Shiatsu este o terapie care alungă oboseala și care redă echilibrul energetic natural.Aceasta a fost creată de asiatici, însă europenii au acceptat-o în timp.Shiatsu este o terapie naturala japoneza bazata in special pe presopunctura.Presopunctura, ca și numeroasele arte marțiale, este de origine chineză.Ea a fost importată și adaptată de japonezi în urmă cu câteva secole.În contact cu Japonia, tehnica va cunoaște numeroase evoluții și se clasifică în numeroase școli.
Shiatsu este o tehnică de tratament manual efectuat prin masajul japonez inspirat de tehnica chineză.Printr-o serie de presiuni, de oscilații și de mobilizări, practicantul reechilibrează circulația energetică a corpului prin intermediul sistemului nervos autonom.Tehnica se bazează pe presiuni încete și perseverente, realizate cu ajutorul greutății corpului și contacte mai ușoare pentru a testa fluxul de energie, circulația sângelui, flexibilitatea articulațiilor și atitudinile inconștiente.Presiunile și contactele sunt făcute cu ajutorul mâinilor, degetelor, antebrațelor, genunchilor și picioarelor, pacientul fiind așezat în diferite poziții.Tratamentul se concentrează adesea asupra traiectoriilor meridianelor care traversează corpul uman, aceleași ca și la acupunctură, dar și asupra anumitor puncte din aceste traiectorii, adică punctele de acupunctură.
Shiatsu este astăzi parte integrantă a culturii japoneze.Trebuie știut că, la fel ca și anumite terapii și arte marțiale orientale, practica shiatsu se scindează în anumite școli și stiluri.Anumiți practicanți integrează în shiatsu și terapii mecanice occidentale, pe când alții rămân legați de ideea curentelor energetice și percepției de atingere.Alte tehnici de masaj întâlnite în diferite țări din sud-estul asiatic sunt bazate în mare parte pe presopunctură, după exemplul masajului thailandez tradițional.Recunoscută astăzi în Japonia ca o metodă de terapie, la fel cum ar putea fi chineziterapia (terapie prin diverse activități ce presupun mișcare) în Franța, shiatsu este deja implantat solid în categoria terapiilor din Statele Unite (mai ales pe Coasta de Vest, la New York și în alte mari orașe).Acceptarea sa în Europa este mai lentă, dar se realizează cu o anumită regularitate, mai ales în Marea Britanie și Suedia.
Cele patru caracteristici ale shiatsu sunt:
Concentrarea și respirația: înainte de a începe practicarea shiatsu, practicantul trebuie să se concentreze două sau trei minute pentru a se relaxa și a-și regla respirația.Presiunile trebuie să fie exersate în timpul respirației.
Ținuta vestimentară: pacientul trebuie să fie îmbrăcat într-o ținută lejeră și confortabilă (colanți, pantaloni de chimonou sau trening din bumbac și tricou).Practica shiatsu se poate face și direct pe piele.
Poziția corpului în raport cu hara (abdomenul): în timpul unei ședințe de shiatsu, poziția corpului este foarte importantă.Presiunile se fac prin balansarea greutății corpului, ele nu trebuie practicate în mod obligatoriu.Corpul shiatsushi-ului (practicantului) trebuie să se afle în echilibru cu hara sa și brațele trebuie să fie întinse, fără a fi însă contractate.
Gradul de presiune: trebuie ca terapia shiatsu să nu fie înțeleasă ca o tortură.Presiuni prea puternice îi provoacă pacientului o stare de tensiune nervoasă inutilă și, în caz de durere, nu fac decât să amplifice inflamația.Pacientul trebuie să resimtă presiuni, dar în nici un caz durere.
