Despre bust și piept frumos puteți citi și aici un articol.
Toate problemele legate de aspectul sânilor încep atunci când doamnele și domnișoarele sunt nervoase, nemulțumite, când nu se exteriorizează, când nu se hrănesc așa cum trebuie.Ele mai apar și atunci când se abțin de la mâncare și încearcă tot felul de diete prin care reușesc să slăbească repede.Din păcate, nu toate dietele au doar avantaje și chiar și un rezultat dorit, are și o parte mai puțin frumoasă.
Atitudinea contează foarte mult așa că așezați-vă în fața oglinzii.Stați ca de obicei și priviți-vă din profil.Apoi îndreptați-vă dând umerii pe spate.Observați o diferență? Printr-o poziție corectă pieptul este ușor pus în evidență.Până și cele mai gârbovite femei pot avea un bust frumos, chiar dacă este mic.
Masaj: uneori întâlnim femei care vor să aibă pieptul mai mic.În acest caz recurgem la masaj.Cea mai indicată cremă este obținută din amestecul în cantități egale a 20-40 ml ulei de jojoba și de trandafir (uleiul de trandafir ajută la păstrarea sânului mic și tare). Așa puteți împușca doi iepuri dintr-o lovitură: bustul dumneavoastră nu numai că rămâne mic, dar capătă și o formă frumoasă.
Gimnastica: mișcarea fizică ne ajută foarte mult.Gimnastica ne ajută să ne fortificăm mușchii pieptului și să facem mai proeminentă această parte a corpului.
Să lăsăm comoditatea la o parte și să facem câteva exerciții, chiar și cele mai simple.
Exercițiul 1:
Lipiți-vă cu spatele de perete.Ridicați mâinile în sus și țineți timp de câteva secunde un obiect ușor (ex. un ghemotoc de hârtie) deasupra capului.Apoi lăsați pe rând câte o mâna jos, alternând ridicarea brațelor de mai multe ori.
Exercițiul 2:
Stați dreaptă și țineți mâinile în sus, deasupra capului, cu palmele înspre exterior.Trageți cu forță de mâini înapoi și întorceți-vă când spre stânga, când spre dreapta.
Exercițiul 3:
Folosiți haltere de 1-1,5 kg și aduceți pe rând brațele la piept.În loc de haltere se pot utiliza sticle din plastic umplute cu apă sau nisip.
Exercițiul 4:
Strângeți mâinile cu haltere la piept.Apoi întindeți-le în față din ce în ce mai repede, ca și cum ați boxa.
Exercițiul 5:
Luați o minge din cauciuc de mărime medie.Apăsați-o la piept cu putere numărând până la 5.
Repetați fiecare exercițiu la început de 7-10 ori pe zi, apoi de 20 de ori.
B1- (tiamina B)
B2- (riboflabiena)
PP- factor pelagropreventiv
B6- factor antidermatic
Acid folic
B12- (cianocobalamine)
Acid pantotenic
Biotina
Inozitol
Termenul de vitamina B a fost folosit la începutul secolului nostru pentru a denumi factorul carenţial al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat.În prezent se ştie că nu este vorba despre o vitamină B ci despre un complex de vitamine B, substanţe ce au următoarele particularităţi comune:
-provenienţa, (drojdia de bere),
-solubilitatea în apă,
-rolul nutriţional fundamental în activitatea metabolismului celular.
Vitamina B se găseşte în cantităţi suficiente în alimentaţia raţională si corect preparată.Unele vitamine B sunt sintetizate de organism.Vitaminele B participă la procesele de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor ,intervin în funcţiile sistemului nervos, a unor glande endocrine.
B1: vitamina B1 este numită si vitamina antiberiberică.A fost izolata în anul 1911 de Funk, din tărâţele de grâu.Windaus şi Wiliam îi stabilesc în anul 1931 constituţia chimică.Vitamina B1 este solubilă în apă, alcool.Solubilitatea ei creşte în mediu alcalin.Are un miros caracteristic şi este stabilă la o temperatură obişnuită, peste 100 grade C se descompune.
