Tratamente naturiste pentru combaterea negilor

   Negii sunt tumori benigne ale pielii, care au drept etiologie o infectie virotica. Ei pot aparea pe orice parte a corpului. Infectia se poate face prin contact direct. Formele rugoase alcatuiesc negii spinosi care cresc mai ales pe maini si pe talpa piciorului, de aceea se mai numesc si plantari.Negii reprezinta infecii cutanate caracterizate de ingrosarea stratului superior al epidermei. In general negii sunt cauzati de infectii cu Virusul Papilloma Uman (HPV), afectand cu precadere degetele, mainile si picioarele.
   Negii reprezinta o afectiune obisnuita a pielii care apar sub forma unor mici formatiuni ferme si sunt cauzati de un virus care afecteaza celulele pielii. 
   Negii sunt umflaturi dure, uscate care cresc sub piele. Se pot imprastia, dar, de obicei, sunt inofensivi.
   Negii sunt niste excrescente care ne apar pe corp, mai ales pe maini si picioare. Ei sunt inestetici si, chiar daca nu dor, creeaza „proprietarului" complexe si stari de indispozitie.  
   Negii trec de la sine in 2-3 ani. Doctorul va poate prescrie medicamente pentru dizolvarea sau inlaturarea negilor.
   Problema negilor este si mai complexa pentru ca acestia sunt molipsitori. Negul in sine contine un virus si acesta contamineaza orice tegument intalnit in cale, iar tratamentul naturist de combatere a negilor trebuie urmat cu perseverenta pana la eliminarea acestor excrescente contagioase.  

   In functie de caracteristici, negii au fost clasificati astfel:
   - negi obisnuiti, ce apar in general pe genunchi, maini, degete si sprancene. Acesti negi se aseama cu o bolta, avand suprafata aspra.
   - negi filiformi, ce apar la nivelul fetei, in zona ochilor, nasului si buzelor. Acesti negi au culoarea pielii.
   - negi plantari, ce apar pe calcaie. Daca nu sunt tratati la timp, negii plantari pot acoperi intreaga suprafata a calcaiului.
   - negii plati, apar de cele mai multe ori pe fata, gat, incheieturi, maini si genunchi.   Acesti negi au culoarea roz, galbena sau maro, putand aparea chiar si in grupuri.

   Despre formele conventionale de tratament care cuprind terapii cu laser, cu substante chimice sau crioterapie, am mai scris un articol aici.

    Principalele cauze ale negilor sunt:
   - infectia cu Virusul Papilloma Uman (HPV). Aceasta infectie poate fi transmisa de la o persoana infectata la una sanatoasa prin leziuni cutanate. De asemenea aceste virusuri pot fi contactate din medii umede si calduroase, propice dezvoltarii acestor microorganisme;
   - sistem imunitar deprimat;
   - roaderea unghiilor (aceasta conditie medicala poarta denumirea de negi periunghiali), cauzand pierderea cuticulelor.

   Simptomele negilor:
   Negii au de cele mai multe ori culoarea gri, galbena sau maro. In general negii nu cauzeaza durere, singura exceptie fiind cei aparuti la nivelul calcaielor, zona care suporta intreaga greutate a corpului. De asemenea negii plantari giganti, care acopera intreaga zona a calcaielor, pot cauza durere si disconfor sever.
   Negii plati nu se manifesta simptomatic. In cazul in care la nivelul zonei afectate este exercitate o presiune mare, exista riscul de aparitie a durerilor si a disconfortului.

   Remedii:

   Sucul laptos de smochine este un remediu valoros. Acest suc se extrage din fructele proaspete, abia coapte si se aplica pe negi de mai multe ori pe zi. Acest tratament pentru negi trebuie urmat timp de doua saptamani.

   Tratamentele cu preparate pe bază de tuia sunt renumite în combaterea negilor.   Specialiştii chinezi în medicină naturistă consideră că tuia are efecte antitumorale.
   Se estimează că, după două săptămâni de tratament, negii se usucă şi cad, fără să lase urme. Intern, se administrează câte 15 picături, de trei ori pe zi. În acelaşi timp se aplică pe negi alifie din tuia sau se fac tamponări locale cu tinctură (15 picături în 50 ml apă).

   Tinctura de propolis: se ung negii dimineata si seara cu un tampon, in asa fel incat sa nu fie atinsa si pielea din jurul negilor. In plus, se recomanda ca pana la disparitia lor, pe langa tamponarile cu diverse produse naturiste, sa se administreze, zilnic, cate trei picaturi de propolis, turnate pe o bucatica de paine, deoarece propolisul este un puternic antibiotic natural. 

   Aplicati la nivelul negilor cativa catei de usturoi pisati, sau suc de usturoi.  Administati acest remediu timp de 1-2 saptamani.Usturoiul pisat se poate stropi si cu otet de mere.
   Sau zdrobiti un usturoi si aplicati-l direct pe neg, acoperind cu un bandaj. Efectul caustic al usturoiului va determina negul sa faca o basica si sa cada in mai putin de 1 saptamana. Schimbati usturoiul si bandajul in fiecare zi, evitand contactul cu pielea sanatoasa din jur. Pentru un efect mai puternic, unii specialisti in plante sugereaza sa mancati usturoi crud pentru a ajuta sistemul imunitar sa lupte cu virusul.

   Acoperiti negul cu o bucata de banda adeziva pe care o veti tine acolo timp de 7 zile. Atunci cand o scoateti, scufundati zona in apa pentru cateva minute, apoi folositi o bucata de smirghel sau piatra ponce pentru a pili zona groasa de piele moarta. Lasati negul descoperit pe parcursul noptii, dimineata aplicand o noua bucata de banda adeziva. Repetati procesul pana cand negul dispare.
   Se pare ca iritatia moderata pe care o provoaca banda adeziva stimuleaza sistemul dv imunitar sa lupte cu virusul care provoaca negul si sa il elimine pentru totdeauna.   Conform unui studiu recent, banda adeziva functioneaza impotriva negilor chiar mai bine decat crioterapia (folosirea de azot lichid pentru a-i ingheta).

   Se tamponeaza negul cu polen de la floarea de dovleac, iar deasupra se pune o picatura de ceara calda. 

   Sucul de aloe este folosit de sute de ani pentru tratarea negilor. Aplicat extern sub forma de crema sau direct din planta de aloe vera, sucul de aloe calmeaza discomfortul si grabeste vindecarea.Se aplica de 2-3 ori pe zi, timp de o saptamana.

   Uleiul de levantica este folosit in mod traditional in industria cosmetica pentru efectele sale antimicrobiene si cicatrizante.
   Specialistii au constatat ca, prin tamponarea negilor de trei ori pe zi cu ulei, intr-un interval de o luna, acestia se usuca. După disparitie, zona unde au fost negii trebuie sa fie umezita, in continuare, cu ulei, pentru ca pielea sa ramana neteda, fara cicatrice.

   Tamponari cu ulei de ricin: se aplica timp de 15 zile; apoi se face o pauza de 10 zile si se repeta tratamentul. In general, dupa doua serii de tratament, negii dispar.  Aceasta forma de administrare este eficienta si fara efecte secundare.

   Masati zona cu negi cu zeama de ceapa. Masajul stimuleaza circulatia sangelui in vreme ce zeama de ceapa este eficienta pentru combaterea negilor.Taiati bucati de ceapa cruda intr-un vas, presarati sare si lasati-o asa peste noapte. Aplicati sucul obtinut pe negi de doua ori pe zi, pana cand dispar. Administrati acest remediu timp de 1 saptamana.

   Se taie o capsula de vitamina A si se unge negul cu uleiul din aceasta. Procedeul se repeta cateva saptamani, pana cand dispare negul.

   Cartofii cruzi ajuta la tratarea negilor. Cartoful se taie si se curata zona afectata de mai multe ori pe zi. Acest tratament se face cel putin timp doua saptamani. Va da rezultate bune. 

   Aplicati la nivelul negilor suc de conopida, sau de papadie, sau suc extras din frunze sau tulpina de galbenele.
 
   Vitamina E si usturoiul sunt cel mai bun tratament natural pentru negi pe care-l puteti face acasa. Aplicati vitamina E pe neg, zdrobiti un catel de usturoi crud, aplicati-l pe neg si acoperiti zona cu o banda adeziva. 

   Se mai poate folosi un macerat in otet de petale de galbenele, timp de 7 zile.

