Inflamația nervului sciatic determină această boală.
Durerile se localizează în partea inferioară a spatelui, pe fața posterioară a coapsei și gambei, până la degetul mare al piciorului.
Cauza cea mai frecventă o reprezintă discopatia lombară, fiind favorizată de răceală, diabet și eforturi mari.
Măsuri profilactice și de tratament:
Căldura locală calmează durerile, de asemenea, băile generale și băile de șezut, cu decoct de urzică sau nămol mineral.
Se recomandă comprese cu flori de fân, spălări cu oțet de mere, băi de picioare, dușuri cu jet pe coapse; cataplasme cu muștar și cu frunze de varză; frecții cu ulei de sunătoare, de lavandă sau de măghiran, ceaiuri de plante: frunze de mesteacăn, ienupăr, coajă de salcie, soc, coada calului.
Se vor consuma în cantități mai mici: carne, alcool, cafea și tutun.
Se va dormi pe o saltea tare, cu genunchii îndoiți.
Puteți găsi un articol folositor despre conjunctivită, și aici.
Conjunctivita alergică:
Conjunctivita alergică poate reprezenta o problemă serioasă în funcție de gravitatea simptomelor și durata bolii.Alergiile sunt în zilele noastre o specialitate a medicinei și a farmacologiei.Ne putem aștepta ca în viitor să apară numeroase noi modalități terapeutice de combatere a alergiilor.Mulți medici au devenit reticenți în folosirea tratamentelor clasice pentru a calma simptomele.Depistarea și desensibilizarea constituie o strategie preventivă.Depistarea permite identificarea alergeniilor în cauză.Se trece apoi la un tratament de desensibilizare pentru a elimina reacția inflamatoare de la originea conjunctivitei alergice.
În caz de conjunctivită rezultată dintr-un contact fizic cu un iritant, clătiți-vă imediat ochiul cu apă rece timp de 15 minute și mergeți la un control pentru a evita o problemă mai gravă.
Conjunctivita infecțioasă:
Conjunctivita infecțioasă este cauzată de o bacterie sau de un virus.Se întâmplă adesea ca mai mulți copii care frecventează aceeași grădiniță sau aceeași școală să fie afectați în același timp, datorită faptului că conjuctivitele de origine bacteriană se transmit ușor.
Alergiile la polen sau la alte produse alergene atmosferice ne pot provoca o roșeață și o scurgere a ochilor.Cunoscând anotimpul și circumstanțele apariției reacțiilor, puteți să vă dați seama dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră suferiți de conjunctivită fără să o fi avut anterior.Reacțiile alergice care ating adesea membranele ochiului sunt însoțite de mâncărimi puternice, care anunță o infecție.
Conjunctivita apărută din cauza expunerii la iritanți puternici:
Atunci când produse chimice au fost introduse in ochi trebuie actionat fara intirziere.Dar accidentele pot fi evitate, astfel că produsele chimice toxice, ca detergenții casnici, amoniacul, combustibilii, trebuie depozitate în locuri speciale și încuiate.
În anumite profesii și îndeletniciri casnice, ochii ne sunt expuși la iritanți pentru perioade mai lungi sau mai scurte, acești iritanți pot provoca conjunctivită.Încercați să reduceți aceste expuneri.
Adoptarea măsurilor de prevenire, respectarea măsurilor elementare de igienă elementară și evitarea contactului cu persoana bolnavă contribuie la împiedicarea conjunctivitei de a deveni amenințare serioasă a vederii.
Denumiri populare: brânca-mâţii, floarea-patului, flocoşele, laba-mâţii, lânariţă, paraipan, părălei, scânteiuţă de munte, schiliduş, semenic, sunătoare de munte, talpa-pisicii.
În tradiţia populară: ceaiul din vârfurile florifere se lua contra tusei, guturaiului şi bolilor de piept.
Planta fiartă cu sâmburi de măsline pisaţi se folosea contra diabetului.
Compoziţie chimică: substanţe amare, fitosterine, flavonozide, rezine, tanin, mucilagii, ulei volatil, săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: emoliente, behice, expectorante, colagoge, antiinflamatoare, ajută la eliminarea bilei, stimulează secreţia stomacului şi prin aceasta este util la anorexie.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bronho-pulmonare, atonie digestivă, dischinezie biliară, guturai, răni, tuse.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită.Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară.Se va bea în cursul zilei cu înghiţituri mici.
Extern se poate folosi o cantitate dublă de plantă.
Infecțiile alimentare sunt provocate cu precădere de o bacterie care se găsește în apa potabilă murdară, nepurificată și nefiltrată.Tipurile de manifestare a unei infecții alimentare constau în gastroenterită, febră tifoidă, hepatita tip A.