În shiatsu se aplică presiuni ale degetelor, mai ales cele mari, pe diferite puncte de acupunctură, numite tsubo, situate de-a lungul meridianelor care traversează corpul uman.Shi înseamnă deget, iar atsu se traduce prin presiune.Shiatsu este un masaj care se efectuează la sol, cu ajutorul degetelor mari, al palmelor mâinilor, cu sprijiniri pe coate sau cu simple rotații ale membrelor.Presiunile sunt făcute, după urmele meridianelor, pe zone sau traiectorii specifice.Aceste presiuni stimulează puterile naturale de recuperare a corpului.Ele elimină oboseala și permit organismului să păstreze sau să regăsească echilibrul energetic natural.În corpul uman se întâlnesc 354 de puncte tsubo principale.Atunci când energia circulă prost, ele devin sensibile, iar shiatsu acționează asupra acestor puncte.El contribuie la menținerea flexibilității țesuturilor musculare, facilitează funcționarea armonioasă a sistemului nervos și stimulează circulația sângelui și a energiei, denumită KI.
Shiatsu conduce la:
o stare de liniște și o senzație plăcută în general,
un sentiment de bună dispoziție și de armonie,
o mai mare aptitudine emoțională,
o respirație mai amplă și mai profundă,
un somn mai profund și recuperator,
o energie mai bogată.
Shiatsu:
Contribuie de asemenea la diminuarea insomniei, stresului, oboselii.
Ameliorează problemele digestive.
Înlătură durerile psihice.
Meridianele:
Sistemul circulator de energie (Ki în japoneză) din corp se numește Keiraku, a cărui traducere este meridian.Rețeaua aceasta acoperă tot corpul, din cap până în picioare, vertical și orizontal.Contra sistemelor nervos și circulator, sistemul circulator de energie este invizibil, dar poate fi perceput de simțurile noastre de atingere.Este considerat un fenomen funcțional care nu există decât în corpurile vii.Energia se răspândește în toate părțile corpului pe calea meridianelor și desăvârșește toate fenomenele vieții.Atunci când circulația sa este împiedicată, funcționarea organelor asociate este perturbată și în final apar simptomele.De aceea, tehnica shiatsu se bazează pe eliberarea circulației energiei în meridiane, permițând organismului să-și regăsească echilibrul.Meridianele principale sunt în numar de 12 și corespund Yingului și Yangului.Prin meridiane, energia străbate în mod continuu întregul corp pentru a-l alimenta.Corpul unitar este alcătuit din meridiane, care se întâlnesc la nivelul feței, al picioarelor, al mâinilor, al abdomenului.Funcția fiecărui meridian crește la anumite ore.
Primele informații despre durerile de cap și cauzele acestora le veți găsi în această postare.
Examenele fizice și neurologice:
După completarea unui istoric al migrenelor, medicul îți va efectua un examen fizic complet și o examinare neurologică.Acesta va căuta semne și simptome ale unei boli ce poate cauza durerile de cap, precum:
febră sau anomalii de respirație, puls sau tensiune,
infecții,
grețuri, vărsături,
modificări de personalitate, tulburări de comportament,
pierderi de cunoștință,
confuzie mentală,
apoplexie,
oboseală excesivă,
tensiune mare,
slăbiciune musculară, pareze sau furnicături,
dificultăți de vorbire,
probleme de echilibru,
amețeli,
modificări vizuale (pete, imagini duble, spoturi).
Testele neurologice vor fi concentrate pentru descoperirea unei eventuale îmbolnăviri a nervilor sau creierului ce pot de multe ori să genereze dureri de cap, cum ar fi: epilepsia sau scleroza în plăci.Unele dintre teste pot să caute o anormalitate fizică sau structurală a creierului, cauzatoare a migrenelor:
tumoare,
un abces (infecție) cerebral,
hemoragie cerebrală,
meningită virală sau bacteriană,
pseudotumori cerebrale (creșterea tensiunii intracraniene),
alte tipuri de infecții cerebrale, cum ar fi boala lui Lyme,
encefalită,
cheaguri de sânge,
blocaje ale sinusurilor sau o boală a acestora,
traumatism cerebral,
anomalii ale vaselor de sânge,
anevrism cerebral.
Testul de diagnosticare:
Testele suplimentare ce pot fi necesare pentru diagnosticarea durerilor de cap sunt cuprinse mai jos.Rețineți însă că aceste teste nu sunt necesare pentru diagnosticarea migrenelor obișnuite, cheagurilor sau tensiunii craniene:
Analiza sângelui și a urinei: aceste analize pot determina numeroase condiții medicale, inclusiv diabetul sau probleme ale tiroidei ce pot genera dureri de cap.