   Coaja nucilor verzi „topeste” negii, oricat ar fi acestia de mari. Zilnic, se freaca negul, de trei ori, cu coaja verde. De asemenea, sucul obtinut din coaja de nuca are acelasi efect. Tratamentul se continua zece zile dupa ce negul s-a uscat, pentru consolidarea efectului.

   Tinctura de rostopasca este benefica in combaterea negilor. Se aplica pe suprafata invadata de negi cate doua picaturi, timp de o luna.Rostopasca, numită şi „iarba de negi”, distruge repede aceste excrescente neplacute. Sucul plantei se aplica pe negi, de mai multe ori pe zi, timp de o saptamana. In prima zi, tratamentul are o actiune de erodare asupra negului.Treptat, intervine si actiunea antibiotica a plantei, iar negul se usuca. Acelasi efect il are si cataplasma cu planta intreaga, care se fixeaza cu un pansament deasupra negului.Un alt tratament cu tinctura de rostopasca: zece picaturi de tinctura se pun pe miez de paine, iar acesta se fixeaza pe neg cu ajutorul unui pansament. Badijonarile se fac dimineata si seara. Negul incepe sa se usuce dupa cinci-sase zile.

   Masati zona cu negi cu o coaja de banana sau fixati o bucata de coaja de banana pentru neg, cu partea interioara pe piele, in fiecare seara inainte de culcare. Coaja de banana contine un compus chimic care dizolva incet negul. Puteti face acelasi lucru si cu o coaja de lamaie care contine o substanta uleioasa ce distruge negii. Ca alternativa la acest remediu, puteti masa zona afectata folosind felii de papaya si ananas.Papaya contine enzime care digera tesuturile moarte. Crestati coaja unui fruct de papaia necopt, colectand seva pe care o veti combina cu apa, aplicand peste neg dimineata si seara.

   Aplicati o compresa sau un tampon de vata inmuiat in otet si fixati-l cu un leucoplast peste neg, lasandu-l acolo timp de una sau doua ore pe zi.

   Tinctura de armurariu are o acţiune puternică asupra negilor. Terapia se aplică simultan, intern şi extern. Timp de 14 zile, se bea câte o cană de ceai, în care se pun câte 15 picături, de trei ori pe zi.Extern, se aplică pe negi un pansament umezit cu tinctură, timp de şapte zile.

   Luati cateva tablete de Vitamina C sau Vitamina E, pisati-le, amestecati-le cu suficienta apa pentru a forma o pasta cu care veti tampona negul. Acoperiti zona cu un leucoplast. Pentru ca tabletele sunt foarte acide, ele ajuta la distrugerea negului si la lupta propriu-zisa cu virusul.

   Se prepara un macerat din coaja de lamaie si otet de vin si se tamponeaza negii de doua ori pe zi.

   Se mai recomanda cataplasme cu argila sau foi de varza.

   Aplicati la nivelul negilor bulb pisat de ceapa de mare.

   Daca puteti sa cojiti putina scoarta de la un mesteacan, pe care sa o umeziti cu apa si sa o fixati peste neg cu partea “riguroasa”. Coaja cotine salicilati, substante care pot fi regasite in multe dintre tratamentele pentru negi din farmacii.

   Se curata coaja de la doua lamai (evitati partea alba), se pune intr-un borcan, se acopera cu otet de vin, se astupa borcanul si se lasa la macerat o saptamana. Cu aceasta pasta se acopera negii.

   Planta laptele-cucului conţine o substanţă laptoasă (latex), care s-a dovedit foarte eficienta în combaterea negilor. Cu sucul stors din planta se tamponeaza negii de cel putin trei ori pe zi, intr-un interval de o saptamana.
   Pentru a evita oxidarea acestui suc, specialistii recomanda sa fie amestecat cu glicerina (in proportie de doua parţi de suc si una de glicerina). Astfel, se prelungeste perioada de intrebuintare a leacului. Dupa doua saptamani de tratament, negii se usuca.

   Aplicati la nivelul negilor o pasta pregatita amestecand putin calcar cu apa.

   De asemenea, se pot pisa sau macina seminte de busuioc, amestecandu-se ulterior cu unt de vaca nesarat. Amestecul se aplica direct pe suprafata negilor.

   Pe cale interna, este indicata o cura de o luna si jumatate cu infuzie de melisa (doua linguri de iarba de melisa la doua pahare cu apa clocotita). Din aceasta infuzie se consuma o jumatate de pahar, de trei ori pe zi, inainte de masa.

   Puteti urma si un fel de regim, care sa previna aparitia negilor, daca stiti ca aveti aceasta problema:   
   - Consumati o cantitate cat mai mare de ceapa sau usturoi.
   - Includeti sucurile de citrice in alimentatia dumneavoastra.
   - Consumati sucuri de fructe precum cele de ananas, struguri, portocale, papaya, mere si mango.
   - Consumati sparanghel.
   - Beti in fiecare zi ceai verde.

Program de toamna pentru marirea imunitatii

   Sezonul rece este tot mai aproape, deja zilele se scurteaza, iar diminetile si serile ne surprind cu temperaturi scazute.Aceste anotimpuri vin insotite de gripe, viroze, infectii respiratorii, raceli.Avem la dispozitie destul de multe metode pentru a lupta cu boala si pentru a ne intari sistemul imunitar.

   Intregul nostru sistem imunitar cantareste 1,5 kg de albumina. Destul de putin, fata de dusmanii pe care-i avem si pe care stramosii nostri nu i-au cunoscut: stresul, poluarea, oboseala, depresiile si insomniile.Proasta alimentatie, alcoolul, tutunul, poluarea ne fac si ele probleme si ne transforma in victime sigure pentru bacterii, virusi, microbi.Noile studii au aratat faptul ca, cu cat igiena corporala este mai intensiva, bazata pe cosmetice cu detergenti, cu atat sistemul de aparare, lipsit de antrenamentele sale cotidiene, se leneveste si-si atenueaza reactiile la agentii externi. 

   Exista cateva conditii pe care trebuie sa le indeplinim pentru a avea un sistem imunitar puternic:

   Greutate normala - studiile medicale arata ca persoanele obeze si cele cu greutatea sub normal sunt mai predispuse la infectii si se vindeca mai greu decat celelalte.

   Somn suficient - sistemul nervos este marele coordonator al activitatii imunitare.Lipsa de somn, somnul agitat, somnul prea indelungat sau la ore nepotrivite, "dau peste cap" echilibrul nervos si cu acesta si metabolismul si mecanismele imunitare.

   Conditie fizica buna - persoanele care duc o viata activa, care fac miscare in aer liber, antreneaza fara sa stie si sistemul imunitar, accelerand procesele de sinteza a substantelor cu rol imunitar.

   Respiratie corecta, ampla si profunda - s-a constatat ca o buna oxigenare a sangelui favorizeaza activitatea celulelor sistemului imunitar, accelerand procesele de vindecare, crescand rezistenta la factorii agresivi de mediu.

   Hrana cu calitati nutritive superioare - lipsa unor vitamine, a unor aminoacizi ori a unor minerale atrage dupa sine si o sinteza deficitara a unor substante esentiale pentru sistemul imunitar, in absenta carora factorii infectiosi strabat nestingheriti barierele de protectie.

   Echilibru sufletesc - supararea, frustrarea, dezamagirile sunt daunatoare pentru sistemul imunitar. Este cunoscut faptul ca la nici cateva zeci de minute dupa o suparare puternica se reactiveaza vechi boli infectioase. De exemplu, virusul herpetic se poate activa la o suparare puternica in cateva zeci de minute, dand nastere unor leziuni care se vindeca in zile sau saptamani. La fel de adevarat este si ca multumirea, bucuria si iubirea sunt un stimulent exceptional al imunitatii, care face minuni in procesul de vindecare.

   Metode de stimulare a capacitatii naturale de aparare a organismului:

   Vitaminele:
   Vitamina A - are un rol esential in mentinerea in buna stare a pielii si a mucoaselor, care sunt prima bariera in calea agentilor infectiosi. Vitamina A intretine procesele imunitare, fiind necesara in secretia unor enzime si proteine cu rol in sistemul de aparare. Sursele naturale de vitamina A sunt morcovii (mai ales sub forma de suc), spanacul, varza, pepenii galbeni, laptele natural, proaspat.

