Destinderea psihomuzicală este un mijloc care favorizează relaxarea prin folosirea schimbărilor de tensiune deținute de muzică.Ea este compusă dintr-o serie de extracte de opere, care trec de la un tempo rapid la unul lent, unde solistul încearcă să-l învăluie pe bolnav, să-i ofere dispoziția care să-l facă să evadeze, să trăiască clipe de relaxare.
Există mai multe tipuri de intervenții, pe care meloterapeuții le utilizează în funcție de locul terapeutic.În ceea ce privește meloterapia receptivă, ședințele se pot practica individual.
Ședințele de asociere a trei opere au ca scop înlăturarea necomunicării și conștientizarea dificultăților afective traumatizante și orientarea spre evoluția lor.Meloterapeutul construiește un montaj cu trei fragmente muzicale care permit pacientului să resimtă o cale de comunicare.
În cazul asocierii a două opere există avantajul că pot facilita chiar de la bun început verbalizarea pacientului, fiind întrebuințată cu succes în cazul copiilor și al adolescenților.Rolul meloterapeutului este de a calcula folosirea a uneia, a două sau a trei asocieri, de a folosi piese integral sau parțial, în funcție de posibilitatea de ascultare a pacientului.
Ședința de meloterapie receptivă cu ajutorul unei singure piese este psihoterapeutică, mesajul compozitorului, diferitele gesturi ale interpretului putând interveni în receptarea pacientului.
Este vorba despre o continuitate muzicală, de o înșiruire de gânduri, de o expresie afectivă cauzată de ascultarea piesei.Prin raportare la pacient, meloterapeutul trebuie să simtă muzica ce îi permite primului să se regăsească.
Ciclul de meloterapie:
Dacă se practică în grup, derularea unui ciclu de meloterapie receptivă constă în: discuția și întâlnirea individuală meloterapeut-pacienți, participarea la trei ședințe, o nouă întâlnire individuală pacienți-meloterapeut, participarea la alte trei ședințe, sfârșitul ciclului, o nouă întâlnire individuală meloterapeut-pacienți.La această ultimă întâlnire, meloterapeutul decide dacă este nevoie sau nu de un nou ciclu.Ciclul meloterapiei receptive este, pe rând, un grup închis, dar și unul deschis permițând posibilitatea acceptării de noi pacienți.
Unealta terapeutică în meloterapia receptivă o reprezintă dispoziția pacienților, locul întâlnirii și al vorbelor.Dificultatea elaborării unui program muzicoterapeutic pentru meloterapeut constă în faptul că la fiecare ședința el poate întâlni sau primi noi pacienți, pentru că este un ciclu deschis.Construcția muzicală a unei ședințe trebuie să aibă efecte asupra a patru sau cinci persoane mai vechi în grup, ceilalți membri integrându-se sau nu pe parcursul ședințelor.
Meloterapia activă:
Ședințele de meloterapie activă au aceeași funcționare cu meloterapia receptivă.În ședințele de grup ale meloterapiei active, întâlnirea pacienților din dorința de a cânta și de a-și pune la comun ideile fac din aceasta un mijloc privilegiat de comunicare și de exprimare.Într-o execuție terapeutică, pacienții trec prin toate fenomele specifice unui grup: lider, colider, care poate vorbi sau cânta, monopolul expresiei, inhibiția etc.
Pași de exprimare:
Ascultarea, motivarea, fixarea și dezvoltarea fiecăruia permit găsirea unui loc, a propriului loc în recunoașterea sunetului, care este diferit pentru fiecare pacient în parte.
Dialogul prin sunete, adică fiecare pacient își alege un partener cu care face un schimb de pasaje melodice și ritmice, stabilind astfel începutul unei comunicări sonore.
Comunicarea în grup, în care fiecare face ce vrea, când vrea, fără vreo restricție dinainte stabilită.
Cel de-al patrulea pas constă în răspunsul benevol al fiecărui pacient la întrebarea meloterapeutului despre cum a simțit acea melodie sau acel fragment melodic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu