Drojdia de bere conține aproape toate elementele de care are nevoie metabolismul pentru a funcționa cât mai bine.
Analiza sa biochimică arată că ea conține nu mai puțin de 17 vitamine diferite (majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 săruri minerale și circa 46% proteine.
În plus, prin metoda de uscare folosită și prin prepararea sa la temperaturi foarte ridicate, sunt conservați aproape toți constituenții, deși celulele vii sunt distruse termic.
Drojdia de bere conține, de asemenea, nu mai puțin de 20 de milioane de celule pe gram, de unde i s-a dat numele de drojdie vie (aceasta se poate procura și sub formă de celule).
Prin conținutul său bogat în toate aceste elemente enumerate mai sus, drojdia de bere constituie un aliment natural complet, un remediu preventiv și curativ.
Drojdia de bere este cunoscută din cele mai vechi timpuri.
Babilonienii, egiptenii și celții o foloseau pentru prepararea băuturilor alcoolizate, dar cunoșteau în același timp acțiunile benefice ale acesteia asupra tenului și a pielii în general.Babilonienii, spun arheologii, aveau o zeiță a berii și a drojdiei de bere, Nidaba, care era recunoscută prin puterile ei.
Se spune că Hipocrate, celebrul medic grec, ar fi descoperit, în jurul anului 370, acțiunea diuretică a drojdiei de bere, pe care o recomandă ca remediu.
În Evul Mediu, călugării care îi supravegheau pe leproși, luau drojdie de bere în scop preventiv.În același timp, drojdia de bere era folosită și contra scarlatinei și rujeolei.
În secolul al XIX-lea, mai precis în 1837, cercetătorul Meyen descoperă că drojdia de bere este constituită din mici organisme vii unicelulare, cărora le-a dat numele de Saccharomyces Cerevisae.
Aproximativ în aceeași perioadă, în Danemarca, furunculoza era tratată cu drojdie de bere, iar în Germania, medicii prescriau drojdie de bere copiilor sau adulților care sufereau de oboseală cronică, de surmenaj sau celor subalimentați.
Drojdia de bere era utilizată de asemenea și pentru tratarea unor tulburări ginecologice benigne la femei.
În timpul primului și a celui de-al doilea război mondial, drojdia de bere era administrată pentru a preveni carențele alimentare ale soldaților, prizonierilor de război, precum și ale civililor care sufereau din cauza subalimentației.
După razboi, drojdia de bere a fost uitată o perioadă de timp, însă și-a regăsit popularitatea în anii ’60, în momentul în care, din cauza industrializării, s-a constatat că este nevoie de suplimente naturale.
Două postări interesante despre cristale și beneficiile lor găsiți aici și aici.
Smaraldul: piatra iubiri adevărate poate clarifica relaţia de cuplu, în sensul dorit sau nedorit.Ea conferă forţă spirituală, vindecă congestiile, creează linişte interioară şi echilibru.
Turmalinul: este o piatră care se opune oricărui tip de negativism.
Este permeabil, atât în sens fizic, cât şi psihic.Frumuseţea sa este un sprijin la naştere şi decese, la vârsta menopauzei şi în alte stări de tranziţie.
Perlele: triumfă asupra ostilităţii, a urmărilor rele şi este remediul pentru speranţă şi forţa interioară.Atunci când îşi pierd luciul, forţele acestea interne sunt şi ele iremediabil pierdute.
Peruzeaua: în antichitate simboliza cerul.
Are o acţiune benefică deosebită asupra plămânilor şi gâtului.
Deoarece conţine cupru, puterile sale vindecătoare sunt neobişnuite.Le este de mare folos persoanelor timide atunci când ies în lume, precum şi celor cu slăbiciune psihică şi fizică.
Safirul: ”piatra controlului” este eficientă împotriva tentaţiilor mărunte şi poartă gândurile spre sfere mai înalte.
Safirul stelar are o semnificaţie deosebita, pentru că el îi dirijează pe calea cea buna pe oameni ale căror năzuinţe ar putea fi puse în slujba întregii lumi.
Este o plantă otrăvitoare cultivată prin grădini, cu frunzele cu 2-3 foi, flori mari plecate în jos, violete sau purpurii.
Preparare: 2 linguriţe de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe 5 minute apoi se strecoară.Se poate folosi în acest fel la râie sau pediculoze.
Din seminţele pisate se poate face o gargară folosită la afecţiunile gâtului, inclusiv boala Hodkin.Aceeași gargară se poate folosi și pentru afte bucale.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile amigdalelor sau ale gâtului, afecţiuni ale ficatului, afte bucale, boala Hodkin, hepatite, pediculoze, râie, răni, scrofuloză.
În caz de hepatită: o linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară.Se va consuma câte o cană dimineaţa şi una seara, timp de 7 zile.
Despre cristale și puterile lor binefăcătoare puteți citi și aici.
Granatul: are o acţiune benefică în sfera problemelor sexuale.
El poate schimba şi excitabilitatea exagerată, dar şi lipsa interesului sexual.Conferă siguranţă de sine şi reglementează tensiunea arterială.
