Conform învățăturii ayurvedice, frumusețea și sănătatea sunt dependente de armonia dintre trup și spirit.Pentru a o atinge, trebuie echilibrate cele trei fluxuri de energie: Vatta, Pitta și Kapha, care ne străbat pe fiecare dintre noi.Acest lucru se realizează și prin alimentație și de aceea Ayurveda respinge postul de durată mai lungă.
Ideal este considerat, în schimb, postul scurt, care ne ajută să scăpăm de surplusul de Kapha (îngreunare și inerție) acumulat pe timpul iernii.
Beți o zi întreagă numai apă fierbinte cu lămâie și ceai de ghimbir.
Pentru ceai, tăiați fâșii o rădăcină proaspătă de ghimbir, puneți-o într-un termos și turnați peste ea apă fierbinte.Nu strecurați ceaiul!
Programați-vă câte o zi de post ayurvedic în fiecare săptămână.Zilele răzlețe de post nu sunt o cură veritabilă, dar vă ajută să vă purificați organismul din timp în timp.Mai ales după excesele alimentare.
Postul cu chifle și lapte:
Chiflele cu lapte ajută, se pare, la regenerarea stomacului și a intestinului.
Cura de trei săptămâni a fost inițiată de medicul german Franz Xaver Mayr în urmă cu peste 100 de ani.
Timp de o săptămână, „pacienții” nu mănâncă decât câte o chiflă veche de două zile, dimineața și la prânz, însoțită fiecare de o cană cu lapte.
În săptămâna a doua, meniul cuprinde și telemea nesărată sau brânză de vaci.Fiecare îmbucătură trebuie mestecată de cel puțin 30 de ori.La cină nu se mănâncă, se bea doar ceai.
Cura lui Mayr mai cuprinde: comprese cu apă caldă pe abdomen, exerciții complete de respirație și câte un pahar de apă cu sare amară în fiecare zi, pentru ca digestia să funcționeze normal.
Ar fi de preferat ca această cură să se facă sub supravegherea medicului, dar o puteți practica și acasă, după ce ați consultat medicul de familie.
Este foarte eficientă în cazul tulburărilor digestive, pentru că intestinul este menajat și curățat în același timp.
Micoza reprezintă orice fel de ciupercă, dar cea mai răspândită este candidoza.Ea se manifestă ca o iritaţie la nivelul mucoasei, bucală sau vaginală.
În cazul mucoasei bucale, bolnavul nu poate tolera nimic picant iar dacă s-a fixat pe mucoasa bronşică atunci pot apărea : spasme bronşice, tuse spastică, senzaţie de sufocare.
Ca terapie naturistă cu bune rezultate în cazul candidozelor pe mucoasa bucală, este gargara cu bicarbonat de sodiu, sau gargara cu gălbenele.
Se face o infuzie mai prelungită, se toarnă 300 ml apă fierbinte peste o lingură de gălbenele şi se lasă o oră, apoi se strecoară şi se foloseşte pe timpul unei zile pentru gargară.
De regulă e bine să se folosească ambele metode odată şi să se facă gargară după fiecare masă.
Infuzia de gălbenele este bună și în cazul candidozelor vaginale, este suficient ca spălăturile să se facă o dată la două zile, dar nu mai des.
Spălăturile vaginale se pot face şi în cazul unui organism sănătos, dar nu prea dese, pentru nu a distruge floră normală.
În cazul în care candidoză este rebelă, recidivantă, se indică un tratament cu candidin.Se creează astfel un anticorp anticandidă.
Tratamentul va dura 3-6 săptămâni, de două ori pe săptămână, timp în care iau naştere anticorpi, iar organismul va fi protejat.
Opiu înseamnă de fapt latexul uscat la aer, obținut prin incizii în capsulele imature ale plantei Papaver somniferum.
Este strâns în bucăți de dimensiuni variabile și presat în forme variabile.
Conţine cel puţin 11% morfină raportat la substanţa uscată.
Opiul se obține numai pe cale manuală.
Recoltarea are loc la circa 12 zile de la căderea petalelor florilor, atunci când capsulele ajung la dimensiunea maximă.
Are miros puternic, caracteristic, gust amar, toxic.
Mod de administrare: sub formă de pulberi, supozitoare.
În stare proaspătă opiul este moale, iar prin păstrare devine tare şi sfărâmicios.La exterior turtele de opium au o culoare brună şi poartă uneori resturi de frunze de mac şi fructe de Rumex.
