Pentru a primi un tratament adecvat contra durerilor de cap, trebuie făcută o diagnosticare corectă.Pentru diagnosticarea corectă a cauzelor durerilor de cap, medicul tău trebuie în primul rând să-ți alcătuiască un istoric al acestora.
Istoricul durerilor de cap:
Cea mai importantă parte a evaluării medicale este așa-numitul istoric al migrenelor de care suferi.
Este important să descrii durerea, simptomele, cu caracteristici cât mai complete cu putință.
Acestea pot fi diagnosticate mai corect daca îi spui medicului tău:
Ce vârstă aveai când au început să apară.
Cât timp le-ai experimentat.
Dacă încerci un singur tip de durere sau mai multe tipuri de dureri.
Cât de des apar durerile de cap.
Dacă știi ce anume declanșează durerea.
Cine altcineva din familie suferă de dureri de cap.
Ce simptome, și dacă sunt, înaintea declanșării durerii.
Dacă performanțele tale școlare sau profesionale sunt afectate de durerile de cap.
Este important de asemenea să discuți cu medicul tău despre ce simți și ce se întâmplă când ai dureri de cap:
Unde este localizată durerea.
Cum se manifestă.
Cât de severă este pe o scară de la 1 la 10.
Cât timp durează.
Dacă apare deodată, fără nici un simptom anterior de avertisment.
În ce perioadă a zilei apare de obicei.
Dacă există tulburări de vedere înaintea declanșării durerii.
Ce alte simptome apar în timpul migrenei (slăbiciune, grețuri, sensibilitate la lumină etc.)
Cât de dese sunt migrenele.
Ar trebui de asemenea să îi spui medicului tău dacă ai mai fost tratat pentru migrene și ce medicamente ai folosit (prescrise și automedicație) sau mai folosești încă.
Analizele și testele care ți-au fost efectuate în trecut sunt de asemenea foarte importante pentru medicul căruia i te adresezi.
Evaluarea psihologică:
Un interviu cu un psiholog nu face parte din evaluarea de rutină a migrenelor, dar poate fi făcut pentru a identifica factorii de stres ce pot genera durerile de cap.
Poți cere să ți efectueze o testare computerizată completă pentru a furniza medicului informații cât mai profunde și veridice.
După evaluarea rezultatelor testărilor referitoare la istoricul durerilor, examenul fizic, neurologic și psihiatric, medicul tău poate fi în măsură să determine tipul de migrenă ce te afectează.
În cazul în care problema este foarte serioasă pot fi necesare testări suplimentare.
Venim astăzi cu câteva idei pentru diferite afecțiuni.Remediile sunt naturiste și nu aveți nimic de pierdut dacă le încercați.
Tuse rebelă:
Un ceai foarte bun împotriva tusei rebele este următorul : flori şi frunze de podbal (2 linguriţe), frunze de pătlagină (1 linguriţa).Din acest amestec puneţi 2 linguriţe într-o cană şi opăriţi cu 250 ml de apă clocotită.Lăsaţi să se infuzeze 10 minute, apoi strecuraţi.Beţi câte o cană de ceai dimineaţa, înainte de micul dejun.
Muguri de brad : 12 gr de muguri, îi daţi într-un clocot de apă și apoi consumați ceaiul obținut.Aceștia elimină mucoasele de pe căile respiratorii.
Lumânărica: ceaiul de lumânărică potoleşte tusea şi elimină flegma.
Amigdalita:
Amigdalita o putem trata cu diferite remedii:
Cucuta: seminţele de cucută prăjite în seu şi întinse pe o cârpă, se pun la gât şi vindecă amigdalita.
Ceapa: rasă şi amestecată cu petrol, dă înapoi amigdalele umflate.
Un tratament foarte bun, este cu propolis : 50 gr propolis solid, se găseşte peste tot, în pieţe, la vânzătorii de produse apicole, se pune la macerat în 250 ml de alcool rafinat, vreme de două săptămâni, agitându-se zilnic sticla.Se ia seară, înainte de culcare, o linguriţă de lichid amestecat cu miere de albine sau cu puţin zahăr.Nu se mai bea şi nu se mai mănâncă nimic după aceea timp de o oră.Este un tratament foarte bun pentru amigdalită cât şi pentru durerile în gât.
