La un moment dat oul a fost acuzat că îngreunează digestia și atacă tenul, dar în zilele noastre medicii și dietologii i-au reabilitat imaginea pe bună dreptate.În această postare vom analiza oul, beneficiile sale și dacă este bine să introducem oul în alimentația noastră.
Chiar dacă oul este un produs foarte hrănitor, el nu îngrașă.
Mai mult decât atât, scopul multor diete este scăderea cantității de albumine din regimul alimentar, iar oul cu cele 13 procente de proteine și 80 de kcal, pentru o dietă este o adevărată comoară.Astfel două ouă (160 kcal), 100 de grame pâine intermediară (236 kcal), 100 de grame morcov proaspăt (35 kcal), 10 grame unt (90 kcal), kiwi sau un alt fruct (50 kcal), poate forma o masă serioasă pentru o dietă sănătoasă.
Este bine ca oul să fie preparat totdeauna termic:
Adevărat. Este ideal ca oul să fie pregătit termic. Dacă este folosit crud, proteinele din albuș se asimilează foarte greu.
Oul este produsul cu cea mai mare cantitate de albumine:
Adevărat.Nu întâmplător dietologii au luat albuminele care există în ou drept un etalon, chiar și pentru echilibrul aminoacizilor pe care îi conține.Principala caracteristică a albuminelor din ou este capacitatea de a fi asimilate foarte ușor, spre deosebire de alte albumine.Astfel, în ou albuminele dețin 93,7 procente, în timp ce în pește acestea dețin 76 de procente, în carnea de vită 73,3 procente, iar în fasole 58 de procente.
Ouăle pot provoca alergii:
Adevărat.Acest lucru este posibil în combinație cu câteva preparate medicamentoase, cum ar fi sulfamidele din antibiotice.Pentru a preveni apariția unor reacții alergice nu trebuie să le dați ouă copiilor până la vârsta de 6 luni.
Ouăle sunt dăunătoare pentru ficat:
Fals.Această prejudecată este foarte des întâlnită.Pe lângă vitamine, oul mai conține și diverse substanțe (cum ar fi metionina, un aminoacid folositor pentru ficat).În afară de aceasta, gălbenușul are o calitate unică de a determina contracția vezicii biliare, prin aceasta stimulând activitatea fierii și acționând asupra canalelor de scurgere ale intestinului, contribuind în același timp la asimilarea grăsimilor.
Ouăle se digeră greu:
Fals.Totul depinde de cât de proaspăt este oul și de modul în care acesta a fost preparat.Cu cât oul este supus pregătirii termice o perioadă de timp mai mare, cu atât este mai greu de digerat.Oul fiert moale se digeră în întregime după o oră-două, în timp ce oul fiert tare sau făcut omletă, de-abia după vreo trei ore.
Oul este un produs alimentar care conține tot ceea ce îi este necesar organismului:
Fals.Oul este într-adevăr un produs minune care conține energie, albumine prețioase și bioregulatori, o mare cantitate de minerale (în egală măsură calciu și fier), de asemenea, vitaminele A, B1, B2 și acid de nicotină.În ou nu există toate substanțele necesare organismului, din el lipsesc hidrații de carbon și vitamina C.
Denumiri populare: orbalţ de lângă ape.
În tradiţia populară: frunzele plantei se foloseau local contra orbalţului (erizipel).Se puneau crude ori se fierbeau, iar cu decoct se făceau spălături, iar resturile se legau.
Compoziţie chimică: ulei eteric (2%), pinen, acid valerianic, acid malic, tanin, diverşi alcaloizi, rezine, amidon, săruri minerale, etc.
Este o plantă erbacee perenă.
Tulpina este ascendentă sau erectă, cilindrică, fin striată, 20-50 cm înălțime.
Are frunze bazale ovate sau eliptic lanceolate, pețiolate.
Florile sunt actinomorfe, pentamere; corolă albă, roz sau lila, 3-5 mm diametru.
Înflorește în mai-august.
