Iată câteva idei pentru a vă recăpăta pofta de mâncare:
Consumarea constantă de lapte acru (bătut, iaurt) sau zer (rămas după ce se extrage untul din smântână).
Consumarea, de câteva ori pe zi, a unei linguri de ridiche rasă.După fiecare lingură de ridiche rasă se bea puțină apă (1-2 înghițituri).În completarea acestei cure, se recomandă înghițirea a 20-30 boabe de muștar, o dată pe zi, după care se va bea puțină apă.Cura trebuie să dureze cel puțin 20 de zile consecutive.Mustarul trebuie să fie recoltat în anul respectiv (nu mai vechi de un an).
Merele coapte în aluat sunt, de asemenea, utile în tratamentul lipsei poftei de mâncare.
O linguriță de rădăcină de obligeană, bine mărunțită, se acoperă cu 200 ml apă rece și se fierbe timp de 15 minute, într-un vas acoperit.Din acest decoct, puțin îndulcit, se vor bea câte două linguri, de trei ori pe zi, înainte de masă.
Peste două lingurițe de rădăcină de păpădie, bine mărunțită, se toarnă 200 ml apă rece și se lasă opt ore la macerat.Se vor bea câte 50 ml de patru ori pe zi, înainte de masă.Pentru fiecare zi de cură, doza se va prepara în ajun (pentru a avea timp să se macereze timp de opt ore).
Se ia o lingură de floare de albăstriță, peste care se toarnă 400 ml apă clocotită.
Infuzia se va bea în trei prize, cu 30 minute înainte de mesele principale.Albăstrița este folosită ca tonic și, datorită gustului amărui, ca mijloc eficient pentru trezirea poftei de mâncare.
Se opăresc patru lingurițe de fructe de zmeură, într-un termos, cu 400 ml apa în clocot și se lasă câteva ore în acest termos.Se vor bea câte 100 ml de infuzie călduță, de patru ori pe zi.Înaintea meselor se vor mânca trei-cinci măsline.
Apetitul sau pofta de mâncare este nevoia organismului de a primi o anumită hrană.Un bun apetit este semnul stării fizice și psihice corespunzătoare.Dacă pofta de mâncare dispare pentru o perioadă scurtă de timp, nu avem însă de-a face cu un simptom major; ar putea fi vorba de ceva lipsit de importanță.
Ce și cine diminuează pofta de mâncare:
Ca urmare a nerespectării ritmului și regimului normal de viață, a unei alimentații stereotipe și monotone, a consumării exclusive de gustări, lipsind organismul de hrana caldă necesară, din cauza diferitelor întreruperi sau a distragerii atenției de la servitul mesei (discuții, emisiuni de televiziune), a oboselii excesive și emoțiilor negative (teamă, repulsie), pofta de mâncare este diminuată până la dispariție.
Lipsa poftei de mâncare este dovada evoluției unor procese patologice.
Dispariția apetitului se constată, practic, în toate maladiile acute și cronice.
Refuzul insistent al mâncării, apetitul selectiv sau pervertit constituie o particularitate caracteristică în cazul copiilor ce suferă de formă neuropatologică a distrofiei congenitale.
Un remediu care ne poate ajuta este consumul de apă fierbinte.
Apa fierbinte spală stomacul, înlătură impuritățile, subțiază conținutul gastric și diluează sucul gastric acid.
Se recomandă să se bea o cană de apă fierbinte dimineața la trezire.Dacă bem apă fierbinte în cursul zilei, după aceea nu vom mânca nimic, cel puțin 30 de minute.Apa trebuie să fie cât se poate de fierbinte, ca un ceai abia preparat.
Se vor bea zilnic 250-500 ml apă fierbinte.
Rezultatele nu vor întârzia să apară.
În tulburările persistente ale poftei de mâncare este necesar, în primul rând, să fie normalizat regimul alimentar și să fie consultat un medic.
În anemie și convalescență:
Se lasă la macerat timp de 3 luni de zile 500 grame miez de nucă într-un litru de rachiu.
Se strecoară lichidul, se amestecă cu 3 litri de vin roșu, natural, se îndulcește cu miere și se beau trei pahare pe zi.
