Această dietă de 3 zile este una drastică, cu puține alimente și cu reguli clare și aspre.Nu încercați să o țineți dacă aveți probleme de sănătate sau dacă organismul nu se poate adapta.Rezultatele sunt uimitoare iar în cazuri de urgență merită ținută această dietă care ajută extrem de mult la detoxifierea organismului.
Ziua 1 : ziua orezului:
Se fierb 300 grame orez la foc mic timp de 20 minute.
După racire se împarte în 3 porții egale și la fiecare se adaugă după plac: lămâie stroarsă sau un măr ras.
Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.
Ziua 2 : ziua peștelui:
Se va mânca toată ziua pește fiert sau la grătar cu lămâie stoarsă, nu se depășesc 500-600 grame pește pe zi.
Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.
Ziua 3 : ziua orezului:
Se fierb 300 grame orez la foc mic timp de 20 minute.
După răcire se împarte în 3 porții egale și la fiecare se adaugă după plac lămâie stroarsă sau un măr ras.
Nu se consumă nici un alt aliment pe durata întregii zile.
Se consumă 2l apă plată cu 2 lămâi stoarse.
Denumiri populare: bumbişor, calampăr, calapăr, calonchir, calubăr, carpin, călugăr, dumbravnic, galopăr, izma Maicii Preciste, smirnă, spiculeţe, vetrice.
În tradiţia populară: frunzele se întrebuinţau în mod curent, în multe zone, la tăieturi, bube, pe care se aplicau crude, pălite în foc ori pisate şi amestecate cu grăsime.
Cu calapăr, ceapă, coada-şoricelului şi un pic de mentă se prepara o unsoare pentru bube şi umflături.
Plantele se uscau pe plită, se sfărâmau, se amestecau cu seu de oaie, ori unt, ulei de lemn şi miere, unsoare de gâscă topite într-o tigaie.După ce se amestecau în tigaie se punea făină de grâu și pasta obţinută se împărţea în două.O parte se punea pe piept pentru tuse, iar după o jumătate de ceas după ce se răcea se punea cealaltă jumătate.
Panariţiul se lega cu ceapă albă, coaptă, amestecată cu tămâie pisată, busuioc şi frunze de calapăr.
Decoctul se ţinea în gură contra aftelor şi a durerilor de dinţi.
Rădăcina pisată, muiată în oţet, se punea pe pântece contra herniei.
Decoctul părţilor aeriene şi mai ales al frunzelor se lua în boli de plămâni şi ficat.
În ţara Oaşului cu calapăr fiert se legau oasele cu tuberculoză osoasă.
În multe părţi, decoctul se folosea pentru creșterea părului.
Acţiune farmaceutică: antiinflamator, calmant, cicatrizant, diuretic, stomahic, antispastic.
Stimulează creşterea părului.
Preparare:
2 linguriţe de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară.Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Tinctură: se pune o parte de plantă mărunţită cu 5 părţi alcool alimentar de 70 grade.Se închide ermetic sticla şi se ţine la temperatura camerei agitând des.Se strecoară după 15 zile.Se poate folosi câte 10 picături până la 1 linguriţă de 3 ori pe zi diluat în 100 ml apă.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiunile ficatului, afecţiuni digestive, afte bucale, alopecie, bube rele, chelie, contuzii, diaree, epilepsie, furuncule, hemoroizi, herpes, infecţii ale pielii, leziuni bucale erodate, plăgi greu vindecabile, răni, reglarea menstrelor, (se preferă tinctura luată înainte de menstre cu 2 zile şi se va continua pe toată perioada și se întrerupe când se termină menstruaţia), tăieturi, ulceraţii, vânătăi, viermi intestinali (clisme cu o infuzie de 2 ori mai concentrată şi se va face la temperatura corpului mai multe zile la rând).
Este deosebit de eficient la refacerea podoabei capilare.Se va face pentru aceasta un tratament cu ceai din această plantă de 2 ori pe săptămână şi de asemenea tinctură cu care se va freca pielea capului de 2 ori pe zi, până la refacerea complectă a podoabei capilare, apoi se mai continuă doar spălăturile săptămânale.
În cazul bolnavilor cu ciroză hepatică se folosesc aceleași plante ca și în cazul tratării hepatitelor cronice.
În perioadele de acutizare a afecțiunii, fitoterapia poate fi administrată împreună cu preparatele farmaceutice.