Arsuri, răni, acnee:
Acestea se pot vindeca cu ajutorul unor alifii din ingrediente naturale:
Se iau următoarele plante : gălbenele 14 gr, pătlagină 14 gr, pelin alb 14 gr, rădăcină de tătăneasă 14 gr.Se amestecă bine, se iau 113 gr de amestec care se fierb în untură curată de porc, până când plantele devin ca jumările, să nu se ardă.Lăsăm să stea o zi preparatul, după care îl încălzim la bain-marie şi îl strecurăm.
50 gr seu de oaie se fierbe în 100 ml lapte dulce.Se pune la răcit, până când seul se ridică deasupra.Se ia cu o strecurătoare şi se amesteca bine cu 50 gr ceară de albine topită, 25 gr unt, 3 linguri de ulei de floarea soarelui şi puţină apă de colonie.Se păstrează la rece în cutii închise.
Aromaterapia este o formă de tratament deosebit de plăcută care funcționează pe baza uleiurilor esențiale.
Indiferent cî îți plac mirosurile de fructe, flori, lemn sau mosc, există o aromă făcută să se potrivească oricui, iar combinând două sau mai multe uleiuri, poți crea un parfum personal unic.
Aromaterapia modernă a fost descoperită în secolul al XX-lea, de către chimistul francez Gattefosse, a cărui familie conducea o parfumerie.
Lucrând în laborator, Gattefose și-a provocat o arsură.Și-a înmuiat imediat mâna într-un vas cu ulei de lavandă și, în scurt timp, arsura s-a vindecat fără a apărea vreo complicație.Incidentul l-a determinat pe parfumier să studieze efectele terapeutice pe care le au uleiurile aromatice, tot restul vieții sale.
Dr. Jean Valnet, un alt pionier al aromaterapiei, a urmărit teoria predecesorului său, dar nu s-a limitat la atât, ci a folosit uleiurile esențiale pentru a trata rănile soldaților, în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Dar cea care a dezvoltat metoda diluării și a aplicării uleiurilor esențiale prin masaj, a fost Marguerite Maury, biochimist francez.
Cum funcționează aromaterapia?
Uleiurile esențiale sunt deseori aplicate direct pe piele, făcând parte din ritualul masajului, dar instrucțiunile trebuie citite cu multă atenție, pentru a afla care este concentrația acestora.
Dacă sunt tari, nu trebuie aplicate pe piele și trebuie evitat contactul cu ochii.
Câțiva stropi de ulei pot fi diluați în cada cu apă fierbinte, înainte de a face o baie.
Sau poți pregăti comprese fierbinți și reci, tot pe baza uleiurilor esențiale.
Inhalarea aromei este o procedură deja binecunoscută.
Pentru aceasta, fie arzi uleiul parfumat, într-o candelă specială, fie, pentru un și mai mare efect, adaugi câțiva stropi de ulei într-un vas cu apă fierbinte și stai cu capul acoperit de un prosop, deasupra vasului.
O listă cu uleiurile indicate în aromaterapie și beneficiile lor, găsiți aici.
Beneficiile și avantajele plantei de Aloe Vera sunt foarte răspândite și cunoscute.
Multe persoane folosesc această plantă în diverse afecțiuni, iar o cură de 2 săptămâni cu Aloe Vera este mai mult decât indicată mai ales în sezonul rece.
Această cură este recomandată în ulcer, gripă, astm, reumatism, astenie nervoasă, dureri de cap, scleroză, eczeme.
Înainte de a se folosi, planta nu trebuie udată timp de 5 zile.
Se folosește 1,5 kg plantă, în vârstă de 3-5 ani, care se trece prin mașina de tocat.
Se adugă 2,5 kg miere și 3,5 kg l vin roșu natural de 14-18 grade.
Toate se pun într-un borcan de sticlă și se așează într-un loc răcoros și întunecat, timp de 5 zile.
După acest timp se ia, în primele 7 zile, câte o linguriță, de 3 ori pe zi, cu 2 ore înainte de masă.
După cele 7 zile, se va lua câte o linguriță, de 3 ori pe zi, cu o oră înainte de masă.
Durata minimă a unei cure cu Aloe este de 2 săptămâni.
În timpul tratamentului se exclud din alimentație laptele și ouăle, iar iaurtul este admis doar în cantități mici.
În perioada respectivă se consumă cât mai multe supe și fructe dulci între mese.
Vă oferim în continuare câteva sfaturi bune și de urmat pentru a crește masa musculară, mai ales pentru cei ce trag din greu la sala de forță.
