Oamenii de știință au arătat rolul pozitiv al numeroșilor antioxidanți prezenți în cacao.Aceștia contribuie la protejarea împotriva oxidării colesterolului care astupă arterele și scade fluxul sangvin.De asemenea, s-a descoperit un alt grup de antioxidanți, care sunt și compuși importanți ai ceaiurilor, în ciocolata amară și în cea cu lapte.Aceștia se pare că joacă un rol important în prevenirea bolilor cardiovasculare, îmbunătățește sistemul imunitar și chiar participă la scăderea riscului anumitor forme de cancer.
În orice caz, o anchetă desfășurată pe un eșantion de 6.000 de bărbați și femei a scos la iveală că ciocolata contribuie în proporție de 20% la aportul total de substanțe necesare organismului.
Toată lumea este de acord asupra unui singur punct: atunci când luăm o bucată de ciocolată este dificil să o mai lăsăm din mână până nu o mâncăm.Conform anumitor teorii, această poftă este datorată unor substanțe active aflate în ciocolată.
Se spune, de exemplu, ca feniletilamina imită un hormon degajat atunci când suntem îndrăgostiți.
Anadamidele se leagă de aceiași receptori cerebrali ca și canabisul.
Ciocolata stimulează eliberarea de endorfine și alte substanțe naturale ale corpului.Dar, în practică, nici una dintre aceste substanțe nu reușește să producă aceleași efecte pentru toți cei care mănâncă ciocolată.
Cuvântul ”ciocolată” provine dintr-o expresie indiană de pe vremea conchistadorilor, care înseamnă hrana zeilor.
Mult timp a fost greu de crezut că deliciosul amestec de cacao, zahăr și lapte, care se topește în gură, stimulând gusturile noastre, poate fi și benefic pentru sănătate.
Totuși, cercetările recente demonstrează că, în ciuda opiniilor mult timp răspândite conform cărora ceea ce are gust bun trebuie să fie obligatoriu rău pentru sănătate, ciocolata este un cocteil de substanțe cu potențial protector pentru organism.
Ciocolata are efecte benefice pentru sănătate numai dacă oamenii o consumă cu măsură.
Medicina s-a preocupat foarte mult asupra riscului creșterii nivelului colesterolului provocat de alimentele bogate în grăsimi saturate.
Este limpede astăzi că, la origini, toate grăsimile saturate nu au aceeași nocivitate; unele dintre ele nu au repercusiuni asupra colesterolului, precum acidul stearic, care intră în proporție de 30% în compoziția de grăsimi a ciocolatei.
Efectele surprinzătoare ale ciocolatei la nivelul compoziției sângelui nu se referă numai la grăsimi și la colesterol.
Deseori considerat ca un aliment care furnizează corpului un aport rapid de zahăr, ciocolata dispune de fapt de un indice glicemic relativ scăzut.
Dacă mâncați ciocolată, glicemia dvs. va crește regulat, dar nu la fel de repede ca în cazul altor alimente sau băuturi ușor digerabile, pe bază de amidon sau zahăr.
În cazul ciocolatei, în urma a mai multor teste și studii clinice, s-au demontat mai multe mituri.
Consumul de ciocolată între mesele principale nu provoacă creșterea sau scăderea zahărului din sânge.Chiar și diabeticii au posibilitatea să se înfrupte din gustoasa ciocolată creată special pentru ei, dar numai din când în când.
Ideile false privind efectele ciocolatei nu se limitează asupra glicemiei: auzim deseori spunându-se că ciocolata provoacă probleme cutanate, precum pușeele de acnee.Și aici, cercetările clinice arată că nu este adevărată această idee.
