Chiar dacă sistemul imunitar protejează corpul nostru de multe pericole, ficatul este acela care protejează sistemul imunitar.
Proasta funcționare a ficatului poate duce la obezitate, boli cardiovasculare, oboseală cronică, dureri de cap, probleme digestive, alergii și alte suferințe.
Simptomele unui ficat suferind:
Proastă digestie, balonări, greață în special după ce se consumă alimente grase, depuneri de grăsime în jurul abdomenului și constipație.Dacă vă treziți dimineața cu un gust neplăcut în gură sau cu limba încărcată, este clar că ficatul dumneavoastră are nevoie de ajutor.
Proastă dispoziție, depresie, slabă putere de concentrare și memorizare.Dacă ficatul este leneș, o mare cantitate de toxine își vor găsi drumul spre sistemul circulator și pot afecta creierul.
Manifestări ale unei alergii: febră, urticarii, eczeme și astm.
Migrene.Din păcate medicamentele contra durerilor de cap pot afecta ficatul, pentru că el trebuie să prelucreze toate medicamentele.
Tensiune arterială mare sau retenție de fluide.Acestea pot fi destul de greu de controlat cu ajutorul medicamentelor.
Hipoglicemie sau un nivel instabil al zahărului în sânge.Un ficat bolnav poate cauza variații ale nivelului de zahăr în sânge, ceea ce duce, implicit, la oboseală, amețeală și nevoia de a consuma dulciuri.
Intoleranță la alimentele grase și afecțiuni ale vezicii biliare.Dacă vă hrăniți cu multe grăsimi saturate, ficatul va încerca să le elimine din corp prin bilă și apoi prin intestinul subțire.Dacă ficatul nu funcționează corect el va produce multe săruri biliare care, în final, se pot acumula ca pietre.
Sindromul oboselii cronice.O cauză a acestei stări poate fi căutată în consumul mare de grăsimi saturate și alimentația săracă în fructe și legume.
Căldură excesivă a corpului care poate fi asociată cu transpirația.
Intoleranță la alcool și anumite medicamente, cum sunt antibioticele.
Mulți oameni se luptă de-a lungul întregii lor vieți cu greutatea în exces datorată unui metabolism încet.După ani de diete severe ei ajung la concluzia că nu există nici un remediu pentru boala lor.De cele mai multe ori se înșală.
Studiile în domeniu au demonstrat însă că ficatul, care este organul cel mai important în metabolism, este cheia întregii probleme.
Excesul de greutate este un simptom al unei disfuncții a ficatului și prea puțin are de-a face cu numărul de calorii acumulate.
Ficatul este principalul organ al corpului care are rolul de ardere a grăsimilor.Urmând o dietă de curățare a ficatului, metabolismul se va îmbunătăți cu pași repezi și grăsimile vor putea fi arse.Dimpotrivă, dacă veți continua să consumați alimente nepotrivite, ficatul va produce mai multă grăsime care se va depozita.Într-o mare măsură nu este vorba de cât mâncați, ci de ceea ce mâncați.Urmând o cură de curățare a ficatului, acesta va putea să ardă grăsimile și să-i reia rolul său în metabolism.Apoi, procesul scăderii în greutate devine natural, ușor și fără să presupună un efort particular din partea dumneavoastră.Nu va mai trebui să numărați caloriile și să vă înfometați.
Am scris un prim articol despre sâni și despre cum sunt aceștia perfecți sau nu, aici.
Sânii sunt deseori situați mai mult în imaginația femeilor.De aceea, o femeie mulțumită, împlinită are deseori sânii frumoși, pe care îi poartă ca o imagine a fericirii sale.
O femeie cu o stare depresivă, neiubită, cu probleme multiple își va judeca sânii cu mai puțin optimism și seninătate.
Sânul ideal este cel cu care o femeie se simte într-o perfectă armonie psihică și fizică.
Preocupările pentru îngrijirea sânilor datează de milenii.
Pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, frumusețea sânilor era menținută prin băi de fragi și extracte de placentă.Iar doamnele de Pompadour și Diana de Poitiers, ca și frumoasele Eladei, foloseau apă cu gheață.De exemplu femeile din Egipt, pentru a-și dezvolta sânii și a le conferi duritate, foloseau miez de pâine fasonat după forma dorită și aplicat călduț.Cleopatra era cunoscută pentru băile sale în lapte.
Și în epoca noastră există o sumedenie de rețete pentru îngrijirea sânilor, parte dintre acestea fiind destul de asemănătoare cu cele din vechime.