Astfel, pot fi folosite amestecuri de plante care au acțiune antiinflamatoare, care conțin vitamine, stimulează procesele de regenerare și care cresc rezistența generală a hepatocitelor.
În caz de necesitate pot fi folosite plante cu acțiune diuretică, purgativă, dar întotdeauna trebuie să fie alese acele plante care nu conțin cantități mari de alcaloizi toxici sau substanțe iritante.
În acest sens, nu este bine să includeți în amestecurile de plante pentru perioade îndelungate (mai mult de două-trei săptămâni) crușin, revent, sunătoare, rostopască.
De asemenea, este bine să evitați la un moment dat plantele atât de recomandate în unele rețete: ghințura, ienupărul, tătăneasa, pelinul, drăcila.
În cazul cirozei hepatice sunt recomandate de asemenea amestecuri de plante medicinale:
Se amestecă măceșe, flori de siminoc (câte două părți), frunze de urzică (o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se lasă la infuzat patru ore, apoi se administrează pe parcursul zilei 200 de mililitri de infuzie, cu înghițituri mici.
Se amestecă rădăcini de cicoare, frunze de coada-calului și coada-șoricelului, flori de gălbenele (în părți egale).Se pregătește o infuzie și se administrează după rețeta de mai sus.
Se amestecă semințe de chimen, flori de gălbenele, frunze de coada-șoricelului, flori de mușețel, rădăcini de iarbă-dulce, măceșe (în părți egale).10 grame din acest amestec se pun în 500 de mililitri de apă călduță, se lasă la infuzat în termos opt ore, apoi se dă în clocot, se strecoară și se administrează câte 100 de mililitri dimineața și seara, înainte de masă.
Aceste amestecuri de plante pot fi utilizate pe parcursul a șase-șapte luni, apoi se face o pauză de una-două luni.
În perioadele de pauză sunt indicate ceaiurile vitaminizante:
Se amestecă măceșe, frunze de urzică, rădăcini de morcov (câte trei părți), coacăze negre (o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă, se fierb 10 minute, se lasă la infuzat patru ore, apoi se beau câte 200 de mililitri pe zi, în timpul meselor.
După aceeași rețetă se pregătește o infuzie din următorul amestec: măceșe și fructe de merișor (câte o parte), frunze de urzică (trei părți); se beau câte 100 de mililitri de două-trei ori pe zi, înainte de masă.
Mătasea de porumb și frunzele de coada calului reprezintă recomandările medicinei populare în caz de hepatită cronică.Alte remedii naturiste pentru această afecțiune, găsiți și aici.
În medicina populară este folosită următoarea rețetă: se amestecă mătase de porumb, frunze de coada-calului (câte două părți), frunze de sunătoare, semințe de anason (câte o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se pun la baie de aburi sau la foc mic 30 de minute, apoi se mai lasă la infuzat 10 minute, se strecoară și se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, cu o oră înainte de masă.
Se amestecă rădăcini de păpădie (două părți), frunze de trifoi, frunze de coada-calului și iarbă-roșie (câte o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă rece, se lasă la infuzat zece ore, se fierb după aceea 10 minute, apoi se strecoară; se beau câte 50-100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masă.
După aceeași rețetă se pregătește o infuzie din următorul amestec: două părți flori de gălbenele, câte o parte flori de boz, frunze de rostopască și fierea-pamântului.Se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masă.
Același mod de preparare și de administrare este recomandat și în cazul următorului amestec de plante: flori de mușețel și de gălbenele, frunze de mentă (câte două părți), frunze de trei-frați-pătați (o parte).
Similar se pregătește o infuzie din următorul amestec: flori de siminoc, frunze de coada-șoricelului (câte două părți), frunze de pelin, semințe de fenicul (o parte).
În tratarea bolnavilor cu hepatită cronică se folosesc cel mai des mesteacănul, merișorul, siminocul, sunătoarea, gălbenelele, porumbul, păpădia, salvia, măceșul, iarba-dulce și alte plante medicinale.
În cazul unei activități intense a procesului (hepatită activă), fitoterapia este indicată alături de preparate medicamentoase.
Prin obținerea efectului medicamentelor, doza acestora este scăzută treptat.
În cazul hepatitei cronice, tratamentul fitoterapeutic durează cinci-șase luni, după care se face o pauză de una-două luni.După aproximativ un an se poate întrerupe administrarea permanentă a infuziilor de plante, iar în anii următori se va urma un tratament antirecidivă în perioadele cele mai probabile de acutizare pentru fiecare bolnav sau primăvara și toamna.
