Cum luptam cu parul gras

   Cu totii cred ca ne dorim, un par frumos si sanatos, plin de stralucire si volum. Dar ce ne facem daca avem firul subtire, lipsit de volum si care se ingrasa atat de repede? Ei bine, pentru toate aceste probleme exista solutii care sa ne ajute parul sa arate bine si sa nu se mai ingrase atat de repede.Despre aceasta problema am mai scris aici, iar in articolul de astazi revin cu cateva masti si alte sfaturi.

   Masca cu miere si galbenus de ou este un raspuns la problema parului gras.Se amesteca doua lingurite de miere cu un galbenus de ou, se omogenizeaza bine si se aplica dupa ce parul este proaspat spalat, deasupra radacinii lui, lasandu-se circa 15 minute, dupa care se clateste. 

   Persoanelor cu parul gras le este indicat sa foloseasca şampoane cu un aspect translucid şi sa evite şampoanele cremoase.De asemenea samponul trebuie sa fie unul bland, bio daca se poate, cu un Ph neutru, cu extract de urzica, lamaie, musetel, portocale.Poate fi folosit si un sampon antiseboreic, eventual cu extract de urzica, mesteacan, sau imbogatit cu vitamina B6. Pe piata exista o gama variata de produse de curatare a parului care contin diferite substante puternice ce iti pot face si mai mult rau. De aceea, este recomandat sa alegeti un sampon special pentru par gras.
 
   Din cand in cand, ar trebui sa indepartati grasimea in exces (sebum) din par si de pe scalp folosind o masca de par cu argila. Puteti cumpara argila din farmacii si drogherii. Argila absoarbe cantităti mari de substante grase, fiind asadar ideala in lupta impotriva parului gras.

   O regula importanta ar fi sa nu va spalati parul prea des. Desi am fi tentati sa credem ca este o miscare buna, se obtine exact contrariul. Cantitatea de sebum pe care o inlaturam atunci cand ne spalam pe cap va creste proportional cu numarul de spalari. Rezultatul? Parul dv va deveni si mai gras, lucru pe care nu vi-l doriti sub nicio forma. Specialistii recomanda spalarea parului la patru-cinci zile. Dupa cateva saptamani veti vedea ca parul dv nu se va mai imbacsi la fel de repede.

   Atunci cand va spalati pe cap, nu masati excesiv pielea capului deoarece veti ajuta involuntar la producerea unei cantitati de sebum. Samponul trebuie aplicat pe par in cantitati mici si in doua etape. Prima oara degresati parul si clatiti-l iar apoi mai aplicati inca o data sampon pentru o curatare eficienta.De asemenea, foarte importanta este si clatirea, care trebuie facuta cu apa din belsug.Apa cu care va spalati nu trebuie sa fie fierbinte, pentru ca va favoriza deschiderea porilor si va stimula productia de sebum, apa calduta fiind cea indicata.

   Daca aveti parul gras, evitati mastile cu ingrediente uleioase. Foarte important: aplicati masca numai la varfuri, nicidecum la radacina parului.

    O masca foarte buna pentru parul gras este una pe baza de argila si zeama de lamaie: un pliculet de argila si 1/2 lingurita de zeama de lamaie, la care adaugati putina apa, pentru a obtine o compozitie omogena, usor de aplicat.Masca se aplica pe parul uscat, la radacina. Se lasa sa actioneze 30 de minute, apoi se spala parul cu samponul obisnuit. 

   Se mai poate amesteca o mana de pudra de argila, otet si apa in cantitati egale, pana se obtine o pasta omogena. Aplicati masca la radacina firului de par, lasati sa actioneze timp de 10 minute, dupa care se clateste cu apa calduta. Se samponeaza cu un sampon usor, pe baza de plante, dupa care se clateste.

   La fel de eficienta in prevenirea parului gras este si masca de argila si galbenus de ou. Astfel se amesteca un galbenus de ou cu cinci lingurite de pudra de argila. Se aplica la radacina firului de par, evitand intinderea acesteia pe lungimea parului. Masca obtinuta se lasa sa actioneze timp de 20 de minute, dupa care se spala parul in mod obisnuit.

   Produsele de styling nu fac altceva decat sa incarce parul si sa-l sufoce, fara sa-i aduca niciun beneficiu. Asa ca incearcati sa le folositi cat mai rar. 

   Mentineti-va parul in forma cu frunze de ceai si suc de lamaie. Acestea pot fi folosite pentru a combate excesul de sebum si aspectul de par imbacsit. Fierbeti si strecurati ceaiul, apoi adaugati suc de lamaie. Cand s-a racit, se foloseste ca un balsam dupa care se clateste foarte bine.

   Nu folositi peria de par, deoarece perierea nu va face decat sa intinda sebumul prin tot parul de la radacini pana la varfuri. Pieptanarea parului este de ajuns.

   Daca obisnuiti sa folositi balsam de par, aplicati-l numai de la jumatatea firului de par in jos, nicidecum de la radacina, ca sa evitati ingrasarea lui. Unii specialisti recomanda sa renuntam la balsam daca avem parul gras pentru ca de cele mai multe ori, acesta ne face un par moale si il lipseste si mai tare de scalp, luandu-i din volum.

   Parul gras irita scalpul si il face si mai sensibil. Putem evita agravarea problemei prin ferirea parului de apa fierbinte si uscatorul de par. Alti factori care pot fi evitati sunt coditele foarte stranse, castile de protectie sau palariile foarte stranse pe cap.

   Nu folositi agenti de clatire. Parul gras are nevoie de mai putină hidratare decat parul uscat, regula numarul unu pentru parul gras fiind “Mai putin inseamna mai mult!”

  Masca cu miere si lamaie, o alta masca eficienta. Se amesteca sucul de la o lamaie cu o lingura de miere si una de apa. Masca rezultata se aplica pe par si se mentine pe acesta in jur de 15 minute.

   Incearcati sa nu folositi produse pentru ingrijirea parului care contin uleiuri, lanolina si silicon, deoarece veti starni si mai tare activitatea glandelor sebacee.

   Sucul de lamaie si otetul de mere sunt excelente pentru parul gras.Nu turnati niciodata direct pe par nici suc de lamaie si nici otet. Acestea se dilueaza mai intai in apa si se repartizeaza uniform.

   O alta problema cu care se confrunta persoanele cu parul gras este aparitia matretii, insotita adesea de iritatii. In acest caz incercati sa masati parul cu ulei de tea tree , despre care studiile arata ca reduce matreata cu peste 40% la persoanele care se confrunta cu aceasta problema. Sau de ce nu, va puteti crea singuri un sampon eficient antimatreata, vestit pentru rezultatele sale exceptionale. Tot ce trebuie sa faceti este sa turnati aproximativ 20 de picaturi din acest ulei esential la 100 ml de sampon. Il puteti adauga la samponul dumneavoastra, destinat parului gras.

   Un truc interesant este “pudrarea” varfurilor parului cu o pudra pentru beblusi. Scopul este ca pudra sa absoarba sebumul, iar parul va arata mai putin imbacsit. Sigur ca aceasta este o solutie de moment pentru situatiile cand suntem foarte grabiti.

   Va puteti tonifia scalpul amestecand intr-un pahar cu apa o lingurita de otet de mere si putina sare. Masati-va usor scalpul usor, cu varful degetelor si repetati tratamentul de 2 ori pe saptamana. Lasati amestecul sa actioneze timp de o ora inainte de a-l clati cu apa rece. Solutia de otet va curata si va tonifia scalpul, va preveni ingrasarea parului si ii va conferi stralucire.

   O alta reteta necesita patru lamai potrivite si patru cuisoare. Taiati lamaile in bucati mici si le puneti la fiert intr-un litru de apa  impreuna cu cele 4 cuisoare. Dupa ce ajung la punctul de fierbere dati focul la mic si lasati sa fiarba pana ce se aseamana cu o marmelada gelatinoasa. Opriti focul, lasati sa se raceasca si o folositi pe parul umed, proaspat spalat. Mentineti masca pentru 15 min, acoperind capul cu un prosop cald. Clatiti cu apa calda. Este excelenta pentru parul cu tendinte de ingrasare.

   O data la doua saptamani, aplicati pe par o masca preparata dintr-un ou, o lingura de masline, doua linguri de suc de portocle sau de lamaie si o lingura de miere. Dupa zece minute puteti clati cu apa calduta si veti vedea ca parul dv va arata mai bine.

   Depunerile de sebum pot fi controlate cu un decoct de fructe menit sa confere curatenie si un plus de stralucire parului. Incalziti o portocala feliata, un mar feliat, precum si o felie mica de pepene verde, intr-un litru de apa, tinand vasul pe foc timp de 10 minute. Se strecoara apoi amestecul si se lasa sa se raceasca. Lasati amestecul sa se odihneasca timp de 24 de ore inainte de a va clati parul cu el.

   O planta benefica pentru parul gras este aloe vera. Puteti incerca o masca cu aloe vera si cu lamaie, pe care sa o aplicati pe par cu o jumatate de ora inainte de a va spala pe cap.Compozitia aceasta va va ajuta sa scapati de parul gras.

   Amidonul de porumb poate fi pus intr-un recipient de sare si presarat pe par. Dupa 10 minute folositi o perie pentru a-l indeparta. Tratamentul poate sa fie repetat o data la doua zile.