Nu a fost demonstrat nici că ciocolata declanșează migrene sau că este o cauză majoră a cariilor dentare.Dimpotrivă, cercetătorii au descoperit că taninul, fosfatulșsi fluorul din cacao favorizează prevenirea cariilor diminuând formarea plăcii dentare.În plus, proteinele lactice prezente în ciocolata cu lapte protejează împotriva cariilor, în timp ce acidul oxalic al ciocolatei are un efect similar reducând aciditatea din gură.Ceea ce este problematic din acest punct de vedere, este zahărul din compoziția ciocolatei, care trebuie îndepărtat prin periajul dentar, efectuat de altfel după orice alimente consumate.Deci, este preferabilă alegerea ciocolatelor puternic dozate în cacao.
Contrar unei opinii foarte răspândite, ciocolata nu face rău ficatului.Acest lucru se poate întâmpla numai dacă vom consuma ciocolată în exces.
Piercingul a fost practicat de-a lungul secolelor în diferite culturi.Se estimează că această tehnică este veche de aproape 5.000 de ani.
De obicei, piercingul era o formă de a reprezenta diferite calități, precum bogăția, curajul și puterea.
Romanii asociau bijuteriile purtate în ureche cu bogăția și luxul.Romanii care aveau piercing în urechi erau considerați bogați, iar cei care nu aveau erau considerați săraci.Soldații romani își făceau piercing la sfârcuri ca semn al virilității.Faraonii egipteni își făceau piercing în buric, ca ritual inițiatic.
Mayașii își făceau piercing pe limbă, ca ritual spiritual, în timp ce persoanele de ambele sexe ce aparțineau casei regale Victoriene alegeau piercingul la sfârcuri și în zona genitală.
Se știe de asemenea că piercingul efectuat în nas își are originea în Orientul Mijlociu, cu 4.000 de ani în urmă, iar începând de atunci popularitatea lui s-a raspândit în India, unde multe femei își împodobeau nasurile cu bijuterii scumpe din aur.Tipurile de bijuterii pe care le purtau le diferenția ca rang și statut în cadrul societății.
Portul de bijuterii în diferitele părți ale corpului, în scopul identificării apartenenței la o anumită categorie socială, era o practică extrem de răspândită în antichitate.
În Egiptul antic, faraonii și familiile regale erau singurele persoane cărora li se permitea să poarte bijuterii în buric, deoarece acestea reprezentau poziția lor supremă pe care o ocupau în societate.
Toți oamenii simpli care încălcau această regulă erau omorâți, cu excepția cazului când buricul lor era considerat perfect, fapt pentru care aveau șansa de a-și îmbunătăți situația socială.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia să-și decoreze și să-și schimbe înfățișarea corpului în cele mai diferite feluri.Piercingul este una dintre cele mai vechi și mai interesante forme de modificare a aspectului corpului.Numai că, în prezent, motivele pentru care se realizează acesta s-au schimbat, fiind vorba mai degrabă despre o modă, decât despre o tradiție culturală.
Această tehnică a fost adoptată și adaptată în diferite culturi din întreaga lume.
Este dificil de stabilit unde și când a luat naștere piercingul, pentru că era o practică extrem de comună în sânul multor civilizații din antichitate.
Istoria piercingului poate fi privită din multe unghiuri și are numeroase versiuni în toate culturile.
Cultura modernă americană a dezvoltat popularitatea piercingului în ureche (mai ales pentru bărbați) în timpul erei hippie la sfârșitul anilor ’60 și a mișcării punk rock din anii ’70.
Piercingul continuă să câștige teren și azi, când societatea devine din ce în ce mai receptivă la acest aspect.
Piercingul era practicat în toată lumea.Triburile din America de Sud și Africa își făceau piercing în ureche și apoi lărgeau orificiul rezultat.Cu cât acesta era mai mare, cu atât rangul social era mai înalt.
În triburile de băștinași din America Centrală se făceau diferite tipuri de piercing, ca parte a ritualului de trecere la maturitate.Printre acestea se numără și perforarea buzei de jos, care era mai apoi lărgită pentru a se introduce plăcuțe de lemn.
Aztecii și mayașii își decorau buzele cu labrete din aur.
De asemenea, în templele antice, preoții și samanii azteci și mayași cu rang înalt își făceau piercing în limbă ca ritual de comunicare cu zeii lor.