Vitamina B1 extrasă din alimente sau sintetizată de bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subţire.Prin resorbţia intestinală ajunge în sânge sub formă liberă.
Excreţia vitaminei B1 se face pe cale renală în cantităţi de 50-250 micrograme.
Valori mai mici de 40 de micrograme indică carenţa vitaminei B1.
Vitamina B1 intervine în procesele metabolice de bază ale organismului, cu rol de coenzime.Participă la procese generale de oxireducere, reglează schimburile gazoase, joacă un rol important în funcţiile sistemului nervos central şi periferic şi a glandelor endocrine.De asemenea, intervine în metabolismul apei si reglează funcţiile motorii, secretorii şi de absorbţie digestivă.
Surse: în alimente de origine vegetală (cereale mai puţin legume) şi animală (carne, pește, lapte, ouă etc).Cele mai mari cantităţi de vitamina B1 se găsesc în drojdia de bere, în coaja și germenii boabelor de grâu.
Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc) produce fenomene paralitice.
B2: vitamina B2 se mai numeşte şi vitamina hidrosolubilă de creştere.
Este termostabilă (rezistă și la 120 de grade C), solubilă în apă și alcool, cu solubilitate crescută în mediul alcalin.
Vitamina B2 a fost izolată pentru prima oară în anul 1933 si sintetizată de Kareer în 1935.
Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub formă liberă, după care ajunge în ficat și rinichi.
Nu se depozitează în organism.
Eliberarea se face prin fecale şi mai puţin prin urină.
Intervine în procesele de oxireducere, în metabolismul glucidelor, lipidelor în funţiile sistemului nervos, a aparatului vizual şi are rol antitoxic (plumb, mercur).
Surse: alimente de origine animală (lapte, ouă, ficat, creier, splină), crustacee şi unele vegetale (spanac, salată verde, roşii etc).
Vitamina B2 poate fi sintetizată de unele bacterii.
B3: vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic şi amida acidului nicotinic cu proprietăţi aproape identice precum şi o serie de derivaţi ai acidului nicotinic.Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon şi un atom de azot.Acidul nicotinic şi amida nicotinică sunt substanţe cristaline, incolore, solubile în apă, alcool, termostabile.
Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde pătrund în sânge.
Se elimină prin urină, fecale, tranpiraţie.
Vitamina B3 previne şi vindeca pelagra, caracterizată prin tabloul simptotic a celor “trei D” (demenţă, diaree, dermatită).
Ele participă de asemenea la procesele de oxireducere, la metabolismul glucidelor, proteinelor, a produşilor pigmentari si influentează sistemul nervos şi activitatea unor glande cu secreţie internă.Este binecunoscuta şi a acţiunea vasodilatatoare a vitaminei B3.
Surse: alimente vegetale mai ales în coaja boabelor de cereale, în drojdia de bere, alimente de origine animală (carne, rinichi, ficat).
Antivitamina B3 (acetilpirimidina) este o substanţă cu structura apropiată de aceea a vitaminei B3 dar cu acţiune antogonistă.
Grâul încolțit este un stimulator extrem de important al activității vitale a organismului uman, datorită conținutului bogat în complexul de vitamina B și în multe alte vitamine, cât și a diferiților fermenți (enzime) necesare pentru reglarea proceselor intime din organism.În multe boli, după o săptămână-două de consum al boabelor încolțite de grâu, la oamenii de orice vârstă se constată o vizibilă îmbunătățire a stării de sănătate și apoi o însănătoșire completă.Folosirea acestei metode nu este periculoasă și este foarte eficientă.