   Daca nu stiati, berea este foarte buna pentru a inlatura uleiul de pe par. Dupa ce v-ati spalat pe cap, turnati cateva picaturi de bere pe par pentru a preveni ingrasarea lui.

   Masca cu banane si miere:
   - o banana coapta
   - doua linguri de iaurt
   - doua linguri de ulei din germeni de grau
   - 1/4 lingurita de lecitina
   - 1/8 lingurita de miere de albine
   - doua lingurite de lapte condensat
   - 2-4 picaturi de ulei esential ylang-ylang
   Masca se aplica pe parul proaspat spalat, lasandu-se sa actioneze timp de o ora, dupa care se clateste bine. Se repeta o data pe saptamana.

   Avetii grija mare la ceea ce mancati, deoarece daca consumatii grasimi, acestea vor iesi prin pori si veti avea nu numai un ten mai gras, dar si un scalp la fel.

   Imbogatiti-va samponul cu un supliment natural. Fierbeti o mana de menta intr-un litru de apa timp de 20 de minute. Strecurati si turnati infuzia de menta intr-un recipient de sampon obisnuit. Dat fiind ca menta are proprietati de curatare si antiseptice, aceasta infuzie este recomandata cu succes in cazul parului gras.

Preparate pentru iarna 3

   Astazi va aducem in atentie noi retete pentru a va delecta pe timp de iarna.Sunt retete care nu necesita mari eforturi si care se pot pastra in timpul sezonului rece.
   Alte retete delicioase, gasiti si in aceste doua postari: aici si aici.


                                               Sos de rosii cu ardei 

   - cinci kg de rosii,
   - trei kg de gogosari, ardei grasi si ardei capia,
   - o telina (radacina si frunze),
   - doi-trei morcovi,
   - doua-trei cepe,
   - o legatura de patrunjel verde,
   - o lingurita piper macinat,
   - cativa ardei iuti,
   - sare dupa gust.

   Se aleg rosii sanatoase si bine coapte. Se spala si se oparesc cate un minut in apa clocotita. Se curata de coji si se taie bucati potrivite. Se pun la fiert intr-o cratita de marime corespunzatoare.
   Se adauga verdeata tocata, radacina de telină si morcovii dati pe razatoare, apoi ceapa taiata in sferturi.
   Gogosarii, ardeii grasi, ardeii iuti si ardeii capia se spala, se curata de seminte si se taie  bucati mai mici. Se pun in cratita, peste celelalte legume si se fierb in continuare, la foc potrivit, circa 2 ore amestecand din cand in cand.
   Cand legumele sunt fierte bine, se dau prin blender, apoi prin sita. Pasta obtinuta se pune din nou la fiert si se scade pana capata consistenţa dorita.Se potriveste de sare si piper.
   Se da focul la mic si apoi, fierbinte, pasta obtinuta se pune in vasele (sticle si/sau borcane) bine spalate si sterilizate in cuptor. Pentru a nu se sparge vasele se aseaza pe o tava de tabla, care va absorbi surplusul de caldura. Vasele se inchid ermetic (cu capace potrivite sau cu celofan dublu), se depoziteaza intre paturi pana la racirea completa, dupa care se aseaza in camara.

                                                 Zacusca cu vinete si ciuperci

   - cinci kg vinete,
   - patru kg gogosari,
   - patru kg ardei gras,
   - un kg ceapa alba,
   - 750 ml ulei,
   - 1000 ml bulion de casa sau pasta de tomate,
   - un kg ciuperci Champignon,
   - 100 g zahar,
   - sare, piper,
   - foi de dafin,
   - doua pliculete de conservant.

   Se pun vinetele la copt.Ardeii se spala si se sterg bine de apa, apoi se curata de seminte.Ceapa se curata si se pune la fiert, apoi se caleste.Ardeii si ciupercile se dau prin masina de tocat, prin sita mare.Vinetele coapte se curata si acestea, apoi se toaca bine.Ceapa fiarta se lasa sa se raceasca, apoi se toaca si aceasta.
   Intr-o cratita se incinge uleiul, apoi se adauga ceapa si se lasa sa se rumeneasca.Apoi se pun si ardeii si se lasa sa fiarba.Dupa aceea se adauga ciupercile.Se condimenteaza cu sare si piper.
   Se mai pun zaharul si foile de dafin.Se lasa sa fiarba o ora.Se amesteca in tot acest timp, apoi se pun si vinetele.Se mai lasa inca o ora la fiert, la foc potrivit.Dupa aceea se pune bulionul.
   Se amesteca si se mai lasa sa fiarba pana ce uleiul iese deasupra.Se adauga si doua pliculete de conservant.Cand este gata se pune in borcane.Se pune si o folie de celofan.Apoi se inchid bine borcanele cu capace ermetice.Se pun la fiert borcanele la Bain-Marie.
   Se lasa timp de 45 de minute, acoperite de apa.Cand incepe apa sa fiarba, se iau de pe foc.Se acopera cu paturi groase si se lasa asa pana se racesc.

                                                         Compot de prune

   - cinci kg prune,
   - un kg zahar,
   - trei l apa,
   - doua cuisoare,
   - o lingurita rasa de scortisoara.

   Zaharul, apa si mirodeniile nemacinate se pun intr-o oala de 6-8 l. Cand siropul clocoteste, se adauga circa 1/4 din prunele spalate si curatate de codite, se amesteca cu lingura in sirop, ca sa se infierbante toate un minut, apoi, fara sa clocoteasca, se scot cu strecuratoarea si se pun intr-o cratita; cand siropul clocoteste din nou, se pun alte prune, la fel, pana cand se termina toata cantitatea. Prunele se aseaza nepresate in borcane, lasand un spatiu liber de 2-3 cm pana la gura acestora. Siropul se lasa sa se mai raceasca, apoi se toarna uniform peste ele, pana la acelasi nivel.  Borcanele se leaga si se sterilizeaza in apa. Daca se lucreaza corect la legat si sterilizat, nu e nevoie de nici un conservant. 

                                                      Pepeni murati


   Este recomandat sa se foloseasca pepeni din soiuri tarzii. Se aleg pepeni mici, proaspeti, intregi, cu miezul inrosit. Se spala si se lasa sa se scurga bine de apa. Deoarece coaja pepenelui este foarte groasa, este necesar sa se intepe de cateva ori cu un betisor de lemn, bine ascutit, pentru a-l patrunde saramura. In borcan se aseaza mai intai frunze de telina si marar uscat cu floare, apoi pepenii unul langa altul pana sus. Cand sunt goluri prea mari, se adauga si cateva gogonele sau felii subtiri de morcovi, ca sa se umple bine borcanul. Se curata si o capatana sau doua de usturoi si se presara cateii printre pepeni. 
   Deasupra se pun frunze de telina si marar uscat, peste care se fixeaza doua scandurele. Se prepara o saramura cu 45 g sare pentru fiecare litru de apa, care se toarna clocotita peste pepeni, in borcan. Saramura trebuie sa-i acopere bine. Se inchide imediat borcanul cu doua randuri de celofan, se lasa pe loc sa se raceasca, apoi se aseaza la pastrat. In cantitati mai mari, pepenii se pun la murat in butoaie.

                                                      Dulceata de gutui

   - un kg gutui dupa ce au fost rase,
   - trei pahare cu apa,
   - un kg zahar,
   - jumatate de lamaie stoarsa.

   Gutuile se spala de puf, se curata de coaja si se scoate cotorul.Se dau pe razatoarea mare sau se taie cubulete mici.Se pun la fiert apa impreuna cu zaharul si cand incepe sa se ingroase (cca 30 min), se adauga gutuile.
   Se fierbe la foc mic, amestecand din cand in cand, adaugam zeama de lamaie si o mai lasam la foc pana cand o picatura de sirop pusa pe o farfurie se intareste si nu curge.Intre timp bagam borcanele in cuptor sa se sterilizeze si le lasam acolo cam 15-20 minute.Punem dulceata in borcane, fierbinte fiind, se pun capacele, apoi se intorc cu gura în jos.Se acopera borcanele cu prosoape pana la racire.

 
                                                      Gogosari cu struguri in otet


   - patru kg gogosari,
   - 3,5 - 4 l otet (in functie de borcanele folosite),
   - doua kg zahar,
   - patru - cinci linguri sare,
   - piper boabe,boabe de coriandru,boabe de mustar,hrean tocat marunt,
   - un kg struguri albi,   
   - un kg struguri negri.

   Zaharul se caramelizeaza putin,se adauga sare, otet, piper.Gogosarii se spala,se indeparteaza cotoarele si semintele cu mare grija deoarece trebuie sa ramana intregi.Se oparesc in compozitia de mai sus si se dau la rece.Gogosarii se umplu cu boabe de struguri,deasupra se pune un capacel de gogosar ,se aseaza in borcan unul peste altul in asa fel incat sa nu iasa strugurii,iar printre ei se presara bucatele de hrean .Se toarna zeama peste ei,se leaga bine sau se capseaza borcanele si se tin invelite pana a doua zi.

