Boala se datorează unei răceli, unei alergii sau se produce prin iritarea faringelui cu fum, produse chimice sau alcool.
Bolnavul are dureri de cap și uneori febră.
Faringita se manifestă cu dureri în gât, accentuate la deglutiție, faringele fiind roșu și acoperit cu mucozități și puroi.
Masuri profilactice și de tratament:
Primele măsuri constau în aplicarea de căldură pe gât.
Compresele calde pe gât pot fi cu oțet, cu argilă sau infuzie de salvie.
Băile progresive la picioare, băile generale cu oțet de fructe și gargara cu infuzie de mușețel, mentă, salvie sau cu apă sărată, au un rol benefic.
Se vor consuma numai alimente lichide sau pasate, iar hidratarea este foarte importantă.
Dacă temperatura este prea ridicată, repausul la pat este obligatoriu.
Se masează gâtul cu ulei esențial, se va evita fumatul activ sau pasiv, iar aerul din cameră trebuie să fie umezit cu ajutorul umidificatorului.
De asemenea, se pot face împachetări cu ulei de lavandă sau ulei de eucalipt.
Factorii de risc care favorizează apariția cancerului de piele:
Ereditatea; abuzul de soare; tabagismul și dietele bogate în grăsimi; pigmentarea slabă, întâlnită la persoanele roșcate și blonde, cu ten lăptos.
Cum afecțiunile pielii cauzate de expunerea la razele ultraviolete se acumulează de-a lungul anilor, trebuie să ne apărăm de aceste raze încă din copilărie, deoarece se estimează că între 60% și 80% dintre expunerile la soare ale unei persoane au loc înainte de vârsta de 18 ani.
Puteți citi câteva informații importante despre expunerea la soare și în acest articol.
O idee greșită este aceea prin care se spune că bronzarea artificială este folositoare pentru pregătirea pielii înainte de a pleca în vacanță.Iată explicația: o expunere de 20 de minute într-un pat de bronzat poate fi echivalentul, în ceea ce privește razele UVA, a petrecerii a două ore de plajă sub razele puternice ale soarelui de la amiază.Prin această practică, pielea este expusă unei doze de raze UVA de la trei la șase ori mai puternice decât la lumina solară.
Dermatologii sunt de părere că bronzarea artificială nu oferă cu adevărat protecție eficace contra razelor solare eventuale din timpul vacanței.
Persoanele care au pielea deschisă, ochii albaștri, părul roșcat sau blond sau au pete roșiatice se bronzează foarte prost, pielea lor arzându-se cu ușurință și având tendința apariției petelor negre.
Nu e adevărat că bronzarea artificială este necesară pentru un aport adecvat de vitamina D, deoarece vitamina D este sintetizată la nivelul pielii sub acțiunea razelor UVB și nu prin razele UVA emise în principal de aparatele de bronzat.Nu este deci necesar să vă bronzați sau să faceți plajă pentru a obține un aport adecvat de vitamina D, o expunere rezonabilă a feței sau a mâinilor, în timpul unei plimbări este de ajuns pentru a obține o cantitate necesară de vitamina D.De asemenea, vitamina D se găsește în alimente, ca produsele lactate, margarina, peștele etc.
Chiar și pe timp înnorat, 85% din razele ultraviolete pot traversa norii.
Razele UVB pot penetra suprafața unei piscine până la un metru în profunzime, fiind reflectate ușor de apă, nisip, zăpadă, beton.
Cercetări aprofundate sugerează chiar că expunerea solară joaca un rol crucial în prevenirea anumitor tipuri de cancer, precum cel de sân, de prostată, de colon.
Depresia sezonieră a nord-americanilor o dată cu venirea lunii februarie este tratată de medici cu o lumină intensă, care împiedică creierul să producă hormonul melatonină, care acționează ca sedativ asupra organismului.
O pigmentare progresivă și moderată este cea mai bună metodă de protecție naturală împotriva agresiunilor solare din vacanțele petrecute în aer liber sau în plină iarnă.
Datele științifice arată că supraexpunera la soare fără protecție adecvată poate determina afecțiuni cutanate permanente, cum ar fi îmbătrânirea prematură a pielii, cheratozele, care se pot dovedi precancerigene, și apariția dermatozelor ca formă a cancerului, care, depistate devreme, pot fi vindecate.
Sfaturi utile în ceea ce privește expunerea la soare:
Precauții pentru bebeluși: țineți-i la umbră și asigurați-vă ca sunt bine protejați de soare printr-o pălărie cu bor mare și haine corespunzătoare.
