Precipită proteinele datorită taninului şi este un bun antihemoragic.
De asemenea este un bun antispastic, antibacterian.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 500 ml apă clocotită.
Se acoperă pentru 20 de minute.Se strecoară.Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi.
Extern, se va folosi cantitate dublă de plantă.
Denumiri populare: barba boierului, bugulă, buruiană de sub alun, cearta casei, goniţă, frunză de orbalţ, frunză de sub tufă, iarbă întăritoare, iarba spurcului, levrentină, lupariţă, suliman, tacin, tămâică, vinetrică.
Compoziţie chimică: planta conţine tanin, rezine, ulei volatil, delfinidină, heterozide, etc.
În tradiţia populară: din frunzele crude se prepara un decoct care se folosea în afecțiunile genito-urinare.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: angină pectorală, arsuri, astm bronhic, diaree, erizipel, fracturi, hemoragii uterine, hemoragii anale, hemoroizi, impotenţă, leucoree, pneumonii, răni, tuse cu sânge, ulcere tegumentare.