Cancerul de san si alimentatia

   Un regim alimentar prea gras ar putea creste riscul cancerului de san, o demonstreaza mai multe studii de specialitate. Chiar daca unii sunt sceptici in ceea ce priveste aceasta asociere, dovezile stiintifice nu intarzie sa apara. Ne vom rezuma la cateva studii care au aparut recent si ale caror rezultate prevad ca o femeie din 11 va suferi de cancer de san. Cu zeci de mii de cazuri in fiecare an, aceasta boala este astazi un veritabil flagel. Pentru prevenirea sa, alimentatia trebuie sa joace un rol important. Daca virtutile fructelor si legumelor nu mai trebuie confirmate, grasimile, dimpotriva, se dovedesc responsabile de aparitia cancerului de san.

   In 2010, o vasta ancheta afirma ca femeile cele mai mari consumatoare de legume prezentau de doua ori mai putin riscul de a dezvolta un cancer de san. Cateva luni mai tirziu, cercetatori italieni au inventariat 26 de studii publicate despre legatura dintre cancerul de san si anumite alimente. Rezultatele au confirmat efectul benefic al legumelor (-25% risc de cancer intre marile consumatoare si celelalte), al fructelor (-6%), al beta-carotenului (-18%) si al vitaminei C (-20%).

   Pentru a demonstra ca grasimile sunt responsabile de aparitia cancerului de san, cercetatorii au apelat la doua metode:

   - studiile comparative bazate pe istoria medicala a pacientilor, regimul alimentar al femeilor victime ale unui cancer de san este comparat cu cel al unei femei sanatoase;

   - studiile de grup eterogen: un mare numar de femei sunt urmarite de-a lungul unei lungi perioade de timp, cand regimul lor alimentar este notat la intervale regulate. Cel al femeilor care vor fi atinse de un cancer de san pe parcursul observatiei este comparat cu celelalte. Aceste studii prospective sunt considerate mai fiabile deoarece nu se bazeaza numai pe memoria pacientelor, dar necesita efective mai mari si timp mai indelungat.

   Pana in prezent, cercetarea bazata pe memoria victimelor unui cancer de san sau pe comparatia persoanelor a demonstrat o legatura intre consumul de grasimi si riscul producerii bolii. Insa, studiile prospective necesita mai mult timp si probele intarzie sa apara. 

   Cea mai mare parte a studiilor prospective asupra importantei alimentatiei includ femei care au trecut de perioada menopauzei, cancerul de san survenind in principal dupa varsta de 50 de ani. 
   O echipa condusa de medicul Eunyoung Cho de la Scoala medicala din Boston a urmarit un grup de femei inainte de menopauza. In total, in 1991 au fost incluse 90.655 de femei cu varste cuprinse intre 26 si 46 de ani.Pe parcursul a opt ani de observatie, 714 femei au dezvoltat un cancer de san. Cele mai mari consumatoare de grasimi prezentau o crestere de 33% a riscului unui cancer de san in raport cu micile consumatoare. Aceasta crestere priveste, in principal, grasimile de origine animala, si nu cele vegetale, precum uleiul de masline. Principalii vinovati au fost carnea rosie, branzeturile, untul, dulciurile si inghetatele, toate consumate inainte de menopauza.Potrivit cercetatorilor, aceste rezultate pledeaza in favoarea reducerii consumului anumitor grasimi inca din primii ani de viata adulta a femeilor.

   In functie de proprietatile lor chimice, acizii grasi se pot clasifica in trei mari familii. Fiecare dintre ele are actiuni diferite asupra organismului nostru.
   Acizii grasi saturati sunt de o consistenta grasa si de origine animala (unt, smantana) si consumati intr-o mare cantitate maresc riscul bolilor cardiovasculare. Cu cat sunt mai prezenti intr-un corp gras, cu atat acesta este de o consistenta mai solida.
   Acizii grasi monosaturati se intalnesc mai ales in uleiul de masline, de arahide, dar si in carnea de porc. Ei au un rol in protectia arterelor noastre.Acizii grasi polisaturati sunt prezenti majoritatea in uleiul de floarea-soarelui, samburii de struguri, nuci, porumb, soia, plantele oleaginoase (alune, migdale, fistic etc.) si de asemenea in carnea de peste. Acesti acizi grasi au de asemenea un efect protector asupra aparatului nostru cardiovascular pentru ca reduc nivelul colesterolului daunator, nivelul trigliceridelor si impiedica producerea aterosclerozei.

   Echipa cercetatoarei Sheila Bingham de la Universitatea din Cambridge a studiat, intre 1993 si 1997, 13.070 de femei cu varste cuprinse intre 45 si 74 de ani.   Originalitatea acestui studiu a constat in maniera in care au fost colectate informatiile despre regimul alimentar al subiectilor. In afara traditionalelor chestionare de frecventa alimentara, femeile au trebuit sa noteze in detaliu timp de 7 zile continutul portiilor lor de mancare. La participantele studiului au fost descoperite 168 de cazuri de cancer de san.
   Rezultatele au fost urmatoarele: daca traditionalele chestionare de frecventa alimentara nu au evidentiat nici o corelatie semnificativa intre cancerul de san si orice fel de grasimi, notitele detaliate ale participantelor au fost edificatoare. Legatura cu grasimile saturate a fost descoperita. Cele mai mari consumatoare prezinta un risc de cancer de san de doua ori mai mare. In schimb, nu a fost descoperita nici o legatura intre grasimile mono sau polisaturate. Consumul de grasimi saturate creste productia de estrogen si deci riscul de cancer de san. De asemenea, trebuie sa mai tinem cont de anumiti carcinogeni prezenti in carnea rosie. Pe langa alimentatie mai exista factori de risc bine cunoscuti ai cancerului de san, precum obezitatea, sedentarismul, alcoolul, fumatul sau carentele de substante esentiale. Asadar, femeile ar trebui sa-si supravegheze greutatea, regimul alimentar si sa aiba o activitate fizica constanta.

   Ceea ce mancam poate preveni aparitia cancerului de san. In fruntea alimentelor anticancer sunt legumele, fructele si cerealele. Trecand in revista ultimele descoperiri medicale, continutul farfuriilor noastre poate avea un rol protector impotriva aparitiei cancerului de san. Putin cate putin, alimentele care reduc riscul dezvoltarii acestei maladii isi demonstreaza secretele.

   Cele mai mari consumatoare de legume prezinta 60% mai putin risc de a suferi de cancer de san. Pe langa betacaroten si vitamina C, legumele contin sute de compusi capabili sa lupte impotriva aparitiei cancerului: vitamina E, antioxidanti, selenium, polifenoli etc.

   Depasirea importanta a greutatii corporale nu este binefacatoare pentru sanatate.  Dupa oamenii de stiinta americani si finlandezi, ingrasarea exagerata pe timpul sarcinii ar putea duce la cresterea riscului cancerului mamar. Cercetatorii au incrucisat registrele nationale de nasteri cu cele de evidenta a cazurilor de cancer si au completat ancheta cu realizarea unui chestionar cuprinzand masa corporala a 27.000 de femei care au dat nastere cel putin unui copil.
   Rezultatele acestui studiu au permis sa se determine ca:
   - ingrasarea cu 11-16 kilograme pe timpul sarcinii, chiar daca excesul nu a fost pierdut dupa nastere, nu poate duce la modificarea riscului de cancer mamar dupa menopauza;
   - mai mult de 18 kilograme inseamna marirea riscului de cancer mamar dupa menopauza;
   - dincolo de 22,5 kilograme, riscul de cancer mamar dupa menopauza s-ar putea tripla.
   Aceasta majorare semnificativa a gradului de risc se datoreaza cresterii nivelului de estrogeni produsi de celulele grase. Se cunosc legaturile dintre nivelurile ridicate ale acestor hormoni si dezvoltarea unor anumite forme de cancer. Cercetatorii sustin ca actiunea lor ar fi cu atat mai nefasta, cu cat sanii se dezvolta mai rapid dupa nastere.

   Rolul protector al soia era pana nu demult controversat. Pentru a da un raspuns clar, epidemiologi americani au interogat 501 femei americano-asiatice (de origine chineza, japoneza si filipineza) care sufereau de cancer mamar si 594 de femei sanatoase.Dupa ce au izolat influenta altor factori (educatie, numarul nasterilor etc.), cercetatorii au descoperit ca cele mai mari consumatoare de soia pe timpul adolescentei si vietii adulte aveau un risc de cancer mamar redus cu 47%. Pentru cele care au consumat frecvent soia pe timpul adolescentei, dar ocazional in viata adulta, reducerea riscului era de 23%. Deci, consumul de soia pe timpul adolescentei se pare ca este cel mai benefic.
   Intr-un alt studiu, alti cercetatori americani atribuie acest efect unei substante esentiale care se gaseste in soia. Acest compus ar putea interactiona favorabil asupra dezvoltarii glandei mamare in perioada prepubertatii, fapt care ar putea avea un efect protector, ulterior, impotriva cancerului. Insa, aceasta teorie ramane de confirmat in continuare si prin alte studii mai ample, ele trebuind sa stabileasca si care este cantitatea optima de soia consumata pentru a avea aceste efecte asupra cancerului mamar.