   Vitamina C - este numita si vitamina imunitatii, intervenind in foarte multe etape si secvente ale procesului de aparare a organismului. Stimuleaza secretia de interferon, mobilitatea fagocitelor, imbunatateste capacitatea de perceptie a celulelor imunitare la factorii agresivi, creste rezistenta organismului la febra (febra fiind un mijloc natural de distrugere eficienta a multor microorganisme). Mari cantitati de vitamina C se gasesc in: macese (de cateva zeci de ori mai multe ca in lamai sau portocale), coacaze negre (atat proaspete, cat si uscate), kiwi, patrunjel verde, ardei verde, lamai, portocale, grapefruit.

   Vitaminele din complexul B - in cazul carentelor de vitamina B2 si B6 apar afectiuni ale pielii si mucoaselor (respiratorii, bucale, genitale), care duc la scaderea imunitatii pe respectivele segmente, fiind o premisa serioasa a aparitiei bolilor infectioase. Vitamina B6 are rolul de a activa anumite enzime si este indispensabila in procesul formarii anticorpilor. Sursele de vitamina B2 sunt: drojdia de bere, drojdia de paine, taratele de grau, soia, guliile, patrunjelul verde. Sursele naturale de vitamina B6: untul, drojdia de bere, taratele de grau, soia, nucile, faina integrala de grau, painea integrala.

   Vitamina D - la copii s-a constatat ca o carenta de vitamina D este corelata cu scaderea rezistentei la infectii, mai ales la nivelul aparatului respirator. Asa ca daca vrem sa-i protejam pe micuti de guturai, gripe, bronsite, este bine ca mai ales pe timpul sezonului rece sa le asiguram necesarul de vitamina D din surse naturale. Acestea sunt: galbenusul de ou, untul (cel facut vara are de 3-4 ori mai multa vitamina D decat cel facut iarna), laptele natural de vaca, cerealele integrale.
   In afara ingerarii lor in mod direct, prin alimente, pot fi folosite si vitaminele sintetizate in laboratoare (drajeurile vandute in farmacii).

   Echinacea:
   Este o planta imprumutata de la indienii din America de Nord, din vastele preerii ale statelor Arkansas, Oklahoma, Missouri si Kansas. 
   Sub numele de echinacea sunt cunoscute trei specii: Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia, Echinacea pallida. Desi au structuri diferite, toate au in linii mari aceleasi efecte de stimulare a imunitatii nespecifice, fiind utilizate cu mult succes in tratamentul si pentru prevenirea bolilor infectioase cum ar fi gripele, bronsitele, anexitele, pneumoniile, infectiile renale si urinare.

   Laptisorul de matca:
   Este cel mai puternic aliment cunoscut, fiind hrana matcilor si a puietului de albine in primele trei zile de viata.
   Extraordinara vitalitate a reginei albinelor, care depune 150-200 de mii de oua, se explica prin puterea energetica si nutritiva de exceptie a acestui laptisor cu care se hraneste. De asemenea, durata de viata a reginelor (5 ani, fata de numai cateva luni la albinele lucratoare) se datoreaza puterii nutritive a acestui produs al stupului.
   Actiunea laptisorului de matca in tratarea infectiilor este binecunoscuta apicultorilor. El este un foarte puternic antiseptic, distruge bacteriile, anumite ciuperci si protozoare. Explicatia este ca laptisorul de matca stimuleaza puternic imunitatea - mai ales pe cale endocrina - si in acest fel este de ajutor in tratarea si prevenirea unei intregi serii de boli infectioase, mai ales respiratorii, cum ar fi: bronsita, bronsita astmatiforma si astmul, virozele pulmonare, guturaiul etc.
   Este foarte indicat a se consuma laptisorul de matca dizolvat in miere: 2 g de laptisor se amesteca in 100 g de miere. Se iau 1-2 lingurite inainte de fiecare masa.
   Important: se recomanda ca in timpul tratamentului cu laptisor de matca sa se evite folosirea zaharului, care va fi substituit cu miere naturala de albine.

   Si acum, cateva curiozitati, pe care este bine sa le cunoastem:
 
   Organismul fiecaruia dintre noi are de la natura un sistem de aparare fabulos, cu nenumarate linii de aparare dotate cu "arme" chimice, biologice si mecanice de distrugere a oricarui nepoftit, fie el virus ori bacterie.

   Una din o suta de celule ale organismului apartine sistemului imunitar, fiind o adevarata armata cu miliarde de "soldati" cu tot felul de specializari.

   Fara sa stim, in fiecare minut sistemul nostru imunitar inactiveaza virusii, distruge bacteriile ori celulele canceroase, protejeaza organismul de orice atac din exterior.

   Secretiile noastre salivare, lacrimare, sudorifice si lichidul prostatic contin enzime care distrug o serie de bacterii si ciuperci, constituind o linie de aparare foarte eficienta.

   Sangele contine cele mai puternice substante antibacteriene si antivirale, intre care si faimosul interferon - o substanta (de fapt, o grupa de substante) antivirala si antitumorala foarte puternica si cu spectru larg de actiune.

   In organism exista adevarate centre de instruire ale celulelor sistemului imunitar, unde acestea sunt triate, sortate, trimise in misiune. Un asemenea "centru de instruire" este timusul - situat in centrul plexului cardiac - a carui stimulare este urmata negresit de o sporire a rezistentei naturale la infectii.

   Dupa bataliile date intre celulele sistemului imunitar si microorganismele invadatoare apar leucocitele, care "inghit" microorganismele si resturile de celule distruse, facand curatenie dupa "luptele imunitare".

Herpesul

   Virusul herpesului apare fie pe buze ca semn al febrei, fie sub forma unei eczeme care acopera corpul, fie se ascunde sub forma varsatului de vant.
   Fiecare tip de herpes actioneaza pe latura lui. Virusul herpesului simplu apare pe buze si pe organele sexuale.
   Eczema apare pe traseul radacinilor nervoase. 

   Sub masca exterioara se gaseste un organism microscopic, foarte perfectionat, un virus care se poate prinde foarte repede de piele sau de mucoase, poate afecta sistemul nervos si celulele din sange, vasele sangvine si ficatul.

    Herpesul este o boala cutanata acuta caracterizata printr-o eruptie de vezicule mici, transparente, adesea grupate pe un fond rosiatic, si inconjurate de o areola rosie. 

   Herpesul este produs de un virus din familia Herpesviridae: - herpex simplex virus (hsv) sau - Herpesvirus hominis (HVH).

   Herpesul este localizat indeosebi pe fata, in jurul gurii si nasului (buton de febra), dar si la nivel genital. Poate recidiva in aceeasi regiune. Apare in principal datorita imunitatii scazute a corpului.

   Caile de transmitere sunt simple: sarutul – herpesul bucal, contactul sexual – herpesul genital. 
   Virusul herpesului simplu se gaseste in saliva, de aceea contaminarea are loc prin folosirea comuna a veselei sau a periutei de dinti. El se transmite de asemenea de la mama la copil. Sensibilitatea fata de herpes este generala. De aceea, virusii herpesului sunt prezenti aproape in toate organismele. Omul poate insa sa nu stie despre existenta acestui intrus.

   Cel mai adesea, virusul se afla in hibernare, nu este activ. El se trezeste la viata in perioadele critice ale persoanei, atunci cand organismul dintr-o cauza sau alta este slabit. Acest lucru se petrece pe fondul unei boli (al unor infectii care provoaca inflamarea cailor respiratorii), al racelii, febrei, in cazul expunerii prelungite la razele solare, al consumarii unor anumite alimente, al administrarii o perioada lunga de timp a unor preparate medicamentoase care afecteaza sistemul imunitar, in cazul schimbarilor de natura endocrina (cum ar fi menstruatia, sarcina sau emotiile), al stresului si efortului fizic prelungit.

   Herpesul este primul semnal despre scaderea imunitatii. Totul incepe foarte inofensiv: pe pielea fetei, cel mai adesea in jurul gurii, dar si pe nari, mai rar pe lobii urechilor, pielea obrajilor si pe sprancene apare raceala – un grup de basicute marunte. Adesea, ele se unesc intr-o basica mai mare, care dupa ce plesneste lasa in urma ei eroziuni. Acestea din urma sunt acoperite de o coaja, care cade dupa cateva zile fara sa ramana vreo cicatrice. Urma in organism insa ramane, chiar daca la exterior ea nu este observabila.

