Despre puterea vindecătoare a animalelor din jurul nostru am mai scris și în această postare și revenim acum cu alte noutăți incredibile.Veți vedea că nu doar animalele domestice ne pot ajuta și nu doar ele sunt alături de oamenii suferinzi.
Un nou domeniu se dezvoltă din ce in ce mai mult în medicina actuală.Este vorba despre terapia ondulatorie informațională.Acesta are la bază convergența undelor electromagnetice de frecvență medie sau înaltă.Undele corespund radiațiilor emise de organele bolnave ale trupului uman, acționând asupra însănătoșirii acestora.Cu alte cuvinte, undele electromagnetice ale animalelor neutralizează undele emise de un organism uman bolnav.
În Franța pisicile sunt foarte la modă.Ele sunt considerate elemente ce favorizează confortul psihologic al angajaților din magazine sau alte locuri aglomerate.Specialiștii au observat că prezența unei pisici printre salariații unei firme, de exemplu, detensionează atmosfera și reduce stresul.În compania ei, oamenii sunt mai veseli, zâmbesc mai des, se enervează mai rar și se răstesc mai puțin la clienți.
Există ipoteza conform căreia radiațiile electromagnetice emise de o anumită materie permit atât omului, cât și animalelor să acționeze asupra altor obiecte sau ființe din jur.Cel mai important rol îl joacă nu intensitatea radiațiilor, ci conținutul informațional pe care acestea îl poartă.
Din cercetarile efectuate reiese că asupra omului acționează radiații electromagnetice foarte puternice.În funcție de intensitatea lor atitudinea individului se modifică.
Cu cât sunt mai puternice, cu atât persoana în cauză devine nervoasă, tensiunea arterială crește, dând naștere senzațiilor contradictorii și uneori crizelor de epilepsie.După spusele cercetătorilor, diferitele frecvențe intensificate la maximum îi poate induce omului un sentiment de spaimă atât de mare, încât acesta va fi incapabil să mai reacționeze în vreun fel.Din fericire, există o soluție: un fel generator, asemeni unui proiector, care ne poate scoate din impas.
Animalele primesc stimuli cu ajutorul câmpului informațional global.Ele sunt capabile să simtă inima omului, interiorul său.Pot presimți situațiile critice în care se află stăpânii lor.De aceea, în condiții de tensiune maximă, ele își mobilizează capacitățile extrasenzoriale ale creierului, devenind foarte precaute la tot ceea ce se întâmplă.
S-a descoperit o metodă nouă și originală de vindecare a copiilor care suferă de paralizie cerebrală. Boala lor poate fi cu succes tratată cu ajutorul delfinilor.
Ședințele de terapie se desfășoară în clinici specializate, sub stricta supraveghere a părinților și a cercetătorilor.
Care este procedeul? Bineînțeles că delfinii nu se așază pe marginea patului alături de copilul bolnav, șoptindu-i la ureche un descântec.Micii pacienți înoată cu delfinii.Contactul direct cu delfinii are efecte miraculoase.Așa se produce minunea.Departe de scaunul cu rotile pentru invalizi, copilul își recapătă forțele și începe să meargă.
Kefirul este originar din Caucaz, mai precis din Osetia de Nord, și este foarte cunoscut în Orientul Mijlociu și Rusia.Aceasta din urma produce astăzi kefir la scară industrială.
Foarte mult timp însă, prepararea kefirului a fos transmisă din tată în fiu, rețeta preparării lui fiind secretă.La începutul secolului al XX-lea, mai precis în anul 1909, secretul a fost aflat și Rusia a început să fabrice kefir.
Kefirul, care a pătruns recent și pe piața românească, este un lapte fermentat sub acțiunea mai multor drojdii (Saccharomyces Kefir, Candida Kefir) si fermenți (Lactobacillus Caucasicus, Laxctobacillus Casei, Streptococcus Lactis si Streptococcus Diacetilactis), ceea ce îi conferă o savoare deosebită, el fiind și ușor alcoolizat (1-25).Bacteriile îi dau gustul ușor acid, asemănător iaurtului, în timp ce drojdiile transformă o parte din lactoză în gaz carbonic și alta în alcool.În mod tradițional, fermentarea kefirului are loc la temperaturi de 20-22 de grade, timp de 1-2 zile.Kefirul se conservă în frigider, fiind mai perisabil decât iaurtul.
În funcție de durata fermentării, kefirul poate fi de două feluri: slab (cu o perioadă de fermentare de 24 de ore) și tare, la care perioada de fermentare este de 72 de ore.Primul este recomandat în special copiilor, după vârsta de 7 ani și bătrânilor, iar cel de-al doilea este recomandat în gastrite cu aciditate scăzută și colite (acesta va fi însă contraindicat în ulcer, gastrite hiperacide și pancreatite).Kefirul este recomndat în insomnii, nevroze și alte afecțiuni la nivelul sistemului nervos.Nu de mult s-a stabilit că el este foarte util în infecții cronice de tip herpes.Mulți specialiști recomandă kefirul chiar și în dieta bolnavilor de SIDA.
