Dieta e foarte simplă și nu impune un regim alimentar special.
Ea se bazează pe schimbarea metabolismului.
Atenție: pentru pregătirea produsului pe care se bazează, nu trebuie folosite tacâmuri din metal.
Rețeta:
Se iau 8 câței de usturoi, se curăță, se zdrobesc în piulița de lemn sau pe un tocător de lemn (cu ciocanul de șnițele tot din lemn), apoi se amestecă cu 250 grame miere de albine și 500 ml oțet de mere și se bagă într-un borcan de 800 grame, închis cu capac.
Compoziția se lasă trei zile la rece, în cămară, amestecându-se de două-trei ori pe zi, cu o lingură de lemn.
După cele trei zile, se ia câte o lingură dimineața și alta seara.
Un borcan va ajunge timp de o lună.Când se termină, se prepară o cantitate nouă și se continuă dieta.
Efectul usturoiului nu dăunează stomacului, fiind compensat de cel al mierii.Primele rezultate vizibile apar după o lună de dietă.
Curele cu struguri fac organismul foarte receptiv la remediile naturale și, în plus, produc un drenaj foarte puternic (cura cu struguri este poate cel mai puternic drenor din dietoterapie), motiv pentru care strugurii sunt un medicament deloc de neglijat pentru combaterea multor boli.
Ei sunt folosiți cu succes în urmatoarele afecțiuni:
Hipertensiune: în formele ușoare de hipertensiune, cura cu struguri este un remediu excelent și foarte blând.Această cură nu este însă recomandată celor cu hipertensiune gravă, cărora medicul le-a contraindicat aportul de lichide în organism.
Boli hepatice (sechele posthepatice): cura trebuie făcută cel puțin o dată pe an, după ea evitându-se consumul alimentelor grele (grase, prăjite etc.).
Afecțiuni biliare: cura cu struguri este recomandată mai ales în tratamentul dispepsiei, al colecistitei și pentru profilaxia și tratamentul litiazei biliare în forme ușoare.
Digestie lentă: se recomandă ca strugurii (nu foarte dulci) să fie consumați cu minimum 30 de minute înainte de masă.
Constipație: strugurii stimulează digestia, peristaltismul intestinal, cojile strugurelui acționând ca un "piston natural" care împinge din colon materiile reziduale.
Guta: strugurii în cantitate mare mobilizează și elimină din organism acidul uric.
Tulburări hormonale la femei: se pare că strugurii au efecte cu totul deosebite asupra gonadelor și glandelor cortico-suprarenale, care secretă o bună parte din hormonii frumuseții feminine.Din acest motiv, cura cu struguri este indicată contra îmbătrânirii premature a pielii, a hirsutismului (creșterea firelor de păr în zone nespecifice la femei), în acnee, uzură fizică pe fond de stres, eczeme de etiologie necunoscută.
Anemie: mai ales strugurii roșii și negri conțin substanțe antianemice în cantități importante; în plus, vitaminele din complexul B ajută la fixarea fierului.
Hemoroizi: strugurii cu tot cu coajă sunt un remediu extraordinar contra constipației și, în același timp, un tonic venos.Cura cu struguri împreună cu remediile locale (unguent de tătăneasa, de cătină) sunt o combinație infailibilă în această afecțiune.
Menometroragii: se recomandă mai ales strugurii roșii și negri, mai bogați în taninuri, care reduc cantitatea de secreții și opresc sângerarea.
În perioada convalescenței, mai ales după bolile infecțioase (pneumonie, TBC, hepatita), strugurii sunt un aliment excelent pentru că se digeră foarte ușor, repară ceea ce au distrus medicamentele de sinteză folosite în tratament, normalizează digestia.
Intoxicațiile diverse: strugurii stimulează atât rinichii, cât și colonul, producând o eliminare intensă și rapidă.În plus, ei au capacitatea de a mobiliza toxinele din organism, fiind recomandați în toate felurile de intoxicații, inclusiv în cele cu substanțe chimice cum ar fi mercurul sau plumbul.
Contraindicații: bolile în care este strict contraindicată cura cu struguri sunt: diabetul, problemele renale grave, hipertensiunea gravă, retenția de apă în țesuturi, colita de fermentație, diareea cronică.
Acţiune farmaceutică: antidiareic, antitusiv, antileucoreică, antihemoragică.
Precipită proteinele datorită taninului şi este un bun antihemoragic.
