedee prin care uleiul de măsline poate fi folosit în cosmetică.
Cele două trucuri nu sunt dificil de executat, iar rezultatele merită efortul depus.
În primul rând, celulita ne dă bătăi de cap indiferent de vârstă sau de numărul de kilograme.O altă problemă a femeilor o reprezintă părul uscat și deteriorat.
Se pune ulei de măsline la încălzit, chiar și în cuptorul cu microunde, pentru câteva secunde, cât să fie suportabil pe piele.
Apoi se masează zonele afectate, pe rând, cât mai bine, la început cu puțin ulei, pe măsură ce pielea absoarbe uleiul, se pune tot mai mult.
După ce ați terminat masajul, vă înfășurați cu un prosop încălzit în prealabil, tot la microunde, și stați în pat 30 minute.
Apoi faceți un duș, să spălați uleiul de pe piele, iar dacă stați mai mult de 30 de minute, nu este nici o problemă.
O altă idee de folosire a uleiului de măsline vizează părul deteriorat, indiferent de motivul pentru care părul nu mai arată cum vă doriți.
Se unge părul înainte de spălare cu ulei cald de măsline, se înfășoară părul într-un prosop cald și se ține pe cap aproximativ 15-30 minute.
Apoi se clătește părul și se spală ca de obicei.
În cazul celulitei cura se urmează timp de 3 săptămâni, în fiecare zi se execută acest masaj, iar dacă este nevoie, se poate face și mai mult timp.
Pentru păr, tratamentul se urmează o dată pe săptămână sau la două săptămâni, dacă părul are tendințe de îngrășare.
Acest vin este un remediu pentru cardiaci, care dă rezultate cu totul neobișnuite.
Rețeta vinului pentru inimă a dat rezultate foarte bune în toate insuficiențele cardiace și bolile de inimă.Chiar și în anghina pectorală, vinul pentru inimă a produs o ameliorare simțitoare.
Rețeta:
10 tulpini proaspete de pătrunjel cu frunze cu tot se pun într-un litru de vin natural, curat, la care se adaugă 1-2 linguri de oțet curat din vin.
Se lasă totul să fiarbă 10 minute la foc mic.
După aceea se mai adaugă 300 grame de miere pură de albine și se lasă încă 4 minute să fiarbă ușor.
Vinul fierbinte se filtrează și se trage cât este fierbinte, în sticle care au fost clătite cu puțin alcool tare.
Se astupă foarte bine sticlele.
Depunerile care se formează nu dăunează și pot fi băute și ele fără probleme.
Nu contează dacă vinul este alb sau roșu, foarte important este ca vinul să fie natural.
Mierea se adaugă abia după primul fiert și trebuie să fiarbă și ea cu restul amestecului.
Vinul se poate consuma zilnic, circa 3 linguri pe zi
În cazul durerilor cardiace incipiente, în insuficiența cardiacă și în alte boli cardiace, acest vin te va ajuta în mod real.
Ceaiul de salvie sau păpădie: se consumă 2-3 căni pe zi, după mesele principale.Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă la 250 ml apă clocotită.
Se poate face masaj cu suc de lămâie, în fiecare dimineaţă și seară.
Compresele cu argilă sunt și ele indicate, se pun de două ori pe săptămână, noaptea, de la gleznă până la genunchi.
Comprese cu varză: zdrobiţi câteva foi de varză și aplicaţii-le pe locurile bolnave.Legaţi frunzele cu bandaj și lăsaţi-le peste noapte.
În cursul zilei aplicaţi comprese cu oţet de mere, beţi câte 2 linguriţe oţet de mere dizolvat într-un pahar cu apă.
Compresele cât mai fierbinţi, puse pe locul bolnav, cu untdelemn de măsline sau dovleac sunt de mare folos.
Faceţi primăvara, o cură de ceai de păpădie, înainte de a înflori.Se beau două căni pe zi, după mesele principale, preparate din 2 linguriţe de plantă proaspătă, opărite cu 250 ml apă în clocot.
Puteți folosi și comprese cu decoct de flori de fân, rece, (două mâini de fân la un litru de apă).Infuzia se lasă să se răcească, apoi se înmoaie un prosop în această infuzie și se aplică pe locurile afectate.Se folosește acest tratament de două ori pe săptămână.
Inflamația nervului sciatic determină această boală.