    Herpesul genital deja nu mai este atit de inofensiv. Dupa infectare apar mancarimile si arsurile in zona organelor sexuale. Dupa cateva zile, organele sexuale sunt acoperite de o eruptie cu basicute. Spargandu-se, basicutele dau nastere unor rani.    Herpesul genital care se repeta destul de des poate provoca neurastenie si depresie, iar la femei poate fi o cauza a neputintei de a duce o sarcina la capat sau a infectarii fatului.Femeilor insarcinate care au un herpes genital activ le este recomandata cezariana tocmai pentru a nu infecta copilul in timpul nasterii. De agentul patogen al herpesului genital este legata si aparitia cancerului uterin.

   Virusul herpesului celui de-al treilea tip are in general doua fete. El poate provoca doua afectiuni diferite din punct de vedere clinic. La copii, se manifesta sub forma varsatului de vant, iar la adulti sub forma eczemei herpetice. 

   Varsatul de vant este o infectie a copilariei foarte des intilnita. In acest caz, se observa o crestere a temperaturii, iar pe pielea fetei, pe trunchi si pe membre apare eruptia tipica varsatului de vint. Numarul veziculelor (al basicutelor) variaza pana la cateva mii. Veziculele se usuca formandu-se in locul lor o coaja de culoare rosu-inchis sau maronie. Aceasta dispare dupa una-trei saptamani. In urma lor nu ramane nici un fel de cicatrice. Eruptia nu apare in acelasi timp, ceea ce face ca pielea sa fie acoperita si de basicute si de coji.

   La adulti, agentul patogen al varsatului de vant ia o alta forma si provoaca eczema herpetica (Herpes Zoster). Virusul afecteaza nodurile nervoase – ganglionii, iar eruptia se dispune sub forma unei centuri pe piept si pe regiunea lombara. Pe langa inconfortul exterior, peste care se poate trece acoperindu-va cu hainele, Herpes Zoster se manifesta prin dureri in locul eruptiei, dureri care se pastreaza destul de mult timp – luni, adesea chiar ani, chiar daca manifestari exterioare ale eczemei nu mai exista. Intensitatea durerii este diferita: la unele persoane este abia perceptibila, la altele poate fi de nesuportat, arzatoare, crescand la cea mai mica atingere sau miscare; adesea durerea poate fi atit de puternica incat scade doar prin administrarea de calmante.
   Eruptia este formata din aceleasi basicute pline de un lichid incolor. Numar lor este diferit, adesea ele se unesc formand o pelicula continua si ocupand o suprafata destul de mare. Adultul se poate infecta cu eczema herpetica de la un copil cu varsat de vant. Si invers, de la o eruptie herpetica a unui adult, copilul poate dezvolta varsatul de vant.
   Trebuie sa tineti cont de faptul ca, din momentul aparitiei basicutelor si al formarii cojilor, bolnavii nu mai sunt contagiosi.

   Agresiunea herpesului poate sa nu se manifeste prin basicute in locurile tipice.Acest lucru ingreuneaza diagnosticul si, in acelasi timp, tratamentul. 
   Herpesul este o cauza a sindromului oboselii cronice. Boala incepe prin cresterea temperaturii, prin transpiratia nocturna, poate fi insotita de guturai si de tuse, ganglionii limfatici se umfla nesemnificativ – in manifestarea acestei afectiuni nu exista nimic specific.
   Mai departe apar tulburari in plan psihic – bolnavii sint deprimati, simt o istovire permanenta, obosesc foarte repede si dorm prost. Slabiciunea creste in intensitate, persoana respectiva deja nu isi mai poate indeplini atributiunile obisnuite, nici ea nemaiintelegind de ce. Sindromul oboselii cronice este o afectiune care duce la pierderea capacitatii de munca.

   Virusul herpesului il insoteste pe om toata viata.Prima infectare are loc in copilarie si evolueaza de obicei asimptomatic, sub forma febrei, a refuzului hranei, a unei conjunctivite, a unor eruptii pe gingii, limba sau cerul gurii, pe fata. In cel de-al treilea an de viata, mai mult de 85 la suta dintre copii au fost deja infectati cu aceasta boala.  Scopul principal al profilaxiei este nu atat a te apara de patrunderea virusului in organism, cat a incerca sa nu il trezesti din starea latenta.
   Virusul rezista zeci de ani la frig.Virusul herpesului iubeste frigul: la o temperatura de –20 pina la –70 de grade Celsius, el rezista si zeci de ani, in schimb la o temperatura de 50-52 de grade Celsius el moare in 30 de minute. Virusul nu suporta razele ultraviolete, este sensibil la alcoolul etilic si la dizolvantii organici. Este insa insensibil la ultrasunete.

   Patrunzind de la suprafata pielii in profunzimea organismului, virusul se ascunde in celulele omului, AND-ul virusat intra in nucleul celular, devenind in acest fel inaccesibil pentru alti factori de aparare a organismului. In nucleul celulelor, virusul se inmulteste. Ascunzandu-se in celulele nervoase, virusii herpesului intra intr-o stare latenta, care se poate prelungi pana la sfirsitul vietii omului. Virusii se pot insa trezi in orice moment pentru o noua agresiune.Virusul poate fi secretat nu numai de veziculele de pe piele, ci si de sange si de lichidul cefalorahidian.

   Distrugerea virusului cu ajutorul medicamentelor este asemanatoare unui joc de-a v-ati ascunselea. Virusul in stare latenta nu poate fi distrus pe cale medicamentoasa.

   Vitamina B creste capacitatea de aparare in fata bolii.

   Activizarea virusului herpesului are loc la persoanele cu o imunitate scazuta, de aceea sunt recomandate toate mijloacele care cresc capacitatea de aparare a organismului. In aceasta categorie intra vitaminele din grupa B (cate 1 mililitru intramuscular pe zi, 10-15 zile), aloele (cate un mililitru subcutanat, 10-30 de injectii), mijloace de origine vegetala: iarba siberiana, ginseng, coada-soricelului.

   Cauze:
   - stresul excesiv,
   - sistemul imunitar slabit, fie din cauza bolilor sau a medicamentelor folosite in afectiunile autoimune,
   - schimbarile hormonale din timpul sarcinii,
   - variatii hormonale, la femei, din cauza ciclului menstrual,
   - oboseala care ajunge la extenuare,
   - expunerea prelungita, fara protectie, la soare,
   - alergiile alimentare,
   - raceala sau gripa,
   - solutii folosite in tratamentul dentar.

   Adesea, pentru tratarea herpesului va puteti limita la mijloace dintre cele mai simple. Astfel, in cazul herpesului care va apare pe buze pe parcursul primelor 12 ore, pe locul afectat se pune un cub de gheata care se tine cate 5 minute pe ora. 

   Ceaiul de roinita : 2 lingurite la o cana de apa oparita. Se pun comprese pe locurile atinse de mai multe ori pe zi.

   Alifia de roinita: se prepara la fel ca alifia de calendula: doi pumni de planta proaspata se inabusa in osanza curata de porc, se lasa sa se raceasca, apoi se incalzeste la aburi ai se strecoara, se ung locurile bolnave de mai multe ori pe zi.   Roinita intarzie recidivarea herpesului in proportie de 70% .

   Tinctura de propolis : este un preparat apicol, se gaseste de vanzare la albinarii din piete si la magazinele de specialitate, comprese sau tamponari de mai multe ori pe zi.  Sau unguent cu propolis care are acelasi efect, ungeti zona afectata de mai multe ori pe zi. 

   Se beau zilnic 2-3 cani cu infuzie de "trei frati patati".

   Se taie o capsula de vitamina E sau de vitamina A si se unge herpesul cu uleiul din interior.

   Se pun comprese cu infuzie din frunze de fragi.

   Se zdrobesc cateva flori proaspete de galbenele, se inmoaie un tampon in sucul obtinut si se tamponeaza herpesul.Sau se poate aplica, cu un tampon de vata, pe zona, tinctura diluata de galbenele sau ceai de galbenele racit.

   Se pun comprese cu suc proaspat de portocale si mere.

   Pe eruptie se aplica un tampon de vata inmuiat intr-o solutie cu 10 la suta nitrat de argint sau 0,025 la suta sulfat de zinc – de maximum cinci ori in 24 de ore. 

   In cazul eczemei herpetice sunt recomandate compresele cu apa rece, eficiente sunt si preparatele pe baza de menthol. Intern se iau aspirina si paracetamol. 