Din estetica sânilor nu lipsesc vitaminele A, E, preparatele bazate pe aloe și avocado, la care se alătură masaje cu apă rece sau dușuri reci locale.Acestea reprezintă câteva dintre modalitățile de tonifiere ale pielii, în special, ale prevenirii rupturii ireversibile a fibrelor elastice.
Sânii au tendința normală, naturală de a coborî cu timpul, datorită propriei greutăți, determinată de variațiile conținutului.
O modalitate practicată de a stabili dacă s-a instalat ptoza este metoda creionului.Așezându-l la baza sânului, când sânul nu este în fază de cădere, de ptoză, creionul nu cade, ci dimpotrivă rămâne pe loc chiar dacă ridicăm mâinile.
Este important de știut că greutatea sânilor nu este susținută de un mușchi sau de ligamente.Mușchii pectorali, deși sunt situați în apropiere, nu au o legătură directă cu sânii, fapt pentru care și femeile care fac body building, ca și majoritatea sportivelor de performanță, dansatoarelor profesioniste, au în general sânii mai puțin dezvoltați.Musculatura pectoralilor oferă doar imaginea unei plenitudini deasupra sânilor.Ca atare, singurul element de susținere este pielea.
Sănătatea și elasticitatea pielii este garanția evitării ptozei (căderii) sânilor.Această piele cuprinde fibrele elastice fragile care, în mod natural, se alterează cu timpul.Ele sunt suprasolicitate când crește greutatea sânului.Deci, variațiile elementelor constitutive și modificarea greutății proprii sunt cele care conduc la aspectul îmbătrânit al sânilor.
Pielea este singura asupra căreia putem acționa pentru a proteja și a încerca să întârziem îmbătrânirea.
În cazul modificărilor din ciclu sau a celor din sarcină nu avem cum interveni.În schimb, putem evita regimurile alimentare așa-zise în acordeon, în care se succed slăbirile rapide cu îngrășările.Acestea determină distensii repetate ale pielii.De aici necesitatea menținerii unei diete corespunzătoare și în general a unui stil de viață nenociv.
Tutunul și soarele în exces pot influența negativ pielea, alterând fibrele sale elastice.
Chiar și joggingul la femeile care nu-și protejează sânii prin sutien determină întinderi nedorite ale pielii, datorită trepidațiilor.
Dintre toate plantele de primăvară de la noi, păpădia este cel mai puternic drenor.
Toți cei ce simt nevoia unei purificări, a unei ușurări a organismului, sunt sfătuiți să facă o cură cu păpădie proaspătă, care este o plantă atât de obișnuită, încât mulți nu pot realiza valoarea sa terapeutică deosebită
Are o mare putere să curețe și să detoxifice sângele și organismul.
Păpădia este căutată și folosită pentru rădăcină, flori, frunze și tije.
Cea mai sănătoasă și puternică este păpădia culeasă din locuri curate, nepoluate, neerbicidate, aflate cât mai departe de aglomerațiile urbane sau de șosele.
Cura cu păpădie durează cel puțin 14 zile.În cazul bolilor cronice, poate dura și 3-4 săptămâni.Fac excepție persoanele subponderale, anemice, cărora efectele drenoare puternice ale acestei plante le pot crea o anumită stare de slăbiciune.În boli cum ar fi diabetul, psoriazisul, anumite forme de cancer, cura cu păpădie se prelungește pe perioada mai multor luni, ea acționând ca un catalizator al proceselor de vindecare.
Înainte ca păpădia să înflorească, se folosesc tijele cu boboci sau frunzele proaspete.Planta trebuie să fie consumată în ziua în care a fost culeasă, sau cel mult la 24 de ore după culegere, cu condiția să fi fost păstrată la rece (în frigider) și într-un ambalaj ermetic, așa încât să nu se deshidrateze.
Dacă avem la dispoziție tulpini proaspete, se administrează șase asemenea tije pe zi (câte două înaintea fiecărei mese), care se mestecă bine înainte de a fi înghițite.
Dacă avem la dispoziție frunze, se consumă o mână de frunze proaspete (circa 50 grame) pe zi, în reprize, înainte de fiecare masă.Frunzele se taie mărunt și se consumă ca atare, fără nimic altceva, mestecându-le bine înainte de a le înghiți.Timp de un sfert de oră de la administrarea păpădiei nu se consumă nici un fel de aliment.
Ce afecțiuni vindecă păpădia:
Cei care se confruntă des cu sinuzite, rinite, indigestie, hipoaciditate, bronșite, bronșite astmatiforme este bine să-și curețe organismul cu păpădie.În acest scop, ei vor consuma dimineața întreaga cantitate de păpădie prescrisă și până la prânz nu vor consuma decât sucuri naturale de fructe și legume.
