Opiul

   Opiu înseamnă de fapt latexul uscat la aer, obținut prin incizii în capsulele imature ale plantei Papaver somniferum.
   Este strâns în bucăți de dimensiuni variabile și presat în forme variabile.
   Conţine cel puţin 11% morfină raportat la substanţa uscată.
   Opiul se obține numai pe cale manuală.
   Recoltarea are loc la circa 12 zile de la căderea petalelor florilor, atunci când capsulele ajung la dimensiunea maximă.

   Are miros puternic, caracteristic, gust amar, toxic.

   Mod de administrare: sub formă de pulberi, supozitoare.

   În stare proaspătă opiul este moale, iar prin păstrare devine tare şi sfărâmicios.La exterior turtele de opium au o culoare brună şi poartă uneori resturi de frunze de mac şi fructe de Rumex. 

   Acţiune farmaceutică şi întrebuinţări: este un analgezic morfinic, antitusiv, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant.

   Pulberea de opiu se obține din opiul uscat la o temperatură de cel puţin 60 grade, pulverizat şi diluat cu lactoză.
   Conţine cel puţin 9,8% şi cel mult 10,2% morfină raportat la substanţa uscată.
   Pulberea are culoare galben-brună sau brună, cu miros puternic caracteristic şi gust amar.
   Pulberea de opiu mai poate să prezinte cristale de lactoză.

   Principalul constituent al opiului este alcaloidul morfină, aflat de regulă în raport de 10:1 cu codeina, alcaloid care imprimă opiului o acțiune analgezică; pe lângă această acțiune analgezică mai are și acțiune antispastică (datorată papaverinei), antitusivă (datorată codeinei), dar și acțiune narcotică.