Există câteva elementele care pot fi considerate de referință în aprecierea unui sân care este sau se apropie de perfecțiune.
Sunt foarte multe posibilități astăzi de a încerca stabilirea acestei caracteristici.
Cel mai simplu ar fi măsurarea circumferinței toracelui la nivelul areolelor.
După criteriile actuale, aceasta ar trebui să fie 90 cm armonizându-se cu cei 60 cm ai taliei și 95 cm ai coapselor.
Noțiunea circumferinței este însă criticabilă de către unii specialiști.
Într-adevăr unele femei care se situează sub criteriile inferioare ale normelor pot avea sâni foarte voluminoși și invers.
Acest paradox se datorează faptului că la dimensiunea pieptului se adaugă volumul cutiei toracice cuprinzând scheletul, mușchii, grăsimea și sânii propriu-ziși.
Femeile vânjoase cu un torace dezvoltat pot avea sâni cu dimensiuni reduse și invers.Ca urmare, unii stiliști au introdus un indice care măsoară partea de deasupra, dar și pe cea inferioară a sânilor.
Alții au pus sânul în... ecuatie asimilindu-l cu o sferă sau așezându-l pe o balanță.
De asemenea, au fost imaginate mulaje care precizează conținutul.
Comprimând sânii într-un cilindru prevăzut cu un piston sau plonjându-i într-un pocal cu apă, gradat, metodă utilizată în special de chirurgi plasticieni, se apreciază forța de dislocare.
Aceste numeroase metode demonstrează că nu există posibilitate de măsurare infailibilă, un volum normal se apreciază cu variații între 150-400 cmc în raport cu vârsta.
Consistența, care ține de volum și de tonusul pielii:
Este și ea variabilă.
Sânii pot fi duri, moi, elastici și fermi.Totul depinde de volumul lor și tonusul pielii.Duritatea este dată de raportul dintre țesutul fibros, cel glandular și grăsime, care constituie principalele elemente ale sânilor.Ea scade în mod obișnuit, cu timpul, datorită modificării componentelor și a îmbătrânirii pielii.Ca urmare, consistența sânilor poate fi neuniformă.
Uneori se sesizează mici nodozități sau zone de conglomerat.Această consistență inegală se poate constata la aceeași persoană și chiar la același sân.De obicei partea dinspre axilă este mai evidentă, mai neregulată, deoarece glanda mamară se află mai aproape de piele, în timp ce în partea inferioară a sânului este acoperită de grăsime, fapt pentru care suprafața apare mai netedă.Această consistență inegală se pretează la confuzia cu noduli patologici și neliniștește femeia, motivând prezentarea la o consultație.Medicul specialist poate însă stabili adevărata cauză a situației respective.
Consistența sânilor este legată de ciclul menstrual.Ea crește în perioada ovulației sau înaintea menstrelor, fiind determinată de variații hormonale.Dimpotrivă, după o sarcină sau oprirea administrării contraceptivelor orale, sânii devin mai moi.Multe femei în această situație cer o rețetă de contraceptive pentru creșterea tonusului sânilor.
Este bine să se știe că stresul, situațiile conflictuale, variațiile regimului alimentar, modul de viață, starea psihică, tranchilizantele pot determina modificarea consistenței sânilor.
Sânii reprezintă azi, fără îndoială, simbolul cel mai important și elocvent al feminității.
De prin anii 1950 sânii au devenit progresiv un mit, o aspirație a populației feminine, dar nu numai.De aici și interesul critic cu care femeile își apreciază această podoabă și ca urmare doar 20% sunt pe deplin mulțumite de modul cum se prezintă.
Mitul sânului perfect este o constructie mediatică.El trebuie să fie frumos, tânăr, ferm, netrecut prin suferință sau ani.
Multe femei încearcă să stabilească care ar fi gradul de corelație posibil între sânii lor și cei aparent ideali, care inundă mediul online, coperțile revistelor, panourile de publicitate, marele și micul ecran.
Nu există un model de sâni perfecți, acesta variind după zone geografice și chiar de la o persoană la alta.Se apreciază totuși preponderența formei conice la indoneziene, hemisferice la europene și cea de pară la femeile din Africa.Pe parcursul vieții însă, o femeie de la noi din țară poate trece prin toate aceste trei forme: semicirculară (măr) la tinere, aspectul piriform (pară) la cele care au născut, și conică la vârstnice.