Pentru bătături și negi:
Coaja de pe ramurile tinere pisată și aplicată pe bătături face ca aceștia să dispară repede.
Remediul se folosește zilnic.
Pentru colesterol:
Se ia în fiecare dimineață pe stomacul gol o linguriță de ulei de nucă.
După ce ați înghițit uleiul, clătiți-vă gura cu sucul unei feli de lămâie.
Pentru un ciclu menstrual cu probleme:
Lăsați la macerat timp de 10 zile într-un litru de vin roșu 40 grame frunze de nuc uscate și mărunțite.
Beți un pahar de vin asfel obținut, în timpul meselor, în perioada menstruației.
Despre tulburările anxioase se poate spune că afectează mai mult de 10% din populație și reprezintă una dintre cele mai des întâlnite tulburări mintale.Ele se manifestă printr-un sentiment de neliniște și dezorientare profundă.Acest sentiment întunecă judecata și comportamentul zilnic al persoanei afectate.Una dintre cauze poate fi organică, iar anumite boli o pot declanșa, de exemplu insuficiența cardiacă sau respiratorie, infarctul miocardic sau o tulburare a glandei tiroide.
Excesul unor medicamente și anumite droguri pot provoca simptome ale anxietății.
Anxietatea poate ascunde o depresie nervoasă, anumite psihoze și cea mai mare parte a nevrozelor.Anumite teorii au asociat-o unei insatisfacții sexuale, altele fricii de a pierde ceva ce iubim.
În zilele noastre, specialiștii cred că tulburările anxioase sunt cauzate de factori biochimici, psihologici și comportamentali, dar și sociali și culturali.
Tulburările anxioase produc adesea schimbări importante în comportamentul persoanei afectate.Ea se va simți sleită de puteri atât în plan fizic, cât și moral și va fi mai dependentă și vulnerabilă.Acest tip de persoană se va agita fără motiv, cu ușurință sau va fi paralizată de teama care o învăluie.Din cauza simptomelor pe care le va resimți, va crede că suferă de o boală gravă.Toate aceste lucruri îi produc insomnie sau coșmaruri.
Tulburările anxioase produc indispoziții fizice și psihice, iar dacă nu se pot controla pot conduce la alcoolism, depresie majoră și, în anumite cazuri, la suicid.
Există mai multe tipuri de tulburări, ele diferențiindu-se unele de altele prin simptome, dar nu este exclus ca o persoană să le întrunească pe toate.
Iată câteva dintre forme: anxietatea generalizată, fobia simplă, fobia socială, tulburarea de stres posttraumatic etc.
Chiar dacă medicii au crezut că apariția eczemei poate fi cauzată de dereglări emoționale, totuși ele nu stau la originea eczemei, dar factorii emotivi ca stresul pot agrava eczemele.
Există procedee prin care se poate stăpâni stresul, anxietatea, mânia sau frustrarea astfel încât să se elimine pericolul unui acces de eczemă.
Despre stres se știe că este o reacție a organismului la tot ceea ce produce o schimbare în viața normală a unei persoane, care poate fi pozitivă sau negativă.
Imediat ce a traversat un eveniment neobișnuit, corpul declanșează un proces pentru a se adapta.
Stresul poate fi perceput pozitiv sau negativ în funcție de persoana sau de situația care-l cauzează.
Dacă este perceput pozitiv, el reflectă energia necesară pentru a depăși anumite situații, iar în caz contrar, el poate reprezenta cauza anumitor dereglări fizice și psihologice.
Mulți oameni consideră stresul ca fiind un element esențial al vieții, el asigurând energia și rezistența necesare depășirii diferitelor situații pe care majoritatea oamenilor le întâlnesc zi de zi.
Totuși, dacă suntem mereu expuși stresului și prezentăm dificultate în a-i face față, organismul nostru, care a fost mereu în stare de alertă, se epuizează puțin câte puțin, devenind vulnerabil diverselor probleme care l-ar putea afecta.
Eczema nu este contagioasă:
Eczema nu poate fi contractată de la o persoană bolnavă prin atingere și nici nu poate fi transmisă unei alte persoane, pentru că nu este contagioasă.