Acţiune farmacologică: are acţiune liniştitoare sau sedativă asupra sistemului nervos, antispasmodică, acţionează asupra tubului digestiv, tonic general, calmează palpitaţiile inimii.
Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă).
Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în stări de agitație, tulburări ale somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă.
Investită cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă acelaș lucru: valeriana montană este una dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice asociate lor.
Cu excepția persoanelor cu insuficiență renală, tuturor celor care suferă de rinichi le este recomandată în perioada de vară-toamnă, dacă este posibil și în celelalte sezoane de iarnă-primăvară, o cură cu pepene roșu de minimum zece zile în fiecare lună.
Enzimele și acizii organici conținuți mai ales în apropierea cojii, de unde și gustul de acru, nu foarte agreat uneori, au efecte de dezintoxicare puternică, ceea ce face ca pepenele roșu să fie în mod special recomandat persoanelor cu un grad mai mare de uzură a organismului, bătrânilor, cât și celor care au avut sau mai au o alimentație încărcată în toxine.
În concluzie, o cură de minimum zece zile lunar cu pepene roșu are efect de dezintoxicare, de reglare hormonală și imunitară a organismului uman, cu totul deosebite.
Cura cu pepene roșu se face foarte ușor, întrucât nu este nevoie de nici un fel de preparare suplimentară.
Unii medici și terapeuți recomandă sucul de pepene, dar acesta se oxidează rapid și își pierde în mai puțin de 15 minute potențialul curativ, ca atare este indicat să se mănânce pepenele normal, minimum două kilograme de pepene pe zi.
Se recomandă să fie bine copt, dulce și să nu se evite consumarea părții de miez din apropierea cojii.
Aproape o treime din greutatea unui pepene roșu este reprezentată de coajă, de aceea un pepene roșu pentru o zi de cură pentru tratament, trebuie să aibă în jur de 3 kilograme, mai ales că în zilele călduroase se poate chiar dubla cantitatea de pepene consumată.
Indicații în cura de tratament cu pepene roșu:
Pentru acnee:
Cura cu pepene de 10-20 de zile produce o dezintoxicare importantă și are anumite efecte reglatoare hormonale asupra corticosuprarenalelor în mod special, putând face minuni în tratamentul acneei, iar pe cât este posibil, în paralel cu cura cu pepene roșu se vor elimina din alimentație carnea și alte alimente toxice.
Extern, se va aplica zilnic tinctură de propolis pe zonele afectate sau cataplasme cu mărul lupului.
Pentru nefrită, pielită și pielonefrită:
Se consumă cantități mari de pepene într-o singură repriză, iar pe perioada curei de tratament, mai ales după ingerarea pepenelui, se recomandă evitarea frigului și a curenților de aer în zona șalelor.
Pentru calculi renali (pietre la rinichi):
Se recomandă a se consuma cantități mai mari de pepene roșu.
Înainte de cura de tratament, cât și în ultimele trei zile se iau plante care sfărâmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor.După ce s-au luat aceste plante ce sfărâmă și mărunțesc calculii renali, 1-2 ore după ce s-a consumat pepenele roșu se va ține pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă, chiar fierbinte.
Aceste plante sunt: frunzele de mesteacăn, frunzele de merișor, rășină de pini și boabele de ienupăr.
Sinuzita se manifestă cu dureri sub pomeții obrajilor sau imediat sub ochi.Ea se datorează inflamației mucoasei ce căptușește sinusurile.
Durerea groaznică de cap, în zona frunţii şi în spatele ochilor, nasul înfundat şi febra pot fi simptome clare ale sinuzitei.
Sinuzita este de fapt o infecţie a membranei mucoase care căptuşeşte interiorul foselor nazale şi sinusurile.
Măsuri profilactice și de tratament:
Ca măsuri de prevenire se are în vedere ca aerul din cameră să fie umed, iar temperatura să fie în jur de 20°C.
Se vor consuma multe lichide.
Se recomandă mult sport în aer liber.
Se va renunța la fumat.