Opalul: s-au spus multe lucruri rele despre această piatră , unii cred că aduce ghinion.Cu opalul trebuie umblat cu mare atenţie, pentru că se cojeşte uşor.
Este o piatră de apă şi ar trebui înmuiat cât mai des în apă rece şi expus la lumina lunii.Opalele reîmprospătează energiile spirituale şi fizice.
Diamantul: este piatră preţioasă cu puteri deosebite.
Ea ne poate ajuta să ne găsim direcţia în viaţă şi ne întăreşte curajul.
Lapislazuli: în antichitate era considerată ”piatra regească”, culoarea sa albastră-aurie era cuplată cu talentul vizionar, el creând legătura dintre lumea noastră şi lumea umbrelor.Preoţii îşi fardau pleoapele cu lapislazuli pisat şi îl purtau sub formă de podoabe.
Această piatră le este de folos tuturor celor care aşteaptă o uşurare sau celor introduşi într-o religie.
Hematita: după cum arată şi numele, piatra aceasta are o acţiune benefică în cazul bolilor sângelui, cum ar fi dereglările menstruale sau emoragiile nazale.Ea ajută la primenirea sângelui şi ne învaţă, să fim mai siguri pe noi şi mai calmi atunci când dăm de greutăţi.
În cazul unor afecțiuni ale căilor respiratorii (laringite, faringite) guturai și sinuzită, se recomandă mestecarea timp de 15 minute, de una-două ori pe zi, a unui figure de miere.
Seara, înainte de culcare, se ia o lingură de miere cu un pahar de ceai sau lapte.
Se amestecă sucul de la o lămâie cu 100 grame de miere.Se ia câte o lingură de amestec seara, înainte de culcare, cu ceai sau lapte.
Se amestecă suc de ridiche neagră cu miere (părți egale) sau se scobește o ridiche neagră și se pune miere înăuntru.Se ia câte o lingură, de trei ori pe zi.
Se amestecă suc de hrean și miere (proporții egale) și se ia câte o lingură, de două ori pe zi, dimineața și seara.
Se recomandă și inhalații cu miere, timp de 15-20 de minute.
Pentru gargară se va pregăti o infuzie de mușețel, la care se adaugă o linguriță de miere.
Medicina populară recomandă mierea în tratamentul bolilor de inimă, dar nu în cantități mari și nu cu ceai fierbinte.Cel mai bine este ca mierea să fie luată în cantități mici (1-2 lingurițe, de două-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse.
Folosirea zilnică, timp de una-două luni, a mierii de albine, va duce la îmbunătățirea generală a bolnavilor, la normalizarea compoziției sângelui și la cresterea hemoglobinei.
În stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, câte o lingură din următorul amestec: 100 grame suc de aloe, 300 grame miere, 500 grame nuci pisate și sucul de la una-două lămâi.
În hipertonie, medicina populară recomandă ca mierea să fie luată cu suc de legume: sfeclă, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe răzătoare și se va lasa 36 de ore, după care se va stoarce) și lămâie.Se ia, timp de două luni, câte o lingură, de două-trei ori pe zi, cu o oră înainte de masă sau la două-trei ore după masă.
O altă rețetă include suc de morcovi, hrean (acesta va fi ținut în prealabil în apă), miere și suc de lămâie.Amestecul va fi ținut într-un borcan de sticlă bine acoperit.
În afecțiuni ale sistemului nervos se recomandă câte 30 grame de miere, de trei ori pe zi.
Un bun tonic și stimulant al sistemului nervos și endocrin se prepară din aloe, miere și suc de lămâie.Se iau 75 grmae frunze de aloe, se toacă și se pun într-un vas de sticlă.Se adaugă 125 grame de miere, se omogenizează, după care se adaugă 50 grame suc de lămâie.Se lasă la macerat cinci zile, după care se ia câte o lingură de amestec, de trei ori pe zi.
Pentru bolnavii de TBC, medicina populară recomandă mierea cu lapte, sau cu diferite grăsimi (unt, untură de gâscă) și aloe: 100 grame miere, 100 grame unt, 100 grame untură de gâscă, 15 grame aloe și 10 grame cacao se pun pe foc, fără a se fierbe însă.Se va lua câte o lingură din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de două ori pe zi (dimineața și seara).
În caz de răceli, mierea (se recomandă mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingură de miere la un pahar de lapte), cu suc de lămâie (sucul de la 1/2 lămâie la 100 grame miere).
În scop profilactic, se prepară un amestec de miere, suc de ceapă și de hrean, în cantități egale.Din acest amestec se ia câte o lingură, de trei ori pe zi, înainte de masă.
În caz de gripă se va prepara următorul amestec: usturoi dat pe răzătoare și amestecat cu miere (proporție 1:1).Se ia câte o lingură de amestec (cu puțină apă călduță) seara, înainte de culcare.
Cristalele sunt pietre semi sau preţioase, iar specialişti sunt de părere că pietrele preţioase trebuie primite în dar sau găsite de noi înşine.
Imediat ce aţi intrat în posesia unei astfel de piatră, trebuie s-o curăţaţi lăsând-o sa stea 30-70 de ore într-un vas cu apă de mare sau apă în care s-a pus sare de mare.Mai târziu trebuie curăţată o dată la câteva săptămâni.