   Laptele este bun pentru sanatate, nimic mai surprinzator. Ceea ce trebuie mentionat in plus este ca femeile care consuma frecvent lapte au un risc redus de a suferi de cancer mamar. Pentru a studia aceasta relatie, cercetatori norvegieni de la Universitatea din Oslo au observat 48.844 de femei aflate in perioada de premenopauza timp de aproximativ 7 ani. In acest interval, 317 cazuri de cancer mamar au fost declarate. Un chestionar relativ asupra consumului de lapte pe timpul copilariei a fost adresat tuturor participantelor.
   Rezultatele au fost urmatoarele: consumul de lapte pe timpul copilariei are o legatura cu diminuarea riscului de cancer mamar la femeile de 34-39 de ani, dar nu si la cele de 40-49 de ani. Luand in considerare varsta, factorii hormonali, indicele de masa corporala, educatia, activitatea fizica si consumul de alcool, consumul de lapte la varsta maturitatii se pare ca are de asemenea un efect protector. Femeile care beau mai mult de trei pahare de lapte pe zi ar avea un risc de doua ori mai redus de a suferi de cancer de san decat cele care nu beau deloc lapte. Tipul de lapte sau concentratia sa in grasime se pare ca nu influenteaza aceste concluzii.

   Orice femeie ar trebui sa-si faca timp sa consulte medicul o data pe an pentru un examen general al sanilor. De asemenea, trebuie sa invete cum se efectueaza un autoexamen regulat al sanilor in fiecare luna dupa menstruatie, ceea ce ii permite sa observe eventualele modificari anormale. Uneori, o mamografie pentru depistarea sistematica a problemelor posibile, repetata in functie de varsta pacientei si de factorii de risc, aduce o siguranta suplimentara. Mamografia permite detectarea celei mai mici anomalii inainte de a putea fi palpabila.
   Autoexaminarea sanilor se poate face in doua pozitii: culcat sau in picioare. Unele femei efectueaza palparea sanilor sub dus sau in fata oglinzii, altele intinse in pat.  Autoexaminarea se face prin miscari circulare in sensul acelor de ceas, cu mana opusa sanului examinat. Daca sunt depistate cele mai mici modificari trebuie consultat cat mai curand medicul.

Preparate pentru iarna 2

   Continuam seria postarilor in care va propunem diferite preparate si conserve pentru iarna.Primele astfel de retete le gasiti aici.


                                                          Struguri murati

   - 1 kg de struguri cu boabe mari si pielita,
   - 1 pahar otet de 9 grade,
   - 2 pahare apa,
   - 3/4 pahar zahar,
   - 5-6 cuisoare,
   - scortisoara,
   - 1 lingurita de sare.

  Se spala bine strugurii si se separa boabele lovite sau patate, (cu o forfecuta) se aseaza in borcan cu tot cu ciorchine. Se fierb cateva clocote otetul, apa si cu celelalte ingrediente, apoi se toarna solutia fierbinte peste strugurii din borcan.Se inchid borcanele cu capace sau se leaga bine cu celofan, se racesc invelite si se pun, apoi, la rece. 

                                                   Dulceata de nuci verzi

   - 100 nuci verzi,
   - 2 lamai, 
   - 1 kg zahar,
   - 750ml apa,
   - 2 plicuri zahar vanilat.

   Se spala foarte bine nucile.Se curata de coaja, tot e e verde trebuie sa dispara.
   Pe masura ce sunt curatate, se pun intr-un vas cu apa rece si suc de lamaie.Apoi se  tin la frigider cel putin 24 de ore, in apa cu lamaie si cu o farfurie deasupra lor sa le tina sub apa.Se schimba apa de cateva ori si de fiecare data se adauga suc de lamaie.Dupa 24 de ore se spala cu apa rece, se scurg bine si se oparesc turnand apa clocotita peste ele si se lasa 10 minute.Se repeta operatia de 3 ori, lasandu-le de fiecare data cate 10 minute.Dupa cele trei reprize de oparit se spala iar si se lasa in apa rece, care se schimba de cateva ori, cat timp se pregateste siropul.Pentru sirop se folosesc 750 ml apa si 1kg de zahar care se pun la fiert la foc mic pana se leaga(aproximativ o ora).Se scot nucile din apa pe un servet de bucatarie sa se scurga de apa si se pun in siropul deja legat.Se fierb pret de 15 minute, dupa care se mareste un pic flacara si se fierb 15 minute.Se adauga sucul de la o lamaie si se mai dau cateva clocote.Se ia vasul de pe foc si se adauga 2 plicuri de zahar vanilat.Se amesteca si se lasa sa se racoreasca putin.Asa calda, dulceata se pune in borcane curate si sterilizate, se strang bine capacele si se rastoarna cu gura in jos pentru 5 minute sa se sigileze bine.Se pastreaza pentru o zi infasurate in paturi pana se racesc, dupa care se depoziteaza in camara.

                                                         Sirop de mure

   - 1kg mure,
   - 1/2 kg zahar,
   - zeama de la o lamaie.

   Se spala murele si se pun intr-un vas in straturi cu zaharul. Se lasa cam 3-4 ore pana se topeste o parte din zahar si fructele lasa suc. Apoi se introduc in blender, se strecoara (pentru a mai obtine suc din pulpa ramasa, se poate turna putina apa in sita) si sucul rezultat se pune pe aragaz la foc potrivit, cam jumatate de ora. Se ia de pe foc, se adauga zeama de lamaie si se toarna in sticle curate si sterile.

                                                    Fasole pentru iarna

   - 5 kg fasole pastai,
   - 3 kg rosii,
   - 1/2 l ulei,
   - sare dupa gust,
   - patrunjel verde.

   Se incinge intr-o cratita uleiul dupa care se pune fasolea rupta in bucati mici.Se adauga putina apa pentru ca fasolea sa fiarba inabusit.Dupa ce fasolea s-a inmuiat putin se adauga rosiile decojite si taiate in felii mari.Dupe ce s-a inmuiat bine totul se adauga sarea si patrunjelul si se mai lasa putin la fiert.Continutul cald se pune in borcane care se fierb in baie de aburi 1/2 ora.Se poate pune putin conservant dupa care se leaga si se pun sub o patura. 

                                              Castraveti murati in otet


   - 3 kg de castraveti,
   - 350 ml otet,
   - 250 gr zahar,
   - marar uscat,
   - boabe piper,
   - 5-6 frunze dafin,
   - boabe mustar,
   - 5 capatani de arpagic,
   - 1 plic Pikant fix iute,
   - 8 borcane de 800 ml.

   Se spala castravetii si borcanele si se pun la scurs.Se aseaza castravetii in borcane alternand cu capatanile de arpagic, se pun boabele de mustar si piper in fiecare borcan.
   Zeama pentru murare: se amesteca otetul cu 2 l apa si se pun la fiert, la foc mediu. Cand incepe sa clocoteasca se adauga zaharul, dafinul, mararul uscat si plicul de Pikant fix iute.Zeama fierbinte se pune in borcanele cu castraveti, se inchid ermetic cu un capsator special de inchis borcane si se lasa la racit, apoi se pun la loc friguros.

  

              
  


  

Cum scapam de punctele negre?

   Punctele negre apar de obicei in zona T a tenului, adica pe frunte, nas si barbie, dar sunt si situatii in care se ivesc si pe pometi.
   Pielea are un sistem de auto-hidratare care secreta sebumul, iar in momentul in care este secretat in exces si este astupat de celule moarte ale pielii, particule de praf, machiaj, se formeaza aceste puncte.
   In termeni medicali, punctele negre se numesc comedoane deschise si nu sunt altceva decat foliculi care au o deschidere mai mare (pori deschisi) decat in mod obisnuit. Foliculii sunt, de fapt, dopuri formate din celule moarte si sebum, care blocheaza oxidarea melaninei (substanta care determina culoarea pielii) si devin negre.
   Punctele negre se formeaza atunci cand foliculul devine mai mare decat dimensiunea sa normala, iar sebumul si celulele moarte iau contact cu aerul si se innegresc, ca urmare a oxidarii melaninei. Punctele albe se formeaza atunci cand amestecul dintr-un por este acoperit de piele si nu ia contact cu aerul. Acel por infundat, capata culoarea alba.

   Punctele negre de pe nas sunt una dintre cele mai inestetice probleme ale tenului si poate ca v-ati obisnuit sa “stoarceti” punctele negre de fata, insa amintiti-va ca acest procedeu de extragere fortata va poate rani pielea sau, mai rau, va poate provoca cicatrici.
   Indiferent  de varsta si cat de multa grija avem de tenul nostru, punctele negre pot aparea oricui si nu e o placere pentru nimeni.
   Punctele negre pot aparea ca urmare a machiajului excesiv si a demachierii incorecte, fiind caracteristice tenului gras. Pentru a va asigura ca scapati de aceasta problema, trebuie sa va ingrijiti corect pielea si sa utilizati o masca naturala pentru puncte negre o data sau de doua ori pe saptamana, in functie de cat de grava este situatia. 

   Cel mai simplu remediu pentru eliminarea punctelor negre este utilizarea sarii. Spalati-va fata in fiecare zi cu apa sarata, o singura data pe zi.
 