Produsele lactate și zahărul se vor consuma în cantități mici.
Ca tratament, se folosesc băile de abur pentru obraz cu mușețel sau cetină de pin, cataplasme cu flori de fân, cu argilă sau frunze zdrobite de varză, dușuri cu jet pe coapse și torace, ceaiuri de mușețel și cimbrișor, băi nazale cu apă argiloasă.
Căldura locală are un efect benefic.
Cataplasme cu hrean: hreanul dat pe răzătoare poate fi folosit şi în combinaţie cu rădăcină de Untul Pământului.Se pun într-un tifon şi se aşează aproape de rădăcina nasului, 15 minute, hreanul producând un acces de lăcrimare şi de eliminare pe cale nazală a secreţiilor care blochează sinusurile.Se repetă procedura minim cinci zile.
Perna cu sare încălzită: într-un săculeţ de bumbac se pune sare care se încălzeşte în cuptor şi se aşează pe frunte până se răceşte, iar apoi se reîncălzeşte şi se repetă procedeul până când se observă o ameliorare.
Inhalări cu sare: în doi litri de apă clocotită se pun patru linguri cu sare şi se fac inhalări cu aceşti aburi, timp de zece minute.
Usturoiul este foarte eficient pentru că are efect antibacterian: peste un căţel de usturoi zdrobit se pun patru linguriţe de apă şi cu ajutorul unei pipete se pun câte zece picături din acest amestec în fiecare nară.
Ardeiul iute este eficient în cazul rinitelor şi sinuzitelor şi se recomandă consumarea lui timp de două săptămâni.Se poate face şi cataplasmă pe frunte cu tinctura de ardei iute diluată cu puţină apă.
Se iau câte 3-5 picături din amestecul de ulei esenţial de mentă şi de busuioc de patru ori pe zi, 14 zile.Acest remediu decongestionează sinusurile şi combate infecţiile bacteriene.
Se pot face aspirări nazale cu următorul amestec: 4 linguri de salvie, 4 linguri frunze şi fructe de afin, 4 linguri de frunze de mentă, 2 linguri de coada-şoricelului şi 2 linguri frunze de soc.Se pun 2 linguri din acest amestec în 250 ml de apă clocotită şi se lăsă la fiert încă 10 minute.Se strecoară şi se fac aspirări de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara.
Sinuzita poate avea și o cauză alergică.De aceea, se va șterge bine praful din cameră, de pe toate obiectele, și se vor înlătura animalele din apartament și florile.
Când tratamentul medicamentos și naturist nu dau rezultate, este nevoie de o intervenţie chirurgicală prin intermediul căreia să fie deschise sinusurile (cavităţile localizate în jurul ochilor, obrajilor şi nasului) şi extirpate tumorile membranei mucoase.
Prostata este un organ asezat sub vezica urinara și are mărimea unei nuci.Ea înfășoară uretra în prima porțiune a acesteia, imediat sub vezica urinară.Prostata secretă un lichid, numit lichid prostatic, care lubrefiază sperma, ce se evacuează în timpul ejaculării.
Cauzele hipertrofiei de prostată:
Aceste cauze sunt ereditare dar și cele produse de un mod de viață și de alimentație greșit.
Atât abstinența, cât și excesul sexual pot produce hipertofia acestei glande.
De asemenea, modul de viață și de muncă: contactul cu substanțe toxice, cum ar fi chimicalele, metale precum cadmiul; ingestia exagerată de bere, cafea, tutun; drogurile; meseria de șofer, situație în care șoferul, șezând în permanență, este zdruncinat de mișcările vehiculului, iar șezutul, împreună cu organele din jur, inclusiv prostata, sunt în permanență izbite.
Datorită cauzelor enumerate mai sus, glanda prostată se hipertrofiază, căpătând un volum de două, trei și chiar patru ori mărimea ei naturală.