   Ar fi de dorit ca în afara tratamentului, sa urmariti ce alimente anume produc izbucnirea herpesului. Eliminati-le din alimentatie şi instituiti o dieta cat mai bogata in enzime si in lichide. Se recomanda comprese, badijonari, apiterapie.

   Ca si tratament medicamentos, pot fi folositi si plasturi anti-herpes, care se gasesc in farmacii sau:  

   Lizina, pentru tratarea herpesul simplex. Aceasta este un aminoacid care nu poate fi sintetizat de catre corpul uman, dar este deosebit de important pentru colagen si elastina care mentin supletea pielii. Cercetarile recente arata ca herpesul simplex care apare in zona gurii, poate fi tratat cu lizina. De asemenea, puteti sa introduceti in meniul dv., quinoa care face parte din familia cerealelor si este foarte bogats in lizina.

   Aciclovir, comprimate sau unguent.Acesta este un agent antiviral deosebit de activ fata de virusurile herpes simplex de tip I si II si varicella zoster. Odata intrat in celula infectata de virus, aciclovir se transforma in produsul activ aciclovir-trifosfat. Acesta actioneaza ca inhibitor al sintezei ADN-ului viral (impiedicand replicarea virusului), fara sa influenteze procesele celulelor normale.

   Bolnavilor cu herpes genital le sunt recomandate baile caldute cu sare de bucatarie, aspirina si paracetamolul. Daca urinarea este insotita de dureri, este indicat a face acest lucru in apa, intr-o baie de sezut. Lenjeria trebuie sa fie din bumbac si cat mai larga, iar contactele sexuale trebuiesc evitate.

   In timpul varsatului de vant, trebuie consumate foarte multe lichide, iar mancarea trebuie sa fie usoara. Regulile de igiena personala sunt foarte stricte: bai zilnice cu antiseptice usoare sau cu bicarbonat de sodiu (o jumatate de pahar la baie). Dupa baie pielea trebuie lasata sa se usuce si in nici un caz nu trebuie stearsa cu prosopul.
   Lenjeria de pat trebuie schimbata zilnic. Unghiile copilului trebuie sa fie curate si taiate scurt, micutilor li se pun chiar niste manusi speciale pentru a-i impiedica sa se scarpine.

Afectiuni frecvente ale cavitatii bucale la copii

   Ulceratiile cavitatii bucale afecteaza 20 % din populatia infantila. Ele sunt dureroase si se manifesta sub forma uneia sau a mai multor leziuni de cativa milimetri. Ele pot sa apara oriunde in cavitatea bucala si se vindeca de obicei in decurs de doua pana la patru saptamani.

 

  Tratament pentru ulceratiile cavitatii bucale: 

   In general, ulceratiile cavitatii bucale se vindeca de la sine in decurs de doua pana la patru saptamani. Nu exista remedii pentru a le trata, insa exista diferite metode de a reduce durerea, cum ar fi:
  - reducerea consumului de suc de portocale sau a altor tipuri de citrice în aceasta perioada,
  - consumarea de mancaruri mai putin sarate,
  - aplicarea de analgezice locale in locurile afectate, mai ales inainte de masa.
 
   In cazul in care ulceratiile cavitatii bucale sunt insotite de febra, copilul dv. poate manifesta o infectie virala, de tip herpes simplex. Acest tip de infectie este des intalnita la sugari si copiii mici.

  Cand pot sa apara herpesurile:
  Herpesurile pot sa apara dupa ce o persoana purtatoare a virusului a sarutat un copil.
  Copiii pot manifesta o infectie in jurul nasului si a gurii, daca au fost expusi la virusul herpes simplex.

  Semnele si simptomele includ:
  - eruptie sub forma de vezicule mici localizate fie in jurul gurii sau pe gingii,
  - dupa ce veziculele se sparg, apar ulceratii de culoare galbuie, inconjurate de o margine rosie,
  - gingiile umflate si inrosite sangereaza la pipait,
  - copilul manifesta febra, indispozitie si irascibilitate.

  In timp, aparitiile herpesurilor devin mai putin periculoase.
  De obicei, prima aparitie a herpesului declanseaza imunitate. Orice leziune ulterioara tinde sa devina doar o ulceratie izolata.

  Tratamentul herpesului presupune o alimentatie sanatoasa.
 
   Pentru a trata simptomele herpesului si a diminua durerea, regimul alimentar trebuie sa includa:
  - consumul de lichide corespunzatoare,
  - alimente usoare precum iaurtul si cremele din oua si lapte,
  - alimente nesarate, necondimentate si cu grad de aciditate redus.
 
  Folositi creme antivirale pentru a preveni reaparitia herpesurilor.

  Lumina soarelui, stresul, caldura, febra sau traumele pot declansa herpesurile. Daca in zona afectata simtiti mancarimi, zvacnituri sau arsuri, inainte de eruptia leziunii, puteti folosi alifii cu efect analgezic pentru a preveni reaparitia acestora.

  Aftele sunt fenomene comune la bebelusi si copii mici.
  Aftele sunt infectii fungice care afecteaza straturile superficiale ale mucoasei bucale. 

  Simptomele includ:
  - pete albe, laptoase ce apar in cavitatea bucala,
  - o eruptie simultana de afte (dar nu in toate cazurile),
  - febra si iritare gastrointestinala (sunt cazuri rare care indica o infectie generalizata).
 
  Aftele sunt tratate cu agenti antifungici, care sunt aplicati direct pe zonele afectate.

   Alte leziuni ale cavitatii bucale pe care copilul dv. le poate manifesta, sunt: 

  Abcesul dentar: este cauzat de infectarea radacinii dintelui, care se manifesta ca o umflatura pe gingie. Daca se apasa pe portiunea de gingie afectata, poate iesi puroi. Este important ca în acest caz sa se consulte medicul.
 
  Pojarul se manifesta la inceput ca niste pete albe, ce au aspectul granulelor de sare, inconjurate de o zona inflamata. Acestea se manifesta dupa doua-trei zile de la aparitia eczemelor de pojar pe corp.
 
  Urticaria se manifesta prin eruptii veziculare de jur imprejurul cavitatii bucale, pe maini si picioare, durere in gat sau in gura si febra mica. Aceste simptome se vindeca spontan.
 
  Chisturile eruptive sunt chisturi de culoare vinetie, acoperite de o crusta, care apar pe locul viitorului dinte. De obicei tratamentul nu este necesar, deoarece chisturile se sparg o data cu aparitia dintelui.
 
  Sensibilitatea zonala a limbii se manifesta prin pete uniforme de culoare roz pana la rosu, ce apar pe limba. Aceasta afectiune nu este periculoasa si de obicei tratamentul nu este necesar. Evitati sa-i dati copilului dv. alimente condimentate sau cu grad crescut de aciditate, deoarece limba poate fi sensibila.

 

  De retinut:

  - Ulceratiile cavitatii bucale si aftele apar adesea la sugari si copii mici.
  - In cele mai multe leziuni ale cavitatii bucale, este bine pentru copilul dv. sa nu consume alimente sarate, condimentate si cu un grad ridicat de aciditate.
  - Pojarul poate provoca nu numai eczeme la nivelul pielii, dar si leziuni ale cavitatii bucale.

Ce mai gatim?

   Va propunem in postarea de astazi trei retete, care se pot prepara repede si cu care sa ii delectati pe cei dragi.O reteta de supa delicioasa si santoasa, o idee pentru prepararea carnii de pui si o reteta care sa ne aduca aminte de copilarie, numai buna pentru toamna care se apropie.

                                                  Supa de chimen

   - trei l apa,
   - un morcov, 
   - un patrunjel radacina,
   - un ardei gras,
   - o ceapa,
   - o lingura chimen,
   - o lingura unt sau ulei,
   - o lingura faina,
   - 250 g aluat congelat,
   - sare.

   Se lasa aluatul congelat sa se dezghete la temperatura camerei, se desface din folia de plastic si cu ajutorul unei forme mici de fursecuri, se taie din el, crutoane.Acestea se pun in tava neunsa si se da la cuptor pentru 10-12 minute.Se curata si se spala zarzavatul, se taie marunt si se pune la fiert impreuna cu chimenul si apa.Se incinge untul intr-o tigaie, se adauga faina, se caleste usor si se stinge cu o cana din zeama in care fierb zarzavaturile.Acest sos de faina se adauga peste supa si se ia de pe foc.  Apoi se scot crutoanele din cuptor si se aduc la masa separat.Fiecare isi poate adauga in supa cate crutoane doreste.