   Baile de aburi sunt excelente pentru ten, intrucat deschid porii si ii curata in profunzime de toate impuritatile, celulele moarte si sebumul. Dupa o baie de aburi de 15 minute, punctele negre vor fi mai usor de extras, porii se vor inchide, iar pielea va fi mai supla si mai catifelata.Dupa aceasta se va freca zona afectata cu un prosop timp de 1-2 minute. Ulterior, se va aplica apa rece pentru a se inchide porii deschisi.
 
   Un remediu eficient pentru punctele negre este de a combina putina apa calda cu saruri epsom si iod. Se vor amesteca o lingurita de sare Epsom si 4 picaturi de iod cu 1/4 ceasca de apa fierbinte. Dupa ce se raceste solutia, se va aplica pe zona afectata, cu ajutorul unei dischete de bumbac. Dupa ce amestecul se usuca, se va indeparta cu un prosop uscat. 
 
   Pasta de dinti este una dintre cele mai eficiente metode pentru indepartarea punctelor negre si albe. Trebuie aplicat un strat subtire pe zonele infectate si lasat aproximativ 25 de minute, dupa care se spala foarte bine. Initial ati putea simti o senzatie de arsura, dar putin mai tarziu va disparea. Acest tratament este eficient daca este aplicat o data la 2 saptamani. 

    Puneti o lingura de lapte intr-un pahar termorezistent (care poate fi introdus in cuptorul cu microunde) si apoi adaugati o lingura de gelatina praf si amestecati bine, pana cand compozitia devine grunjoasa.
   Lasati apoi paharul in cuptorul cu microunde timp de 10 secunde, pe treapta medie.
   Dupa ce se raceste amestecul, luati o pensula de machiaj de care nu mai aveti nevoie si aplicati-l pe nas.
   Lasati-l sa se usuce aproximativ 10 minute, apoi inlaturati-l cu grija. Daca va uitati pe banda homemade veti observa punctele negre si impuritatile acumulate.

   Zdrobiti frunze de fan grecesc (Schinduf) si adaugati apa pana cand amestecul capata consitenta unei paste. Aplicati acest remediu natural pentru puncte negre pe fata si lasati-l sa actioneze o jumatate de ora. Aplicati cel putin o data pe saptamana pentru rezultate durabile.

   Se amesteca o lingura de faina cu o lingurita de apa calduta si 1/2 lingurita miere.
   Amestecati ingredientele si mai adaugati apa daca este nevoie. Acest amestec ar trebui sa fie lipicios.Luati un post-it patrat si taiat-l in 3 fasii. Aplicati "lipiciul" pe o parte a fasiei, apoi lipiti banda pentru indepartarea punctelor negre pe zona cu probleme. Dupa 10 minute, "lipiciul" ar trebui sa fie uscat. Este momentul sa indepartati banda si gata.

   O masca naturala foarte populara pentru puncte negre este cea cu albus de ou, pentru ca se intareste intr-o perioada foarte scurta de timp, o masca ce poate fi preparata foarte usor, doar in cateva minute. Separati albusul de galbenus si bateti bine albusul, pana cand devine spumos. Aplicati apoi pe fata si lasati masca sa actioneze timp de 20 de minute, dupa care clatiti. 
 
   Lapte si suc de lamaie: aceste doua ingrediente sunt bogate in antioxidanti si asta va ajuta la curatarea porilor de toate impuritatile care pot genera crearea punctelor negre si a cosurilor. Substanta de curatare se prepara adaugand intr-un pahar de lapte cald cateva picaturi de suc proaspat de lamaie. Aplicati lotiunea pe tenul curat si masati usor cateva minute, apoi lasati-o sa actioneze circa 10 minute. La final, clatiti-va fata cu apa calduta. Aceasta lotiune se poate folosi de fiecare data cand aveti nevoie sa scapati de punctele negre.
 
   Albusul de ou mai poate fi folosit si in combinatie cu alte ingrediente. Separati albusul de galbenus si bateti albusul cu un tel, timp de cateva secunde. Adaugati o lingurita de suc de lamaie si amestecati bine. Lamaia este foarte eficienta in tratarea punctelor negre, deoarece sucul penetreaza porii si uleiurile, eliminand celulele moarte ale pielii si impuritatile. In plus, aceasta strange porii. Spalati-va bine fata inainte sa aplicati aceasta masca. Acoperiti toata pielea fetei cu amestecul obtinut si lasati-l sa se usuce, timp de 15-20 de minute. Decojiti masca de pe fata, care va indeparta, astfel, si punctele negre. Nu clatiti cu apa masca, deoarece nu se vor mai elimina punctele negre. Dupa ce ati luat toata masca de pe fata, spalati cu apa calduta, apoi aplicati o lotiune hidratanta, pentru a evita iritarea si pentru a inchide porii. 
 
    Se amesteca doua lingurite de miere cu 1/2 lingurita de scortisoara si 1/2 lingurita vitamina E uleioasa.Lasati masca sa actioneze 10 minute. 

   Se va face o pasta din 5 grame de lemn de santal rosu si 5 grame de curcuma, ce se va inmuia in lapte. Pasta se va aplica pe zona afectata si se va clati dupa ce se usuca.
 
   Frunzele de alunul-vrajitoarei sunt foarte astringente si deosebit de eficiente pentru eliminarea excesului de sebum. Puteti prepara acasa o lotiune tonica prin macerarea frunzelor in apa. Aplicati solutia zilnic pe zonele care au nevoie de tratament.
 
   Proprietatile antiseptice ale rosiilor au capacitatea de a usca punctele albe si negre.Dupa ce se exfoliaza tenul, rosiile trebuie sa fie facute piure, iar acesta sa fie aplicat pe zonele cu probleme, pe durata noptii. Dimineata se spala tenul cu apa calduta.
 
   Iaurt si coaja de portocala: citricele pot face minuni pentru pielea dv., asa ca le puteti introduce cu incredere in rutina dv. de infrumusetare. Pentru a prepara aceasta masca, adaugati doua linguri de coaja de portocala taiata marunt cu patru linguri de iaurt. Amestecati pana obtineti o substanta omogena. Aplicati pasta pe obraz si masati usor cu miscari circulare cel putin 2-3 minute. Aceasta masca este excelenta si pentru tenul lipsit de vitalitate.

 
  Spalati-va fata cu apa calda si aplicati pe comedoane suc de lamaie cu putina sare dizolvata (un varf de cutit). Asteptati aproximativ 20 de minute, dupa care spalati-va iar fata cu apa calda.
 
   Amestecati miere si migdale bine pisate si masati usor zonele afectate. Aceasta masca facuta in casa va va curata pielea si va elimina impuritatile in profunzime.
 
   Amestecati suc de lime si scortisoara pudra (cantitati egale) si aplicati pasta pe punctele negre, pe toata durata noptii, iar dimineata spalati bine zona.

   Daca punctele negre apar la pliurile nasului, un remediu potrivit este pasta de lipici. Faceti o baie de aburi pentru a deschide porii apoi aplicati pasta de lipici pe nas. Asteptati 20 de minute, pana cand porii se inchid si lipiciul se usuca si trageti banda de pe nas dintr-o singura miscare.

   Se amesteca otet si amidon de porumb, in raport de 1:3, pentru a obtine o pasta ce trebuie aplicata pe zonele cu probleme, pentru aproximativ 15-30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta.
 
   Malai si otet: aceste ingrediente au un efect uimitor asupra tenului. Pentru a crea aceasta masca minunata, amestecati doua linguri de malai cu doua lingurite de otet. Aplicati pasta pe fata si lasati-o sa isi faca efectul 15-20 de minute. Clatiti apoi cu apa calduta.

   O alta masca naturala cu ou pentru puncte negre este cea in care se combina albusul cu fulgi de ovaz si patrunjel. Fierbeti in jumatate de ceasca de apa doua linguri de patrunjel uscat, la temperatura medie. Dupa ce fierbe, acoperiti vasul si lasati amestecul la macerat timp de 10 minute. In acest timp, puneti intr-un blender doua linguri de fulgi de ovaz si maruntiti-l pana devine pulbere. Strecurati lichidul de patrunjel si aruncati ierburile. Puneti intr-un bol pulbere de fulgi de ovaz si adaugati doua linguri din ceaiul de patrunjel. Amestecati bine, pana cand obtineti o pasta consistenta, apoi puneti un albus de ou. Puteti adauga cinci picaturi de ulei (levantica, arbore de ceai, chiparos sau salvie), dar, daca aveti pielea sensibila, puteti sari peste acest pas. Intindeti masca pe fata si lasati-o sa actioneze timp de 15-20 de minute, apoi clatiti cu apa calduta.
 
   Bicarbonatul de sodiu este un ingredient-minune. Este ieftin si foarte eficient atat pentru tratarea acneei, cat si pentru indepartarea punctelor negre. Avetii nevoie doar de o lingura de bicarbonat si cateva picaturi de apa, atat cat sa obtineti o pasta groasa. Aplicati-o in zonele cu puncte negre si dupa 10 minute clatiti fata.
 
   Se combina pudra de migdale cu putina apa de trandafiri pentru a forma o pasta. Se va intinde pe zona cu probleme si se va mentine pana cand se va intari. Ulterior se va clati cu apa calduta. 

   Se amesteca trei linguri de iaurt cu doua linguri de fulgi de ovaz, o lingura de suc de lamaie si o lingurita de ulei de masline. Amestecul trebuie sa fie aplicat pe fata pentru 5-7 minute, dupa care se spala cu apa rece.
 