Bolnavilor care suferă de hepatită cronică li se recomandă mai multe amestecuri de plante medicinale.
Se amestecă flori de siminoc, frunze de coada-calului, frunze de urzică, măceșe (câte două părți), frunze de mesteacăn, frunze de sunătoare, scoarță de crușin (câte o parte).5 grame din acest amestec se pun în 300 de mililitri de apă fierbinte, se fierb 5 minute, se lasă la infuzat patru-cinci ore într-un loc călduros, se strecoară și se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masă.
Foarte indicat este și amestecul din flori de mușețel, rădăcini de iarbă-dulce, mătase de porumb (câte două părți), frunze de mentă, frunze de sunătoare (câte o parte).Se pregătește o infuzie și se administrează după rețeta de mai sus.
Se amestecă în părți egale rădăcini de cicoare, frunze de coada-calului și coada-șoricelului, flori de lumânărică și gălbenele.Infuzia se pregătește și se administrează ca și la rețeta precedentă.
Se amestecă semințe de fenicul și chimen, scoarță de crușin, frunze de coada-șoricelului și fierea-pământului (în părți egale).Se face o infuzie și se beau câte 200 de mililitri pe parcursul zilei cu înghițituri mici.Este foarte recomandată în cazul înclinației către constipație.
Se amestecă rădăcini de iarbă-dulce, frunze de rostopască și sovârv (câte o parte), flori de mușețel și frunze de mentă (câte două părți).Din 5 grame de plante se pregătește o infuzie și se beau câte 200 de mililitri o dată, de două ori pe zi, înainte de masă.Este o rețetă foarte eficientă și în cazul colitei.
Fitoterapia este folosită cu succes și în cazul afecțiunilor acute sau cronice ale ficatului.
Hepatita virală acută (A, B, C) este o afecțiune infecțioasă generală.
Hepatita virala A se caracterizează prin mecanismul fecalo-oral de infectare.
Hepatita B se dezvoltă după transfuziile de sânge și alte preparate.
Hepatita virală poate fi însoțită de icter, iar în forma în care icterul nu apare, este însoțită de ușoare simptome subclinice.
Formele grave ale afecțiunii pot conduce la dezvoltarea stării de precomă sau chiar comă.
În perioada de reconvalescență apare de foarte multe ori sindromul posthepatic însoțit de manifestări asteno-vegetative și de dispepsie.În asemenea cazuri este foarte indicată fitoterapia.La unii bolnavi, afecțiunea se prelungește și se transformă în hepatită cronică.
Hepatita cronică este un proces inflamator în ficat care se întinde, fără a se observa vreo îmbunătățire, nu mai puțin de șase luni.
Printre factorii etiologici ai afecțiunii, pe lângă infecția virală, au un rol deosebit alcoolul, preparatele medicamentoase, preparatele de natură toxică.
După semnele clinico-morfologice se disting hepatita cronică activă (agresivă), hepatita cronică persistentă și reactivă.
La bolnavii cu hepatită cronică activă se observă manifestări de durere diverse, dispepsie și fenomene asteno-vegetative caracteristice pentru patologia ficatului.Adesea apar schimbări ale funcțiilor altor organe (artralgie, mialgie, pulmonită), semne ale colestazei interhepatice (mâncărimi ale pielii, icter).După indicatorii analizelor de laborator se vorbește despre schimbări ale funcției ficatului.
Hepatita cronică persistentă evoluează fără simptome clinice clare și modificări ale funcției ficatului.Probele de funcționare ale ficatului nu arată abateri de la normă, de obicei.
Este posibilă, dar nu obligatorie evoluția hepatitei cronice către ciroza ficatului.Aceasta din urmă se poate forma și ca urmare a acțiunii altor factori etiologici.Ciroza ficatului se caracterizează printr-o dezvoltare difuză a țesutului conjunctiv, distrofie și necroze ale hepatocitelor, insuficiențe funcționale.În funcție de etiologie se disting diferite variante ale cirozei hepatice: virală, alcoolică, medicamentoasă, biliară, mixtă și criptogenă.
După semnele clinice se disting stadiile procesului (stadiul incipient, al manifestărilor clinice clare și cel terminal) și fazele sale (activă și neactivă), ceea ce are importanță pentru alegerea unor măsuri terapeutice.