                                                Pulpe de pui cu ananas

   - doua pulpe de pui,
   - o ceasca orez,
   - o ceapa,
   - doi morcovi,
   - un pastarnac,
   - doua linguri miere,
   - un compot de ananas,
   - 150 ml vin alb,
   - doua linguri otet,
   - o lingurita pasta de rosii,
   - sare, piper,
   - patru linguri margarina.

   Se curata cepa, morcovii si pastarnacul.Se pun la fiert pentru 30 de minute.Se curata orezul, se spala si se caleste un minut intr-o tigaie incinsa cu o lingura de margarina.Se adauga din supa de legume si se lasa la foc mic 15-20 de minute.Se scoate ananasul din compot si se lasa la scurs.Se pastreaza patru felii intregi, iar restul se taie cubulete, care se calesc intr-o tigaie incinsa cu margarina.Se rastoarna peste orez, se amesteca si se lasa la o parte.In margarina ramasa se prajesc pulpele de pui, apoi se pun intr-un vas uns cu margarina.Se adauga un sos din vin indoit cu putina supa de legume amestecata cu miere, pasta de rosii, otet, sare si piper.Se pune pe foc mic si dupa 10 minute se adauga orezul si ananasul, apoi se opreste focul.Se pun pe farfurii pulpele, garnitura de orez cu ananas si se poate orna cu felii de ananas.

                                                        Galuste cu prune

   - 1/2 kg cartofi,
   - 150 g faina, (6 linguri),
   - 750 g prune,
   - doua linguri zahar tos,
   - 300 g pesmet,
   - sase linguri zahar pudra,
   - doua plicuri zahar vanilat,
   - patru linguri ulei,
   - un ou,
   - sare.

   Se fierb cartofii intregi, se scurg de apa si se lasa la racit.Apoi se curata de coaja si se dau pe razatoarea mare sau prin masina de tocat carne.Se adauga faina, sare, oul si se framanta compozitia.Se lasa aluatul la rece pentru 15 minute, timp in care se scot samburii prunelor si se lasa sa se scurga de zeama.Se umplu prunele cu zahar, apoi se strang cele doua jumatati.Din aluat se intinde o foaie, se taie patratele, se aseaza prunele in aluat, formandu-se galuste.Acestea se pun la fiert in apa clocotita cu sare.Cand se ridica la suprafata apei, inseamna ca sunt fierte.Se scot din apa, se lasa la scurs si se tavalesc prin pesmet rumenit in ulei.Se presara peste ele zahar pudra si zahar vanilat.Daca se doreste, se pot pune si intr-o tava la cuptor pentru 10-15 minute.

Cartoful

   Cartoful este o planta erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si tulpini subterane terminate cu tuberculi de forma rotunda, ovala sau alungita. Planta este cultivata pentru acesti tuberculi care sunt comestibili, bogati in amidon, motiv pentru care sunt folositi in alimentatie, dar si ca furaj.

    Cartofii cu coloratie verde sunt extrem de toxici, continand glico-alcaloizi, dintre care cel mai cunoscut este solanina. Ei produc deranjamente intestinale, voma, dureri abdominale si de cap, probleme circulatorii sau respiratorii.

   Cartoful se consuma prajit, copt sau fiert, ca atare, ori in diferite feluri de mancare, ciorbe, supe, tocanite, salate, pe perioada posturilor fiind un aliment de baza. S-a spus adesea cum ca ar ingrasa. Ca orice aliment, consumat in exces, si cartoful ingrasa, ba chiar poate sa faca si rau.

   Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Muntilor Anzi. In perioada precolumbiana, in zonele aflate azi in Chile, Peru, Ecuador si Columbia, se cultivau circa 200 de specii de cartof. Dupa orez, grau si porumb, cartofii reprezinta a patra sursa de energie alimentara.Cartofii sunt cultivati in peste 120 de tari si sunt consumati zilnic de peste un miliard de oameni.
Compozitie chimica: apa, hidrati de carbon, protide, lipide, saruri minerale de sodiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, mangan, cupru, sulf.
   Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, E, K, acid pantotenic, acid folic, solamina.

   Acţiune farmacologica: aliment util diabeticilor, obezilor, inlesneste functiile intestinale, antiulceros, cicatrizant, emolient, calmant si cicatrizant al mucoasei digestive, antispasmodic.
   Contine o enzima (oxidaza) cu actiune benefica asupra mucoasei gastrice.
   Este un aliment hranitor si usor digerabil.

   Se foloseste la urmatoarele afectiuni: abcese, acidoza, afectiuni digestive si ale ficatului, arsuri, artritism, blocaj urinar, constipatie, crampe, crapaturi ale pielii, demineralizare, dezechilibre ale nutritiei, diabet, dispepsii, dureri migrenoase, edem in insuficienta renala, erizipel, eruptii ale pielii, flegmoane, furuncule, gastrita, glicozurie, hemoroizi, hepatism, insomnie, intestine lezate, litiaza in special renala, nevralgii, obezitate, panaritiu, plagi atone, reumatism, sciatica, scorbut,  tuse nervoasa, ulcer gastric si duodenal, ulcere varicoase.
 
   Cartoful, unul din alimentele de baza, cultivat in lumea intreaga, este apreciat nu numai pentru calitatile sale nutritive, ci si pentru proprietatile terapeutice.

   Tinctura de cartof: se rade cartoful crud si se pune intr-un borcan cu capac.Se pune apoi alcool de 70% cat sa treaca cu un deget peste pasta aceasta.
   Se tine timp de 15 zile agitand des, la temperatura camerei. Se filtreaza apoi bine si se poate folosi. 

   Medicii recomanda sucul de cartofi in durerile de stomac, ulcer, arsuri. Se spala cartofii bine, se curata de coaja si iar se spala, se usuca intr-un prosop de bucatarie, se taie in cuburi, ca pentru ciorba, si apoi se dau prin storcatorul de fructe.Se beau cate trei pahare de suc pe zi, cu o ora inainte de fiecare masa. Pentru un pahar de suc trebuie folositi trei - patru cartofi sanatosi, de marime potrivita. Avetii grija, sucul de cartofi se bea imediat dupa preparare. Nu se lasa nimic pentru mai tarziu, nici chiar pastrat la frigider.
 
    Daca va doare capul taiati un cartof rondele subtiri, puneti-le pe o fasie de panza sau tifon, aplicati-o pe frunte, pentru 15 - 20 de minute, si legati-o la ceafa. E bine ca in aceasta perioada sa stati intinsa pe pat, in liniste perfecta. Daca reusiti sa adormiti, cu atat mai bine.

   Contra parazitilor intestinali: se va manca seara timp de 3 zile consecutiv exclusiv salata de cartofi amestecata cu 60 g de ulei de nuca.

   Decoctul de coji de cartofi: inainte de a fi decojiti, cartofii se spala foarte bine sub jet de apa calduta, indepartand cu o perie tot pamantul si toate impuritatile. Coaja obtinuta prin desprindere cu cutitul, de la 3 cartofi de marime medie, se lasa apoi sa fiarba vreme de 5-10 minute, intr-o cana de apa, apoi se lasa sa se raceasa si se filtreaza. Preparatul rezultat se consuma pe stomacul gol, 2-3 cani pe zi, avand efecte antireumatice, antitumorale, antiinflamatoare, remineralizante (contine magneziu, potasiu, fier). Cojile ramase dupa decoctie se aplica, sub forma de cataplasma calda, pe articulatiile afectate de reumatism, pe eczeme, pe ranile care se cicatrizeaza greu.

   Slabiciune corporala, convalescenta: cartofii fierti si copti, consumati cu ulei de masline sau cu smantana, sunt probabil cel mai simplu mod de a recapata kilogramele pierdute. Avand in compozitie numai hidrati de carbon si foarte putine proteine, ei sunt foarte usor de digerat si de asimilat de catre organism. Consumul vreme de doua-trei saptamani al acestor legume impreuna cu grasimi vegetale sau din lapte este cea mai simpla si sigura reteta de crestere in greutate, de recapatare a tonusului fizic.
 