Tomografie computerizată: acesta este un test cu raze X și computer și este utilizat pentru a produce o imagine într-o secțiune a corpului.Poate fi recomandată, în cazul în care suferiți de dureri zilnice sau aproape zilnice de cap, pentru a determina cauze ascunse ale acestei suferințe.
RMN: acest test produce o imagine foarte clară a creierului fără utilizarea razelor X.Sunt utilizați magneți, unde radio și computerul.Această analiză este recomandată doar în cazul durerilor foarte frecvente (zilnice sau aproape zilnice) și dacă tomografia computerizată nu a putut da un diagnostic clar.
Radiografia sinusurilor: poate furniza mai multe detalii și este recomandată în cazul în care medicul tău bănuiește afecțiuni ale sinusurilor.
Electroencefalograma: nu este un test standard pentru durerile de cap, dar poate fi recomandată în cazul în care apar și atacuri de apoplexie.
Examenul oftalmologic: un test pentru evaluarea tensiunii intraoculare care poate fi efectuat pentru detectarea unui eventual glaucom sau a presiunii asupra nervului optic, ce ar putea cauza dureri de cap.
Para este un fruct dulce înrudit cu mărul.Are mărimea aproximativ egală cu a mărului, și tot ca acesta prezintă câteva semințe în mijloc.
Coaja variază ca și culoare între galben, verde, arămiu, roșu și oricare combinație a acestor.
Miezul are o culoare deschisă, fiind zemos, dulce și este, de obicei, moale.
În mod normal, perele au forma unui clopoțel, dar există si varietăți care sunt rotunde precum merele.
Para este originară din China, foarte cunoscută din Evul Mediu în Europa.
80% din conținutul perelor este apă, ceea ce le face ușor de digerat și ușor de acceptat de către copii.Pentru că para este cel mai puțin acid fruct, se recomandă a se oferi ca prim aliment solid, chiar și copiilor care suferă de reflux.
Compoziţie chimică; apă, zahăr mai ales sub formă de levuloză, alţi hidraţi de carbon, acizi, albumine, celuloză, cenuşi, pectină, tanin, grăsimi, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, PP, fosfor, sodiu, calciu, magneziu, sulf, potasiu, clor, zinc, cupru, fier, mangan, iod, arsen.
Pe lângă fibrele conținute, care ajută digestia, perele sunt sănătoase și datorită conținutului de potasiu, vitamina C, vitamina K și cupru. Perele nu conțin sodiu și nici colesterol.
Acţiune farmaceutică: diuretic, urocolitic, antiputrid, depurativ, laxativ, astringent, nutritiv, stomahic, sedativ nervos.
Perele au un indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că digestia lor se face într-o perioadă mai mare de timp, aducând astfel o sursă de energie prelungită pe parcursul zilei.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, anemie, aprindere de plămâni, artritism, astenie, colesterol în exces, constipaţie, digestie dificilă, diaree, dificultăţi de urinare, dureri de retină, exces de mucus, gută, hipertensiune, intoxicaţii cu alcool, iritaţii, leziuni ale pielii, obezitate (perele mai puţin coapte), reumatism, senzaţie de gât uscat, tuse.
Para are un efect răcoritor, un pahar de suc de pere fiind capabil să reducă febra, atunci când aceasta apare.
Para conține bor: substanța ce ajută organismul să absoarbă calciul, ceea ce previne osteoporoza.
Para conține acid folic, substanță indispensabilă femeilor însărcinate.
Consum:
Fruct: 1-1,5 kg pe zi înainte de mese.
Suc: 2-3 pahare pe zi, înainte de mese.
Pere uscate 40-50 g la un litru de apă, se fierbe o oră și rezultă o băutură răcoritoare, diuretică, energetică.