Odată prostata hipertrofiată, ea va apăsa pe uretră, pe unde se face eliminarea atât a urinei, cât și a spermei, astfel încât se produce o constricție a canalului uretrei, uneori cu obstrucție și dureri atât în timpul micțiunii, cât și al ejaculării, cu urinări frecvente, cu necesitatea de a urina imediat și uneori cu scăderea libidoului.
Tratamentul:
Leucopenul din roșii, cât și din alte fructe și zarzavaturi reduce mărimea prostatei la normal.
Dintre tratamentele naturiste, folosite în medicina străveche românească, este foarte folositor tratamentul cu frunze de pătlagină, care se poate administra astfel: se iau frunze proaspete de pătlagină de pe câmp sau din livezi, se spală bine și se înfășoară penisul cu câteva astfel de frunze.În caz de retenție urinară din cauza congestiei și hipertrofiei prostatei, într-o oră sau în câteva ore, prostata se descongestionează, iar bolnavul poate să urineze.În continuare, aplicarea în fiecare zi a câtorva frunze verzi de pătlagină produce descongestionarea și reducerea prostatei la dimensiunile ei normale.
Tratamentul cu frunze de pătlagină trebuie urmat săptămâni și luni de zile, până ce prostata revine la dimensiunile ei normale și până ce simptomele dispar.S-ar părea ca prin absorbție în prostată ajung niște principii active din pătlagină, principii care au atât efect anticongestiv, cât și antiviral și antibacterial, căci s-a constatat și vindecarea unor infecții urinare.
Consumul de preparate cu Zinc este de asemenea recomandat sau se pot ingera produse vegetale și fructe care conțin Zinc.Tratamentul cu Zinc trebuie asociat cu Vitamina B6, deoarece aceasta sprijină absorbția Zincului.
Tratament preventiv:
În primul rând, evitarea cauzelor producătoare de hipertofie.
S-a constatat că unele alimente previn sau chiar ameliorează hipertofia de prostată: roșii, castraveți, urzici și în general fructe proaspete și zarzavaturi, nepreparate termic; spanac, broccoli, sfeclă, varză, nuci, usturoi, ciuperci, ceapă verde, hrean, lobodă, mazăre, linte, fasole, știr, salată, semințe de la orice fel de pepeni, ginseng, uleiuri vegetale.Dintre cele enumerate mai sus, unele zarzavaturi, ca mazărea, lintea, fasolea, știrul etc. trebuie preparate termic.Se recomandă însă ca acolo unde se poate, zarzavaturile să se consume în stare proaspătă și nepreparate termic.
Chiar dacă pare greu de crezut, aceasta este o boală cauzată de alimentația sănătoasă.Pentru cel care suferă de această afecțiune, întreaga viață se rezumă la lupta dintre alimentele bune și rele.Această obsesie îl obligă pe ortorexic să-și planifice mesele cu mai multe zile înainte, iar hrănirea sănătoasă îi procură un sentiment de mândrie, chiar de superioritate.Se pare că această afecțiune tinde să devină o boală la modă, mai ales în țările dezvoltate.
Ortorexia se instalează pe nesimțite, în modul cel mai inocent și ortorexicii sunt convinși că au grijă de ei în modul cel mai potrivit cu putință.În timp, preocuparea alimentară îi acaparează progresiv, până când ajung să-și dedice cea mai mare parte din viață ingerării alimentelor.Moda alimentației ecologice, produse agricole obținute fără îngrășăminte chimice și pesticide, contribuie și ea la acest fenomen, prin introducerea noțiunii de grăsimi bune și rele pentru sănătate.
Dorind să se hrănească într-o manieră prea sănătoasă, unele persoane devin obsedate de clasificarea alimentelor în bune și rele, benefice și nocive.Aceasta anomalie, numită ortorexie, ia o amploare îngrijorătoare deoarece abundența în care se lăfăie țările dezvoltate a dat naștere unei noi angoase, și anume aceea de a se hrăni în mod sănătos.