   Daca ati racit si va doare in gat, dati un cartof de marime potrivita prin razatoarea mare, puneti-l pe o fasie de panza ori tifon si aplicati-l in jurul gatului, fara insa a-l stoarce de zeama.
   Acelasi lucru puteti sa-l faceti si daca tusiti si va doare in piept. Puneti cartoful ras pe o bucata de panza, stropiti-l cu putin otet cald indoit cu apa, indoiti bine panza, ca sa nu se imprastie rasatura, si aplicati-o pe piept macar pentru o jumatate de ora. E de preferat ca acest lucru sa se faca seara, inainte de culcare, si sa nu se mai iasa din casa pana a doua zi.

    Afte bucale: se clateste gura de trei ori pe zi, vreme de cate cinci minute, cu decoct de coji de cartofi. Acest tratament are efecte antiinflamatoare si antiinfectioase, previne extinderea si agravarea aftelor. Tratamentul extern este foarte bine completat de administrarea unui pahar de suc de cartofi pe zi, pentru aportul de vitamina C si de vitamine din complexul B. Este un bun adjuvant si contra paradontozei si a problemelor gingivale, in general.

   Cartoful ras poate fi folosit în cataplasme crud sau fiert, pentru arsuri, degeraturi, crapaturi, edeme ale pleoapelor, plagi atone.

   Scorbut: se face o cura de 20-30 de zile, timp in care se administreaza cate 500 de ml (doua cani) de suc proaspat de cartofi pe zi. O jumatate de litru de suc contine mai multa vitamina C decat necesarul pentru o zi intreaga la un adult, dar acest exces este ne-daunator, deoarece vitaminele administrate in stare naturala pot fi "filtrate" de metabolismul organismului, care isi va lua doar atat cat are nevoie.

   Indigestie: cartofii fierti in coaja, preparati sub forma de piure sau consumati ca atare, sunt printre cele mai digeste alimente din lume. Persoanelor care se confrunta cu indigestii frecvente le este recomandat un semi-repaus alimentar de 24-72 de ore, timp in care se consuma doar cartofi fierti, apoi introducandu-se, foarte gradat, si alte feluri de mancare. Este un tratament simplu si eficient. Atentie, insa, cartofii copti, prajiti sau fierti, consumati zilnic, in exces, pe perioade lungi de timp (de ordinul saptamanilor si al lunilor) pot produce hiperaciditate gastrica.

   Adjuvant in cistita: cartofii fierti si cei copti consumati zilnic ajuta la alcalinizarea urinei, ceea ce are ca efect colateral optimizarea actiunii antibioticelor naturale sau de sinteza cu care se trateaza cistita. Asadar, daca urmati un tratament antiinfectios contra acestei afectiuni, consumati zilnic cartofi pe parcursul terapiei. Studiile arata ca, intr-adevar, aceasta dieta alcalinizanta mareste semnificativ sansele de vindecare a infectiilor urinare.

 
   In caz ca aveti un furuncul care nu mai coace si durerea va chinuie si simtiti ca pielea din jur arde, taiati un cartof in rondele subtiri si aplicati doua, trei felii pe zona afectata. Schimbati la fiecare 10 - 15 minute, cand simtiti ca s-au infierbantat. Starea de bine nu va intarzia sa se arate si curand veti scapa de durerile chinuitoare.

   Adjuvant in cancerul de prostata si in cel uterin: se recomanda sucul de cartofi, din care se bea cate o jumatate de litru pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 4 saptamani de pauza. Sucul se va consuma cat mai proaspat si va fi facut de preferinta din cartofii cu coaja rosie sau galben intensa. Studii in curs de desfasurare iau in calcul si un efect antitumoral direct al unor substante din coaja cartofilor.

   Reumatism: se tine un tratament pe durata a doua luni, timp in care dimineata se bea cate o ceasca de decoct combinat de cartofi, iar cu o ora inainte de masa de pranz si de cina se consuma cate un pahar de suc de cartofi. Atat decoctul de coji de cartofi (bogat in minerale, in substante cu efect diuretic), cat si sucul de cartofi (bogat in vitamine, in substante cu efect antiinflamator) sunt utile in toate formele de reumatism, reducand inflamatia tesuturilor articulare, stopand procesele degenerative, favorizand redobandirea flexibilitatii articulatiilor.
 
   Constipatie cronica: se recomanda o cura de 1-3 zile, in care se consuma cartofi fierti si copti in coaja. Singurele adaosuri admise in regimul alimentar alaturi de cartofi sunt: salata verde, varza, tomatele, spanacul, castravetii, telina verde, salata de sfecla rosie, uleiul virgin de masline. In plus, in fiecare dimineata si seara, se consuma cate un pahar de suc proaspat de cartofi, pentru reglarea florei intestinale.    Pe timpul curei, se face si cat mai multa miscare, mai ales exercitii fizice pentru abdomen. Acest tratament simplu este foarte eficient, avand toate ingredientele pentru eliminarea acestei afectiuni, deoarece regleaza digestia si flora intestinala, aduce un aport masiv de fibre alimentare si stimuleaza peristaltismul intestinal.

   Imbatranire prematura: este prevenita de consumul sucului de cartofi, precum si al cartofilor copti, mancati cu tot cu coaja. S-a demonstrat ca pigmentii carotenoizi din miezul cartofilor, impreuna cu vitaminele si cu enzimele din coaja, previn procesele degenerative la nivel vascular, precum si la nivelul sistemului nervos. Ca atare, cartofii corect preparati si administrati previn Alzheimer-ul, accidentele vasculare, degenerescenta maculara, cataracta si alte afectiuni specifice varstei a treia.  Bastinasii din Anzi, unde consumul cartofilor este o traditie milenara, ajung adesea la varste venerabile (peste 90 de ani), mentinandu-si tineretea biologica pana tarziu, datorita acestei legume folosite corect.

   Se fierb 100g de cartofi, curatiti la 1 litru de apa, amestecand mereu pana se face o pasta care se intinde pe panza sau fasa si se aplica de 2 ori pe zi in cazurile de eczeme, bube dulci sau alte rani ale pielii. Inainte de aplicare este bine sa se spele zona cu ceaiuri din plante medicinale.

   Daca vreti o mancare usoara, hranitoare, dar si un medicament nepretuit, atunci curatati niste cartofi, spalati-i bine si puneti-i la fiert, taiati in doua sau in patru, in functie de marime, in apa cu sare, cat sa-i acopere.
   Cat fierb cartofii, cam 20 de minute, faceti un mujdei de usturoi, cu ulei de masline si niste zeama de lamaie. Adaugati in farfurie cartofii fierti si scursi de zeama si amestecati bine in asa fel incat fiecare felie de cartof sa treaca prin mujdei. Pofta buna!

   Calculi urinari: in fiecare dimineata, se consuma cate un litru de suc proaspat de cartofi, in doua reprize. Cura dureaza vreme de doua saptamani, iar in ultimele 3 zile de tratament se iau si diuretice puternice (tinctura de ienupar, infuzie combinata de soc, de cozi de cirese si de radacina de osul-iepurelui). Acest tratament are ca efect stoparea cresterii calculilor renali, care sunt formati din saruri ale acidului uric, eliminarea malului si al nisipului la rinichi. Este recomandat ca tratamentul, care are efecte foarte puternice, sa se faca sub indrumare medicala competenta.

   Boli cardiovasculare: de doua ori pe an se face cate o cura cu suc de cartofi, din care se consuma cate un pahar (200 ml) de doua-trei ori pe zi. Cura dureaza 45 de zile. Va aduce in organism un aport important de vitamina C, vitaminele B6, B1, B2, pigmenti cu efect antioxidant. Se recomanda, in mod special, pentru prevenirea puseurilor de hipertensiune arteriala, a arteritei obliterante, a cardiopatiei diabetice.  Contra tulburarilor de ritm cardiac se recomanda si consumul de 3-4 ori pe saptamana al cartofilor fierti in coaja, care datorita aportului lor de potasiu si de magneziu previn aritmia cardiaca si tahicardia.

   Insomnie: vitamina B6 continuta in mari cantitati in coaja cartofilor joaca un rol esential in sintetizarea unor neurotransmitatori care induc starea de relaxare si de somn. Mai mult, se pare ca miezul crud al cartofilor contine anumite substante cu efecte sedative si usor somnifere. Un pahar de suc de cartofi consumat seara, inainte de ora 20, ajuta la dobandirea unui somn mai bun si mai odihnitor. Insa, atentie, nu va asteptati ca acest efect sa apara dupa primele zile de administrare, studiile aratand ca aceste fine procese de reglaj sunt realizate gradat, in perioade de timp de ordinul saptamanilor sau chiar al lunilor.