   Se face un mix de sare, lamaie si miere in cantitati egale. Va rezulta un scrub ce va exfolia pielea. Poate fi adaugat si iaurt in aceasta combinatie. Se va masa zona afectata cu produsul obtinut timp de 5-10 minute. Se va clati si se va usca.
 
   O alta solutie ar fi o pasta realizata din fulgi de ovaz / pulbere de migdale si apa de trandafiri, aplicata pe zonele cu probleme, cu varful degetelor, pe intreaga fata, pentru aproximativ 15 minute, apoi spalata cu apa rece.

   Pentru a elimina punctele negre amestecati zeama de lamaie cu 5 picaturi de ulei de masline sau migdale. Puteti folosi acest amestec in fiecare zi nu numai pentru a combate punctele negre, ci si pentru a preveni aparitia lor. 
 
   Se va aplica miere calda in portiunea in care sunt punctele negre. Dupa ce se va usca mierea, se va spala cu apa calda.
 
   Amestecati cateva picaturi de suc de lamaie cu o lingurita de zahar si aplicati masca pe fata, masand circular cu varfurile degetelor. Aceasta masca este eficienta pentru eliminarea celulelor moarte si a punctelor negre, iar pielea va deveni mai curata.

  Orezul poate fi si el folosit, se lasa la macerat in lapte, timp de 5 ore, dupa care se face o pasta in blender si se freaca zonele afectate.

   Exfolierea si scrub-ul facial sunt perfecte pentru a elimina celulele moarte si pentru a curate pielea in profunzime. Incearca, totusi, sa lasi un interval de cel putin trei zile intre exfolieri.

   Se amesteca frunze de coriandru si turmeric (sofran) cu apa, iar pasta obtinuta se foloseste ca masca pentru eliminarea punctelor negre.

   O crema preparata in casa din suc de lamaie, miere si praf de copt este perfecta pentru eliminarea punctelor negre.

   Aplicati suc de aloe vera (seva din frunza) pe obraji, barbie, frunte si nas. In afara de ajutorul contra punctelor negre, aloe vera are proprietati antiseptic si cicatrizante si va ajuta la regenerarea pielii. 

   Se dau cativa cartofi prin razatoare, apoi se freaca zonele cu puncte negre si se asteapta 15 minute, dupa care se spala.

   Puteti sa preveniti aparitia punctelor negre cu ajutorul oului. Bateti bine un albus si adaugati o lingura de miere. Aplicati mixtura pe zonele cu problema si lasati-o sa actioneze 20 sau 30 de minute. Spalati-va fata cu apa calduta.

   Aceste solutii simple pentru indepartarea punctelor negre sunt deosebit de eficiente.Totusi, pentru a avea o piele curate, de invidiat, schimbarea trebuie sa inceapa din interiorul corpului dv. Incearcati sa va suplimentati dieta cu produse bogate in beta-caroten si vitamina A (oua, lapte, ton, ficat, boia de ardei, ardei rosu, cartofi dulci, morcovi, legume cu frunze inchise la culoare, dovleac, salata verde, caise uscate, pepene galben, morcov). Vitamina A este esentiala pentru vedere dar si pentru o piele sanatoasa, intrucat ea regleaza productia de sebum a corpului.

 
   Un alt tratament este format din un albus de ou, o lingura cu suc proaspat de lamaie si un servetel de hartie. Dar inainte de a pregati benzile pentru puncte negre trebuie sa va pregatiti tenul urmand acesti pasi:
   Demachiati si curatati bine fata cu un produs special.
   Folositi un scrub bland.Poate fi preparat in casa, de exemplu un scrub cu zat de cafea, sau cumparat. 
   Faceti o baie de aburi! Puneti pe foc o oala larga cu putina apa pe fund, iar cand da in clocot, asezati-va cu fata deasupra ei si acoperiti-va capul cu un prosop. Ramaneti asa macar cinci minute.
   Aplicati benzile facute dupa reteta de mai jos si lasati-le sa se usuce cel putin 20 de minute.
   Spalati-va fata cu apa calduta, apoi aplicati crema hidratanta.
   Reteta: amestecati un albuş de ou şi o lingură cu suc proaspat de lamaie. Bateti-le bine pana incepe sa se formeze o spuma.
   Dintr-un servetel de hartie rupeti bucati de marimea dorita.Va trebuie una pentru nas, una pentru frunte şi una pentru barbie.
   Inmuiati bucatile de servetel in amestecul de ou si lamaie. Trebuie sa le lipiti pe fata imediat, altfel se usuca.
   In 20-30 de minute, cand dezlipiti benzile de pe fata, ar trebui sa se desprinda si punctele negre.

Hemoroizii

   Hemoroizii sunt dilatatiile venelor situate la nivelul canalului anal si rectului inferior, pachete hemoroidale ce pot atinge dimensiuni suparatoare si pot fi exteriorizati prin anus, complicandu-se in diverse moduri - sangerare prin fisura la baza acestora sau prin fistula venoasa, tromboza hemoroidala sau prolaps. 

   Daca pacientii sufera de constipatie si pe langa acest lucru mai descopera si aparitia sangelui pe hartia igienica sau in materiile fecale eliminate, atunci este cat se poate de clar ca acestia sufera de o anumita boala aparuta la nivelul anusului. In aceste conditii anusul devine extrem de inflamat iar pacientii pot resimtii dureri puternice atunci cand fac anumite miscari. Daca pacientii au aceste simptome, inseamna ca sufera de hemoroizi sau fisuri anale. 

   Aparitia hemoroizilor este favorizata de ereditate, de constipatie, de sarcina, boli de ficat, tumori ale rectului ce apasa pe venele de la acest nivel. In perioada rece exista o predispozitie mai mare pentru aparitia hemoroizilor si de aceea este bine sa incepem preventia acestora si implicit a constipatiei cu luna octombrie.
Statul pe scaun foarte multe ore zilnic este factor de risc pentru hemoroizi, la fel si ridicarea de obiecte grele frecvent sau practicarea unor sporturi care necesita eforturi violente.
Persoanele care stiu ca au necazuri cu hemoroizii trebuie sa se cam abtina de la piper, boia, ardei iute si chiar de la mustar.
Se pare ca aparitia constipatiei este direct legata de procentul de gluten din produsele consumate. Glutenul este prezent in concentratii semnificative, de exemplu in painea alba si produsele de patiserie. Este bine sa se consume cu moderatie.

   Hemoroizii reprezinta o boala a tesutului vasculo-conjunctiv din zona anala, deci o boala si de vas, dar si de tesut conjunctiv care sustine vasele in zona anusului. Boala de hemoroizi este si o boala a pozitiei bipede. Ridicarea omului in picioare a favorizat dilatatia venelor la nivelul canalului anal.

   Este important de mentionat ca tratamentul hemoroizilor este nuantat in functie de gradul de severitate a bolii.
Majoritatea pacientiilor care sufera de hemoroizi sau fisuri anale isi indreapta atentia catre tratamentele alternative iar in caz ca acestea nu dau rezultate si boala se agraveaza, pot apela la dureroasele interventii chirurgicale. 

   In functie de nivelul la care apar vorbim despre hemoroizi externi si hemoroizi interni.
Hemoroizii externi sunt situati in partea exterioara a anusului, acesti hemoroizi sunt vizibili. Este vorba de fapt despre vene acoperite de piele, care s-au umflat si au o culoarea albastra. Pacientii care au hemoroizi externi sufera mult din cauza durerii, pielea din zona afectata de hemoroizi este foarte sensibila. Hemoroizii externi sunt asemanatori oarecum cu fisurile anale doar ca hemoroizii externi sunt vene iritate si umflate, iar fisurile anale sunt mici rupturi ale mucoasei.
 
   Hemoroizii interni apar in interiorul canalului anal. Acesti hemoroizi nu sunt vizibili.Hemoroizii interni dau impresia ca rectul este plin, iar efortul de a elimina materiile fecale determina sangerarea acestor hemoroizi. De altfel, sangerarea este simptomul cel mai frecvent la persoanele cu hemoroizi interni.Daca nu sunt tratati corespunzator si la timp, hemoroizii se maresc, devin foarte durerosi si treptat ies in afara anusului. 

   Spre deosebire de hemoroizi, fisura anala este o ruptura a mucoasei care inveleste canalul rectal si prezinta cam aceleasi simptome ca hemoroizii. Pentru a fi siguri de un diagnostic cat mai corect, pacientii care prezinta simptome precum sangerari, arsusi si dureri anale, sunt sfatuiti sa apele la un consult medical de specialitate, pentru a fi indrumati catre cel mai bun tratament.

   Fisurile anale se clasifica 2 categorii: fisura anala cronica si fisura anala acuta, diferenta facand-o perioada de timp in care pacientul este afectat. In cazul hemoroizilor, cel mai intalnit simptom este aparitia sangerarii in scaunul eliminat sau pe hartia igienica, iar in cazul fisurilor anale una dintre cele mai intalnite simptome este durerea. Aceasta durere este localizata la nivelul regiunii anale si are tendinte de arsura, sau usturime.