Evitați accidentările: evitați mișcările cu un risc ridicat, mai ales daca nu sunteți bine încălziți.Folosiți forma corectă de execuție tot timpul și nu riscați să vă accidentați încercând să ridicați prea mult, prea devreme.Dacă vă accidentați nu vă puteți antena,deci nu veți crește.
Folosiți greutăți libere la toate seturile grele: oricât de sofisticate vi s-ar părea aparatele, acestea nu vor construi atâta masă musculară ca și greutățile libere.
Efectuați un număr optim de repetări: antrenați-vă cât mai greu posibil, în forma corectă pentru a face cât mai multe repetări (cu greutăți mari, 6-10 pentru grupele musculare, cu greutăți mici, 8-12 pentru grupele musculare).
Folosiți mișcări compuse, care implică tot corpul: dacă doriți masivitate și mărime, nu faceți mișcări de izolare, ci insistați pe genoflexiuni, îndreptări, împins din culcat, împins de la umeri cu bara, flexii cu bara și tracțiuni.
Nu depășiți numărul optim de seturi pentru grupele musculare: încercați să faceți doar atâtea seturi cât simțiți că este productiv pentru corpul vostru.
Găsiți părți care pot fi îmbunătățite: stabiliți care părți ale corpului necesită mai multă muncă, intrați în sală concentrați pe acestea și lucrați-le la începutul antrenamentelor.Începeți antrenamentele voastre cu haltera, apoi treceți la gantere, iar dacă folosiți cabluri, faceți-o pe final.
Nu uitați să vă mâncați proteinele: cu cât mâncați mai multe proteine, cu atât mai bine.Cele mai bune proteine pentru masa musculară sunt cele din carne roșie, de unde vă luați nutrienții necesari creșterii.Proteinele concentrate din zer sunt de asemenea importante.Faceți un mod de viață din alimentația proteică abundentă și veți câștiga masă musculară solidă.
Nu numărați exercițiile: nu există un număr optim de exerciții, cei mai mulți specialiști propun patru exerciții pentru fiecare grupă musculară, dar pentru grupele musculare mici aceasta poate duce la supraantrenament.
Experimentați pentru a găsi ce exerciții construiesc mai multă masă musculară pentru voi: doar pentru că unele exerciții lucrează bine pentru alții nu înseamnă același lucru și pentru voi în mod obligatoriu.
Nu vă feriți de repetările maximale: de câte ori vă simțiți în formă și simțiți ca antrenamentul "merge", încercați câte o repetare maximală, în mod piramidal.
Sfecla roşie provine din specia spontană întâlnită în vecinătatea Mării Mediterane şi de pe tărmul Oceanului Atlantic.Acţiunea sa este bine cunoscută încă din antichitate.
Acţiune farmaceutică: nutritivă, laxativă, aperitivă, răcoritoare, energizantă, antianemică, mineralizantă, anticancerigenă, hipotensoare, întăreşte imunitatea organismului, luptă pentru refacerea sângelui, foarte utilă şi în leucemii dar şi alte tumori.
Extern este cicatrizantă, dezinfectantă, bactericidă destul de puternică.
Este utilă în tratamentele cancerului în toate formele limitând dezvoltarea tumorilor prin oprirea multiplicării celulelor canceroase.
Are proprietatea de a distruge şi o serie de microorganisme, reechilibrează şi reglează sistemul nervos al întregului organism şi este uşor hipotensivă.
Nu este indicată diabeticilor.
Denumiri populare: napi de mâncare, napi roşii, râpă, sfeclă de borş, sfeclă de masă, ţigle roşii, ţuică.
Compoziţie chimică: hidraţi de carbon, betaină, asparagină, acid glutamic, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, PP, acid folic, biotin, zaharuri, oligoelemente, săruri minerale.
În tradiţia populară: sucul din rădăcină rasă pe răzătoare şi stoarsă se bea dimineaţa pe nemâncate pentru curăţirea sângelui.
Preparare: se rade fin şi se consumă crudă, minimum 30 g de 3 oi pe zi.
Sucul din sfeclă se poate consuma câte 200 ml de trei ori pe zi.Se va începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în funcţie de toleranţa individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei ori pe zi.
În cazul cancerului sau altor afecţiuni este foarte utilă împreună cu morcov, castraveţi, salată, pătrunjei, etc.