Germenii de grâu (grâul încolțit) sunt semințe care trec din starea de viață latentă în stare activă, proces care determină o serie de transformări biochimice și de structură.Sămânța încolțită conține maximum de substanțe folositoare organismului uman.Iată câteva cantități de minerale ușor de asimilat de către organism, conținute de 100 grame germeni de grâu: fosfor (1050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%).La aceste minerale se adaugă vitaminele: A, B, E, K, D, PP, enzime și anumiți hormoni vegetali, cu structură foarte puțin cunoscută, care au efecte terapeutice extraordinare.
Pentru a observa primele efecte ale consumării grâului încolțit este necesară trecerea a 3-4 săptămâni.Stabilizarea efectelor apare, însă, după 2-3 luni și 6-12 luni în cazul persoanelor devitalizate sau care suferă de afecțiuni grave.
Doza terapeutică la adulți este de 3-6 linguri pe zi; la copii cu vârste cuprinse între 7 și 14 ani, doza este de 1-2 linguri pe zi; la copii de 2-6 ani, doza este de 1-3 lingurițe pe zi.
Administrarea germenilor de grâu se face dimineața, pe stomacul gol.Grâul încolțit se dă prin mașina de tocat, pentru a fi mărunțit, după care se amestecă cu miere.Exista și o serie de rețete de combinare a grâului germinat cu alte alimente-medicament.
Primele efecte care se observă la această cură sunt: oprirea căderii părului, mărirea sau refacerea acuității vizuale, îmbunătățirea coordonării mișcărilor, întărirea dinților, înfrumusețarea pielii, reglarea activității nervoase (germenii de grâu au și un efect ușor sedativ), mărirea vitalității.
Grâul încolțit este indicat in: creștere, tratamentul întârzierilor de creștere la copii; boli de piele (acnee, eczeme, afecțiuni infecțioase recidivante); îmbătrânire, îmbătrânire prematură; afecțiuni hepatice; subponderalitate (are efect reglator asupra greutății corporale); la femei, în cazurile de estompare a caracterelor feminine: talia îngustă, bazinul larg, vocea subțire, lipsa pilozităților (părului) din zona abdomenului, spatelui, facială etc; tromboflebită; arterită; tumori ale stomacului, tumori în general; cancer; afecțiuni oculare; afecțiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm și bronșită); impotență și sterilitate masculină (pentru bărbații cu vitalitate generală foarte scazută); amenoree, dismenoree (la femeile cu o constituție fragilă, anemice); anemie, lipsă de calciu și magneziu; dureri de cap, migrene, insomnie.
Germenii de grâu sunt contraindicați persoanelor care se confruntă cu dezechilibre cauzate de excesul de hormoni estrogeni în organism.În consecință, femeile cu ciclu menstrual foarte abundent, barbații cu tendința spre efeminare vor folosi cu prudență acest remediu-minune, care în cazul lor ar putea să accentueze anumite probleme.
În comerț se găsește grâu încolțit în următoarele forme de prezentare: pulbere obținută prin uscarea și măcinarea grâului încolțit și apoi uscat; fulgi obținuți prin prelucrarea mecanică a boabelor de grâu încolțit; diferite combinații de fulgi sau pulbere de germeni de grâu cu fructe uscate (catină, fructe de pădure, fructe exotice).Evident, nici unul din aceste produse nu are puterea curativă a boabelor de grâu proaspăt germinate și date prin mașina de tocat.