Dați exemplu celor mai tineri: stați la umbră, chiar și la plajă, folosind umbrela, purtați pălărie.
Aveți grijă de copaci, pentru ca ei vă oferă umbră.
Purtați ochelari de soare cu lentile fumurii, care protejează contra razelor UVA, dar și UVB.
Evitați expunerea la soare între orele 11:00 și 16:00, atunci când intesitatea razelor ultraviolete este maximă.
Dacă expunerea la soare este inevitabilă, este recomandat să folosiți o cremă solară aprobată de Asociația de Dermatologie care să aibă factorul de protecție solară 15 sau chiar mai mult.
Dacă pielea dumneavoastră este deja bronzată, nu mizați pe acest lucru pentru a vă proteja de razele de soare, pentru că bronzul nu este echivalentul decât al unui factor de protecție solară de cel puțin 4.
Fiți atenți la medicamentele care cauzează o fotosensibilitate a pielii.Consultați-vă medicul pentru că unele medicamente pot produce o iritare a pielii, roșeață, inflamații.
Depistarea cancerului: examinați-vă regulat pielea.Consultați un medic dacă o aluniță sau o pată pigmentară ia o formă asimetrică, daca diametrul ei crește, dacă leziunea își schimbă culoarea, sângerează sau produce o stare de mâncărime sau dacă o rană refuză să se cicatrizeze!
Nu vă expuneți inutil la soare și nu recurgeți la bronzarea artificială.
Dieta se ține timp de 2-3 săptămâni și se pot pierde 7 kilograme în această perioadă.
Hidratarea este deosebit de importantă și câteva exerciții fizice pot da o mână de ajutor.
Luni, Miercuri, Vineri:
Mic dejun: o portocală.
Prânz: o pulpă de pui la gratar, 2 cartofi fierți în coajă.
Cina: un ou, un iaurt de băut.
Marți, Joi, Sâmbătă:
Mic dejun: un măr.
Prânz: o pulpă de pui la grătar, 2 cartofi fierți în coajă.
Cina: iaurt de băut, o salată de fructe.
Duminica: legume și fructe.
Un articol despre ciocolată și despre cât de bună este, puteți citi aici.
De pe vremea aztecilor, cacaoa se bucura de o reputație de medicament pentru sănătate.Aceasta este justificată pentru că pudra de cacao este comparabilă cu o mână de oligoelemente: potasiu, magneziu, calciu.Acest cocteil mineral stă la baza reputației de energizant pentru cacao.De exemplu, 100 de grame de ciocolată neagră înlocuiesc într-un mod foarte plăcut luarea unor capsule cu vitamine chimice.Ciocolata se impune astfel ca un aliment antioboseală și dinamizator, care întărește funcțiile celulare.Aportul de vitamine din cacao este mai limitat, chiar dacă conține grupa betacarotenelor, vitaminele B1, B2, B5, B6, B9 și PP.În schimb, cacaoa este o sursă deloc de neglijat de vitamina E, care acționează împotriva îmbătrânirii.De fapt, un baton de ciocolată amară reprezintă 35% din necesarul zilnic recomandat de vitamina E.
Consumată cu măsură, ciocolata nu aduce numai nutrimente și plăcere, ci poate să participe și la un regim sănătos și complet.Extrapolând părerile oamenilor de știință, pofta de a mânca acest aliment divin vine din simplul fapt că stimulează anumite simțuri și că este un mic păcat abordabil.
Ciocolata este un aliment energetic și psihostimulator, cu proprietăți cardiovasculare.
Compoziția sa bogată în glucide și în lipide face din ciocolată un aliment energetic prin excelență.De asemenea, este o sursă importantă de magneziu, calciu, potasiu, minerale și fier.
Cafeina și serotonina (hormonul fericirii) conferă ciocolatei proprietăți psihoactive.
Cacaoa acționează asupra sănătății, fiind un element care tonifică organismul.De altfel, până la începutul secolului al XIX-lea erau recomandate mai mult virtuțile medicinale ale ciocolatei decât cele gurmande.
În principal femeile între 25 și 30 de ani, mai precis 9 femei la un bărbat între aceeași vârstă, sunt mari iubitoare de ciocolată.Există și împătimite care consumă și două tablete de ciocolată pe zi.Principala trăsătură de caracter a acestora este anxietatea și se comportă astfel refuzând maturitatea, răzbunându-se pe ciocolată.Împătimiții caută securitatea copilăriei, tocmai prin această senzație plăcută de dulce pe care le-o oferă ciocolata.
Amatorii, cei care consumă ciocolată ocazional, de plăcere, sunt tot femei în proporție mai mare decât bărbații (6 femei la un bărbat).Consumul acestora este rafinat, diversificat și în medie o tabletă pe săptămână.Ei caută diferite arome și gusturi, iar consumul este provocat de poftă, nicidecum de anxietate.În general, amatorii de ciocolată sunt oameni echilibrați, sănătoși și care practică o activitate fizică.
Acțiunea sa psihologică nu mai trebuie demonstrată.
Ciocolata combate lipsa afecțiunii, decepțiile, stările nervoase, este un curativ simptomatic al mai multor tulburări afective.
Acțiunea terapeutică din produsele farmaceutice de altă dată era foarte dezvoltată.
În secolul trecut se vindeau amestecuri de ciocolată cu proprieăți medicinale: ciocolată cu ghindă contra anemiei generale, ciocolată purgativ și chiar ciocolată antiveneriană.Însă, un lucru este sigur, ciocolata este alimentul împotriva tristeții.
În cazul în care admirați sau invidiați o persoană bronzată uniform, uneori într-un mod nu tocmai plăcut, ar trebui să vă gândiți cât de sănătos este acest tip de bronz.Bronzarea artificială, cât și cea naturală fără mijloace de protecție sunt la fel de periculoase.
Chiar dacă principalul motiv pentru care oamenii apelează la bronzare este de natură estetică, o astfel de activitate nu este indicată din acest punct de vedere, pentru că provoacă îmbătrânirea prematură a pielii, apariția ridurilor și a petelor negre.
O piele bronzată este adesea, din greșeală, asociată frumuseții și sănătății, cu toate că practica bronzării este foarte răspândită astăzi.
Razele ultraviolete responsabile cu bronzarea sunt UVA și UVB, care, la om, sunt cancerigene.Bronzul nu este un semn al sănătății, ci o reacție a pielii care arată că a suferit afecțiuni celulare profunde.
Experții în sănătate publică, dar și dermatologii avertizează amatorii asupra bronzării atât pe cale naturală, cât și artificială, care nu prezintă nici un avantaj pentru sănătate, din contră, măresc riscurile apariției unor boli precum cancerul de piele.Din păcate în ultimii ani, deși oamenii au acces la informații, numărul cazurilor de cancer s-a dublat.
Radiația ultravioletă a soarelui reprezintă în zilele noastre un pericol crescut în legătură cu fenomenul de subțiere a stratului de ozon al stratosferei, care, în mod normal, contribuie la protejarea noastră contra razelor ultraviolete.Expunerea la razele ultraviolete poate produce de asemenea leziuni oculare precum cataractele.
Se spune că bronzarea artificială este mai sigură decât bronzarea naturală.De fapt, nu este adevărat, deoarece, chiar dacă lămpile de bronzat folosesc razele UVA, pentru că nu ard precum cele UVB, acestea din urmă pot fi prezente în proporție suficientă în radiația artificială pentru a cauza arsuri.De fapt, razele UVA, despre care s-a crezut, din greșeală, ca sunt mai puțin periculoase decât cele UVB, au în aceeași proporție proprietăți cancerigene.
Razele UVB:
Razele UVB provoacă înroșiri și arderi ale pielii și sunt principala cauză a cancerului de piele.Efectele lor se limitează la epidermă.
Ele produc un bronz întârziat, ce apare după formarea pigmentului negru al pielii, numit melanină, după 48-72 de ore de la expunere.
Cu toate acestea, vitamina D3 produsă de razele UVB ajută la menținerea în organism a unui nivel sănătos de calciu și fosfor, care contribuie la prevenirea rahitismului și a osteoporozei, la fel ca și la alte afecțiuni fizice și cutanate.
De asemenea s-a demonstrat că razele UVB pot înlătura psoriazisul.
Razele UVA:
Razele UVA penetrează straturile profunde ale pielii, deteriorând astfel fibrele de elastină și de colagen ale dermei.
Razele UVA nu ard pielea precum cele UVB, dar produc o pigmentare în minutele următoare expunerii care nu este datorată formării unei noi melanine, ci a oxidarii melaninei deja prezente în piele.Prin razele UVA se produce o bronzare de scurtă durată.
Despre piercing puteți citi câteva lucruri și aici.
Cum ne îngrijim după ce ne facem un piercing:
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că piercingul implică și câteva riscuri, cum ar fi de exemplu pericolul contractării unor boli precum hepatita B, hepatita C, SIDA, cardiopatie și unele reacții alergice.Este evident că aceste probleme pot apărea în cazul în care acest procedeu nu este făcut într-un studio de specialitate, cu ustensile perfect sterile și ținând cont întocmai de regulile de igienă ce se impun.