   Tulburari de memorie, deficit de atentie: functionarea normala a creierului depinde de o serie de factori, intre care cei mai importanti sunt nivelul de zahar din sange, gradul de oxigenare, prezenta unor acizi grasi, cum ar fi omega 3, care mentin sanatatea vaselor sanguine. Cartofii fierti in coaja sau copti la cuptor (acestia din urma se consuma cu tot cu coaja) ajuta la mentinerea unui nivel normal al glucozei in sange, hranind constant sistemul nervos central, iar prin complexul de vitamine si de minerale pe care il contine ajuta la o mai buna oxigenare a creierului. In fine, consumul a doar 200 ml de suc de cartofi pe zi ajuta la reglarea metabolismului acizilor grasi in organism, stabilizeaza nivelul presiunii sanguine intracraniene, ajutand de asemenea la o mai buna functionare a creierului, tradusa printr-o mai buna memorie si o atentie sporita.

Cum masuram temperatura corporala

   Temperatura corporala se defineste ca fiind echilibrul intre procesele de termogeneza (producerea de caldura de catre organism) si termoliza (cedarea de catre organism, inspre mediul inconjurator a excesului de caldura).

   Temperatura rectala depaseste cu 0,5 grade C temperatura cutanata.Se va utiliza termometrul maximal, standardizat, care este gradat de la 34,4 la 42 grade C.Se recomanda utilizarea unui termometru electronic, cu capat cauciucat, moale, care sa suporte dezinfectia repetata cu substante chimice (de exemplu, clorhexidin 10%, cloramina 10%).

   Pentru sugar (0-1 an):
   Copilul se va culca in pat pe spate sau in bratele unui adult, peste genunchii acestuia (abdomenul copilului se aseaza peste genunchii persoanei adulte, picioarele copilului atarna, in unghi de 90 de grade.
   Se sterge varful moale al termometrului cu o compresa umeda sau cu o substanta grasa, in strat foarte subtire, pentru a permite introducerea in rect fara a produce disconfort copilului.
   Cu mana dreapta se tine termometrul, iar cu stanga se apuca usor picioarele copilului inspre glezne, indoindu-le din articulatia soldului.
   Printr-o miscare de rotatie, capatul moale al termometrului se va introduce in rect pe o distanta de circa 1-1,5 cm.
   Se mentine aceasta pozitie timp de un minut, pana cand termometrul va indica temperatura finala (de obicei la termometrele electronice se va auzi un sunet clar unic sau succesiv).La termometrele clasice cu mercur se va tine termometrul in rect pana cand se observa oprirea coloanei de mercur, aproximativ 2-3 minute, moment in care avem rezultatul final al temperaturii centrale.
   Dupa utilizare, termometrul se va dezinfecta cu o compresa imbibata in alcool sanitar.Se va pune termometrul in solutie de Clorhexidin sau Cloramina 10% timp de 10 minute, dupa care se sterge cu o compresa uscata si se va pastra in ambalajul sau initial.

   Pentru copilul mic (1-7 ani):
   Se respecta regulile de mai sus, poate fi pus fie pe abdomen, fie lateral.
   Atat la copilul mic, cat si la copilul mare exista posibilitatea de a utiliza patch-uri de unica utilizare care se lipesc pe tegumente si inregistreaza temperatura corporala, precum si termometrele auriculare care vor masura temperatura la nivelul conductului auditiv extern.Sunt usor de utilizat si sunt acceptate cu placere de catre copii, dar au dezavantajul ca dau valori doar orientative si pot prezenta abateri de la temperatura reala a copilului cu 1-2 grade.

   Pentru copil mare si adult:
   Temperatura se va masura axilar si sublingual (temperatura periferica).Valorile sunt mai putin exacte si sunt usor scazute cu circa 0,5 grade fata de temperatura centrala masurata intra-rectal (valorile normale sunt intre 36,1-37,2 grade C).
   Varful rezervorului termometrului sa va aseza in varful sau mijlocul axilei, iar bratul pacientului va fi plasat cat mai strans langa corp, pentru a forma o cavitate perfect inchisa.Termometrul clasic cu mercur va fi tinut la axila timp de 10 minute, iar cel electronic, cel putin 2-3 minute.

   Nu masurati temperatura dupa masa, imediat dupa trezire, dupa plans viguros, dupa baie, dupa efortul de defecatie.

   La copii sunt doi parametri relevanti - varsta copilului si gradul febrei (de exemplu la copiiii sub trei luni, febra ridicata, persistenta, este asociata cel mai frecvent cu infectii severe).

   Temperatura centrala - temperatura masurata intrarectal sau masurarea temperaturii urinei la emisie (a carei valoare este aproximativ apropiata de temperatura centrala) - 37,2 grade C+/-0,5.

   Temperatura periferica sau axilara - 36,1-37,2 grade C.

   Curba termica prezinta fiziologic un ritm circadian cu maximul intre orele 17:00-19:00 si un minim intre orele 1:00-3:00, in zori.

   Hipotermia - sub 33-32 grade C determina pierderea starii de constienta.

   Sub 25 de grade apare decesul.

   Febra = Hipertermia = Pirexia reprezinta cresterea temperaturii peste valorile fiziologice pentru varsta, sex si status hormonal.

  Subfebrilitatea apare cand temperaura este peste 37,5-37,8 grade C.

  Febra se defineste ca fiind temperatura centrala peste 38 grade C.

  Hiperpirexia apare in cazul in care temperatura este mai mare de 39 grade C.

  Scadrea febrei:

   Nu intrati in panica.Chiar daca sunteti speriati si va simtiti nesiguri pe dv, nu va manifestati teama si nesiguranta in fata copiilor.Copiii au nevoie sa se bazeze pe dv, sa vada in parinte o persoana puternica, sigura pe ea si nu o manifestare de panica adulta, fara control.

   Luati masuri corecte, rapide si eficiente, ordonate pentru a scadea temperatura corpului.
  Nu utilizati antibiotice fara aviz medical, intrucat nu au efect de scadere rapida a temperaturii.

  Aerisiti rapid camera copiilor, schimabti copiii de haine prea groase sau calduroase, administrati lichide caldute: ceai, apa plata, suc de fructe natural (daca nu exista si scaune moi) in cantitati mici si in mod repetat, constant la intervale de 5-10 minute, astfel incat sa preveniti pericolul de deshidratare a micutilor dv.

  Daca febra nu a cedat, interveniti cu antitermice; initial administrati paracetamol in doza de 40 mg/kg corp/zi (in 2 sau 3 prize zilnice).Daca febra persista peste 38 grade C, dupa administrarea paracetamolului, medicul poate prescrie metamisol - 50 mg/kg/zi (in 2 sau 3 prize zilnice).Atentie: dozele maxime recomandate nu trebuie depasite.

  Daca febra nu a scazut dupa 30 de minute, inveliti copilul in cearsaf ud, cu apa rece (nu utilizati otet din cauza pericolului de insuficienta renala si nici spirt sau alcool din cauza pericolului de coma alcoolica).Se inveleste copilul complet (inclusiv cap, piept si antebrate), ramane afara din cearsaf, doar fata.Schimbati cearsaful la 5 minute, de 3-4 ori la rand, pana cand temperatura a scazut sub 38 grade.

  Febra nu este reala in cateva cazuri:
  Pseudofebra - in prezenta unor simulanit (celebrul artificiu al prafului de creta la scolari), nevrotici.
  Febra falsa - apare la deshidratarea nou-nascutului in primele zile de viata  prin lipsa aportului lichidian corespunzator si supraincalzire.
  Hipertemia habituala - se  manifesta la persoane sanatoase, care au in mod cvasi-fiziologic temperatura cuprinsa intre 37,2 - 38 grade C, permanent sau intermitent (tulburari de termoreglare).
  Febra din a 2-a jumatatea a ciclului menstrual.
  La pacientii cu insuficienta cardiaca se pot inregistra cresteri de aproximativ 1 grad C.

  Cel mai frecvent febra reala este insotita de semne si simptome ca: neliniste psiho-motorie, agitatie, plans neexplicat, cefalee, somnolenta, dureri musculare, frisoane, transpiratii, tahicardie.