Simptomele clinice care se întâlnesc în cazul afecțiunilor ficatului pot fi transformate în sindromuri clinice: asteno-vegetativ (oboseală rapidă, slăbiciune iritantă, slăbire), dispeptic (grețuri, vărsături, scăderea poftei de mâncare, tulburări ale scaunului), colestază (mâncărimi ale pielii, insomnie, icter), insuficiență hepatică mică (somnolență, hemoragii ale dinților, pigmetarea pielii).Mijloacele fitoterapeutice micșorează manifestările acestor sindromuri.
În cazul hepatitei acute, fitoterapia este indicată pe parcursul întregii perioade a afecțiunii.Bolnavilor le sunt foarte indicate ceaiul din măceșe și scorușe (câte un pahar pe zi), sucul de coacăze, agrișe.
În cazul hepatitelor acute sunt recomandate amestecurile de plante:
Se amestecă în părți egale frunze de mentă, flori de siminoc, semințe de fenicul, frunze de coada-șoricelului.6 grame din acest amestec se pun în 300 de mililitri de apă fierbinte, se fierb 10 minute, se lasă la infuzat două ore, apoi se strecoară și se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masă.
Daca se dorește ca amestecul de mai sus să aibă și efecte sedante se mai adaugă rădăcină de valeriană, frunze de trifoi și de bujor.
Se amestecă rădăcină de valeriană, frunze de mentă, flori de păducel și de mușețel, muguri de hamei (în părți egale).Se pregătește o infuzie după rețeta de mai sus și se administrează dimineața și seara înainte de culcare câte 100 de mililitri, înainte de masă.
În perioada posthepatică sunt indicate sucurile de legume (morcovi, cartofi, varză, sfeclă) diluate cu apă; se bea câte o jumătate de pahar și se crește treptat doza de concentrație a sucurilor, în funcție de cât suportă bolnavul (la unii pacienți, sucurile provoacă balonare).
Fitoterapia poate fi folosită în tratarea bolnavilor cu forme necomplicate de pancreatită cronică, atunci când boala nu s-a acutizat.De obicei se folosesc plante care stimulează activitatea de regenerare a țesuturilor, care au proprietăți antispasmodice și antiinflamatoare.Cel mai adesea se recomandă un complex de plante (un amestec).
Amestecuri de plante:
În cazul pancreatitelor cronice, ca mijloc de tratament împotriva recidivelor pot fi folosite amestecurile de plante de mai jos:
Se amestecă semințe de mărar, frunze de mentă, câte trei părți, fructe de păducel, flori de siminoc, câte două părți, flori de mușețel, o parte.5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se țin la baie de aburi 30 de minute, apoi se lasă la infuzat o oră, se strecoară și se beau câte 50 de mililitri de trei ori pe zi, după masă.
Un amestec foarte eficient este și următorul: semințe de anason, mătase de porumb, rădăcini de păpădie, frunze de coada-calului, sunătoare, trei-frați-pătați (în părți egale).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară și se beau câte 200 de mililitri de infuzie de trei ori pe zi, înainte de masă.
Se amestecă semințe de chimen, frunze de urzică (câte trei părți), rădăcini de obligeană și valeriană, frunze de coada-șoricelului (câte o parte).Se pregătește o infuzie după rețeta anterioară și se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, la o oră după masă.
După aceeași rețetă se pregătește o infuzie și din următorul amestec: frunze de mentă și urzică (câte două părți), scoarță de crușin (două părți), rădăcini de valeriană și obligeană (câte o parte).Se beau câte 50 de mililitri de infuzie de două ori pe zi, dimineața și seara înainte de masă.În caz de constipație, durata tratamentului este de cinci-șapte zile.
Tot în cazul pancreatitei însoțite de constipație se pregătește o infuzie după aceeași rețetă din următorul amestec: scoarță de crușin (două părți), frunze de trifoi și mentă, rădăcini de păpădie (câte o parte).
Durata folosirii tratamentului pe bază de fitoterapie în cazul pancreatitei cronice poate varia în funcție de particularitățile evoluției bolii la fiecare bolnav în parte: frecvența acutizărilor, forma de pancreatită, gradul de scădere a funcțiilor pancreasului.
În cazul acutizărilor rare (formă recidivantă), fitoterapia poate fi folosită ca un tratament sezonier antirecidivă pe parcursul a două luni, de două ori pe an; în cazul prezenței afecțiunii cronice terapia trebuie să fie permanentă.
Bolnavilor care manifestă semne de scădere a funcțiilor pancreasului le sunt recomandate preparate hormonale și fermenți.
