În tradiţia populară: frunzele plantei se foloseau local contra orbalţului (erizipel).Se puneau crude ori se fierbeau, iar cu decoct se făceau spălături, iar resturile se legau.
Compoziţie chimică: ulei eteric (2%), pinen, acid valerianic, acid malic, tanin, diverşi alcaloizi, rezine, amidon, săruri minerale, etc.
Este o plantă erbacee perenă.
Tulpina este ascendentă sau erectă, cilindrică, fin striată, 20-50 cm înălțime.
Are frunze bazale ovate sau eliptic lanceolate, pețiolate.
Florile sunt actinomorfe, pentamere; corolă albă, roz sau lila, 3-5 mm diametru.
Înflorește în mai-august.
Acţiune farmacologică: are acţiune liniştitoare sau sedativă asupra sistemului nervos, antispasmodică, acţionează asupra tubului digestiv, tonic general, calmează palpitaţiile inimii.
Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă).
Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în stări de agitație, tulburări ale somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă.
Investită cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă acelaș lucru: valeriana montană este una dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice asociate lor.