În timpurile străvechi, piercingul era folosit din cu totul alte motive decât este folosit în prezent, iar acum tehnica s-a schimbat considerabil.În acele vremuri oamenii foloseau bucăți ascuțite de lemn și os, în timp ce în prezent procedura se aseamănă mult cu una de ordin medical, folosindu-se numai ace sterile și de unică folosință, iar mediul în care se efectuează este extrem de curat și în siguranță.
Cura medie:
Timp de două zile pe săptămână, nu se consumă nimic altceva decât struguri: 1,5 - 3 kg/zi.
Ziua de cură începe și se termină întotdeauna la aceeași oră.
Este bine ca zilele de cură să nu fie la o distanță prea mare una de cealaltă, repausul de o zi între ele fiind suficient (cele mai convenabile zile se dovedesc a fi cele de vineri și duminică, când programul este mai lejer).
Este bine ca timp de o lună să aveți în fiecare săptămână două astfel de zile de struguri.
Veți vedea că în aceea lună organismul va cere instinctiv alimente mai ușoare și mai bogate în vitamine și minerale (fructe, legume, lactate proaspete), ceea ce vă va ajuta să slăbiți armonios.
În cazul în care apar probleme, cum ar fi o ușoară diaree sau crampe, puteți consuma în ziua de cură mici cantități de ceai de chimen ori mentă, neîndulcite, la ieșirea din cură introducând pâinea prăjită, orezul, aperitivele uscate.
Efecte: scăderile în greutate sunt mai puțin spectaculoase ca la o cură rapidă, dar dacă între zilele de cură mențineți o alimentație regulată (fără suplimente între mese) și ușoară (fără prăjeli, carne, dulciuri suculente), veți scădea încet și sigur în greutate: 1-3 kilograme pe săptămână.
Cura lentă:
Inedit la această cură este faptul că se pot consuma și alte alimente în afară de struguri.
Cantitatea de fructe consumate crește, gradat, astfel: în prima zi se consumă o jumătate de kilogram de struguri repartizați la cele trei mese principale (de exemplu, câte un ciorchine înainte de fiecare masă).
A doua zi, se va consuma cu o jumătate de kilogram mai mult, deci un kilogram de struguri repartizat la mesele principale.
Se crește cu câte o jumătate de kilogram pe zi, astfel încât în a șasea zi se ajunge la trei kilograme de struguri, repartizați la cele trei mese principale.
Se menține această cantitate timp de încă trei zile (deci în zilele 7,8 și 9), după care se revine la alimentația normală.
Strugurii se consumă întotdeauna înainte de masă, fiind repartizați echilibrat, astfel încât să nu ajungem să mâncăm la cină două kilograme de struguri, în timp ce în restul zilei ne-am delectat cu toate bunătățile, în afară de struguri.
Între mese, nu se mănâncă nimic.
Pe parcursul curei, mesele se iau pe cât posibil la aceeași oră.
Cel mai bine este să consumăm strugurii cu tot cu coajă.
Cura se poate repeta după trei zile de pauză.
Efecte: scăderea în greutate este lentă, dar sigură, cu condiția să nu facem abuzuri alimentare.
Strugurii (mai ales cei dulci și cu un parfum fin) sunt printre puținele fructe al căror consum nu produce o creștere spectaculoasă a poftei de mâncare.
Datorită faptului că sunt bogați în zaharuri foarte ușor asimilabile, consumarea lor elimină prompt stările de slăbiciune (provocate de scăderea glicemiei) care apar frecvent în curele de slăbire.
Mai mult, s-a constatat o acțiune echilibrantă a strugurilor la nivel nervos, ce are drept efect eliminarea nevoii imperioase și maladive de a mânca.
Persoanele care au un apetit "tăios", care nu rezistă la regimuri mai radicale (cum ar fi postul negru, de pildă), pot apela cu încredere la această cură, impunându-și doar să mănânce la ore regulate și să înceapă fiecare masă, conform prescripției, cu struguri.