Există totuși modalități de a putea aprecia o formă apropiată de perfecțiune și anume triunghiul de aur, echilateral, care măsoară distanța dintre cele două areole și baza sternului.Cifra ideală a bustului perfect se pare că este 4.
Un alt fel de apreciere este măsurarea distanței de la claviculă la mamelon care trebuie să fie mai mare de 4 cm decât cea de la mamelon la marginea inferioară a sânului.
De origine din America de Sud, cartofii au fost aduși în Europa pe la jumătatea anilor 1500 de către navigatorii spanioli.Până în anii 1800 cartofii au devenit un aliment de bază în Europa, unde și-au câștigat popularitatea datorită calităților lor nutritive.Astăzi există mai mult de 100 de varietăți de cartofi de diferite mărimi, forme și culori (galbeni, roșii și chiar albaștri).În ciuda diferențelor fizice toate varietățile de cartofi au calități terapeutice similare.
Unul din efectele terapeutice ale cartofului vine de la sucul alcalin pe care aceștia îl au, care poate neutraliza acidul gastric și reduce astfel tulburările stomacului.
Un alt efect binefăcător îl are apa în care au stat cartofii, care poate curăța intestinele și reduce cantitatea de acid din sistemul gastrointestinal.
Pentru a prepara această apă trebuie să spălați și tăiați un cartof mare, după care îl lăsați peste noapte într-o cană cu apă în care adăugați puțină sare de mare.Beți această apă în fiecare dimineață pe stomacul gol.
Pentru vindecarea ulcerului, a gastritelor se recomandă să se consume cartofi cruzi sau să se bea suc de cartofi.
În cazul insomniei, durerior puternice de cap este bine să beți câte o jumătate sau un sfert de pahar de suc de cartofi, cu o jumătate de oră înaintea prânzului și a micului dejun.Cura durează 3 săptămâni.
Când depozitați cartofii este bine să știți câteva lucruri.Îndepărtați cartofii care sunt moi sau încolțiți.Cartofii maturi pot fi depozitați mai mult de două luni, iar cei noi o săptămână.Amintiți-vă că este bine să folosiți coaja cât mai mult posibil pentru a menține toate substanțele nutritive și, dacă nu se poate, coaja curățată să fie cât mai subțire.
Componența cartofilor constă într-un mare complex de carbohidrați, fibre și proteine.
Ei conțin, de asemenea, vitaminele A, B-complex și C; fier, magneziu, potasiu.
Coaja cartofilor este foarte bogată în elemente nutritive și dacă s-ar putea mânca, ar fi foarte bine.
Cartofii conțin o mică parte de atropină.Aceasta substanță, în cantități mari, este deosebit de otrăvitoare, dar în doze mici are efecte antispasmodice, ceea ce face din cartofi un calmant în cazul crampelor, ușurând în același timp traiectul gastrointestinal.
Cartofii pot, de asemenea, fi utilizați și extern în cazul durerilor musculare și problemelor dermatologice.
Un important remediu extern pentru artrită, constă în aplicarea unui cartof crud, tăiat felii, peste piele; se ține acolo până ce feliile devin moi și se îndepărtează.Se repetă operația.
Ca tratament intern, folosiți apa în care au fost fierte cojile mai multor cartofi noi.Această apă se bea cu o jumătate de oră înainte de micul dejun, după care se recomandă o plimbare scurtă.Prin aceasta, depunerile reziduale vor fi înlăturate.
Cartofii sunt de asemenea folosiți pentru vindecarea inflamațiilor și alinarea durerilor.
Împachetările cu cartof au fost de-a lungul timpului un remediu popular pentru alinarea tuturor durerilor musculare și ale oaselor.
Cartofii rețin căldura pentru o lungă perioadă de timp, permițându-i acesteia să penetreze adânc în țesuturi.
Pentru a realiza aceste împachetări fierbeți o jumătate de kilogram de cartofi în coajă până se înmoaie.Pasați-i și întindeți-i pe o pânză.Aplicați apoi acest bandaj pe zona afectată și înfășurați totul cu o pătură de lână.Schimbați bandajul numai după ce s-a răcit complet.
Pe de altă parte, cartoful crud are un efect de răcire.
Feliile de cartofi aplicate pe dermatitele de contact și mușcăturile insectelor aduc foarte repede alinare inflamațiilor și mâncărimilor provocate de acestea.