Durerile se localizează în partea inferioară a spatelui, pe fața posterioară a coapsei și gambei, până la degetul mare al piciorului.
Cauza cea mai frecventă o reprezintă discopatia lombară, fiind favorizată de răceală, diabet și eforturi mari.
Măsuri profilactice și de tratament:
Căldura locală calmează durerile, de asemenea, băile generale și băile de șezut, cu decoct de urzică sau nămol mineral.
Se recomandă comprese cu flori de fân, spălări cu oțet de mere, băi de picioare, dușuri cu jet pe coapse; cataplasme cu muștar și cu frunze de varză; frecții cu ulei de sunătoare, de lavandă sau de măghiran, ceaiuri de plante: frunze de mesteacăn, ienupăr, coajă de salcie, soc, coada calului.
Se vor consuma în cantități mai mici: carne, alcool, cafea și tutun.
Se va dormi pe o saltea tare, cu genunchii îndoiți.
Puteți găsi un articol folositor despre conjunctivită, și aici.
Conjunctivita alergică:
Conjunctivita alergică poate reprezenta o problemă serioasă în funcție de gravitatea simptomelor și durata bolii.Alergiile sunt în zilele noastre o specialitate a medicinei și a farmacologiei.Ne putem aștepta ca în viitor să apară numeroase noi modalități terapeutice de combatere a alergiilor.Mulți medici au devenit reticenți în folosirea tratamentelor clasice pentru a calma simptomele.Depistarea și desensibilizarea constituie o strategie preventivă.Depistarea permite identificarea alergeniilor în cauză.Se trece apoi la un tratament de desensibilizare pentru a elimina reacția inflamatoare de la originea conjunctivitei alergice.
În caz de conjunctivită rezultată dintr-un contact fizic cu un iritant, clătiți-vă imediat ochiul cu apă rece timp de 15 minute și mergeți la un control pentru a evita o problemă mai gravă.
Conjunctivita infecțioasă:
Conjunctivita infecțioasă este cauzată de o bacterie sau de un virus.Se întâmplă adesea ca mai mulți copii care frecventează aceeași grădiniță sau aceeași școală să fie afectați în același timp, datorită faptului că conjuctivitele de origine bacteriană se transmit ușor.
Alergiile la polen sau la alte produse alergene atmosferice ne pot provoca o roșeață și o scurgere a ochilor.Cunoscând anotimpul și circumstanțele apariției reacțiilor, puteți să vă dați seama dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră suferiți de conjunctivită fără să o fi avut anterior.Reacțiile alergice care ating adesea membranele ochiului sunt însoțite de mâncărimi puternice, care anunță o infecție.
Conjunctivita apărută din cauza expunerii la iritanți puternici:
Atunci când produse chimice au fost introduse in ochi trebuie actionat fara intirziere.Dar accidentele pot fi evitate, astfel că produsele chimice toxice, ca detergenții casnici, amoniacul, combustibilii, trebuie depozitate în locuri speciale și încuiate.
În anumite profesii și îndeletniciri casnice, ochii ne sunt expuși la iritanți pentru perioade mai lungi sau mai scurte, acești iritanți pot provoca conjunctivită.Încercați să reduceți aceste expuneri.
Adoptarea măsurilor de prevenire, respectarea măsurilor elementare de igienă elementară și evitarea contactului cu persoana bolnavă contribuie la împiedicarea conjunctivitei de a deveni amenințare serioasă a vederii.
Denumiri populare: brânca-mâţii, floarea-patului, flocoşele, laba-mâţii, lânariţă, paraipan, părălei, scânteiuţă de munte, schiliduş, semenic, sunătoare de munte, talpa-pisicii.
În tradiţia populară: ceaiul din vârfurile florifere se lua contra tusei, guturaiului şi bolilor de piept.
Planta fiartă cu sâmburi de măsline pisaţi se folosea contra diabetului.
Compoziţie chimică: substanţe amare, fitosterine, flavonozide, rezine, tanin, mucilagii, ulei volatil, săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: emoliente, behice, expectorante, colagoge, antiinflamatoare, ajută la eliminarea bilei, stimulează secreţia stomacului şi prin aceasta este util la anorexie.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bronho-pulmonare, atonie digestivă, dischinezie biliară, guturai, răni, tuse.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită.Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară.Se va bea în cursul zilei cu înghiţituri mici.
Extern se poate folosi o cantitate dublă de plantă.