Obținerea grâului încolțit:
Se cumpără grâu din ultima recoltă.Se cerne prin sită, ca să cadă corpurile străine.Joi dimineața la ora 6 se pune la încolțit 1 kg de grâu, într-o oală smălțuită, cu o capacitate de 5 litri.Se spală cu apă rece până se obține o apă curată.Apoi, se umple oala cu apă limpede.Se pune într-un loc ferit.La ora 14 și ora 22 se scurge apa în care a stat grâul și se spală din nou, până rămâne iar apa curată.Se umple din nou oala și se lasă la o parte.Vineri la ora 6 se scurge apa și se transferă grâul în strecurătoare.Se pune strecurătoarea sub jet de apă.În timpul spălării nu amestecați grâul.Spălarea să dureze numai câteva secunde.Se va repeta din 8 în 8 ore, adică la orele 6 - 14 - 22, până iese embrionul (colțul) de 2 mm și rădăcinile de 5 mm.Aceasta se obține sâmbătă pe la prânz sau, cel mai târziu, seara.Când se obține mărimea embrionului și a rădăcinii, se pune grâul în borcane care se vor acoperi cu capace, ca să nu intre aerul, și se lasă la frigider.Dintr-un kg de grâu se obține 1,5 kg de grâu încolțit.Această cantitate ajunge pentru o săptămână.
Fructele dafinului sunt niște boabe ovoide, care conţin ulei eteric şi o substanţă grasă.Se extrage din ele untul de dafin (oleum lauri), întrebuinţat la prepararea unor unguente.
La noi în țară dafinul se cultiva ca plantă ornamentală.Şi astăzi este socotită una dintre plantele condimentare care nu pot lipsi din nici o bucătărie.
Gripă, bronșită: se pun coaja de la o portocală și 4 frunze de dafin într-un litru de apă.Se lasă la macerat 4 ore, dupa care se filtrează totul și se bea pe stomacul gol în mai multe reprize (în loc de apă).Acest preparat scade febra, elimină durerile de cap și ne ajută să ne refacem rapid.Se poate asocia cu puţin praf de scorţişoară.
Cu foile şi boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rănile care nu se închid și nu se vindecă cu alte leacuri.
Frunzele, bine pisate şi muiate în alcool, se luau contra frigurilor, dar frunzele de dafin consumate în cantități mari pot provoca senzație de vomă.
Folosit de către romani, care făceau din frunzele acestea cununi pentru învingători, azi se mai foloseşte doar pentru efectele care le are în tratamente sau ca şi condiment.
Răgușeală, pierderea vocii, infecții ale gingiei: se pun 10 frunze de dafin în 250 ml apă clocotită.Se lasă să infuzeze timp de 15 minute, după care se fac gargară și clătiri ale gurii cu acest preparat.Tratamentul este mai eficient dacă este repetat de trei ori pe zi.Se mai poate înghiți câte 1 linguriţă ulei de dafin după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică.Extern se poate aplica ulei cald.
Previne fermentaţiile nocive din tubul digestiv, sunt antiseptic intestinal sau extern, combate bronşita cronică.
Frunzele uscate folosite la ciorbele mai grele le face mult mai ușor de digerat.
Decoct din 2 linguriţe de frunze fierte timp de 10 minute în 250 ml apă.Se strecoară şi se vor consuma în cursul zilei cu înghiţituri mici.
Anorexie: se face o infuzie mai slabă şi se consumă cu 15 minute înaintea meselor pentru stimularea poftei de mâncare, utilizat chiar şi pentru copii.
100 g de frunze se mărunţesc apoi se pun într-o sticlă şi se umezesc cu alcool.Se lasă 24 ore, după care se pune peste ele ulei până la 1 litru.Se lasă 4-6 săptămâni după care se strecoară.Ca să se facă mai repede se fierb pentru 3 ore pe bain-marie, apoi se strecoară.Se pot folosi câte o linguriţă de 3 ori pe zi sau se folosesc ca şi condiment la diferite salate sau mâncăruri.Uleiul acesta se poate folosi şi la diferite dureri când se aplică cald pentru calmarea durerii.
Boli nervoase: calmant, decoct care se ia la nevoie de 2-3 frunze ajutând la calmarea nervoasă.Mai eficient este dacă se pune în acest ceai şi 1 linguriţă de talpa gâştei.