Toxiinfecțiile alimentare sunt rezultatul creșterii numărului de bacterii pe de o parte, iar pe de alta de secreția toxinelor.Acestea sunt cauzate în general de Salmonella, germen foarte răspândit mai ales prin contactul cu cineva care nu are mâinile spălate.Fie că luăm masa la restaurant sau acasă, toxiinfecțiile alimentare pot apărea deseori.
Intoxicațiile alimentare se datorează mai ales consumului de alimente contaminate în primul rînd cu bacterii și în special cu virusul hepatitei A.Modul de prevenire a acestora îl reprezintă aplicarea normelor de igienă elementară.Pentru a le cauza nu e nevoie decât să nu respectăm condițiile de preparare a produselor alimentare, să nu ne spălăm pe mâini, să folosim ustensile ruginite și nedezinfectate, să pregătim mâncarea în vase sau pe suprafețe murdare.
Infecțiile alimentare sunt provocate de microorganismele care se găsesc pe produsele alimentare depozitate în condiții improprii.
Ambalarea, trasportarea și prezentarea spre vânzare a oricărui produs alimentar trebuie să respecte cele mai stricte norme igienico-sanitare.Prezența microorganismelor trebuie să fie monitorizată cu precizie, pentru ca încărcătura microbiană să fie cât mai diminuată.
Riscurile la care se expune consumatorul variază în funcție de germeni, de nivelul de contaminare, de vârstă și de gradul de imunitate a organismului.
În cazul intoxicațiilor alimentare, problemele digestive sunt provocate de toxinele bacteriene.
Atunci când alimente ca produsele de patiserie sau carmangerie sunt expuse într-un mediu deschis, la temperatura camerei și lipsite de ambalaj, contaminarea apare imediat.
Germenii provin fie de la insecte, fie de la mâinile nespălate ale vânzătorului care încasează banii și apoi servește produsul fără a folosi mănuși, fie de la un cumpărător răcit care strănută tocmai în fața vitrinei unde se vând produsele.
Nu fructele și legumele sunt cele mai vizate.Acestea nu reprezintă decât 2% din totalul produselor alimentare cu un grad înalt de toxiinfecție.Fructele și legumele sunt consumate crude sau fierte ori folosite ca ornament.Calitatea lor microbiologică trebuie să fie ireproșabilă atât din punctul de vedere al producătorului, cât și al consumatorului.În ceea ce privește fructele și legumele semnele alterării sunt ușor de observat: gustul devine amărui sau excesiv de dulce, parfumul capătă iz de mucegai, textura și structura se schimbă.
Prima manifestare a bolii este banala criză de ficat.De cele mai multe ori criza este puternică și numai așa bolnavul se decide să apeleze la ajutorul medicului.
Metode de prevenire:
Se spală mâinile înainte de a lua masa, înainte de a prepara ceva de mâncare, după pregătirea alimentelor, după ce ați mers la baie.
Daca aveți vreo rană deschisă la mână, atunci când sunteți la bucătărie puneți un plasture pentru a evita contactul direct cu produsul alimentar.
Nu strănutați, nu căscați și nu suflați nasul deasupra unei porții de mâncare.
Nu vă treceți mâna prin păr, nu vă scărpinați pe gât sau la nas și apoi să băgați un deget în sos ca să vedeți dacă mai trebuie sare sau nu.
Înainte de a sparge un ou sau de a curăța un cartof, spălați coaja.Aceasta conține mulți microbi.
Spălați bine fructele și legumele înainte de a le consuma.
Evitați să mâncați fructe lovite sau legume veștede și stricate.
Verificați termenul de garanție și calitatea conservelor și ale semipreparatelor.
Conservați produsele perisabile la rece.
Pentru a elimina orice sursă de germeni și praful, spălați vesela și tacâmurile și curățați masa înainte și după ce ați preparat ceva.
Interziceți animalelor de casă accesul în bucătărie în timp ce gătiți.
În ceea ce privește vectorul alimentar, capacitatea de multiplicare a germenilor variază în funcție de: conținutul de apă din alimente, de oxigen (unele bacterii au nevoie de oxigen pentru a se dezvolta, altele nu) și de temperatură.Multiplicarea bacteriilor se produce în condiții de temperatură între 4 și 6 grade Celsius.Procesul de multiplicare crește vara, când se ajunge la 37 de grade Celsius și scade iarna, când se înregistrează 0-5 grade.Procesul încetează la minus 18 grade Celsius.
Bacteriile sunt distruse atunci când sunt supuse unui mediu extrem de cald, de peste 65 de grade Celsius.Bacteriile au capacitatea de a aștepta momentul prielnic pentru a se dezvolta.În cazul în care nu sunt distruse, ele se pot închide într-un înveliș protector, urmând a-și reîncepe activitatea atunci când mediul le oferă condiții propice.