În principiu, putem posti în orice anotimp.
Totuși, lunile reci ar trebui evitate, pentru că în timpul postului temperatura corpului scade ușor.
Persoanelor supraponderale li se recomandă să postească însă și iarna, pentru ca au de unde să piardă energie.
Postul cu albumine:
Este singura variantă de post care vă poate ajuta să slăbiți repede.
Beți zilnic 1,5 l de zer, un litru de borș sau un litru zeamă de varză acră.
Împiedică descompunerea albuminelor proprii organismului și stimulează, în schimb, descompunerea grăsimilor, mai ales dacă faceți și exerciții fizice.
Cu așa-numitul post „modificat” sau „îmbogățit” cu albumine, puteți da jos kilogramele în plus.
Cura cu zer este foarte bună pentru eliminarea reziduurilor și eficientă în cazul unor afecțiuni digestive sau ale pielii.
Postul cu mucilagii:
Numele sună neapetisant, dar prin această metodă se curăță și se dezintoxică perfect stomacul și intestinul, iar pereții sensibili ai stomacului sunt protejați de surplusul de aciditate.
Preparați o supă diluată din fulgi de ovăz, semințe de in și fulgi de orez, pe care o treceți printr-o sită.
Gustul poate fi ameliorat cu puțină zeamă de zarzavat sau suc de fructe.
Turnați supa pasată într-un termos și beți câte o înghițitură pe tot parcursul zilei.
Acest tip de post este ideal pentru persoanele cu voință și cu stomac sensibil.
Și în cazul postului cu mucilagii trebuie să beți multe lichide, minimum 3 l de apă și ceai, pentru ca organismul să fie bine „clătit”.
Ratania:
Conţine 40 % taninuri.
Preparare tinctură: 50 grame plantă se pune la 250 ml alcool alimentar de 70 grade.
Se ține pentru 15 zile la temperatura camerei agitând de 3-4 ori.
Se strecoară şi se pune în recipiente de mică capacitate, la rece.
Acţiune terapeutică: acţiune astringentă, hemostatică, antidiareică; acţionează asupra mucoasei diminuând secreţia.
Indicaţii: tratamentul diareilor cronice şi al hemoroizilor.
Mod de administrare:
Adulți: doze de 0,10-1 gram, de 3-4 ori pe zi.
Copii: 0,15 grame pe an de vârstă.
Nu se administrează copiilor sub un an.
Hamamelis:
Este o plantă din America.
Tinctură de hamamelis: 50 grame frunze de hamamelis se pun cu 250 ml alcool alimentar de 70 grade într-un borcan ermetic închis la temperatura camerei.
Se agită de 3-4 ori pe zi.
Se strecoară apoi şi se pune în sticluţe de capacitate mai mică, la rece.
Acţiune terapeutică: slab vasoconstrictor, deşi puţin toxic, extractul de hamamelis provoacă uneori, tulburări circulatorii şi fenomene vegetative, hipersalivaţie, hiperhidroză, răcirea extremităţilor (mai ales inferioare).
Indicaţii: puseuri acute ale afecţiunilor venoase (varice, hemoroizi) ca şi în tratamentul cronic al acestora.
Mod de administrare: doza maximă este de un gram o dată şi 4 grame pentru 24 ore.
Se mai poate lua câte 20 picături o dată, băute într-o lingură de apă.
Postul cu fructe:
Pe parcursul curei vă veți hrăni exclusiv cu fructe proaspete, ceai și multă apă.
Vitaminele, substanțele minerale, microelementele sș enzimele vă întăresc sistemul imunitar, activează puterea de autovindecare a organismului și compensează deficiențele.
Durata optimă: una-două săptămâni, iar ulterior, zile răzlețe de post, intercalate atunci când doriți.
Cura cu fructe este foarte potrivită pentru începători și pentru persoanele cu probleme de circulație.
Fructele consumate în mod regulat nu permit, practic, instalarea senzației de foame.