Frunzele de dafin se pot folosi la următoarele afecţiuni: anorexie, atonii stomacale, beţie-trezeşte din beţie şi totodată se pot folosi pentru dezobişnuirea de alcool, boli nervoase-calmant, bronşite chiar cronice, fermentaţii digestive, gastralgii, gripă, infecţiile gurii, infecţii intestinale, otrăviri, paralizii, se fac frecţii, răguşeală (laringită), reumatism cronic sub formă de ceai, spasme (le calmează un ceai slab).
Fermentaţii digestive: un ceai decoct ajută să dispară această afecţiune neplăcută.
Se pot consuma 3 căni pe zi, câte una după fiecare masă până la reglarea digestivă şi dispariţia fermentaţiilor.Se poate folosi de asemenea la acest ceai şi câteva cuişoare care sunt un foarte bun calmant stomacal şi intestinal.
Uleiul de dafin: 100g foi de dafin se macină cu râşniţa de cafea şi se pun într-un litru de ulei de măsline.Se umple sticla foarte bine până la dop pentru a evita râncezirea.Se lasă apoi timp de 6 săptămâni la soare.Se agită sticla zilnic de 2-3 ori cu putere.Se poate strecura după 6 săptămâni şi se păstrează în sticle pline până la dop la rece.Se poate folosi la: gută(dureri), nevralgii, răceli, reumatism.
Rezultate notabile atunci când dorim să slăbim, se vor obține prin adoptarea uneia sau alteia din dietele naturiste "de forță".Dintre acestea am ales trei, pe care vi le prezentăm în acest articol, în ordinea gradului lor de dificultate.
Postul negru: este fără doar și poate mijlocul cel mai eficient, (deși destul de dur pentru unii), de dezintoxicare.
Postul negru presupune să nu consumam absolut nici un fel de aliment pe o durată de timp cuprinsă de la 24 de ore până la câteva zile.În postul negru destinat vindecării psoriazisului, de exemplu, se recomandă în mod special să se consume multă apă de izvor sau, și mai bine, infuzii din plante dezintoxicante.Firește, postul negru cel mai eficient este cel de mai multe zile, însă pentru o ajunare mai lungă de trei zile este necesar acordul și supravegherea medicului.Pentru cei care nu pot ține postul negru, considerându-l prea dificil, este foarte eficientă următoarea dietă.
Dieta crudivoră: presupune să nu consumăm decât alimente netrecute prin foc (nepreparate termic), o perioadă de minimum 30 de zile.Vor fi în schimb consumate din belșug legume crude sub formă de salate, sucuri sau ca atare, fructe crude, fulgi de cereale (grâu, orz, ovăz), ulei presat la rece, miere și polen de albine.Un loc special îl vor ocupa în cadrul acestei diete oleaginoasele: semințe de floarea-soarelui, dovleac și susan neprăjite, miez de nucă, arahide și alune neprăjite, care, pe lângă faptul că aduc un surplus caloric foarte puternic, înlăturând senzația chinuitoare de foame, de care se plâng la început mulți dintre pacienții care recurg la acest tratament, au si alte proprietăți.Ele sunt foarte bogate în vitaminele E și F, care favorizează normalizarea proceselor trofice la nivelul pielii.
Două exemple de diete crudivore, cu un efect deosebit, sunt prezentate în continuare:
Dieta crudivoră de refacere: acest regim oferă avantajul unui aport de principii alimentare, glucide, proteine, lipide, vitamine, minerale, în stare naturală, fiind ușor asimilați de organism și cu uzură minimă a acestuia.Se practică sub forme de cure de 5-7 zile pe lună.Se recomandă în convalescența bolilor acute, în boli consumptive (TBC, cancer), surmenaj fizic și intelectual, boli carențiale etc.
Se recomandă următoarea schemă:
Ora 8: grâu încolțit, 250-300 ml suc crud de fructe sau zarzavaturi, mere, struguri, pere, ardei gras, roșii, castraveți.
Ora 10: o farfurie de salată de zarzavaturi: morcov, țelină, roșii, urzici, păpădie, măcriș, andive, salată verde, varză la care se adaugă suc de lămâie, puțin ulei și condimente naturale.