Pentru ortorexic întreaga viață se rezumă la a sorta alimentele bune și cele rele și obsesia sa îl obligă să-și planifice mesele cu mai multe zile înainte.La nevoie, el poartă cu el o trusă de supraviețuire, de exemplu, lapte de soia pentru cafeaua pe care o va bea, iar hrana sănătoasă îi procură un sentiment de mândrie, crezându-se chiar superior celor care nu procedează ca și el.
Test pentru depistarea bolii:
Special pentru depistarea eventualilor suferinzi de afecțiunea ce tinde să devină extrem de populară, specialiștii au propus un fel de test.Este cazul să vă îngrijorați de la cinci răspunsuri afirmative în sus, care pot dezvălui predispoziția la ortorexie.
Vă petreceți mai multe ore din zi gândindu-vă la alimentația dvs.?
Vă planificați mesele cu mai multe zile înainte?
Valoarea nutritivă a alimentelor pe care le consumați trece înaintea plăcerii de a le savura?
Calitatea vieții dvs. scade atunci când încercați să vă hrăniți sănătos?
În ultima vreme, ați devenit mai sever cu alimentația dvs.?
Ați renunțat la anumite mâncăruri care vă plăceau pentru că nu erau suficient de benefice sănătății?
Aveți sentimentul că sunteți superior când mâncați alimente bune pentru sănătate?
Aveți un sentiment de vinovăție când vă îndepărtați de la principiile dvs. alimentare?
Regimul dvs. vă izolează din punct de vedere social?
Aveți o senzație de liniște sufletească și de autocontrol atunci când mâncați sănătos?
Cei care sunt preocupați numai de sucul din germeni de grâu, brânza de soia sau sucul dietetic, se pot confrunta cu tulburări psihice, respectiv, pot ajunge să se simtă ca și cum și-ar fi dedicat viața persoanelor lipsite de adăpost.Astfel, ortorexicii mai sunt numiți și drogații alimentației sănătoase.
Numărul persoanelor care prezintă simptomele ortorexiei a crescut în mod vizibil de 5-6 ani încoace, ajungând să reprezinte în prezent un motiv frecvent de consult medical, dar numeroși ortorexici nici măcar nu sunt diagnosticați.
Unii autori nu ezită să vorbească de o tulburare alimentară colectivă și în mod unanim, specialiștii denunță raportarea nevrotică a societății noastre față de hrană.
Această dietă o puteți ține ori de câte ori doriți și aveți nevoie, ea reușind să vă curețe organismul de toxine.Veți da jos 5-8 kg, dar veți avea energie, tranzitul intestinal se va modofica și veți arde grăsimi pentru că este un regim rapid.Dacă slăbiți mai mult de 8 kg puteți întrerupe regimul pentru 2 zile și apoi să îl reluați.
Ziua 1:
Orice fruct cu excepția bananelor și supă de legume.
Ca băuturi: ceai neîndulcit, suc de afine, apă.
Ziua 2:
Orice legume conservate sau crude.
Încercați să mâncați mai ales vegetale verzi: spanac, ștevie, urzici, evitând fasolea uscată, mazărea, porumbul.
Nu mâncați deloc fructe, dar nu renunțați la supa de legume.
Ziua 3:
Puteți mânca: supă, fructe și legume.
Ziua 4:
Puteți consuma până la trei banane, lapte degresat, supă de legume.
Beți cât mai multă apă.
Ziua 5:
Puteți mânca 250-500 g carne de vită sau de pui și o cutie de roșii în bulion sau până la 6 roșii proaspete.
Mâncați supă cel puțin o dată pe zi și beți multă apă.
Ziua 6:
Mâncați carne de vită sau de pui și legume, dar și supă cel puțin o dată pe zi.
Ziua 7:
Nu uitați de supă și mai puteți consuma suc de fructe neîndulcit, legume și orez brun.
Interdicții categorice:
Pâine, alcool, băuturi carbogazoase, făinoase, prăjeli.
Consumați apă, ceai, cafea fără zahăr, sucuri de fructe neîndulcite, suc de afine și lapte degresat.
Supa din meniu trebuie să fie o supă de legume, fără carne și se consumă doar lichidul.