De asemenea este un bun antispastic, antibacterian.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 500 ml apă clocotită.
Se acoperă pentru 20 de minute.Se strecoară.Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi.
Extern, se va folosi cantitate dublă de plantă.
Denumiri populare: barba boierului, bugulă, buruiană de sub alun, cearta casei, goniţă, frunză de orbalţ, frunză de sub tufă, iarbă întăritoare, iarba spurcului, levrentină, lupariţă, suliman, tacin, tămâică, vinetrică.
Compoziţie chimică: planta conţine tanin, rezine, ulei volatil, delfinidină, heterozide, etc.
În tradiţia populară: din frunzele crude se prepara un decoct care se folosea în afecțiunile genito-urinare.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: angină pectorală, arsuri, astm bronhic, diaree, erizipel, fracturi, hemoragii uterine, hemoragii anale, hemoroizi, impotenţă, leucoree, pneumonii, răni, tuse cu sânge, ulcere tegumentare.
O parte din informațiile cele mai importante despre drojdia de bere, le puteți citi în acest articol.
Drojdia de bere are acțiune benefică în diverse afecțiuni, precum: enterite, colite și diaree, ciroza ficatului, toate formele de avitaminoza B, diabet, furunculoză, acnee și seboree, scleroză în plăci.
Drojdia de bere poate fi folosită și în caz de osteomielită, pneumonie, gripe, variolă sau anemie.
Folosirea în scop terapeutic și preventiv a drojdiei de bere câștigă din ce în ce mai mult teren.
Pe piața occidentală, există deja drojdie de bere îmbogățită cu seleniu (agent antioxidant) sau cu siliciu.
Cura de drojdie de bere are eficiență dacă este urmata timp de trei-patru luni, iar efectele ei nu întârzie să apară.
În general, drojdia de bere se administrează de două-patru ori pe zi, dimineața și seara.
Ea poate fi amestecată cu lichide, dar trebuie neapărat luată între mese.
Dizolvată și băută înainte de masă, taie pofta de mâncare, micșorând numărul de calorii primite de organism.
Efectele unei linguri de drojdie de bere se resimt aproape imediat și se mențin timp de mai multe ore.
Folosirea curentă a drojdiei de bere are un efect regenerator, care poate ajuta organismul să rămână tânăr și în formă.
Nutriționiștii afirmă că aceasta nu conține numai o mare cantitate de proteine, minerale și vitamine, ci și acid nucleic.Astăzi se știe faptul că acidul nucleic conduce procesul de formare a celulelor noi, care le înlocuiesc treptat pe cele deteriorate.În mod normal, acidul nucleic își pierde treptat această capacitate de a comanda reînnoirea celulelor.
Acidul nucleic conținut în drojdia de bere, posedă capacitatea misterioasă de a întârzia îmbătrânirea prematură.
Persoanele în vârstă, cărora li se prescrie drojdie de bere, pot constata în doar câteva luni o ameliorare a stării generale, precum și un surplus de energie binefăcătoare.Pielea devine suplă, tenul se colorează, totul dovedind o stare bună de sănătate.
Consumând drojdie de bere timp îndelungat, o armată de celule vii pătrunde în organism, nu numai pentru a ataca toxinele care circulă în sânge, ci și pentru a întări sistemul imunitar al acestuia.
Această acțiune se reflectă în general asupra principalelor funcții ale organismului.
În plus, drojdia de bere poate reface flora intestinală distrusă de medicamente și antibiotice.
Regimul se ține minim o săptămână, în care se poate slăbi 4-5 kg.
Se beau cel puțin 3 litri de apă/ceai fără zahăr/borș crud pe zi.
Sunt interzise sucurile, dulciurile, patiseria.
Salată de pătrunjel:
Rețeta: 6 legături de pătrunjel se spală bine și se aleg numai frunzele și codițele fragede.
Se toacă mărunt și se amestecă cu o cantitate egală de frunze proaspete de mentă tocate în aceeași cantitate.
Se adaugă o lingură de bulbur (grâu sfărâmat) care a fost înmuiat în apă caldă 30 de minute, o roșie mare tăiată în cuburi mici și zeama de la jumătate de lămâie.
Menta proaspătă se poate păstra peste iarnă în congelator.
Salata se mănâncă în cursul zilei ori de câte ori vă este foame.