Boli de ficat: hepatită, hepatită cronică, ciroză hepatică.
Diabet: se urmează cure de lungă durată; în cazul persoanelor cu o greutate corporală peste cea normală, doza putând fi dublată.Are atât efecte directe de scădere a glicemiei, cât și un efect de stimulare a funcției pancreatice.
Diskinezie biliară, litiază biliară, colecistită, dispepsie, constipație, obezitate, acnee, varice, hemoroizi, ateroscleroză.
Cancer, deși nu a putut fi pus în evidență principiul activ anticancerigen al păpădiei, experimentele au dovedit acțiunea binefăcătoare a acestei plante, în cazul cancerului intestinului gros, al rectului și în cazul cancerului hepatic.
Reumatism cronic, erupții alergice, psoriazis, dermatoze rebele la alte forme de tratament.
Nu se cunosc, deocamdată, contraindicații ale curelor cu păpădie.
Digestia nu se realizează tot timpul cum ar trebui și se formează gaze, dureri intestinale, apar scaunele moi iritante, indispoziţia şi durerile de cap dese, cu senzație de somn.
Primul lucru care trebuie făcut este să treceţi la un regim vegetarian din care carnea să fie exclusă complet.Legumele trebuie fierte în apă sau în aburi, zarzavaturile înăbuşite cu puţin unt-de-lemn.Din când în când se permite şi peşte proaspăt.Dintre cereale, baza trebuie să o reprezinte orezul fiert în apă, amestecat cu caşcaval, unt, brânză, etc. pâinea trebuie înlocuită cu graham sau grâu încolţit.Se pot bea cât mai multe sucuri proaspete de legume, a căror bază să fie morcovii, cu adaosuri de: sfeclă roşie, ţelină, pătrunjel, mere, etc.Ideal ar fi un pahar în fiecare oră.
Leacuri ţărăneşti pentru o digestie cu probleme:
Unele legume şi fructe sunt bine cunoscute pentru virtuţiile lor digestive şi eliminarea crampelor din stomac.
Usturoiul: dimineaţa pe stomacul gol se înghite un căţel de usturoi curăţat.
Mărarul: se face infuzie din seminţe de mărar zdrobite (o linguriţă la un litru de apă), frunze de mărar (o lingură cu vârf la un litru de apă).Se lasă să se infuzeze un sfert de oră şi se bea o cană după fiecare masă.
Urzică şi gălbenele: se bea 1-2 litri de ceai de urzică amestecat în părţi egale cu ceai de gălbenele (cura se face primăvara, când ambele plante sunt fragede).Acest ceai vindecă orice afecţiune a stomacului.
Şi mai eficient e sucul obţinut din urzică, coada şoricelului, păpădie, pătlagină, toate în părţi egale, băut din oră în oră câte o înghiţitură.
Recomandare: în toate ceaiurile ori lichidele se pune o linguriţă (dimineaţa şi seara) de bitter suedez.Tratamentul trebuie urmat regulat şi cel puţin două luni.
Reglarea digestiei cu ajutorul ceaiului de pelin: se bea o cană pe zi, rece, înghiţitură cu înghiţitură; ceaiul nu trebuie să fie prea concentrat.
Mod de preparare al ceaiului de pelin: se ia o priză de pelin (cât cuprinzi cu două degete) şi se opăreşte doar trei secunde într-o cană de apă clocotită.Culoarea ceaiului nu trebuie să se deosebească prea mult de aceea a apei.Cura se face timp de două săptămâni dintr-o lună.
Există câteva elementele care pot fi considerate de referință în aprecierea unui sân care este sau se apropie de perfecțiune.
Sunt foarte multe posibilități astăzi de a încerca stabilirea acestei caracteristici.
Cel mai simplu ar fi măsurarea circumferinței toracelui la nivelul areolelor.
După criteriile actuale, aceasta ar trebui să fie 90 cm armonizându-se cu cei 60 cm ai taliei și 95 cm ai coapselor.
Noțiunea circumferinței este însă criticabilă de către unii specialiști.
Într-adevăr unele femei care se situează sub criteriile inferioare ale normelor pot avea sâni foarte voluminoși și invers.
Acest paradox se datorează faptului că la dimensiunea pieptului se adaugă volumul cutiei toracice cuprinzând scheletul, mușchii, grăsimea și sânii propriu-ziși.
Femeile vânjoase cu un torace dezvoltat pot avea sâni cu dimensiuni reduse și invers.Ca urmare, unii stiliști au introdus un indice care măsoară partea de deasupra, dar și pe cea inferioară a sânilor.