Kumisul este o băutură specială și apreciată.Kumisul seamănă cu kefirul, dar este ceva mai alcoolizat (2,5%) și se fabrică din lapte de iapă, măgăriță sau vacă.Savoarea sa deosebită este asemănătoare vinului alb.Această băutura este o băutură tradițională, folosită în mod curent în stepele din Rusia și în Asia, fiind apreciată încă din secolul al XIII-lea.
Iaurtul este originar din Bulgaria, țara unde numărul de bătrâni centenari este foarte ridicat deși cuvântul ”iaurt” vine din limba turcă, cuvântul turc ”youghurmak” având semnificația de a îngroșa.
Cuvântul ”iaurt” sau yogurt este utilizat în mod curent, atât în America de Nord, cât și în Europa, fiind versiunea modernă a laptelui prins de altădată.
La începutul secolului trecut, Metsnikoff, un colaborator al lui Pasteur, a descoperit cei doi fermenți lactici utilizați pentru fabricarea iaurtului: Streptococcus Thermophilus și Thermobacterium Bulgaricus.
Coagularea laptelui a fost, desigur, descoperită absolut din întâmplare.
În foarte multe țări: Grecia, Turcia, Mongolia sau India, consumarea iaurtului face parte din tradiție, dar începind cu anii ’20 ai secolului al XX-lea, iaurtul se răspândește și în Europa Occidentală.
În America de Nord, deși a cunoscut succesul mai târziu, iaurtul este astăzi consumat în cantități importante.Europenii continuă totuși să rămână cei mai mari consumatori de iaurt, cantitatea consumată de ei fiind de aproximativ 12-20 l de persoană pe an (în Canada, de pildă, consumul este de 3,7 l de persoană pe an).
Iaurtul se prepară din lapte de vacă, capră sau oaie, în care sunt încorporați cei doi fermenți amintiți mai sus, care vor transforma, fiecare separat, o parte din lactoză în acid lactic.Acțiunea celor două bacterii este optimă la temperaturi de 40-50 grade Celsius.Atunci când iaurtul este suficient de fermentat, este suficient să fie transportat la rece (4 grade C), pentru ca acțiunea bacteriilor să fie oprită.După aceea, iaurtul poate fi conservat timp de o lună de la fabricarea lui.La începutul fermentării va acționa mai mult Streptococcus, care îi lasă apoi loc celuilalt ferment, Lactobacillus, ceva mai rezistent la mediul acid.
În general iaurtul existent în comerț conține mai mult Lactobaciluss, bacterie ce dă iaurtului un gust ceva mai acrișor.
Deși majoritatea florilor încep să-și piardă parfumul atunci când sunt culese, tuberozele au proprietatea de a parfuma în continuare aerul, de aceea sunt atât de apreciate de iubitorii de flori.
De origine din America Centrală, erau folosite de vracii azteci pentru proprietățile lor antiinflamatorii și antispasmodice.
Tuberozele cresc sub forma unor tije alungite care produc ciorchini de flori albe foarte parfumate.
Ele se găsesc în zonele climaterice calde și înfloresc în zonele însorite vara, târziu.
Ele au nevoie de multă apă și îngrijire, iar celor tăiate trebuie să li se schimbe apa zilnic.
Legenda tuberozelor în Franța atenționează fetele tinere să nu se respire mireasma lor după ce se întunecă de teama că ar putea să le inducă o stare romantică. În India, tuberozele sunt cunoscute ca fiind misterul nopții, din aceleași motive.
În medicina ayurvedică, uleiurile obținute din această floare sunt considerate foarte prețioase nu numai pentru splendidul miros, dar și pentru proprietățile lui curative.
Tuberozele sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a induce stări emoționale profunde.
Deschizând chakra coroanei, care se află deasupra capului, îmbunătățesc puterile psihice.
Tuberozele pot, de asemenea, să amplifice inspirația artistică și să stimuleze creativitatea de care este responsabilă partea stângă a creierului.
Floarea de tuberoză aduce o stare de liniște atât corpului, cât și minții.
Poate din aceste considerente uleiul esențial de tuberoze este foarte scump.
Mult mai scump decât uleiurile de trandafiri, uleiul esențial pur de tuberoză este dificil de găsit.
Unii specialiști afirmă că nu există ulei esențial de tuberoză deoarece florile nu pot rezista la temperaturile înalte ale apei sau vaporilor și de aceea este folosit un solvent care extrage uleiul.