Ora 13: salată de zarzavaturi la discreție, 1-2 ouă crude cu albușul bătut spumă, iaurt, brânză dulce de vacă, pâine graham sau neagră bine coaptă.
Ora 17: o cană cu lapte crud sau lapte vegetal și fructe uscate.
Ora 19: fructe, pâine graham sau neagră cu miere, lapte.
Între mese se bea ceai aromatic (cimbrișor, măceș, zmeură, fragi, mure), după necesități.
Dieta crudivoră depurativă: este recomandată mai ales primăvara și vara, ea facilitând eliminarea toxinelor și deșeurilor din organism, reechilibrând balanța vitaminică și minerală a organismului.Se practică în scop profilactic și curativ, în cure de 3-7 zile pe lună.
Schema unei zile de cură:
Ora 8: 250 ml suc de roșii sau țelină, fructe oleaginoase, pâine graham sau neagră coaptă bine.
Ora 12: o farfurie cu salată de urzici, păpădie, cicoare, grâușor, cu suc de lămâie, ulei și condimente naturale sau morcov, andive, țelină, castravete, ardei gras, sparanghel cu suc de roșii și condimente, iaurt, pâine graham sau neagră.
Ora 17: o farfurie cu salată de fructe crude.
Ora 19: 250 ml suc de țelină.
Pentru cei mai sensibili, dieta pur crudivoră poate fi alternată cu dieta pe care o vom descrie în continuare.
Dieta semicrudivoră: este modul de alimentare recomandat cu predilecție celor care se confruntă sau s-au confruntat cu psoriazisul, fiind și mijloc de vindecare și de consolidare a rezultatelor terapeutice.Ea poate fi adoptată pe perioade nelimitat de lungi, fiind mult mai permisivă, admițându-se și consumarea produselor lactate și ouălelor în cantități mici, cu condiția ca 50% din hrană să fie constituită din legume și fructe crude.
În primul rând, fiecare masă va începe cu sucuri obținute din legume cum ar fi țelina, pătrunjelul, ridichea, combinate (ca ameliorator de gust) cu suc de mere sau morcov.
Apoi, vor fi nelipsite de la fiecare masă salatele de crudități cu legume bogate în fibre: morcov, varză, pătrunjel, salată verde, spanac, ridiche, sfeclă roșie.
Va fi consumată numai pâine graham, uleiul rafinat va fi înlocuit pe cât posibil cu cel presat la rece, făina albă va fi înlocuită cu cea integrală.
Despre celulită s-au scris multe articole și se vor mai scrie, deoarece este o problemă persistentă a zilelor noastre.Industria cremelor și a dispozitivelor anticelulitice a înflorit și oferta este mai mult decât mulțumitoare.
Dar câți dintre noi știu exact ce este această afecțiune, de câte feluri este și care sunt cauzele principale?
Celulita este o acumulare de deşeuri în hipoderm, format dintr-o reţea de fibre elastice (laxe) care circumscriu spaţii alveolare umplute de o substanţă groasă de origine lipidică, dispusă în ciorchini.Hipertrofia acestor spaţii formează temuta celulită.
Celulita edematoasă:
Primul stadiu al celulitei, constă în lichide stagnate într-o cantitate mare.
Inflamaţia celulelor din hipoderm, microcirculaţia este deficitară.
Epiderma la suprafaţă e puţin modificată, se vede foarte puţin cu ochiul liber la strângerea ţesutului între degete, apare coaja de portocală.
Este posibil să se simtă şi o mică durere la atingere.
Celulita fibroasă:
Pielea capătă aspectul unei coji de portocale.
Nu mai există continuitate la nivelul ţesutului, acesta nu mai este neted.
Celulele se îngroaşă şi ţesutul e mai tare.
Circulaţia e deficitară, se reduce activitatea metabolismului local.