Alții au pus sânul în... ecuatie asimilindu-l cu o sferă sau așezându-l pe o balanță.
De asemenea, au fost imaginate mulaje care precizează conținutul.
Comprimând sânii într-un cilindru prevăzut cu un piston sau plonjându-i într-un pocal cu apă, gradat, metodă utilizată în special de chirurgi plasticieni, se apreciază forța de dislocare.
Aceste numeroase metode demonstrează că nu există posibilitate de măsurare infailibilă, un volum normal se apreciază cu variații între 150-400 cmc în raport cu vârsta.
Consistența, care ține de volum și de tonusul pielii:
Este și ea variabilă.
Sânii pot fi duri, moi, elastici și fermi.Totul depinde de volumul lor și tonusul pielii.Duritatea este dată de raportul dintre țesutul fibros, cel glandular și grăsime, care constituie principalele elemente ale sânilor.Ea scade în mod obișnuit, cu timpul, datorită modificării componentelor și a îmbătrânirii pielii.Ca urmare, consistența sânilor poate fi neuniformă.
Uneori se sesizează mici nodozități sau zone de conglomerat.Această consistență inegală se poate constata la aceeași persoană și chiar la același sân.De obicei partea dinspre axilă este mai evidentă, mai neregulată, deoarece glanda mamară se află mai aproape de piele, în timp ce în partea inferioară a sânului este acoperită de grăsime, fapt pentru care suprafața apare mai netedă.Această consistență inegală se pretează la confuzia cu noduli patologici și neliniștește femeia, motivând prezentarea la o consultație.Medicul specialist poate însă stabili adevărata cauză a situației respective.
Consistența sânilor este legată de ciclul menstrual.Ea crește în perioada ovulației sau înaintea menstrelor, fiind determinată de variații hormonale.Dimpotrivă, după o sarcină sau oprirea administrării contraceptivelor orale, sânii devin mai moi.Multe femei în această situație cer o rețetă de contraceptive pentru creșterea tonusului sânilor.
Este bine să se știe că stresul, situațiile conflictuale, variațiile regimului alimentar, modul de viață, starea psihică, tranchilizantele pot determina modificarea consistenței sânilor.
Sânii reprezintă azi, fără îndoială, simbolul cel mai important și elocvent al feminității.
De prin anii 1950 sânii au devenit progresiv un mit, o aspirație a populației feminine, dar nu numai.De aici și interesul critic cu care femeile își apreciază această podoabă și ca urmare doar 20% sunt pe deplin mulțumite de modul cum se prezintă.
Mitul sânului perfect este o constructie mediatică.El trebuie să fie frumos, tânăr, ferm, netrecut prin suferință sau ani.
Multe femei încearcă să stabilească care ar fi gradul de corelație posibil între sânii lor și cei aparent ideali, care inundă mediul online, coperțile revistelor, panourile de publicitate, marele și micul ecran.
Nu există un model de sâni perfecți, acesta variind după zone geografice și chiar de la o persoană la alta.Se apreciază totuși preponderența formei conice la indoneziene, hemisferice la europene și cea de pară la femeile din Africa.Pe parcursul vieții însă, o femeie de la noi din țară poate trece prin toate aceste trei forme: semicirculară (măr) la tinere, aspectul piriform (pară) la cele care au născut, și conică la vârstnice.
Există totuși modalități de a putea aprecia o formă apropiată de perfecțiune și anume triunghiul de aur, echilateral, care măsoară distanța dintre cele două areole și baza sternului.Cifra ideală a bustului perfect se pare că este 4.
Un alt fel de apreciere este măsurarea distanței de la claviculă la mamelon care trebuie să fie mai mare de 4 cm decât cea de la mamelon la marginea inferioară a sânului.
De origine din America de Sud, cartofii au fost aduși în Europa pe la jumătatea anilor 1500 de către navigatorii spanioli.Până în anii 1800 cartofii au devenit un aliment de bază în Europa, unde și-au câștigat popularitatea datorită calităților lor nutritive.Astăzi există mai mult de 100 de varietăți de cartofi de diferite mărimi, forme și culori (galbeni, roșii și chiar albaștri).În ciuda diferențelor fizice toate varietățile de cartofi au calități terapeutice similare.
Unul din efectele terapeutice ale cartofului vine de la sucul alcalin pe care aceștia îl au, care poate neutraliza acidul gastric și reduce astfel tulburările stomacului.
Un alt efect binefăcător îl are apa în care au stat cartofii, care poate curăța intestinele și reduce cantitatea de acid din sistemul gastrointestinal.
