Cura cu căpșuni

   Căpșunile reprezintă în realitate soiuri de fragi cu fruct mai mare făcând parte din aceeași familie de plante, familia Rosaceae.
 
   Ele conțin apă (89%), hidrați de carbon (7%), protide (0,8%), zaharuri(8%), vitamine (A, B1, B2, B6, C, E, PP, K) și minerale (sodiu, potasiu, mangan, cupru, fier, calciu, fosfor,sulf, siliciu).Prin compoziția lor chimică, căpșunile tonifică și remineralizează organismul, încetinid procesul de îmbătrânire.
 
   Fructele sunt diuretic active, stimulând eliminarea acidului uric, a toxinelor și a excesului de colesterol din corp.În plus căpșunile bine coapte au și un efect laxativ.
 
   Conținând vitamina E, vitamine din complexul B și mangan, influențează funcționarea normală a sistemului nervos, fiind indicate atât în astenii cât și pentru prevenirea insomniilor.
 
   Conținând fier (component al hemoglobinei din sânge) și cupru (care ajută la absorbția fierului) sunt recomandate în tratamentul anemiilor.
 
   Au acțiune benefică asupra ficatului, ajutând prin vitamina K pe care o conțin, la funcționarea normală a sa.În acest sens cura cu căpșuni este benefică în insuficiența hepatică, litiaza biliară și dischinezii biliare.
 
   Căpșunile au rol hipotensor fiind indicate în hipertensiuni arteriale și alte boli cardiace.În plus au acțiune bactericidă și antihelmitică.

 
   Contra oxiurilor se recomandă 500 grame căpșuni dimineața pe stomacul gol fără a se consuma altceva până la prânz.
 
   Ele mai sunt indicate și în afecțiuni renale (inclusiv litiaze), reumatism, ateroscleroză, gută, varice, intoxicații alcoolice sau cu tutun, tuberculoză, etc.   

   Conținând doar puține zaharuri dar și vitamina E care este hipoglicemiantă, căpșunile pot fi consumate și de către diabetici, dar în cantități mai mici.
 
   Pentru persoanele care nu suferă de diabet se recoamndă 250-500 grame căpșuni pe zi, de preferință dimineața, timp de 7-14 zile.
 
   Diabeticii pot consuma până la 300 grame căpșuni zilnic.
 
   Căpșunile sunt containdicate atât intern cât și extern, persoanelor alergice, cărora le poate produce urticarie.

Sucul de pere și sucul de gutui

   Sucul de pere:

   Este indicat în demineralizare și anemie, în surmenaj și astenia care apare pe fond de oboseală. 
   Se pare că stimulează imunitatea nespecifică în zona reno-urinară, fiind recomandat în prevenirea infecțiilor urinare recidivante. 
   Are acțiune diuretică și depurativă, favorizând eliminarea acidului uric. 
   Împreună cu sucul de mere (mai ales cele acrișoare), sucul de pere este indicat diabeticilor (cu excepția sucului extras din soiul de pere BERGAMOTE), fiind util pentru relansarea activității pancreasului și pentru stabilizarea glicemiei.
   Are un efect ușor răcoritor. 
   O mare calitate care oferă acestui suc o valoare deosebită este aceea că poate intra în toate combinațiile de sucuri de fructe. 
   Are efecte puternice în reumatismul cronic degenerativ și gută. 
   Spre deosebire de sucul de mere, care este un excelent tonic de dimineață, fiind înviorător, sucul de pere este calmant și ușor sedativ, inducând stări de relaxare și fiind un excelent reconfortant de seară. 
   În tuberculoză și infecțiile respiratorii cu stări febrile, acționează extrem de favorabil, fiind tonic, ușor febrifug și remineralizant. 

   Sucul de gutui:

   Acest suc nu se recomandă persoanelor predispuse la constipație. 
   Este aperitiv (datorită gustului amărui), fortifiant și astringent. 
   Este indicat în guturai, afecțiuni pulmonare, tuberculoză, lipsa poftei de mâncare.
   Fiind ușor acid, este folositor în tulburări digestive funcționale și în insuficiența hepatică. 
   Sucul de gutui este un elixir pentru tenul cu pori deschiși și secreție sporită de sebum: se fac masaje ușoare cu suc de gutui și se aplică cataplasme peten cu coji de gutui bine mărunțite. 
   Alături de afine, sucul de gutui este un panaceu în infecțiile intestinale, precum și în diaree și dizenterie, inclusiv la persoanele cu colon sensibil. 

 

Cum luptăm cu reumatismul?

   Reumatismul apare din pricina că în organism există prea mult acid uric, care din cauza frigului se transformă în cristale, ceea ce provoacă dureri în membre.În perioade mai critice, trebuie să evităm mâncărurile cu carne, de asemenea nu este permis alcoolul.

   Frunzele de omag, fierte cu rachiu, se pun calde, pe locul dureros, iar durerea este astfel ameliorată.

   Împotriva durerilor mari la genunchi, umăr sau cot, se va face un amestec de lut galben, cât mai galben, cu oţet din vin de casă.Cu această pastă se va unge bine locul în strat gros şi se va bandaja.Se va sta cu acest bandaj până dimineaţa.Operaţia se reia în fiecare seară, timp de 3 zile.

   Rețetă foarte bună contra reumatismului:
   Două linguriţe de oţet de mere, 
   Două linguriţe de miere de albine,
   Totul se amestecă într-o cană și se completează cu apă.Se beau 3-4 căni pe zi.            
   Acest amestec:
   Curăță arterele și venele de grăsimi.
   Scade tensiunea arterială.
   Previne infarctul sau îl ameliorează după producerea sa.
   Duce calciul în oase și în articulații și nu îl lasă să se depună pe încheieturi sau mușchi.
   Previne orice tip de infecţie în organism, iar toate organele ajung să funcționeze mai bine.
   Reglează ritmul cardiac.   

   Foarte important este și ceaiul de salvie.Cine bea constant ceai de salvie nu se îmbolnăveşte uşor.Ceaiul de salvie este considerat ca fiind ceaiul cel mai important din câte există.

   Împotriva oricărui tip de reumatism, trebuie să consume vreme de trei săptămâni ceai pentru rinichi.Tratamentul se face trei săptămâni dintr-o lună, cu o pauză de două săptămâni, apoi se reia.Aproape toate bolile au la bază nefuncţionarea rinichilor și ca atare trebuie să pornim de acolo.

   Ceaiul pentru rinichi se prepară din: coada calului 15 gr, urzică vie 10 gr, troscot 8 gr, sunătoare 6 gr.
   Aceste cantităţi ajung pentru o persoană, trei săptămâni.
   Se amestecă bine toate plantele, apoi se ia o priză, (cât se cuprinde între degetul mare și arătător), care se opăreşte cu o cană de apă clocotită.Se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se strecoară.Peste plantele opărite se mai adaugă o dată două căni de apă clocotită, se lasă să se infuzeze 10 minute, se strecoară și se amestecă cu primul ceai.Este foarte important să se procedeze aşa, deoarece în ceaiul pentru rinichi există 5 substanţe care nu trebuie fierte, ca să nu-şi piardă proprietăţile.Ele se extrag prin două opăriri consecutive.Ceaiul trebuie băut dimineaţa, înainte de prânz și seara, înainte de a merge la culcare, câte o jumătate de cană de ceai .