Este bine să se facă o cură de minimum 6 luni cu câte 100 ml de 3 ori pe zi minimum.Se va amesteca cu castraveţi şi morcovi, eventual mere în cazul cancerului.
Sfecla fiartă sau coaptă îşi pierde o serie dintre proprietăţi.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bucale, afecţiuni biliare, afecţiuni cardiace, afecţiuni hepatice, afecţiuni renale, afecţiunile splinei, artrită, anemie, astenie fizică şi nervoasă, avitaminoze, cancer, colită, constipaţie, convalescenţă, demineralizare, dischinezie biliară şi stomacală, enterite, gripă, hemoroizi, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, insomnii, litiază urică, menopauză, migrene, scurgeri vaginale, tuberculoze, viroze.
Consumarea pătrunjelului proaspăt este folositoare la orice vârstă, căci mărește imunitatea la bolile infecțioase, fiind recomandat mai ales în caz de epidemii.
Pătrunjelul conține uleiuri eterice, carotin, vitamina C, flavonoide etc.
S-a demonstrat că în meniul persoanelor care au atins vârste respectabile, printre celelalte verdețuri și crudități, pătrunjelul ocupă un loc de cinste.
Pătrunjelul este folosit și în cosmetică, datorită conținutului ridicat de vitamina A, numită și vitamina frumuseții.
Pătrunjelul albește, tonifică și hrănește pielea.Pentru aceasta se folosește infuzia de frunze verzi de pătrunjel, cu care se șterge fața, dimineața și seara.
Din o lingură de frunze proaspete și bine spălate, apoi mărunțite, amestecate cu o lingură de lapte bătut, se prepară o mască pentru albirea tenului.Se aplică acest amestec pe față și se lasă 20 de minute, apoi se îndepărtează cu apă curată, puțin călduță.
Pătrunjelul combate mirosul supărător de ceapă și usturoi, este suficient să ronțăim câteva frunzulițe verzi și mirosul supărător dispare.
Trebuie remarcat faptul că supele și mâncărurile înăbușite cu mult pătrunjel sunt foarte folositoare pentru bolnavii de hipertensiune, pentru cei cu edeme datorate afecțiunilor cardiace sau renale, ca și în cazul calculilor renali, gutei și în numeroase alte afecțiuni.
Câteva frunzulițe zdrobite alină usturimile și mâncărimea în cazul ciupiturilor de insecte: albine, viespi, țânțari, păianjeni, diminuând și inflamațiile produse de acestea.
Infuzia de pătrunjel se obține din două lingurițe de frunze proaspete de pătrunjel, tocate mărunt, peste care se toarnă 500 ml apă clocotită.Se lasă o oră, apoi se strecoară. Se bea de trei ori pe zi câte o ceșcuță înainte de masă.
Sucul de pătrunjel este extrem de util în procesele de asimilare a oxigenului, precum și în menținerea stării si funcțiilor normale ale glandei tiroide și a suprarenalelor.
Sucul de pătrunjel sau pătrunjelul verde, consumat ca atare, stimulează funcționarea tractului digestiv, este un bun diuretic folosit, mai cu seamă, în hipertrofia de prostată.
Este folosit ca diuretic, ca stimulent al poftei de mâncare, dar și pentru normalizarea ciclului menstrual, îmbunătățirea respirației și a ritmului cardiac.
Totodată, pătrunjelul este foarte eficient în bolile de ochi, inclusiv ca remediu în cataractă.
În aceste situații se bea suc proaspăt de pătrunjel, amestecat cu suc de morcov, țelină și cicoare.
O combinație eficientă este și amestecul de suc de spanac, salată și pătrunjel.
Din frunzele proaspete de pătrunjel se obține sucul cu ajutorul unui storcător electric.Sucul astfel obținut se bea câte 1-2 lingurițe la o jumătate de ceașcă de lapte proaspăt sau amestecat în 1-2 linguri de smântână, de trei ori pe zi, cu 15-20 minute înainte de masă.
Nu se vor lua niciodată doze mai mari de 60 g suc de pătrunjel fără a fi amestecat cu alte componente!
Infuzia din semințe de pătrunjel se prepară turnând peste o linguriță de semințe zdrobite de pătrunjel o ceașcă de apă clocotită.Se macerează 8 ore, se strecoară și se bea în cursul unei zile, în porții mici.