În plus:
Micul dejun: cafea fără zahăr și un fruct (portocală, grapefruit, căpșuni sau măr).
Prânz: piept de pui la grătar sau fiert, un măr.
Cina: un ou fiert, un morcov mare crud, un măr.
Pelinul: cu zeamă de pelin fiert se spală rănile cu puroi.
Pentru afte bucale: în clipa când simţiți ca apare o aftă, luați o jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu şi amestecați-o cu salivă.Se ține amestecul în gură o jumătate de oră și se poate repeta operația de 2-3 ori pe zi.
Cucuta: cu zeamă de cucută fiartă şi amestecată cu ulei, se spală rana la muşcătură de şarpe.
Reţetă pentru îngrăşat: amestecaţi 4 linguri cu vârf de lactoză, se găseşte în farmacii, într-un suc de fructe, ceai de plante sau apă.Bine măsurate şi administrate înainte cu o jumătate de oră înainte de prânz şi cină, aceste doze fac ca pacientul să ia în greutate cu 5 kg într-o lună.
Nuca: zeama de nucă verde vindecă pecinginea.
Reţetă pentru slăbit: ca să slăbiţi, amestecaţi 2 ceşti de suc de varză roşie cu o ceașcă de suc de grapefruit.Beţi 3 pahare zilnic înainte de mese.
Dafinul: frunzele de dafin pisate şi fierte cu ulei, vindecă rănile care nu se închid.
Hreanul: potoleşte nervii aţâţaţi.
Castravetele: durerea de cap se linişteşte dacă se pune pe fiecare tâmplă câte o felie de castravete.
Salata: frunzele de salată fierte în apă dau un lichid care curăţă şi înmoaie pielea.
Coada şoricelului: spălăturile cu ceai de coada şoricelului vindecă mameloanele crăpate ale femeilor care alăptează.
Drojdia de bere conține aproape toate elementele de care are nevoie metabolismul pentru a funcționa cât mai bine.
Analiza sa biochimică arată că ea conține nu mai puțin de 17 vitamine diferite (majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 săruri minerale și circa 46% proteine.
În plus, prin metoda de uscare folosită și prin prepararea sa la temperaturi foarte ridicate, sunt conservați aproape toți constituenții, deși celulele vii sunt distruse termic.
Drojdia de bere conține, de asemenea, nu mai puțin de 20 de milioane de celule pe gram, de unde i s-a dat numele de drojdie vie (aceasta se poate procura și sub formă de celule).
Prin conținutul său bogat în toate aceste elemente enumerate mai sus, drojdia de bere constituie un aliment natural complet, un remediu preventiv și curativ.
Drojdia de bere este cunoscută din cele mai vechi timpuri.
Babilonienii, egiptenii și celții o foloseau pentru prepararea băuturilor alcoolizate, dar cunoșteau în același timp acțiunile benefice ale acesteia asupra tenului și a pielii în general.Babilonienii, spun arheologii, aveau o zeiță a berii și a drojdiei de bere, Nidaba, care era recunoscută prin puterile ei.
Se spune că Hipocrate, celebrul medic grec, ar fi descoperit, în jurul anului 370, acțiunea diuretică a drojdiei de bere, pe care o recomandă ca remediu.
În Evul Mediu, călugării care îi supravegheau pe leproși, luau drojdie de bere în scop preventiv.În același timp, drojdia de bere era folosită și contra scarlatinei și rujeolei.
În secolul al XIX-lea, mai precis în 1837, cercetătorul Meyen descoperă că drojdia de bere este constituită din mici organisme vii unicelulare, cărora le-a dat numele de Saccharomyces Cerevisae.
Aproximativ în aceeași perioadă, în Danemarca, furunculoza era tratată cu drojdie de bere, iar în Germania, medicii prescriau drojdie de bere copiilor sau adulților care sufereau de oboseală cronică, de surmenaj sau celor subalimentați.
Drojdia de bere era utilizată de asemenea și pentru tratarea unor tulburări ginecologice benigne la femei.
În timpul primului și a celui de-al doilea război mondial, drojdia de bere era administrată pentru a preveni carențele alimentare ale soldaților, prizonierilor de război, precum și ale civililor care sufereau din cauza subalimentației.
După razboi, drojdia de bere a fost uitată o perioadă de timp, însă și-a regăsit popularitatea în anii ’60, în momentul în care, din cauza industrializării, s-a constatat că este nevoie de suplimente naturale.
