Pochivnic

   În tradiţia populară: rizomul şi rădăcina se fierbeau, iar decoctul lor se lua contra tusei şi a secării puterilor trupeşti.
   Se bea şi contra durerilor de stomac.
   Se plămădea rădăcina în borş sau rachiu de drojdie şi se bea dimineaţa pe nemâncate, ca purgativ sau vomitiv.
   În Moldova, decoctul se lua pentru eliminarea paraziților intestinali.
   Se lua decoct din rizom, contra tuberculozei.
   Se plămădea în rachiu şi se lua dimineaţa la prânz şi seara.
   Se pisa rizomul plantei, se fierbea şi decoctul se dădea bolnavului care suferea de tulburări intestinale.
   Cu rădăcinile recoltate toamna se făceau băi copiilor scrofuloşi.
   Se fierbea întreaga plantă în lapte, din care se lua înainte de mese în pelagră.
   Se culegea împreună cu alte plante cum ar fi: iederă, iarbă mare, nuc, și se foloseau pentru spălatul pe cap.

   Acţiune farmacologică: are acţiune expectorantă sau emetică indiferent de doză.
   Proprietăţile sale emetice se datorează prezenţei uleiului volatil care irită terminaţiile emetico-senzitive ale mucoasei gastrice şi indirect centrul vomei datorită prezenţei asaronei în uleiul volatil.
   Cu doze mici se obţine un expectorant activ şi prelungit în bronşitele uscate, acute sau cronice, senile şi în laringo-traheite.
   Util în afecţiunile colonului sau intestinale cu diferiţi germeni.
   Dozele între doza emetică şi cea expectorantă provoacă o uşoară diureză şi o mărire a secreţiei glandelor mucipare, ceea ce favorizează refacerea mucusului gastric cu acţiune protectoare faţă de hipersecreţia acidă.
   Extern ajută la refacerea părului. 
   În cantitate mai mare produce vărsături.

   Denumiri populare: buba inimii, buruiana frigurilor, buruiană de atac, chipăruş, chiperul lupului, dafin mic, ficăţea, lingura popii, nejitnică, păsulică, piperul lupului, pohionic, trierei, tulipin, urechea hârţului, urechea omului.

   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: astm bronhic, bronşită cronică, colite de diferite etiologii, fibrom uterin, furuncule, mătreaţă, infecţiile pielii, iritaţia pielii, osteomielită, silicoză pulmonară, tuse, ulcere de gambă. 

   Preparare:
   Tinctură din 50 grame de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70 de grade.Se va ţine timp de 15 zile agitând des.Se strecoară apoi.
Se va lua între 0,25-1 ml ca expectorant ca atare sau în asociere cu Ipeca ca expectorant.
   O linguriţă de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute după care se va strecura.Se poate folosi intern, până la 2 căni pe zi în afecţiunile de mai sus.
   Infuzie din 50 grame de plantă mărunţită cu rădăcină cu tot care se va pune în 2 litri de apă.Se foloseşte la spălarea capului sau la afecţiunile externe.
   2-3 linguri de plantă mărunţită se pun la 250 ml spirt medicinal de 70 grade.Se ţine timp de 15 zile apoi se strecoară.Se iau 10 picături o dată diluate în 100 ml apă în cazul tusei persistente cronice.Se poate lua de 3-4 ori pe zi.

   Descriere: o mică plantă ierboasă cu tulpină târâtoare, care miroase ca și piperul şi o tulpină scurtă la vârf cu 2 frunze mari, în formă de rinichi, verzi, lucitoare.  

   Toxicitate: principiile toxice prezente în uleiul volatil se manifestă prin iritare locală.Intern poate da tulburări de irigare cerebrală soldate cu hemiplegii.

   Compoziţie chimică: se foloseşte iarba şi rădăcinile.
   Are 1% ulei volatil, un alcaloid asarina în proporţie de 1,7%, un glicozid scindabil sub influenţa emulsinei, acid ascorbic şi vitamina B1.
   Uleiul volatil cu areasaronă, aldehidă asadilică, metileugenol, acetat de bornil, sesquiterpene, diasaronă, etc.
   Rizomul conţine în plus un tanin catehic, zaharuri reducătoare, rezine, fitoncide cu acţiune antibiotică faţă de: B. cereus, B. subtilis, Staphylococus aureus, Streptococcus faecalis şi haemolyticus, E. coli, săruri minerale, etc.