Pentru că ne dorim să arătăm mereu bine și să ne simțim în formă, vă propun o dietă ușoară și cu rezultate frumoase.
Această dietă se poate ține 2-3 zile pe săptămână, dacă aveți doar câteva kilograme în plus sau o lună, pentru detoxifiere și slăbire accentuată.
Dacă urmați această dietă, nu doar veți slăbi (6 kg/lună), ci veți avea o piele minunată și strălucitoare, iar dvs veți avea foarte multă energie.
Conține alimente naturale, proaspete, vitamine și minerale și are foarte puține calorii.Însă va trebui să fiți atente la mărimea porțiilor.
Nu vă înfometați, beți multă apă plată și consumați fructele înainte de masă.
Dimineața o puteți începe cu un pahar mare de apă plată (sau chiar două) în care ați stors 1/4 lămâie.Specialiștii sustin că efectul apei pe stomacul gol este extrem de benefic, funcționând ca un "duș" revigorant.
Mai mult decât o cafea, vă poate repune pe picioare dimineața, un măr mare sau un grapefruit.
Dacă aveți un serviciu solicitant, adăugați micului dejun 1-2 felii de pâine de secară prăjite.
Laptele de soia este extrem de indicat în dietă, deoarece reduce colesterolul, repară vasele de sânge, reduce inflamarea rinichilor și ajută la slăbit.
Dacă vi se face foame la servici, încercați gustări formate din legume sau fructe: morcovi, ardei, nuci, mere, pere sau chiar fructe confiate.
Consumați cât mai multe lichide, preferate fiind: apa plată, ceaiurile din plante (soc, urzică), sucurile naturale (preparate în casă) de roșii sau fructe.
Pentru prânz, încearcați aceste salate răcoritoare:
O salată verde, 1/2 castravete, 1/2 roșie, pătrunjel, câteva crutoane din pâine de secară, o frunză busuioc, ulei de măsline, oțet de mere, piper, sare (cu moderație).
Varză albă, o roșie, 1/2 castravete, un ardei gras, 200 grame porumb fiert, mărar, ulei de măsline, oțet de mere, sare, piper.
Salată verde, ceapă verde, 200 grame ciuperci din conservă, un ardei, ulei de măsline, oțet de mere, o linguriță muștar, sare, piper, o linguriță susan.
La cină puteți opta pentru fructe, în diverse combinații:
Ananas, mere, portocale.
Kiwi, pere, piersici din compot.
Mere la cuptor cu scorțișoară.
Căpșuni, mere, pomelo.
Conjunctivita este inflamarea conjunctivei, membrană care acoperă albul ochiului.Atunci când ea este iritată, vasele care o parcurg se dilată și ochiul devine roșu.
Conjunctivita poate avea diverse cauze.Cel mai adesea, ea este de origine infecțioasă, dar poate fi cauzată și de iritanții prezenți în atmosferă.Conjunctivita infecțioasă, fie că este virală sau bacteriană, poate fi contagioasă.Trebuie evitat deci orice contact cu lacrimile persoanei infectate, având grijă să nu se folosească aceleași batiste.Pentru persoana bolnavă este importantă spălarea pe mâini după fiecare contact cu ochii.
Tipuri de conjunctivită:
Se poate recunoaște conjunctivita prin înroșirea albului ochiului și a părții interne a pleoapelor.
În privința bolii se cunosc patru cauze principale: infecție bacteriană, virală, alergică și expunerea la un produs chimic.
În general, înroșirea este caracteristica cea mai importantă a unei inflamații, dar acest simptom nu ne poate spune cu exactitate care este boala ce-i determină apariția.
Atunci când conjunctivita este rezultatul unei infecții bacteriene, pot fi implicate chiar mai multe bacterii, mucoasa care acoperă și protejează globul ocular, dar și partea internă a pleoapelor produc o secreție purulentă (conținând puroi), lipicioasă și gălbuie, care câteodată lipește genele între ele în timpul somnului.Chiar dacă produce această lipire sau nu, în ambele cazuri este vorba despre o afecțiune contagioasă, care rareori produce și alte complicații mai grave, dar care trebuie văzută neapărat de un medic.
Numele bolii conjunctivită vine de la conjunctivă, adică de la țesutul protector care înconjoară ochiul și care, afectat de această boală, devine roșu și inflamat.
Tratamentul depinde de cauza reacției inflamatoare.
Simptomele conjunctivitei sunt de regulă foarte evidente: roșeață, iritarea ochiului, senzație de usturime sau de particule de nisip în ochi, secreții ale ochilor dimineața la trezire, scurgeri simple sau purulente.