Nutrienți pentru 100 g de pere:
Carbohidrați: 5.46 g
Zaharuri: 9.80 g
Fibre: 3.1 g
Proteine: 0.38 g
Vitamina B1: 0.012 mg
Vitamina B2: 0.025 mg
Vitamina B3: 0.157 mg
Vitamina B5: 0.048 mg
Vitamina B6: 0.028 mg
Vitamina B9: 7 µg
Vitamina C: 4.2 mg
Calciu: 9 mg
Fier: 0.17 mg
Magneziu: 7 mg
Fosfor: 11 mg
Potasiu: 119 mg
Zinc: 0.10 mg
Pentru articulații roșii și umflate se poate lua aspirină, articulațiile bolnave trebuind să fie în repaus total.
Pentru căldură locală, se poate folosi o flanelă caldă.
În situația în care degetele sunt dureroase și umflate, se poate aplica o baie cu parafină; același procedeu se poate folosi atunci când avem brațe, șolduri și genunchi care dor.
Pentru gât înțepenit (torticolis), se încearcă întinderile însoțite de mișcări de rotație.
În cazurile în care coatele, articulațiile, gleznele și degetele de la picioare sunt înțepenite, se recurge la băi alternate și la împachetări cu parafină.
În nevrite și nevralgii, se administrează vitamina B si unguent pe bază de salicilat de metil.
În cazul articulațiilor inflamate și congestionate (roșii), se administrează doze de aspirină care au efect hormonal.Aceasta stimulează hormonul ACTH al hipofizei, care la rândul lui stimulează producerea de cortizon către glanda suprarenală, cu rol benefic în inflamație.
Durerile articulare apar adesea din cauza unei carențe de crudități: varză, conopidă și cereale.
După 40 de ani, înroșirea și durerile articulațiilor sunt provocate mai des de gută.Este mai frecventă la articulația de la baza degetului mare al piciorului.În aceste cazuri, se vor evita în alimentație organele animale, fasolea uscată, supele și sosurile.
Repausul fizic este un mijloc eficace în combaterea bolilor articulare.Repausul complet este absolut recomandat în cazurile febrile și de slăbiciune generală.Se recomandă, cu efect bun, mișcările articulației suferinde, într-o cadă cu apă caldă.
Pentru durerile coloanei vertebrale, se recomandă a dormi pe un pat tare.
Băile de parafină sunt recomandate în artritele degetelor, în dureri in brațe, la șolduri sau genunchi.Se recomandă în aceste cazuri și frecțiile locale cu salicilat de metil, în amestec cu camfor și cu unguent.
Studiile au demonstrat că masajul este eficient în tratarea anumitor boli.
Acesta îmbunătățește circulația, reduce tensiunea musculară și dă un sentiment de relaxare.
Unul dintre beneficiile imediate ale masajului este sentimentul de relaxare deplină și calm.Aceasta se întâmplă datorită faptului că masajul stimulează producerea de endorfine, substanță chimică din creier care produce sentimentul de fericire.De asemenea se reduc nivelurile hormonilor de stres ca adrenalina, cortisolul și norepinefrina.
Cercetările indică faptul că nivelul crescut de hormoni de stres dezechilibrează sistemul imunitar.
Unele dintre beneficiile masajului sunt și reducerea tensiunii musculare, o circulație îmbunătățită, stimularea sistemului limfatic, reducerea nivelului de hormoni de stres, mărirea mobilității și flexibilității încheieturilor, tonus al pielii mai bun, vindecarea mai rapidă a leziunilor la nivelul țesutului moale, acuitate mentală, reducerea anxietății și depresiei.
Masajul poate îndepărta tensiunea musculară și durerea.
Multe culturi, printre care vechii greci, egiptenii, chinezii și indienii, erau convinse că masajul are și un rol terapeutic și îl foloseau pentru a trata o diversitate de suferințe.
Pielea este cel mai mare organ al corpului omenesc și este plină de terminații nervoase.
Masajul are efect prin manipularea țesutului și prin inducerea relaxării.
Prin masaj se pot trata afecțiunile cu un cerc vicios, ca de exemplu o durere de cap cauzată de tensionarea mușchilor se întreține singură întrucât îl face pe suferind să încordeze mușchii afectați și mai mult.Acest lucru cauzează și mai multă durere, dar un masaj al gâtului și al umerilor poate relaxa mușchii și poate întrerupe cercul vicios al durerii.