La pipăit durerea e mai mare, epiderma e lipsită de elasticitate şi tonicitate.
Celulita fibroedematoasă:
La suprafaţă epiderma prezintă mari denivelări (gropiţe), în hipoderm formându-se micronoduli dureroşi la pipăit, activitatea metabolică e aproape nulă.
Stagnarea în exces a lichidelor.
Pielea e lipsită de elasticitate şi tonus.
Cauzele celulitei:
Insuficienţa irigării ţesutului (circulaţia capilară superficială).
Tonus muscular scăzut.
Predispoziţia constituţională.
Tulburări în funcţia digestivă şi deficienţe hepatice, rezultă autointoxicare influenţată de o constipaţie cronică datorată supraîncărcării cu grăsimi, glicogen, sare şi apă a celulelor adipoase.
Tulburări ale glandelor endocrine: ovarul şi suprarenala care joacă un rol important în reţinerea apei şi sării.
Hiperfoliculinemia – predispoziţia femeilor pentru celulită.
Tulburări ale sistemului nervos: șoc emotiv, tulburări psihice (bulemie, anorexie), tulburări ale sistemului nervos simpatic, stresul.
Îmbrăcăminte necorespunzătoare: prea strâmtă, care împiedică circulaţia sanguină.
Pe timpul verii, măștile revitalizante și răcoritoare sunt o minune pentru ten, iar ca rezultat vom obține o piele catifelată, luminoasă și hidratată.
Mască pentru ten, cu mentă:
- un castravete ras pe răzătoarea mică sau mărunțit la blender,
- câteva frunze de mentă proaspătă,
- ulei de mușețel.
Castravetele ras se scurge de apă și se amestecă cu menta tăiată mărunt și cu o linguriță de ulei de mentă.
Pasta obținută se aplică pe tenul uscat și se menține timp de 25-30 de minute după care se clătește cu apă caldă.
Menta are efect răcoritor, uleiul de mușețel este un miracol pentru ten și pentru multe dintre afecțiunile acestuia, iar castravetele hidratează în profunzime.
Mască cu castraveți:
- un iaurt,
- un castravete.
Puneți castravetele în blender, mărunțiți-l și amestecați-l cu iaurt până când obțineți o pastă pe care o puteți aplica pe ten.
Mențineți timp de 20-30 de minute și clătiți cu apă călduță.
Castravetele oferă hidratare tenului, iar iaurtul este un element nutritiv excelent mai ales în cazul arsurilor solare.
Mască cu ceai de mușețel:
- ceai de mușețel,
- câteva discuri demachiante.
Ceaiul de mușețel se lasă la răcit.
Apoi se scufundă discurile demachiante și se storc.
Se aplică discurile pe față și se stă așa timp de 10 minute.
Ceaiul de mușețel are un efect calmant și hrănitor.
Mască pentru ten, cu căpșuni:
- câteva căpșuni mari,
- o linguriță de miere.
Se zbrobesc căpșunile până când formează o pastă și se amestecă cu mierea pentru a avea o consistență mai vâscoasă.
Se aplică amestecul pe tenul curățat în prealabil și se lasă să acționeze circa 20-25 de minute.
Căpșunile sunt un astringent natural, iar mierea are un puternic efect hidratant și antiinflamator.
Mască pentru ten, cu miere:
- două linguri de cafea,
- o lingură de miere,
- o lingură de pudră de cacao,
- trei linguri de lapte.
Amestecați ingredientele până când pasta obținută devine omogenă și are o constistență ce poate fi aplicată pe tenul curat.
Mențineți timp de 15-20 de minute și clătiți ușor cu apă călduță pentru a nu irita tenul.
Cafeaua este un puternic energizant alături de miere, laptele hrănește în profunzime, iar proprietățile mierii sunt deja foarte bine cunoscute, așa că această masca este o adevarată minune pentru ten mai ales pe timp de vară când deshidratarea depășește limitele normale.