Piatra trebuie expusă la soare, opalele trebuiesc expuse la lumina lunii în nopţile cu clar de lună.Prin acest mod ele îşi reîmprospătează puterea necontenit.
Piatra trebuie ţinută mai tot timpul asupra noastră.
Cunzita: această piatră a fost descoperită abia în anul 1902.
Culoarea roz saturat ajută mai ales în suferinţele femeilor, cauzate de neacceptarea feminităţii, dar este de folos şi acelor femei care n-o scot la capăt cu toate aspectele sexualităţii.Piatra calmează , vindecă şi ne sporeşte încrederea în noi înşine.
Ametisul: această piatră de culoare violet are puteri tămăduitoare minunate.
Ea creează legătura cu intuiţia şi cu puterea de autovindecare.Este eficientă mai cu seamă împotriva insomniei, neliniştii interne şi fricii.
Coralul: ajută la digestie, alină durerile de cap, vindecă afecţiunile cavităţii bucale, promovează conştiinţa de sine şi asigură echilibrul sentimental.
Acvamarina: piatră de apă ce ne poate ajuta împotriva răului de mare şi a tulburărilor de micţiune, dar se pare că purifică şi apa.Înlătură proasta dispoziţie şi promovează gândirea liberă.
Cuarţul: forme transparente, ca de pildă cristalul de stâncă, stimulează calităţile bărbăteşti, în vreme ce speciile lăptoase, opace, posedă puteri femeieşti.
Dacă nu vă puteţi împăca cu nedreptăţile vieţii, alegeţi pietrele transparente.
Dacă aveţi nevoie de linişte şi înţelegere, alegeţi-le pe cele opace.
Cuarţul trandafiriu este blând şi ajută la domolirea emoţilor puternice, de exemplu după o ruptură survenită între două persoane.
Mierea este substanța zaharoasă pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral și extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub acțiunea enzimatică a salivei și a sucului gastric al albinelor.În timpul depozitării nectarului în celule, apa care este în plus va fi îndepărtată prin ventilare.După aceea mierea este gata pentru a fi consumată (albinele căpăcesc fagurii).În acest caz, mierea va conține numai 20% apă, cât este normal ca ea să fie consumată.
Pentru a obține un litru de miere sunt necesare 5 kg de nectar.Pentru a căra un kg de nectar este nevoie de 20.000 până la 100.000 de zboruri.Un roi de albine (de la 30.000 la 60.000 de albine) poate fabrica un kg de miere pe zi.Calitatea și cantitatea de miere sunt determinate de factorii geografici și botanici, precum și de sezon.Originea florală a nectarului influențează culoarea, gustul și vâscozitatea mierii.
Din vremuri străvechi, omul a descoperit mierea și produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci și ca medicament.
Apicultura era practicată încă din secolul al VII-lea î.Hr., existând o serie de mărturii în acest sens.Tăblițele mesopotamiene, ca și papirusurile egiptene, menționează, printre altele, faptul că mierea și ceara de albine erau folosite ca medicament.La originea sa, mierea era rară, fiind rezervată la început în serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrăni animalele sacre.
Scrierile din antichitatea greco-romană abundă în menționări despre mierea de albine și utilizarea ei medicală, fiind creată o adevărată mitologie în jurul acesteia și subliniindu-se numeroasele sale proprietăți medicinale: antiseptic, tonifiant, sedativ, febrigug, aperitiv și digestiv.
Aristotel, de exemplu, a scris șase volume despre albine și produsele lor, recomandând propolisul drept remediu în plăgi supurate.Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichității, mai târziu Pliniu, Galien și Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosită într-o serie de boli.În lucrarea sa ”Despre mijloacele de vindecare”, Dioscoride consideră mierea un adevărat panaceu, indicând-o în boli de urechi, de piept sau rinichi, în vindecarea rănilor și a plăgilor.
În epoca modernă, prin stupăritul rațional, au fost puse în valoare și celelalte produse apicole: lăptișorul de matcă, polenul, veninul de albine etc., ajungându-se la clasificarea lor în produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, păstura, lăptișorul de matcă) și produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceară, unguente, tincturi, drajeuri).
Acțiunile terapeutice ale mierii sunt foarte cunoscute, ea având acțiune antibiotică, bacteriostatică, cicatrizantă, tonicardiacă, calmantă, regeneratoare.
Mierea este un aliment ușor de digerat.
Ea cuprinde un amestec de fructoză și glucoză într-o formă care, fără a mai fi transformată de organism, se asimilează direct, constituind o sursă de energie.
100 grame de miere, care furnizează 335 de calorii, conțin 17,2% apă și 81,3% zaharuri: 38,19% fructoză, 31,28% glucoză și 5% zaharoză, 6,83% maltoză și alte dizaharide (aceasta în timp ce zahărul conține 0,1% apă și 99,9% zaharoză).La acestea se adaugă vitamine (B1, B2, B6, C, PP), săruri minerale, oligoelemente, substanțe bactericide (3,21%).
