Despre stafilococul auriu

   Prezent peste tot în mediul înconjurător, pe piele, în fosele nazale, stafilococul auriu poate infecta o persoană fără a-i provoca stări de boală.
   Într-o oarecare măsură, într-un fel sau altul, toți suntem purtători de stafilococi.Dar, câteodată, cu ocazia unei stări de oboseală prelungită, a unei afecțiuni virale, a unui accident sau, cel mai des, o intervenție chirurgicală, chiar benignă, acest microb devine agresiv și poate trece la atac.
   Lovește atunci în două moduri diferite:
   La început, provoacă formarea abcesurilor purulente.Rareori mortală, această formă de infecție este totuși contagioasă printr-un simplu contact.
   La instalarea tuberculozei, infecțiile supurative la stafilococ ating în principal clasele defavorizate constrânse de promiscuitate și lipsă de igienă.
   Celălalt tip de infecție este mult mai virulent și intervine adeseori în mediul spitalicesc.Este vorba despre un șoc toxic pe care bacteria îl provoacă secretând o toxină, după ce un cateter a penetrat organismul sau în timpul unei operații.O simplă artoscopie poate fi suficientă.
   În acest caz, stafilococul este un excelent indicator al calității îngrijirii spitalicești și un bun reprezentant al bolilor care sunt dobândite atât de des în spital la cea mai mică intervenție.De altfel, rezistența la antibiotice a rămas mult timp caracteristică serviciilor medicinii.

   Este un fapt bine cunoscut că un tatament antibiotic nepotrivit sau prost administrat mărește riscul apariției unei rădăcini de bacterie multirezistentă.Ilustrarea clasică și tristă a acestui fenomen este tuberculoza.
   SIDA și mizeria socială a societății noastre cu un grad mare de dezvoltare sunt două cauze ale propagării bacililor multirezistenți.
   Antibioticele prescrise de către medic nu sunt întotdeauna corect administrate, tratamentul întinzându-se pe o perioadă între șase și nouă luni.
   Antibioticele servesc la distrugerea sau împiedicarea reproducerii bacteriilor.Antibioticele sunt ineficace contra virusilor.Contrar bacteriilor, virușii nu îndeplinesc funcția de celulă.
   Virusul nu este constituit decât din puțină materie genetică (ADN sau ARN) încapsulată într-o proteină care îi permite să se deplaseze.Este deci inutil sau chiar contraindicat de a recurge la antibiotice de la prima febră.Cea mai mare parte a durerilor de cap, a guturaielor și a altor stări gripale sunt de origine virala și nu necesită alt tratament decât un pic de odihnă.

   Astazi, stafilococul auriu sau staful, cum îl denumesc medicii, redevine o problemă majoră de sănătate publică.
   Contrar bacteriilor oportuniste, staful este un veritabil microb patogen pentru om.
   Originile (rădăcinile) stafilococului care sunt rezistente la meticilină sunt rezistente în acelasi mod și la majoritatea altor antibiotice, fără glicoptide, ca vancomicina, și, mai recent, la noua grupa de oxazolidon, ca linozelida.Ceea ce îl fac greu de tratat.
   Noua rezistență, cu un grad mai ridicat, face practic stafilococul invulnerabil.

Turta

   Denumiri populare: ceapă ciorască, ciorpoloagă, ciorpor, ciurul zânelor, ciurul zorilor, colacul babei, găinușă, iarba ciutei, iarba lupului, mărul ciobanului, nevăstuică, opiul cerbilor, pălămidă, pâinea babei, punga babei, sita zânelor, spinul cerbului, tătăișă, tulă, turcea, turtă doagă, turturea.

   Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, anemie feriprivă, ascită, asimilație deficitară, boli dermatologice, boli de stomac, boli urinare, bronșite, catar bronșic, eczeme, eczeme zemuinde, febră, herpes, hipocalcemie, hipomagnezie, impotență, infecții dermatologice, infecții cu stafilococ auriu, inflamații cutanate, pecingine, plăgi, răceli, răni, sindrom de malabsorbție, sterilitate, stomacal (tonic), tuberculoză osoasă, tulburări de creștere la copii, ulcere cronice de gambă, viermi intestinali.

   Acțiune farmacologică: antiinfecțios, diuretic, sudorific, stomahic.
   Cicatrizant al pielii și mucoaselor.
   Nu dă voie să se înmulțească microbii și distruge stafilococii.
   Mărește cantitatea de urină eliminată contribuind la dezintoxicarea organismului.
   Favorizează sudorația și înlătură procesul inflamator. 

   Compoziție chimică: rizomul și rădăcinile conțin inulină, tanin, rezine, ulei volatil, săruri minerale.

   Mod de folosire:

   Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara.Se țin până dimineața la temperatura camerei.Se filtrează şi planta se pune din nou cu apă.De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute.Se acoperă și se lasă să se răcească.Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare.Se consumă în cursul zilei. 

   Este foarte util la dezintoxicare.Se macină cu râșnița plantă uscată și se va lua un vârf de cuțit care se va pune sub limbă.Se ține timp de 10 minute, după care se înghite.Se face de 3 ori pe zi înainte de mese cu 30 minute.Extern se poate pune acest praf pe răni.

   50 grame de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70 de grade.Se astupă bine și se agită zilnic.Se strecoară după 15 zile.Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă.