Copilul trebuie să recunoască deja cuvintele auzite sau să-și adapteze cuvintele noi la situațiile noi.
Pentru stabilirea contactului cu copilul se pot utiliza ca teme cântece și denumirea părților corpului.
Exerciții de suflat asupra unui obiect mobil.
Strigarea copilului folosind numele lui, i se va cere să se așeze jos și să se joace cu mingea, aceasta putând fi transmisă de la copil la adult.
Copilul este solicitat pentru a recupera jucăriile de pe jos și pentru a le depozita într-un recipient.
Pentru însușirea mersului se recomandă următoarele exerciții:
- mers ținut de ambele mâini, urmărindu-se o minge,
- stând, ținut de șolduri, legănare pe loc,
- mers singur, împingând un cărucior sau un taburet.
Stimularea copilului să caute un obiect ascuns.
Înșirarea pe braț sau pe gambă a unor mărgele, apoi scoaterea lor și punerea din nou.Exercițiul se poate repeta cu punerea mărgelelor pe cap.
Reproducerea sub formă de joc a gesturilor de îmbrăcare și dezbrăcare.
Gesturile și acțiunile copilului sunt solicitate cu cuvinte simple și precise: așază-te, caută jucăria, ține, dă-mi mâna, favorizându-i astfel identificarea actelor cerute, părțile corpului implicate și participarea activă la program.
Pentru stimularea prin contactul verbal se recomandă utilizarea formelor cunoscute și gesturilor de imitație: bravo, pa, diferite mimici (tușit, plescăit, suflat), acoperirea și descoperirea anumitor părți ale corpului: uite mâna, urechea, nasul, gura etc.
Pentru stimularea orientării în spațiu i se poate cere să se uite în diferite direcții: uite sus, jos.
Copilul este solicitat să se așeze pe un scăunel cu ajutorul unei singure mâini a adultului.
Copilul este solicitat să se târască pentru a înainta spre un anumit punct.
Copilul este învățat să treacă din poziția în patru labe în poziția pe genunchi.
Copilul din poziția șezând, să atingă mâna sau degetul adultului cu piciorul, stimulând verbal mișcările piciorului.
Copilul este solicitat să lovească mingea, să o împingă, să o urmeze în deplasări, fiind susținut de șolduri și având mâinile libere.
Din stând în picioare, fiind susținut de adult, se execută mișcări ușoare de balans înainte-înapoi-lateral, cu deplasarea centrului de greutate de pe un picior pe altul.
Încercarea însușirii unor noțiuni ca: ia loc, pune jucăria, pune în cutie, dă mâna.
Copilul, așezat pe scăunel și stimulat verbal, este determinat să schițeze o mișcare de îndoire a trunchiului, prin chemarea lui pe nume de către adult.
Din aceeași poziție, copilului i se oferă diferite obiecte-stimul, din ce în ce mai mici, care se află în mâna adultului și pe care copilul trebuie să le apuce cu mânuțele.
Copilul culcat pe spate, iar adultul lateral față de el, se duc brațele sus, cu creșterea treptată a amplitudinii.
Copilul culcat pe spate, ridicarea membrelor inferioare atât cât să formeze un unghi de 90 de grade cu trunchiul pe abdomen.
Stimularea întoarcerii din culcat pe burtă în culcat pe spate, prin prezentarea unei jucării care îi atrage privirea copilului, apoi mâna și restul corpului.
Copilul culcat pe spate este stimulat verbal să prindă două degete de la fiecare mână, pe care i le întinde adultul, ajutându-l astfel să se ridice în șezând.
Copilului din șezând cu picioarele întinse și cu o susținere din lateral i se oferă obiecte-stimul pentru a le atinge, stimulându-l să se întindă.
Articulația gleznei este stimulată opunându-i o ușoară rezistență cu palmele aplicate pe tălpi.
Copilul se află culcat pe spate, în pătuț, iar adultul lateral față de el în așa fel încât să fie văzut bine, urmărind să obțină unele reacții: zâmbet, gesturi, vorbindu-i permanent.
Din aceeași poziție sau șezând între perne, trebuie stimulat să urmărească cu privirea un obiect colorat pe care adultul îl deplasează lateral, vertical, apoi circular.
Din aceeași poziție, întinderea brațelor lent și simetric lateral.
Din aceeași poziție, se fac cu picioarele mișcări de îndoire, revenire, rotație.
Din culcat pe spate, copilul este ridicat de adult, prin aplicarea mâinilor sub omoplați apropiindu-l de el, picioarele copilului având punct de sprijin pe adult.
Copilul culcat pe pat este ajutat să se rostogolească pe o parte și pe alta.
Din aceeași poziție, adultul îi ridică progresiv membrele inferioare fără să-i desprindă umerii și capul de pe suprafața de sprijin.
Adultul plasat în fața copilului, cu brațele întinse, îi intinde degetul mare, trăgându-l spre poziția șezând și stimulându-l să vină spre el.
Probabil că tot mai multe persoane au aflat despre produsele Forever, în ultimul timp acestea au devenit foarte populare.
Și au și de ce, sunt de calitate, accesibile ca preț și au doar ingrediente prietenoase cu mediul și cu noi, oamenii.
Eu am primit, acum aproximativ o lună de zile, două produse, pe care le-am testat și pe care le-am folosit cu regularitate.
Pasta de dinți Forever Bright Toothgel este o pastă de dinți pe bază de Aloe Vera(35,5%) și propolis, iar scopul ei este să ne asigure strălucirea, igiena și sănătatea danturii.
Este o pastă de dinți de culoare verde închis, cu o aromă mentolată nu foarte pregnantă, un miros plăcut, care nu pișcă, nu are efecte neplăcute, dimpotrivă curăță foarte bine, are grijă de dinții și gingiile noastre și lasă o respirație proaspătă și o senzație plăcută.
Îmi place faptul că nu este un produs pretențios, are propolis și Aloe, mă protejează de carii, iar dinții mei rămân curați și strălucitori.
Pasta se prezintă într-un tub de 130 de grame, iar ca ingrediente le menționez pe cele mai importante: Gel Stabilizat de Aloe Vera, sorbitol, glicerină, propolis, benzoat de sodiu.
Cel de-al doilea produs testat de la Forever este Deodorantul Stick Ever Shield, tot cu Aloe.
Acesta are 92 de grame, se consumă extrem de încet și are în lista de ingrediente: Gel Stabilizat de Aloe Vera, stearat de sodiu, apă demineralizată, triclosan.
Pot spune că acest Deodorant Stick mi-a fost prieten de nădejde în cele mai caniculare zile, m-a protejat de mirosul neplăcut de transpirație și de umiditatea atât de neplăcută, mi-a oferit o senzație de curat, uscat și proaspăt întreaga zi.
Are un miros fresh, ca o dimineață de vară, chiar aduce puțin cu deodorantele bărbătești, masculine, ceea ce este pe placul meu.
Mi se pare un mare plus faptul că nu pătează hainele, îmi oferă protecție timp de 24 de ore și o altă bilă albă este lipsa sărurilor de aluminiu dintre ingrediente.
În concluzie, mă bucură faptul că am reușit să folosesc aceste produse, le recomand cu sinceritate și încredere și sunt sigură că voi mai achiziționa și altele.Mi se pare o afacere bună, comparând calitatea cu prețul și rezultatele.
Evoluția tehnico-științifică în societatea contemporană, pe lângă aspectele pozitive legate de producție, are și un mare inconvenient: eliminarea efortului fizic și înlocuirea lui cu solicitarea neuropsihică.Pe măsură ce stresul, sedentarismul juvenil se manifestă tot mai evident în viața cotidiană, mai mulți oameni înțeleg că este necesară intervenția activă a adulților pentru asigurarea optimului de mișcare a copiilor.
Mediul și modul de viață actual au condus treptat la diminuarea mișcării naturale și spontane, copilul trăind o bună parte din timp închis în camere mici, lipsit de spații corespunzătoare de joacă și plimbare.
Se nasc primele generații de copii ai căror părinți au dus o viață sedentară; o mamă a cărei rezistență este scăzută are șanse crescute de a da naștere unui copil lipsit de vigoare.
În acest caz se recomandă chiar de la primele luni de viață ca mișcarea să reprezinte un important factor fortifiant.Diversitatea exercițiilor fizice este foarte mare, de la mișcările naturale de bază: mers, alergare, sărituri, aruncare, prindere, târâre, cățărare, la cele tehnice sau aplicative, cum sunt: înotul, schiul, mersul pe bicicletă etc.
Noțiunea de gimastică a primei copilării, cunoscută sub denumirea de gimnastica sugarului, presupune o gamă largă de manevre, tehnici, procedee și poziționări ce pot influența statica și dinamica corectă, care contribuie la formarea deprinderilor, la dezvoltarea armonioasă, dar și la călirea organismului și întărirea sănătății.Forma și conținutul exercițiilor trebuie adaptate în funcție de vârstă, grad de dezvoltare și alte caracteristici.Trebuie să se țină seama că la copilul mic, deși musculatura este formată în totalitate, ea este redusă cantitativ și calitativ, ligamentele articulare sunt fragile și abia schițate, mișcările lente și imprecise, mușchiul obosește repede.
Tocmai de aceea se impune respectarea câtorva reguli și anume:
Majoritatea specialiștilor recomandă ca programul sistematic de exerciții fizice să înceapă în jurul vârstei de 4 luni.