Pentru a prepara această apă trebuie să spălați și tăiați un cartof mare, după care îl lăsați peste noapte într-o cană cu apă în care adăugați puțină sare de mare.Beți această apă în fiecare dimineață pe stomacul gol.
Pentru vindecarea ulcerului, a gastritelor se recomandă să se consume cartofi cruzi sau să se bea suc de cartofi.
În cazul insomniei, durerior puternice de cap este bine să beți câte o jumătate sau un sfert de pahar de suc de cartofi, cu o jumătate de oră înaintea prânzului și a micului dejun.Cura durează 3 săptămâni.
Când depozitați cartofii este bine să știți câteva lucruri.Îndepărtați cartofii care sunt moi sau încolțiți.Cartofii maturi pot fi depozitați mai mult de două luni, iar cei noi o săptămână.Amintiți-vă că este bine să folosiți coaja cât mai mult posibil pentru a menține toate substanțele nutritive și, dacă nu se poate, coaja curățată să fie cât mai subțire.
Componența cartofilor constă într-un mare complex de carbohidrați, fibre și proteine.
Ei conțin, de asemenea, vitaminele A, B-complex și C; fier, magneziu, potasiu.
Coaja cartofilor este foarte bogată în elemente nutritive și dacă s-ar putea mânca, ar fi foarte bine.
Cartofii conțin o mică parte de atropină.Aceasta substanță, în cantități mari, este deosebit de otrăvitoare, dar în doze mici are efecte antispasmodice, ceea ce face din cartofi un calmant în cazul crampelor, ușurând în același timp traiectul gastrointestinal.
Cartofii pot, de asemenea, fi utilizați și extern în cazul durerilor musculare și problemelor dermatologice.
Un important remediu extern pentru artrită, constă în aplicarea unui cartof crud, tăiat felii, peste piele; se ține acolo până ce feliile devin moi și se îndepărtează.Se repetă operația.
Ca tratament intern, folosiți apa în care au fost fierte cojile mai multor cartofi noi.Această apă se bea cu o jumătate de oră înainte de micul dejun, după care se recomandă o plimbare scurtă.Prin aceasta, depunerile reziduale vor fi înlăturate.
Cartofii sunt de asemenea folosiți pentru vindecarea inflamațiilor și alinarea durerilor.
Împachetările cu cartof au fost de-a lungul timpului un remediu popular pentru alinarea tuturor durerilor musculare și ale oaselor.
Cartofii rețin căldura pentru o lungă perioadă de timp, permițându-i acesteia să penetreze adânc în țesuturi.
Pentru a realiza aceste împachetări fierbeți o jumătate de kilogram de cartofi în coajă până se înmoaie.Pasați-i și întindeți-i pe o pânză.Aplicați apoi acest bandaj pe zona afectată și înfășurați totul cu o pătură de lână.Schimbați bandajul numai după ce s-a răcit complet.
Pe de altă parte, cartoful crud are un efect de răcire.
Feliile de cartofi aplicate pe dermatitele de contact și mușcăturile insectelor aduc foarte repede alinare inflamațiilor și mâncărimilor provocate de acestea.
Pentru vindecarea ușoară a inflamațiilor și rănilor, răzuiți trei cartofi cruzi și amestecați-i cu lapte.Întindeți acest amestec pe o pânză și aplicați pe zona afectată.
Pasta de cartofi (cataplasma) se utilizează în cosmetică pentru combaterea mătreței, a seboreei și a umflăturilor pleoapelor prin aplicații locale.
Această cataplasmă este foarte bună și în cazul arsurilor și degerăturilor.
Inflamația amigdalelor și a faringelui provoacă dureri locale accentuate, mai ales la deglutiție.
Boala se însoțește de febră, frisoane, dureri de cap, limbă încărcată.
În unele cazuri, pe suprafața amigdalelor apar puncte de puroi.
Măsuri profilactice și de tratament:
Se vor evita frigul, umezeala și fumatul.
Căldura locală și repausul la pat sunt obligatorii.
În jurul gâtului se pot aplica comprese calde cu oțet, argilă sau infuzie de salvie.
Pe piept se pot pune comprese cu ulei esențial de eucalipt și lavandă.
Băile progresive la picioare sunt indicate, având un efect benefic.
De asemenea, compresele în jurul gâtului cu cartofi copți puși, de exemplu, într-o șosetă de lână au efect benefic.
Se recomandă gargara cu infuzie de mușețel, mentă, salvie sau apă sărată; ceaiuri de salvie, nalbă-mare sau coada-calului.
Se vor bea lichide cât mai multe, la temperatura camerei.