Pacientul trebuie să fie extrem de atent și foarte bine informat.Astfel este mai ușor să evite îmbolnăvirile.Grija acordată unui nou piercing depinde de fiecare.
Perioada critică de îngrijire este pe parcursul primei luni de la efectuarea operațiunii.Dar îngrijirea și supravegherea trebuie continuate cel puțin pentru perioada minimă indicată în cazul fiecărui tip de piercing.
Scopul principal al îngrijirii este de a îndepărta orice fel de resturi și secreții care se pot strânge în jurul bijuteriei proaspăt amplasate și prin intermediul cărora bacteriile dăunătoare pot pătrunde foarte ușor în rana proaspătă, ducând la infectarea ei.
Iritațiile sau infecțiile apar ca rezultat al unei îngrijiri defectuoase sau nu suficient de riguroase, pe parcursul perioadei indicate.
Majoritatea piercingurilor par să fie vindecate înainte ca ele să se fi vindecat complet și acest lucru îi face pe oameni să creadă că nu mai este necesar să continue să le acorde îngrijirea adecvată.
Este extrem de important să se continue curățarea și dezinfectarea locului respectiv pe toată perioada necesară până la vindecarea completă.
Pentru a ajuta la vindecarea mai rapidă, întregul organism trebuie să fie menținut într-o stare perfectă de sănătate.
O alimentație sănătoasă, un somn regulat, un consum moderat de alcool, consumul de suplimente nutritive multivitaminice, precum și a unor suplimente speciale de zinc și vitamina C vor asigura o vindecare rapidă și totală, fără complicații, a locului supus unei astfel de intervenții.
Există foarte multe motive pentru care oamenii aleg să își facă un piercing sau chiar mai multe:
Unii pot găsi ca fiind extrem de atractiv să plasezi o bijuterie într-un anumit loc de pe corp.
Alții readuc în prim plan rădăcinile etnice ale anumitor persoane sau pur și simplu folosesc această tehnică pentru a se identifica pe sine, ca indivizi, ca mod de gândire și comportament sau pentru a identifica apartenența la o grupare specifică.
Pentru mulți oameni această metodă este folosită pentru a marca o ocazie specială în viețile lor, ca sărbătorirea zilei de naștere, marcarea datei nașterii sau morții unei persoane apropiate, începutul unei noi relații; câteodată cuplurile folosesc piercingul pentru a marca o logodnă, o nuntă sau o aniversare.
Unele religii folosesc piercingul pentru a marca trecerea la maturitate.
În prezent, această practică veche și cu caracter tribal a devenit o modă extrem de răspândită.Marea diferență constă în faptul că acum ea este văzută ca o alegere personală și un mod de exprimare a propriei personalități.
În societatea modernă, o persoană poate să facă un piercing pentru un motiv oarecare, fără să fie îngrădită sau să urmeze anumite reguli.
Bineînțeles că foarte mulți adepți ai acestei mode sunt adolescenții, care de cele mai multe ori nu vor să se supună părinților, ce nu sunt întotdeauna de acord cu acest mod de exprimare a propriilor copii.
Un motiv pentru care piercingul este atât de răspândit astăzi este că poate fi interpretat și folosit ca un mod de exprimare în pas cu moda.În momentul în care o persoană s-a plictisit de bijuteria sa, poate să o scoată și să-și pună alta, reînnoindu-și de fiecare dată imaginea.
Un alt motiv al popularității și atracției pentru piercing constă în faptul că, spre deosebire de ceea ce se întâmpla cu multe secole în urmă, oamenii au acum posibilitatea de a-și pune bijuterii în cele mai diverse părți ale corpului.
Denumiri populare: buruiană de dalac, buruiană de pete, coada vacii, coada-hulpii, coada- lupului, crunguliţă, măturică, spirince, steluţă, steluţa şoricelului, struţa mirelui, şoricel.
Planta a fost adusă din din America şi răspândită în sec. XVII-lea.
În tradiţia populară se folosea contra junghiurilor și reumatismului.
Se pisau tulpinile şi se foloseau în comprese sau se fierbeau tulpinile și se folosea decoctul tot în comprese.
În unele zone planta se folosea contra petelor şi pistruilor.
Compoziţie chimică: ulei eteric şi colină, acizi organici, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: astringentă, diuretică, antireumatismală, cicatrizantă.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, albuminurie, cistită, dalac, dureri diverse, junghi, lumbago, pete, pistrui.
Mod de folosire: 4 linguri de plantă mărunţită se vor pune la 500 ml apă clocotită.
Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară.Se foloseşte extern.