Exercițiile constau în mișcări simple, naturale, aplicate cu regularitate la aceleași ore înainte de baie și de masă.
La început durata ședinței este de 4-5 minute, ajungându-se treptat până la 10-15 minute.
Pozițiile de lucru trebuie să fie cât mai naturale, adecvate activităților, astfel încât copilul să nu fie obligat să stea în poziții care nu îi fac plăcere.
Masajul ar trebui să fie adjuvant de bază.
Toate exercițiile se vor efectua încet, liniștit, evitând mișcările bruște.
Copilul este mângâiat, i se zâmbește.
Apucarea segmentului trebuie să confere siguranță și libertate de mișcare în articulații.
Exercițiile să fie însoțite de vocea caldă și afectuoasă din partea celui care se ocupă de copil, să-i vorbească în permanență și chiar să folosească o muzică adecvată.
Masa și pătura pe care se desfășoară exercițiile să fie curate, comode, să permită poziționări și mișcări corecte; cerințele igienice fiind obligatorii și din partea adultului (mâinile și echipamentul).
Temperatura camerei trebuie să fie adecvată și constantă.
Vara să se lucreze în aer liber, într-un loc cu umbră, ferit de curent.
Toate exercițiile făcute cu copilul trebuie să fie însoțite de verbalizarea adultului cu glas domol ți ton afectuos.
La vârsta copilăriei, jocul reprezintă o formă de exprimare esențială în majoritatea activităților.Jocul reprezintă o uriașă diversitate de moduri de acțiune, de manifestare și de concepte.Se joacă o mare parte a lumii animale, de la fluturi până la păsări și pe măsură ce înaintăm pe scara evoluției, jocul capătă un caracter mult mai complex.La om, sub o formă sau alta, jocul este prezent la orice vârstă, stare socială, nivel de cultură, loc sau epocă.
Prin joc, copilul se pregătește și se adaptează la viață, explorează lumea, își folosește corpul, mâna și mintea, întâlnește relații de colaborare sau parteneriat sau, din contră, de luptă și confruntare, față de ceilalți.Jocul este un mecanism care combină mișcarea cu gândirea, imaginația și afectivitatea.
Să nu uităm însă esențialul: copilul se joacă pentru bucuria de a se juca; el învață și se dezvoltă natural de la un stadiu la altul prin joc.Totuși, rolul adultului este hotărâtor, el trebuind să intervină pe mai multe planuri, de la alegerea și amenajarea spațiului de joacă, a jucăriilor și a materialelor, până la alegerea, sprijinirea și coordonarea jocului, evident, încurajându-l, ajutându-l, stimulându-l în orice moment.Înțelegând și urmărind jocurile copiilor, observăm că fiecare etapă de dezvoltare își are specificul său în care putem distinge câteva stadii.
Până la un an și jumătate, domină așa-zisul joc de funcții care favorizează dezvoltarea simțurilor.Copilul caută să apuce, duce obiectele la gură, zâmbește și întinde mâinile partenerului.Văzul și auzul încep să se coreleze cu mișcările, se orientează în lumea exterioară, luând totodată cunoștință de propriul corp, jucându-se cu mâinile și picioarele.
Alegerea jucăriilor în această perioadă este foarte importantă, întrucât trebuie să îndeplinească și câteva condiții: fără margini tăioase, în culori vii, atrăgătoare, să nu poată fi înghițite, tari, bine făcute, ușor de curățat.Există o mare diversitate de jucării pentru această vârstă, de la simple obiecte lucitoare pe care să le poată urmări cu privirea, sunători, cercuri, până la cele mai sofisticate jucării muzicale sau cele destinate dezvoltării inteligenței.
Între un an și jumătate și doi ani și jumătate este caracteristic jocul de cercetare: copilul caută, strică, desface, golește sertare, sortează.Este faza de formare a abilităților, a contactului cu obiectele, un mod de a contacta lumea exterioară.La acestă vârstă se recomandă jucării care se îmbină, se rostogolesc, obiecte de împins și tras, jucării care se închid și se deschid, care se înșurubează și se deșurubează, cutiuțe cu diferite activități.
Peste doi ani și jumătate este etapa când copilul intra în joc, când începe să înțeleagă și să colaboreze.Are precizie mai mare în mâini, alege culori, forme, obiecte, creează și recreează o lume.Începe să asculte de recomandări, respectă reguli de joc, intră în roluri.La această vârstă sunt recomandabile jocurile de dramatizare și jocurile de rol, în care copilul poate fi ursul care doarme, iepurașul care țopăie, maimuța care se cațără.Este perioada când putem interveni cu succes în formarea deprinderilor motrice de bază și a calităților motrice, putând introduce elemente pregătitoare pentru anumite sporturi.Este perioada când se pot folosi corzi, mingiuțe, cercuri, rachete, triciclete și multe alte obiecte și materiale.