Postul terapeutic după Buchinger:
Este postul de sănătate cel mai răspândit până în prezent, fiind inițiat în 1935 de către medicul german Otto Buchinger.
Pentru această cură se recomandă o durată de trei-patru săptămâni, dar chiar și într-o singură săptămână organismul reușește să elimine o parte din toxine și să se refacă.
Această cură începe cu o zi în care se consumă doar alimente ușor de digerat, precum orezul fiert și fructele.
Pe urmă, programul prevede numai sucuri de fructe sau de legume și supe de zarzavat, zeama.
Pentru a ajuta organismul să elimine substanțele toxice, din două în două zile se face clismă.
Postul Buchinger poate ameliora astmul și alergiile.
Dacă îl țineți acasă, este foarte important ca la terminarea curei, să reveniți treptat la deprinderile dvs. alimentare, respectând cu strictețe un program de refacere.
Dieta cu crudități:
O dietă cu crudități aduce o îmbunătățire majoră a sănătății, iar greutatea se normalizează, ceea ce înseamnă o reducere a grăsimii.În același timp această dietă oferă o porție mare de enrgie și este indicată mai ales în sezonul de primăvară-vară.
O mare parte a mâncării gătite, se pare că se poate transforma numai în grăsime, deoarece căldura și acizii alterează alimentele, făcându-le greu de metabolizat, în alte procese complexe.Prin contrast, alimentele crude se despart în componente, ce pot fi imediat metabolizate în celule.
Sănătatea suferă o trasformare în urma dietei cu crudități, încât cel care o adoptă va simți efecte de toate felurile.O îmbunătățire foarte importantă, ce rezultă din adoptarea dietei cu crudități, este asupra sistemului digestiv.
Alimentele crude se digeră bine și astfel nu se va simți acidul, bila și efectele reziduurilor asupra digestiei, așa cum se întâmplă la mâncarea gătită.
A învăța să consumi o dietă cu crudități este, în mare parte, un exercițiu și o învățare continuă.
În general, puteți mânca, cam tot ceea ce aveți la dispoziție.
Proteinele vor fi puse la dispoziție de nuci și semințe crude, precum cele de floarea-soarelui, susan, alune, dovleac etc.
De asemenea, germenii, care fac, de multe ori, parte dintr-o dietă de crudități, reprezintă o sursă bună de proteine.Aceaștia necesită puțină atenție (cel mai ușor de preparat este lintea încolțită), rezultatele sunt extraordinare, deoarece conțin tot ceea ce este necesar vieții.
Dacă urmați o dietă cu crudități, aproape indiferent ce mâncați, și în ce cantitate, este imposibil să câștigați în greutate, asta în cazul în care nu slăbiți.Mai mult decât atât, veți simți o îmbunătățire a sănătății, energie sporită și bună dispoziție.
Dieta cu supă de ceapă:
Veți putea pierde până la 5 kg într-o singură săptămână, fără să renunțați la toate mâncărurile preferate.Puteți mânca supă de ceapă când doriți și în cantitatea pe care o doriți.
Rețeta:
Se pun opt cepe mari curățate într-o oală cu doi litri și jumătate de apă.Se adaugă o jumătate de kilogram de fasole verde, o jumătate de kilogram de măsline (fără sâmburi) și un pic de Vegeta.Totul se fierbe o jumătate de oră la foc mic și supa este gata.
Luni:
Supă de ceapă pe tot parcursul zilei.Se poate consuma supă în orice cantitate și se bea cu sorbituri mici.Se poate bea și ceai neîndulcit.
Marti:
Pe tot parcursul zilei se bea supă de ceapă.La prânz se mănâncă o salată și o pară mai mare.Se bea și ceai.
Miercuri:
Se consumă supă de ceapă și se bea ceai.
Joi:
Se bea supă de ceapă pe tot parcursul zilei, cu sorbituri mici.La prânz se poate mânca puțină brânză fără grăsimi.
Vineri:
Se alternează supa de ceapă cu ceai.