Afecțiuni ce pot fi tratate prin masaj:
Studiile moderne au demonstrat că masajul poate fi folosit în tratarea cu succes a unor afecțiuni, ca de exemplu: anxietatea, artrita, durerile de spate, durerile cronice, constipația, depresiile, durerile de cap, hipertensiunea, insomnia.
Diverse tipuri de masaj:
De obicei, specialiștii folosesc ulei sau pudră de talc pentru ca mâinile lor să poată aluneca pe pielea pacientului.Câteodată se folosește o foiță subțire sau o bucată de material subțire pentru același scop.
Există mai multe tipuri de masaj:
- aromoterapia (anumite uleiuri produse din flori sau alte plante sunt adăugate la uleiul pentru masaj datorită proprietăților terapeutice ale acestora; de exemplu aroma de lemn de santal reduce tensiunea nervoasă).
- masajul copilului (poate trata constipația, colicii și problemele de somn, iar masajul regulat ajută copiii născuți prematur să ia în greutate mult mai repede).
- reflexiologia (masajul tălpilor pentru a încuraja vindecarea altor părți ale corpului).
- masajul terapeutic (numit și masajul suedez, este foarte popular în Australia, această tehnică având ca scop relaxarea și îmbunătățirea circulației sangvine).
- masajul curativ (încurajează vindecarea leziunilor țesutului moale, ca ale mușchilor, tendoanelor și ligamentelor).
- shiatsu (tehnica orientală de masaj care are ca scop îmbunătățirea circulării energiei, concentrându-se asupra anumitor puncte ale corpului având aceleași efecte ca și acupunctura).
- masajul sportiv (un amestec de tehnici care măresc performanțele atletului și ajută la recuperarea mușchilor suprasolicitați).
De reținut este că masajul nu este recomandat în timpul sarcinii, mai ales în primul trimestru, dacă există erupții cutanate, tăieturi sau infecții sau dacă există suspiciuni de fracturi sau oase rupte.
Chirurgul plastician este cea mai bună sursă de informații pentru necesitățile fiecărui pacient în parte și pentru particularitățile sale.
Chirurgia plastică facială face posibilă corectarea multor defecte ale feței și a altor semne de îmbătrânire prematură.
Prin schimbarea înfățișării, medicul chirurg ajută pacientul să-și schimbe și felul în care acesta se percepe pe sine.
Prima parte a articolului despre implantul de păr o veți găsi aici.
Tehnici ale implantului de păr:
Cea mai cunoscută metodă de implant de păr necesită prelevarea din regiunea cefei a unei porțiuni din pielea capului împreună cu părul aferent.Porțiunea respectivă este apoi împărțită în câteva sute de grefe mai mici.Aceste grefe sunt mai apoi introduse prin incizii extrem de fine în scalp, dispuse în așa fel încât părul să crească tot în direcția normală.Majoritatea grefelor pot conține cinci sau șase fire de păr, dar uneori este necesar un anumit număr de grefe ce conțin doar unul sau două fire de păr, pentru a crea un aspect natural.Această procedură este cunoscută sub denumirea de mini sau micro grefă.
Implantul de porțiuni de piele este o altă tehnică eficientă folosită pentru a acoperi zonele atinse de calviție.După ce se îndepărtează o porțiune din scalpul afectat, o altă porțiune de scalp acoperită cu păr este mutată și suturată în locul respectiv.Cicatricele rămase sunt în general acoperite de părul nou care va crește în aceea zonă.Porțiunile din creștetul capului afectate de calviție pot fi acoperite îndepărtând porțiunea de piele fără păr și întinzând apoi porțiunea vecină de scalp acoperită de păr peste deschizatura creată.Această metodă este cunoscută sub numele de chirurgie prin reducerea scalpului.
O tehnică mai nouă presupune folosirea în acest scop de noi țesuturi.Acest lucru permite întinderea pielii, ceea ce conduce la diminuarea porțiunii de scalp afectată de calviție.
Refacerea postoperatorie:
După intervenția chirurgicală, pacientul va purta bandaje timp de o zi sau două.
Dacă se folosesc copci, ele sunt de obicei scoase după zece zile.