Atenție la piscine:
Marea majoritate a persoanelor care suferă de eczemă pot merge la piscine.Totuși, unele consideră că produsele chimice din piscine sau apă mării le pot agrava boala, de aceea se recomandă aplicarea unui hidratant înainte și după baie.
Igiena nu este un factor al apariției eczemei:
Eczemele nu apar datorită unei igiene necorespunzătoare, ci datorită unui dezechilibru imunitar, deci nu este adevărat să afirmăm că o persoană a făcut eczemă fiindcă nu se spală.
Eczema nu lasă cicatrice:
Chiar dacă eczema poate fi foarte neplăcută, rar se întâmplă să lase semne permanente pe piele, dar anumite tratamente clasice cum ar fi steroizii pot cauza o decolorare cutanată, striații etc.
Corticosteroizii topici, un posibil tratament:
În ceea ce privește eczema, nu există un remediu și chiar dacă corticosteroizii topici au fost îndelung utilizați pentru tratarea eczemei, ei nu reprezintă un remediu și prezintă anumite limite terapeutice.
Cercetări privind tratamentul eczemei:
Timp de mai bine de 40 de ani, corticosteroizii topici și cremele pe bază de cortizon au fost tratamentul principal al eczemei.Recent s-a descoperit o nouă gamă de medicamente, denumite imunomodulatori topici.Ei pot fi folosiți fără teamă pentru un tratament de scurtă durată sau un tratament intermitent de durată mare pe toată suprafața corpului.
Eczema nu este același lucru cu acneea.Este adevărat că anumite medicamente pot cauza acnee și complicații ale eczemei, dar este importantă consultarea medicului, căci există medicamente care pot fi utilizate în aceste cazuri.
Iată câteva indicii despre acnee, pentru a nu o confunda cu eczema.
Acneea marchează adolescența a 85% dintre tinerii de toate felurile.Această afecțiune a pielii se întâlnește mai ales la vârstele de la 11 la 20 de ani, dar poate afecta, într-o proporție mică, adulții de toate vârstele.
Adolescenții și adulții cu acnee:
Acneea este o boală de piele datorată inflamării foliculilor polisebacei.
Apariția ei este strâns legată de pubertate.De fapt, ea corespunde producției crescute de hormoni sexuali (androgeni) la adolescenți și adolescente.
Explozia hormonală stimulează glandele sebacee, care produc un exces de sebum.Această substanță uleioasă astupă porii, care intră în contact cu bacteriile, favorizând astfel dezvoltarea acneei.
Acneea este în general mai severă și mai persistentă la băieți decât la fete.Acestea din urmă sunt adesea afectate în mod neregulat în funcție de schimbările hormonale relative din timpul ciclului menstrual.
La femeile adulte, accesele de acnee se datorează fluctuațiilor hormonale, dar pot fi și rezultatul stresului.
În orice caz, factorul genetic este singura cauză recunoscută până în zilele noastre care explică de ce anumite persoane sunt afectate de acnee în diferite stadii, iar altele sunt puțin sau chiar deloc victime ale acneei.
Cum poate fi recunoscută acneea:
Iată simptomele: acneea persistă între 5 și 10 ani și este caracterizată prin erupția punctelor negre, a coșurilor purulente, a celor roșiatice cu capete albe pe ten, pe gât, pe spate, pe piept, pe antebrațe și umeri.
Acneea juvenilă inflamatoare:
Acneea juvenilă, care apare în adolescență, poate fi inflamatoare sau neinflamatoare.Totuși, acneea inflamatoare este cel mai des întâlnită.Igiena, stresul, mediul și alimentația sunt factorii care-i influențează apariția.Ea se manifestă prin erupția coșurilor, albe sau negre, pe față.Coșurile se dezvoltă mai profund în piele, ceea ce poate produce inflamații și cicatrice.
Alt tip de acnee este cea alergică, provocată de contactul pielii cu substanțe alergene.Produsele de înfrumusețare ca șamponul, fixativul, gelul, săpunurile parfumate, cremele hidratante, dar și cosmeticele: fond de ten, fard de obraz, ruj, pe bază de ulei, sunt alergeni care pot antrena apariția acneei.