   In cazul prezentei sangelui in scaun, pentru a putea sustine diagnosticul de hemoroizi sangeranzi, medicul va trebui sa exploreze bolnavul pentru a face deosebirea dintre o sangerare datorata hemoroizilor si cea datorata altor cauze - cel mai frecvent un cancer de intestin gros.
   Tuseul rectal este o manevra obligatorie si de rutina a oricarui bolnav si in special a celor ce acuza simptome in aceasta regiune. Aceasta explorare care poate oferi informatii pretioase referitoare la regiunea anusului, se efectueaza cu manusa si lubrifiant cu bolnavul asezat in coate si genunchi sau pozitie ginecologica. Pentru o examinare mai complexa se poate utiliza anuscopul sau rectoscopul. Examinarea directa a rectului poate fi efectuata si prin recto-colonoscopie, ce va permite si vizualizarea sigmoidului si a intregului colon excluzand astfel eventuale leziuni patologice cu sangerare. 

   In cazul hemoroizilor de mici dimensiuni necomplicati si care nu dau simptome suparatoare pentru bolnav, nu este nevoie de un tratament ci mai cu seama de evitarea conditiilor favorizante complicarii lor: constipatie, eforturi repetate de tuse, iritarea acestora printr-o alimentatie condimentata excesiv, sezutul timp indelungat, etc.
   In cazul inflamarii acestora, trombozei hemoroidale si iritatiei hemoroizilor tratamentul recomandat este in general aplicarea locala de unguente cu continut de substante antiinflamatoare, analgezice sau chiar substante anestezice, supozitoare cu continut similar, iar in cazurile asociate cu constipatie se vor administra laxative.
 
   Igiena locala riguroasa reprezinta un element de maxima importanta. Sub tratament, simptomele vor dispare in cateva zile. Aplicarea acestor unguente si supozitoare va continua o perioada si dupa disparitia simptomelor pentru a evita reaparitia hemoroizilor si a simptomelor. Bolnavul va evita in continuare episoadele de constipatie prin reglarea alimentatiei si/sau administrarea laxativelor la nevoie. Un regim igienic si alimentar adecvat va fi stabilit la recomandarea medicului si va contine o proportie adecvata de fibre vegetale continute in special in cereale, fructe si legume.

   Pacientii suferinzi de hemoroizi externi, sunt sfatuiti sa apeleze la bai calde de sezut imediat dupa folosirea toaletei si sa inlocuiasca pe cat posibil hartia igienica, cu servetele, sau tampoane medicinale. Pentru a mai reduce din senzatia de disconfort, pacientii pot aplica pe zona afectata pungi cu gheata. Pentru a mai atenua durerile si inflamatiile, pe parcursul tratamentului, pacientii sunt sfatuiti sa nu puna presiune pe zona anala.

   Hemoroizii de gradul I sangereaza din cand in cand, uneori creeaza disconfort. In acest grad de inceput al bolii hemoroizilor tratamentul este un regim dietetic si de igiena.
   In hemoroizii de gradele II si III se aplica un tratament la cabinet ambulator, fara internare in spital. Cea mai utilizata metoda este ligatura cu benzi de cauciuc, adica legarea hemoroizilor la baza lor cu niste inele de cauciuc. Hemoroidul este aspirat intr-un tub, apoi strangulat la baza cu o parghie si i se monteaza doua inele de cauciuc, astfel se usuca, pentru ca nu mai este irigat cu sange si dupa sapte-zece zile hemoroidul cade, ramanand o mica rana care se cicatrizeaza repede. Aceasta interventie se repeta la 2-3 saptamani pentru ceilalti hemoroizi. Dupa aceasta procedura, omul pleaca acasa si nu s-a folosit nici o anestezie. 

   Alta metoda folosita in hemoroizii de gradul I si la unii de gradul II este fotocoagularea cu raze infrarosii a vaselor dilatate. Adesea se asociaza aceasta coagulare cu raze si cu metoda de legare cu benzi de cauciuc. Pierde teren metoda de sclerozare, cand se injecteaza in hemoroizi o substanta care ii micsoreaza. Dezavantajul e ca sclerozarea produce dureri. Mai rar se folosesc metodele de inghetare a hemoroizilor prin crioterapie si metoda de electrocoagulare bipolara. 
   Cand hemoroizii au ajuns in stadiile III si IV se impun operatiile de chirurgie clasica. Se extirpa cu bisturiul pachetele de hemoroizi. Dar dezavantajul consta in dureri aparute dupa operatie, in perioada de spitalizare si in riscurile anesteziei. Astazi se tinde spre limitarea interventiilor chirurgicale.

   Tratamentul pentru fisuri anale poate sa varieze destul de mult si depinde in mare masura de tipul si severitatea fisurii anale. Astfel fisura anala acuta poate fi considerata o leziune relativ usoara si sunt sanse mari sa se vindece de la sine pe parcursul a catorva saptamani.Cu toate ca este o leziune mai usoara, in unele cazuri este necesar un tratament, acesta putand fi un laxativ prescris de catre medic si o crema care trebuie aplicata direct pe zona afectata prin masarea zonei. De asemenea, daca pacientii sufera dureri mari, doctorul le poate administra anumite anestezice, avand rol de a reduce semnificativ durerea resimita de pacientii in timpul eliminarii scaunelor. In cazul in care fisura anala acuta nu se vindeca si nu raspunde la tratamentele administrate, atunci se poate vorbii despre aparitia fisurii anale cronice. Din pacate fisurile anale cronice sunt mult mai grave decat cele acute, iar acestea necesita tratament chirurgical. De altfel, daca este necesara interventia chirurgicala in cazul fisurilor anale cronice, pacientii trebuie sa stie ca exista 2 tipuri de interventii si anume: dilatatia anala si sfincterotomia interna laterala.

   Daca doriti sa nu suferiti de hemoroizi mergeti la toaleta in acelasi moment al zilei, in fiecare zi la aceeasi ora, pentru a va obisnui intestinele sa se goleasca cu regularitate. Pentru persoanele ocupate intreaga zi, aceasta ora trebuie sa fie dimineata si sa se respecte in fiecare zi, pentru a se forma un reflex conditionat. Nu amanati momentul defecatiei, daca simtiti nevoia sa mergeti la toaleta. Cu cat asteptati mai mult, cu atat fecalele devin mai uscate si mai dure si exista riscul sa irite peretii intestinului. In momentul defecatiei, evitati sa va fortati tinandu-va respiratia. Este un obicei gresit, care provoaca hemoroizi.

   Nu stati pe toaleta mai mult decat este nevoie. Evitati sa cititi la toaleta. In aceasta pozitie, muschii anusului sunt relaxati si antreneaza un aflux de sange catre zona respectiva, crescand riscul de hemoroizi. Nu va „scremeti”, deorece aceasta ar putea duce la hemoroizi si, mai mult decat atat, la acest proces participa si muschii abdominali care creeaza o presiune intraabdominala crescuta, cu repercusiuni asupra intregului organism.

   Consumati masline. Introducerea maslinelor in alimentatie nu poate fi decat benefica.  Trebuie mentionat ca maslinele fac parte integranta din renumita dieta mediteraneeana in salate sau consumate simplu fara alte combinatii.
   Pentru persoanele care au intoleranta la sare, pot fi utilizate maslinele dietetice/nesarate, la fel de sanatoase. Maslinele vor ajuta la un tranzit intestinal mai lejer si complet. Nu mai mentionam avantajele consumului de masline pentru alte afectiuni ci strict pentru prevenirea constipatiei si a hemoroizilor.

   Pe cat posibil, pentru a nu suferi de hemoroizi, incercati sa adoptati o pozitie fiziologica pentru defecatie. Aceasta este pozitia „pe vine”, adica cu picioarele flectate, astfel incat presiunea asupra scaunului sa fie data de muschii bazinului si de pozitie in principal.

   Consumati semintele de in. Desi au un potential ridicat in prevenirea constipatiei, exista unele retineri din cauza gustului nuantat. Trebuie verificat cat de proaspete sunt aceste seminte inaintea consumului. Semintele de in pot fi consumate printr-o prajire usoara in prealabil sau puse la inmuiat in apa pentru cateva ore.

   Pentru a nu agrava eventualii hemoroizi, cand va stergeti, faceti asta cu un servetel umed, usor, fara sa brutalizati zona. Nu folositi hartie igienica parfumata sau servetele parfumate, deoarece parfumul sau orice produs chimic irita suplimentar.

   Consumati sucuri naturale din Aloe Vera. Inainte de a consuma aceste sucuri, este bine sa cititi cu atentie ce contin in compozitie. Sunt recomandate acele sucuri cu un continut cat mai ridicat de pulpa de aloe vera. Se pot face si acasa astfel de sucuri din cateva frunze de aloe vera.

   Daca va este teama de hemoroizi evitati alimentele care pot sa provoace constipatie: banane, orez, suplimente pe baza de ioni de fier.
   Pentru reducerea riscului de hemoroizi scadeti consumul de alimente sarace in fibre, asa cum sunt dulciurile, branzeturile, painea alba sau carnea.