În a doua sau a treia zi de la operație, pacientului i se va permite să se spele pe cap.
Persoana va resimți dureri la nivelul capului, datorită întinderii pielii, dar acest lucru poate fi remediat printr-o medicație adecvată.
Este extrem de important ca pacientul să urmeze întocmai toate sfaturile referitoare la îngrijirea și controalele postoperatorii.
Sunt șanse ca zona respectivă să se umfle sau să se învinețească, caz în care doctorul va recomanda folosirea compreselor cu apă rece.
Părul nou transplantat cade de obicei în decurs de șase săptămâni de la intervenția chirurgicală.Acest lucru este totuși extrem de normal.Părul nou va crește în aproximativ 12 săptămâni.
Pentru a obține un aspect natural al părului nou crescut, este necesar adesea să se umple zonele neuniforme, să se formeze o linie a frunții sau să se îndepărteze țesutul în exces din zona tratată prin chirurgie cu porțiuni de piele.
Aceste metode de retușare reprezintă o parte esențială din cadrul întregului proces de implantare a părului.
Dieta pe bază de supă de pui se încadrează în categoria dietelor ce au drept scop reducerea numărului de calorii pentru a scăpa de kilogramele în plus.Ideea de bază este simplă și presupune urmarea unor reguli clare.Planul alimentar zilnic este compus dintr-un mic dejun frugal conceput pe baza unei liste de alimente recomandate, iar în restul zilei supă de pui la discreție.Supa de pui este un aliment sănătos, ușor de preparat și considerat foarte gustos de cei mai mulți oameni.
Dieta durează o săptămână și este recomandată celor care doresc să se debaraseze de un număr mic sau mediu de kilograme.Poate fi folosită în același timp și ca un prim pas înainte de începerea unui program de lungă durată pentru reducerea caloriilor.Un dezavantaj evident al acestei diete este posibila apariție a monotoniei.Pentru cei care sunt fani ai supei de pui această dietă reprezintă metoda perfectă de a slăbi, îmbinând utilul cu plăcutul.
Rețeta pentru supa de pui:
Ingrediente:
Un pui tăiat în 8/10 bucăți,
2 linguri de ulei (preferabil ulei de măsline),
Păstârnac, 3 bucăți,
Țelină, 2 bucăți,
Morcovi, 2 bucăți,
Ceapă, o bucată, tăiată mărunt,
Usturoi, 3 căței,
Pătrunjel, o legătură,
Sare și piper,
Zeamă de lămâie proaspătă, după gust.
Mod de preparare:
Se dezosează puiul și se taie în bucăți mici.Se pune la fiert la foc mic și după ce a fiert, zeama se lasă la răcit, se curăță de grăsimea care s-a ridicat deasupra și se pune din nou la fiert.Se adaugă ceapa, usturoiul, morcovul, țelina și păstârnacul și se lasă la fiert aproximativ 8 minute.Se adaugă pătrunjelul la final.Se sărează, se piperează și se adaugă zeama de lămâie.
Este necesar ca rețetele pentru micul dejun să fie respectate întocmai, fără înlocuiri sau adăugiri.
Mic dejun 1:
O cutie de iaurt dietetic (degresat) combinat cu o jumătate de cană de fructe tăiate în bucățele (mere, banane, portocale), peste care se presară germeni de grâu.
Mic dejun 2:
O cană cu brânză de vaci cu o jumătate de linguriță de zahăr și praf de scorțișoară, 2 bucăți de pâine de secară prăjită, 3 smochine.
Mic dejun 3:
O cană și jumătate cu cereale integrale la care se adaugă o jumătate de cană cu lapte cu 0.1% sau 1.8% grăsime, un măr sau o banană.
Mic dejun 4:
O cană cu suc de portocale, o felie de pâine de secară prăjită, 30 g cașcaval degresat.
Mic dejun 5:
O cană și jumătate cu cereale peste care se toarnă o jumătate de cană cu lapte cu 0.1% sau 1.8% grăsime.
Acestea sunt recomandările pentru primele cinci zile.
În ultimele două din cele șapte cât durează dieta se poate alege oricare dintre cele cinci variante de mic dejun, în funcție de preferințe.