Acţiune farmaceutică şi întrebuinţări: este un analgezic morfinic, antitusiv, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant.
Pulberea de opiu se obține din opiul uscat la o temperatură de cel puţin 60 grade, pulverizat şi diluat cu lactoză.
Conţine cel puţin 9,8% şi cel mult 10,2% morfină raportat la substanţa uscată.
Pulberea are culoare galben-brună sau brună, cu miros puternic caracteristic şi gust amar.
Pulberea de opiu mai poate să prezinte cristale de lactoză.
Principalul constituent al opiului este alcaloidul morfină, aflat de regulă în raport de 10:1 cu codeina, alcaloid care imprimă opiului o acțiune analgezică; pe lângă această acțiune analgezică mai are și acțiune antispastică (datorată papaverinei), antitusivă (datorată codeinei), dar și acțiune narcotică.
Dieta e foarte simplă și nu impune un regim alimentar special.
Ea se bazează pe schimbarea metabolismului.
Atenție: pentru pregătirea produsului pe care se bazează, nu trebuie folosite tacâmuri din metal.
Rețeta:
Se iau 8 câței de usturoi, se curăță, se zdrobesc în piulița de lemn sau pe un tocător de lemn (cu ciocanul de șnițele tot din lemn), apoi se amestecă cu 250 grame miere de albine și 500 ml oțet de mere și se bagă într-un borcan de 800 grame, închis cu capac.
Compoziția se lasă trei zile la rece, în cămară, amestecându-se de două-trei ori pe zi, cu o lingură de lemn.
După cele trei zile, se ia câte o lingură dimineața și alta seara.
Un borcan va ajunge timp de o lună.Când se termină, se prepară o cantitate nouă și se continuă dieta.
Efectul usturoiului nu dăunează stomacului, fiind compensat de cel al mierii.Primele rezultate vizibile apar după o lună de dietă.
Curele cu struguri fac organismul foarte receptiv la remediile naturale și, în plus, produc un drenaj foarte puternic (cura cu struguri este poate cel mai puternic drenor din dietoterapie), motiv pentru care strugurii sunt un medicament deloc de neglijat pentru combaterea multor boli.
Ei sunt folosiți cu succes în urmatoarele afecțiuni:
Hipertensiune: în formele ușoare de hipertensiune, cura cu struguri este un remediu excelent și foarte blând.Această cură nu este însă recomandată celor cu hipertensiune gravă, cărora medicul le-a contraindicat aportul de lichide în organism.
Boli hepatice (sechele posthepatice): cura trebuie făcută cel puțin o dată pe an, după ea evitându-se consumul alimentelor grele (grase, prăjite etc.).
Afecțiuni biliare: cura cu struguri este recomandată mai ales în tratamentul dispepsiei, al colecistitei și pentru profilaxia și tratamentul litiazei biliare în forme ușoare.
Digestie lentă: se recomandă ca strugurii (nu foarte dulci) să fie consumați cu minimum 30 de minute înainte de masă.
Constipație: strugurii stimulează digestia, peristaltismul intestinal, cojile strugurelui acționând ca un "piston natural" care împinge din colon materiile reziduale.
Guta: strugurii în cantitate mare mobilizează și elimină din organism acidul uric.
Tulburări hormonale la femei: se pare că strugurii au efecte cu totul deosebite asupra gonadelor și glandelor cortico-suprarenale, care secretă o bună parte din hormonii frumuseții feminine.Din acest motiv, cura cu struguri este indicată contra îmbătrânirii premature a pielii, a hirsutismului (creșterea firelor de păr în zone nespecifice la femei), în acnee, uzură fizică pe fond de stres, eczeme de etiologie necunoscută.
Anemie: mai ales strugurii roșii și negri conțin substanțe antianemice în cantități importante; în plus, vitaminele din complexul B ajută la fixarea fierului.
Hemoroizi: strugurii cu tot cu coajă sunt un remediu extraordinar contra constipației și, în același timp, un tonic venos.Cura cu struguri împreună cu remediile locale (unguent de tătăneasa, de cătină) sunt o combinație infailibilă în această afecțiune.
Menometroragii: se recomandă mai ales strugurii roșii și negri, mai bogați în taninuri, care reduc cantitatea de secreții și opresc sângerarea.