   Murele sunt fructele perfecte pentru combaterea hemoroizilor, astfel prin continutul foarte mare de fibre, murele stimuleaza detoxifierea colonica, combatand excelent constipatia. De asemenea ciresele, coacazele negre si coacazele rosii au efecte dintre cele mai bune in lupta impotriva hemoroizilor.
   Consumul de portocale este recomandat in tratarea hemoroizilor, deoarece contine vitamina C si bioflavonoide. Se recomanda a se consuma intre 2 si 4 portocale pe zi, de preferabil 2 dimineata si 2 seara. 

   Plantele utilizate in mod frecvent pentru tratarea hemoroizilor sunt: galbenelele, grausorul, papadia, sau ghimpele. De asemenea radacina de papadie are rolul unui laxativ, iar acest remediu se administreaza pacientilor in doze de pana la 3 cesti pe zi. Un tratament cu efecte destul de bune impotriva hemoroizilor, il reprezinta tratamentul pe baza de ginko biloba, care este un antiinflamator, iar in doza standard se administreaza intre 40 si 60 mg de 2 sau 3 ori pe zi. Castanul salbatic este un astringent puternic, iar doza recomandata este de o ceasca de ceai timp de 2 sau 3 ori pe zi, sau aplicarea de comprese direct pe zona afectata. Un alt remediu naturist este alunul, este un astringent la fel de puternic precum castanul salbatic, acest remediu opreste sangerarile si diminiueaza inflamatiile tesuturilor. Metoda de administrare este de 3 ori pe zi, dupa fiecare scaun, aplicarea facandu-se extern. Impotriva hemoroizilor externi se pot aplica comprese cu aloe vera, o planta care reduce durerea si iritarea hemoroizilor.
   Un amestec de: musetel, troscot, tataneasa, coada soricelului si nalba mare este foarte eficient.  Pune o lingurita la 250 ml de apa fierbinte. Bea de trei ori pe zi cate o cana de ceai antihemoroizi, cu 20 de minute inaintea fiecarei mese. Continua acest tratament timp de o luna.

   Ceara de albine cat o aluna se amesteca cu o lingura de miere de albine (curata), o lingura de ulei de floarea soarelui sau de masline, 2 cm de frunza de aloe pisata (mai veche de 3 ani).
   Se amesteca toate componentele intr-un vas emailat, asezat pe foc potrivit, pana se obtine un lichid omogen. Se toarna in cutiute din plastic, se lasa sa se raceasca si dupa o buna igiena locala, se unge locul afectat, pana la vindecare. 

   Se piseaza 10 capatani de usturoi necuratate, se fierb la foc mic cu ½ litru de apa 15 minute, se lasa la temperatura suportabila dupa care se fac bai de sezut, (cat mai fierbinti). Apa poate fi incalzita si folosita de 4-5 ori. Metoda este foarte eficienta, nefiind nevoie de mai multe ori. Fiecare spalatura trebuie sa dureze 15 minute şi sa fie cat se poate de fierbinte. 

   Se fierbe 1 kg de varza dulce circa 30 de minute, in 2-3 kg de apa. Cu zeama obtinuta se fac zilnic bai de sezut caldute. Se poate folosi si praz, si se poate tine la frigider incalzindu-se inainte de folosire. Sau se mai poate folosi alternativ. După o baie de circa 30 minute se lasa sa se usuce, nu se sterge, si se unge locul dureros cu alifie de galbenele. Tratamentul dureaza cam o luna de zile.

   Tratament cu matraguna: cu un decoct de matraguna, planta trebuie fiarta 1/2ore, se va spala locul bolnav si se va sta 15 minute cu fundul in acest decoct, ceaiul trebuie sa fie cat mai cald. Baile se vor face in fiecare seara.

   Nucul infloreste in aprilie si are flori femele - nuca propriu-zisa – si flori barbatesti – niste moturi verzi pline de polen galben, care dupa ce fecundeaza nuca cad si se vor usca devenind negre. Se pot culege de pe jos si se pot pastra 2-3 ani.
   In 2-3 litri de apa, cand fierbe, se pune o mana, circa 20 g de moturi de nuc, se opreste focul si se acopera. Cand infuzia este suportabila la cot, se pune intr-un lighean cu moturi cu tot, si se fac bai de sezut pana ce infuzia se raceşte. Se poate reincalzi si folosi inca o data. Se for face 10 astfel de bai in 10 seri consecutiv. Bolnavul trebuie sa se fereasca de piper, ardei iute si trebuie sa mentina o igiena stricta la locul bolnav.




 

Calinul

   Este un arbust inalt pana la 5 m, stufos, cu tulpina ramificata, la noi creste prin tufisurile si padurile mai umede. Are frunzele opuse, trilobate, cu lobii ascutiti si sinuat dintate; florile albe-rozacee sunt dispuse in inflorescente terminale umbeliforme, cele marginale mai mari si sterile, iar cele centrale mai mici si fertile, avand caliciu si corola, fiecare format din 5 piese.Cand planta este tanara are o scoarta verde-cenusie cu textura neteda. La maturitate, tulpina plantei are culoarea cenusie iar textura se transforma in una poroasa cu crapaturi. Creste in special in padurile de la campie dar poate fi gasit si in regiunile deluroase ajungand chiar si in zonele de munte. 

   Coaja de calin se usuca in straturi subtiri, in aer liber sau in uscatorii la temperatura de 40-45 grade C. Din 3 kg coaja proaspata se obtine 1 kg de produs uscat. Coaja de calin se foloseste in industria de medicamente la prepararea unor extracte cu actiune calmanta si homeostatica. 

   Infloreste din mai pana la sfarsitul lui iunie. Se utilizeaza scoarta recoltata in lunile aprilie, mai de pe ramurile si tulpinile tinere. Dupa uscare are gust amarui astringent.

   Calinul este un arbust usor de plantat si intretinut, care ofera culoare gradinii dv. tot anul. Majoritatea speciilor de calin prefera solurile bine drenate si locurile insorite. Solul potrivit pentru calin este cel care un PH de 5,5. Exista insa si specii care tolereaza solurile umede. Chiar daca exista specii care rezista si la temperaturi mai joase, este recomandat sa feriti calinul de vant si geruri.

   Calinul trebuie plantat primavara sau toamna, la distanta de 1,5 metri unul de celalalt. Pentru a planta calinul, sapati o groapa de doua ori mai adanca si mai mare decat radacina. Amestecati pamant si compost in proportii egale si acoperiti bine radacina. Dupa plantare, udati arbustul la fiecare 10 zile. Dupa ce este bine inradacinat, calinul nu mai are nevoie de udare regulata, decat in perioadele secetoase.

   Este insa foarte important sa aplicati ocazional un strat consistent de mulci, care sa retina umezeala si sa inhibe dezvoltarea de buruieni. In fiecare an trebuie sa verificati nivelul de mulci si sa mai adaugati daca este nevoie.

   In traditia populara: fructele globuloase rosii se foloseau fierte la vopsit in rosu, iar calinele fierte se foloseau in varsatul de vant.

   Compozitia chimica a scoartei: contine o glicozida amara (viburnina), tanin, flavonoide, un complex rezinos, esteri ai acidului valerianic, amidon.

   Proprietati: stimuleaza pofta de mancare, in acest sens se poate folosi singur sau in asociatie cu alte plante. Astringent, sedativ si antidismenoreic, in iminenta de avort si accidente nervoase ale sarcinii.

   Doua lingurite de scoarta maruntita se pun la 250 ml apa. Se fierb apoi timp de 10 minute. Se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi. In cazul spalaturilor vaginale sau al ranilor se va face cu cantitate dubla de planta.

   Tinctura: o parte coaja macinata si 5 parti alcool alimentar de 70%. Se tine ermetic inchisa si se agita zilnic timp de 15 zile apoi se strecoara. Se va putea lua cate o lingurita de 3 ori pe zi inainte de mese diluata cu putina apa.

   Fructele: se extrage sucul cu storcatorul de fructe si se consuma cate 40 ml in cazul gastritelor hiper-acide sau chiar in cancer, in scop preventiv. In combinatie cu suc de coacaze in parti egale luat de 3 ori pe zi se poate lua de cei care fac chimioterapie, pentru a nu se simti asa tare efectele negative ale acestui tratament.

   Se poate folosi la următoarele afectiuni: accidente nervoase ale sarcinii (calmant), afectiuni vaginale, bufeuri (de caldura), cancer, colici, dismenoree, dureri abdominale, eminentă de avort, gastrite hiper-acide, gripe, hemoragii uterine, inima ( intareste muschiul inimii), raceli, transpiratii excesive, tuse.

   Calinul trebuie fertilizat in fiecare primavara si toamna. Este recomandat sa folositi fertilizatori speciali pentru arbusti, delicati si pe cat posibil organici. Arbustul trebuie tuns imediat dupa ce florile au cazut. Mugurii pentru anul urmator se formeaza rapid, astfel ca este important sa nu tundeti calinul inainte de sfarsitul lunii iunie.

   Pentru a pastra forma arbustului, taiati ramurile care cresc haotic. Ramurile uscate sau bolnave trebuie taiate din pamant. Daca plantati calinul ca si gard viu, este foarte important sa il tundeti anual.

   Cea mai buna tehnica de inmultire este prin butasi, care se preleveaza in lunile iunie, iulie. Calinul este atacat de afide, boala alba sau viermi microscopici, astfel ca trebuie sa il verificati ocazional.