Pentru vindecarea ușoară a inflamațiilor și rănilor, răzuiți trei cartofi cruzi și amestecați-i cu lapte.Întindeți acest amestec pe o pânză și aplicați pe zona afectată.
Pasta de cartofi (cataplasma) se utilizează în cosmetică pentru combaterea mătreței, a seboreei și a umflăturilor pleoapelor prin aplicații locale.
Această cataplasmă este foarte bună și în cazul arsurilor și degerăturilor.
Inflamația amigdalelor și a faringelui provoacă dureri locale accentuate, mai ales la deglutiție.
Boala se însoțește de febră, frisoane, dureri de cap, limbă încărcată.
În unele cazuri, pe suprafața amigdalelor apar puncte de puroi.
Măsuri profilactice și de tratament:
Se vor evita frigul, umezeala și fumatul.
Căldura locală și repausul la pat sunt obligatorii.
În jurul gâtului se pot aplica comprese calde cu oțet, argilă sau infuzie de salvie.
Pe piept se pot pune comprese cu ulei esențial de eucalipt și lavandă.
Băile progresive la picioare sunt indicate, având un efect benefic.
De asemenea, compresele în jurul gâtului cu cartofi copți puși, de exemplu, într-o șosetă de lână au efect benefic.
Se recomandă gargara cu infuzie de mușețel, mentă, salvie sau apă sărată; ceaiuri de salvie, nalbă-mare sau coada-calului.
Se vor bea lichide cât mai multe, la temperatura camerei.
Câteva idei pentru o detoxifiere cât mai sănătoasă și benefică, puteți găsi aici și aici.
Rețete cu suc de ridiche neagră cu miere și suc de varză albă cu miere, pentru combaterea bronșitei cronice și o purificare adecvată:
Ridichile se spală și se curăță de coajă (1-2 kg), se dau pe răzătoare și se trec prin mașina de tocat.
Într-un vas emailat se amestecă ridichile cu mierea (de preferat de culoare închisă, de pădure).
Amestecul se ține la frigider și se consumă 1-2 lingurițe pentru copii și 1-2 linguri pentru adulți, de trei ori pe zi.
Se folosește până dispare tusea și răgușeala.
Sucul de varză este și el indicat și se folosește numai varza proaspătă, care se curăță de impurități și de foile exterioare, se spală și se scurge de apă.
Se taie mărunt cu cuțitul și se trece de două ori prin mașina de tocat, după care se strecoară.
Se îndulcește cu miere după gust și se poate păstra la frigider, dar nu mai mult de 24 de ore.
Se ia câte o lingură de 5-6 ori pe zi și se consumă până la vindecarea bronșitei.
Este un foarte bun emolient, înlesnind expectorația.
Cura cu must, recomandată persoanelor care suferă de hipertensiune arterială:
Se începe cu 0,5 l must zilnic, în trei reprize, cu o oră înainte de mesele principale, apoi cantitatea crește progresiv cu 100 ml/zi până se ajunge la 2 l (după circa două săptămnni), cantitate care se menține 2-3 zile, fără a se mai consuma și altceva.
După acest nivel maxim, se revine la cantitatea inițială.
Cura este importantă și pentru efectul ei diuretic, depurativ și antisclerotic.
Pe timpul acestei cure se va urma și un tratament profilactic (evitarea solicitărilor nervoase, a alcoolului, tutunului, consumului excesiv de sare etc.), precum și o dietă vegetariană.
O metodă foarte bună prin care putem purifica organismul, prin respirație, este următoarea:
Timp de 10 minute ne concentrăm pe respirație astfel: se inspiră 8 secunde, se reține respirația 8 secunde, se expiră 8 secunde.
Prin această inspirație-expirație, căile respiratorii și plămânii sunt curățați și relaxați.
Efectele sunt garantate în cazul sinuzitelor, infecțiilor respiratorii și nu numai.
Denumiri populare: ceapă ciorască, ciorpoloagă, ciorpor, ciurul zânelor, ciurul zorilor, colacul babei, găinușă, iarba ciutei, iarba lupului, mărul ciobanului, nevăstuică, opiul cerbilor, pălămidă, pâinea babei, punga babei, sita zânelor, spinul cerbului, tătăișă, tulă, turcea, turtă doagă, turturea.
Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, anemie feriprivă, ascită, asimilație deficitară, boli dermatologice, boli de stomac, boli urinare, bronșite, catar bronșic, eczeme, eczeme zemuinde, febră, herpes, hipocalcemie, hipomagnezie, impotență, infecții dermatologice, infecții cu stafilococ auriu, inflamații cutanate, pecingine, plăgi, răceli, răni, sindrom de malabsorbție, sterilitate, stomacal (tonic), tuberculoză osoasă, tulburări de creștere la copii, ulcere cronice de gambă, viermi intestinali.
Acțiune farmacologică: antiinfecțios, diuretic, sudorific, stomahic.
Cicatrizant al pielii și mucoaselor.
Nu dă voie să se înmulțească microbii și distruge stafilococii.
Mărește cantitatea de urină eliminată contribuind la dezintoxicarea organismului.
Favorizează sudorația și înlătură procesul inflamator.
Compoziție chimică: rizomul și rădăcinile conțin inulină, tanin, rezine, ulei volatil, săruri minerale.
Mod de folosire:
Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara.Se țin până dimineața la temperatura camerei.Se filtrează şi planta se pune din nou cu apă.De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute.Se acoperă și se lasă să se răcească.Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare.Se consumă în cursul zilei.
Este foarte util la dezintoxicare.Se macină cu râșnița plantă uscată și se va lua un vârf de cuțit care se va pune sub limbă.Se ține timp de 10 minute, după care se înghite.Se face de 3 ori pe zi înainte de mese cu 30 minute.Extern se poate pune acest praf pe răni.
50 grame de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70 de grade.Se astupă bine și se agită zilnic.Se strecoară după 15 zile.Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă.
Guturaiul este o inflamație a mucoasei foselor nazale și, în mod obișnuit, este un simptom de asociere al unei gripe sau al unei răceli.
Secreția nazală este abundentă, necesitând ștergerea nasului în mod repetat.
La început, ea este apoasă, devenind apoi purulentă.
Se poate complica cu o sinuzită, dar în mod obișnuit dispare în 5-7 zile.
Măsuri profilactice și de tratament:
Prevenirea bolii se face prin evitarea dormitului în camere reci și umede.
Se va respira un aer cald și umezit.
Se vor face dușuri călduțe pe piept și pe spate.
Se vor administra multe lichide și se vor aplica comprese cu ceapă în jurul gâtului.
Se recomandă băi calde la picioare și ceaiuri de plante: flori de tei, mușețel, coada calului.
Se vor consuma mult usturoi și alimente bogate în vitamina C, varză, spanac, unt, caise.
Dacă urmați această dietă timp de 2 săptămâni, puteți slăbi până la patru kg.În plus, organismul se va dezintoxica şi veți elimina şi celulita.Trebuie să alegeți o variantă pentru fiecare masă a zilei:
La micul dejun trebuie consumate alimente energizante:
Sandviş cu castraveţi:
Se iau două felii de pâine cu seminţe şi se ung cu o linguriţă de margarină.Apoi se curăţă o jumătate de castravete, se taie felii şi se amestecă cu brânză de vaci.Se pun feliile de castravete amestecate cu brânză, pe pâine.
Musli cu fructe:
Se amestecă 3 linguri de fulgi de ovăz cu 2 linguri de fulgi de porumb.Se toarnă peste ele lapte degresat sau iaurt.Se rade apoi un măr, se amestecă totul şi se adaugă câteva nuci şi stafide.
La prânz se consumă proteine:
Salată de curcan:
O porţie de piept de curcan, tăiată felii şi prăjită bine, se amestecă cu fasole verde fiartă şi se adaugă două roşii, 50 grame porumb şi o legătură de pătrunjel tocat.
Omletă cu salată:
Se prepară o omletă simplă şi o salată compusă din: un ardei roşu, o roşie, un fir de ceapă verde, 1/2 castravete şi o salată verde.Se amestecă părţile vegetale cu puţin iaurt.
La cină se recomandă alimente uşoare:
Paste cu legume:
Se amestecă paste fierte, un morcov ras, o ţelină, 2 caţei de usturoi zdrobiţi.
Orez dulce-sărat:
Se fierbe 50 grame orez.Se adaugă 100 grame ceapă verde, o felie de şuncă degresată, o jumătate de pahar de iaurt, ananas (după gust), o jumătate de măr şi 1/2 linguriţă de curry.