Mai multe boli oculare au simptome care permit confundarea lor cu conjunctivita, de aceea este bine de făcut un examen oftalmologic, mai ales dacă se manifestă durere, vedere încețoșată sau hipersensibilitate la lumină, căci acestea nu sunt simptome legate în mod normal de conjunctivită.
Infectarea sau iritarea conjunctivei este o problemă curentă, provocată cel mai adesea de o infecție bacteriană sau virală, o alergie sau de introducerea accidentală a unui produs chimic în ochi.
În cazul în care ea este contagioasă, trebuie accentuate măsurile de igienă pentru a-i evita răspândirea, iar contactele cu persoana bolnavă se vor limita, recomandându-se ca acesta din urmă să stea acasă pentru un timp.
Conjunctivita de origine virală:
Atât timp cât nu există un tratament eficace al conjunctivitei virale, antibioticele nu sunt indicate, ea netrebuind să fie tratată cu acestea sau alte medicamente antimicrobiene.
Destul de des, copiilor care suferă o conjunctivită le sunt administrate din greșeală antibiotice, iar starea lor nu se ameliorează, ele putând provoca o reacție alergică de hipersensibilitate care crește iritarea.Rezultatul: conjunctivita se agravează.
Conjunctivita de origine bacteriană:
Tratamentul conjunctivitei de origine bacteriană la sugari și la copii are ca obiectiv prevenirea complicațiilor, adică răspândirea infecției în interiorul ochiului, în urechea internă și faringe (cavitatea care face legătura dintre gură și esofag și comunică cu fosele nazale).Consultați-vă medicul sau oftalmologul atunci când apare conjunctivita de origine bacteriană pentru ca ea să fie tratată cât mai repede posibil.
Folosirea unui antibiotic pentru acest tip de conjunctivită permite eliminarea riscului de contagiere după numai o zi de tratament.
Mulți oameni sunt încrezători în ierburile medicinale și în medicina naturistă.Atunci când virusul nu răspunde la antibiotice, medicina naturistă este un tratament eficace.Un exemplu de plantă adesea folosită este aloe.Extractele din aloe sunt liniștitoare și se pare că au un oarecare efect antimicrobian.
Folosit de sute de ani ca unul dintre cele mai valoroase substanţe pentru tăbăcirea pieilor şi de asemenea în multe tratamente ale afecţiunilor omului sau animalelor această plantă este utilă şi astăzi.
Compoziţie chimică: scoarţa conţine foarte mult tanin, derivaţi flavonici, substanţe peptice, săruri minerale, etc.
Acţiune farmacologică: astringentă, hemostatică, antidiareică, dezinfectant.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie, amigdalită, arsuri, ciclu abundent, colici abdominale, degerături, diaree, dureri de dinţi, faringite, hemoragii anale, hemoragii nazale, hemoragii uterine, hemoroizi, hiperhidroză, incontinenţă urinară, infecţii diverse inclusiv intestinale, leucoree, metrite, răni-pudră de plantă direct pe rană, răni purulente-ceai pus compresă pe pansament, stomatite, transpiraţia picioarelor, ulceraţii cronice ale pielii, vaginite.
Denumiri populare: brumat, creţar, gorin, grădun, gurun, jip, stejar alb, stânjer, slodun, trifon.
În tradiţia populară: coaja conţine mult tanin şi se folosea foarte mult la tăbăcit.De asemenea la vopsit în negru şi galben în amestec cu sovârf, măr, leşie.Scoarţa se folosea ca leac la rănile învechite, numite în Banat “gance”.Se fierbea cu frunză de nuc pisată, ori cu frunze de piersic şi se ţineau mâinile sau picioarele în aceea zeamă.Cu negreala din gogoşile de frunze se ungea pecinginea.După ce se usca, se spăla cu oţet şi tratamentul se repeta până la vindecare.Decoctul scoarţei se ţinea în gură contra durerilor de dinţi.Decoctul ghindei prăjite sau al scoarţei se lua contra diareei.
Se foloseşte doar scoarţa gorunului și uneori ghinda.
Preparare:
Se folosesc 2 linguriţe de coajă mărunţită, care se va pune la 250 ml apă.Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară.Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
Patru linguri de coajă mărunţită la 500 ml apă.Se fierb timp de 15 minute, se strecoară și se poate folosi la tratamente externe.
Este un arbore înalt până la 40 de metri, cu trunchiul drept şi retidonul subţire.Frunzele sunt puţin sau mai lung peţiolate.
S-a dovedit ştiinţific că este foarte utilă în afecţiunile de mai sus şi probabil se va folosi încă mult timp de acum încolo.