În perioada convalescenței, mai ales după bolile infecțioase (pneumonie, TBC, hepatita), strugurii sunt un aliment excelent pentru că se digeră foarte ușor, repară ceea ce au distrus medicamentele de sinteză folosite în tratament, normalizează digestia.
Intoxicațiile diverse: strugurii stimulează atât rinichii, cât și colonul, producând o eliminare intensă și rapidă.În plus, ei au capacitatea de a mobiliza toxinele din organism, fiind recomandați în toate felurile de intoxicații, inclusiv în cele cu substanțe chimice cum ar fi mercurul sau plumbul.
Contraindicații: bolile în care este strict contraindicată cura cu struguri sunt: diabetul, problemele renale grave, hipertensiunea gravă, retenția de apă în țesuturi, colita de fermentație, diareea cronică.
Acţiune farmaceutică: antidiareic, antitusiv, antileucoreică, antihemoragică.
Precipită proteinele datorită taninului şi este un bun antihemoragic.
De asemenea este un bun antispastic, antibacterian.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 500 ml apă clocotită.
Se acoperă pentru 20 de minute.Se strecoară.Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi.
Extern, se va folosi cantitate dublă de plantă.
Denumiri populare: barba boierului, bugulă, buruiană de sub alun, cearta casei, goniţă, frunză de orbalţ, frunză de sub tufă, iarbă întăritoare, iarba spurcului, levrentină, lupariţă, suliman, tacin, tămâică, vinetrică.
Compoziţie chimică: planta conţine tanin, rezine, ulei volatil, delfinidină, heterozide, etc.
În tradiţia populară: din frunzele crude se prepara un decoct care se folosea în afecțiunile genito-urinare.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: angină pectorală, arsuri, astm bronhic, diaree, erizipel, fracturi, hemoragii uterine, hemoragii anale, hemoroizi, impotenţă, leucoree, pneumonii, răni, tuse cu sânge, ulcere tegumentare.
O parte din informațiile cele mai importante despre drojdia de bere, le puteți citi în acest articol.
Drojdia de bere are acțiune benefică în diverse afecțiuni, precum: enterite, colite și diaree, ciroza ficatului, toate formele de avitaminoza B, diabet, furunculoză, acnee și seboree, scleroză în plăci.
Drojdia de bere poate fi folosită și în caz de osteomielită, pneumonie, gripe, variolă sau anemie.
Folosirea în scop terapeutic și preventiv a drojdiei de bere câștigă din ce în ce mai mult teren.
Pe piața occidentală, există deja drojdie de bere îmbogățită cu seleniu (agent antioxidant) sau cu siliciu.
Cura de drojdie de bere are eficiență dacă este urmata timp de trei-patru luni, iar efectele ei nu întârzie să apară.
În general, drojdia de bere se administrează de două-patru ori pe zi, dimineața și seara.
Ea poate fi amestecată cu lichide, dar trebuie neapărat luată între mese.
Dizolvată și băută înainte de masă, taie pofta de mâncare, micșorând numărul de calorii primite de organism.
Efectele unei linguri de drojdie de bere se resimt aproape imediat și se mențin timp de mai multe ore.
Folosirea curentă a drojdiei de bere are un efect regenerator, care poate ajuta organismul să rămână tânăr și în formă.
Nutriționiștii afirmă că aceasta nu conține numai o mare cantitate de proteine, minerale și vitamine, ci și acid nucleic.Astăzi se știe faptul că acidul nucleic conduce procesul de formare a celulelor noi, care le înlocuiesc treptat pe cele deteriorate.În mod normal, acidul nucleic își pierde treptat această capacitate de a comanda reînnoirea celulelor.
Acidul nucleic conținut în drojdia de bere, posedă capacitatea misterioasă de a întârzia îmbătrânirea prematură.
Persoanele în vârstă, cărora li se prescrie drojdie de bere, pot constata în doar câteva luni o ameliorare a stării generale, precum și un surplus de energie binefăcătoare.Pielea devine suplă, tenul se colorează, totul dovedind o stare bună de sănătate.
Consumând drojdie de bere timp îndelungat, o armată de celule vii pătrunde în organism, nu numai pentru a ataca toxinele care circulă în sânge, ci și pentru a întări sistemul imunitar al acestuia.
Această acțiune se reflectă în general asupra principalelor funcții ale organismului.
În plus, drojdia de bere poate reface flora intestinală distrusă de medicamente și antibiotice.