De aceea anumiți aromoterapeuți nu folosesc aceste uleiuri pentru că ei consideră că rămân urme de solvent în ulei, chiar dacă numai la nivel vibrațional.
Puteti să vă preparați și singuri propriul parfum de tuberoze utilizând un alt ulei esențial pur.
Acesta nu vă va scuti să plătiți însă o grămadă de bani, dar puteți încerca.
Pentru a realiza acest parfum este important să folosiți un ulei purtător cum este cel de migdale sau jojoba.
Și uleiurile de iasmină sau trandafiri pot fi folosite.
Unele alimente pot îngreuna misiunea de a slăbi și pot provoca un adevărat dezastru pentru siluetă.Altele însă fac exact opusul.
Am descoperit câteva opțiuni gustoase, hrănitoare, care vă vor ajuta să slăbiți.Trebuie doar ca aceste alimente să facă parte din dieta zilnică, ca atare sau in diverse combinații.
Dovleacul:
Acesta este unul dintre cele mai eficiente produse pentru slăbit deoarece este plin de fibre și conține aproximativ 40 calorii.
Multe studii au confirmat că un consum mare de fibre este asociat cu pierderea în greutate, dar și cu alte beneficii pentru sănătate.
Dovleacul se regăsește și printre cele mai ușoare mâncăruri de preparat.
Puteți să-l îndulciți, să adăugați scorțișoară și alune pentru a-l face delicios.
Vă conferă senzația de sațietate și este delicios.
Sardinele:
Sardinele pot fi considerate ca unul dintre cele mai mari daruri ale naturii, indispensabile pentru cine dorește să slăbeasca.
În primul rând, sardinele conțin foarte multe proteine, care ajută la stabilizarea zahărului din sânge, te ajută să te simți sătul și stimulează metabolismul.
În al doilea rând, ele constituie o sursă importantă de acizi grași Omega-3, care nu doar întăresc sistemul cardiovascular, ci luptă de asemenea împotriva depresiei.
Al treilea avantaj este că se găsesc ușor și sunt ieftine.
Iar pentru că se regăsesc foarte jos în lanțul trofic, nu sunt contaminate cu mercur sau metale grele.
Ceaiul verde:
Acest stimulant natural al procesului de slăbire nu este de mâncat, însă reprezintă o soluție excelentă pentru slăbit, fără să mai vorbim că este și bogat în antioxidanți, este bun pentru inimă, ajută digestia și reglează nivelul de zahăr din sânge și temperatura corporală.
El crește metabolismul și grăbește oxidarea grăsimilor, ajutându-vă astfel să slăbiți.
Consumați-l zilnic pentru accelerarea metabolismului.
Unele studii au arătat că 5 căni pe zi reprezintă numărul magic pentru slăbit.
De altfel, acest ceai reprezintă și un excelent ajutor anti-stres și anti-depresii.
Grepfrutul:
Ați încercat vreodată dieta cu grepfrut?
Se pare că studiile țtiințifice au demonstrat capacitățile acestui fruct de a lupta cu grăsimea.
Este demonstrat că dacă măncați o jumătate de grepfrut (conținând doar 39 calorii) înainte de fiecare masă veți slabi cu siguranță.
Mecanismul acțiunii grepfrutului asupra organismului nu este încă pe deplin elucidat, însă rezultatele vorbesc de la sine.
În plus, grepfrutul conține compuși anti-cancerigeni, cum ar fi licopenul, iar consumul de grepfrut roșu duce la scăderea nivelului trigliceridelor.
Carnea de vită:
Carnea de vită este un aliment minunat pentru dietă, aceasta dacă nu conține antibiotice, steroizi și hormoni.
Pentru aceasta, asigurați-vă, dacă puteți, că și carnea pe care o cumpărați provine de la vaci crescute în mod natural, cu iarbă.
Dietele pe baza de proteine duc la scăderea în greutate dintr-un numar mare de motive, printre care: proteinele stimulează metabolismul, vă ajută să vă simțiți sătul o perioadă mai mare de timp și vă va scădea pofta de mâncare.
Compoziţie chimică: fructele conţin ulei, amidon, zahăr, beta-caroten, hidraţi de carbon, calciu, fier, fosfor, grăsimi proteice, zinc, seleniu, sulf, etc.Scoarţa şi frunzele conțin tanin, ulei eteric, quercitină.Fructele conţin aproape 70% din greutate materii grase şi aproape 20% materii azotate.
În tradiţia populară alunul a avut multe întrebuinţări magice, casnice, medicinale, de exemplu vu un beţigaş de alun verde înfierbântat în spuză se ardeau păduceii din talpă.
La bube dulci, eczeme şi pecingine se folosea seva ce iese din capetele verzi, când sunt puse pe foc, sau se spălau cu decoctul din coajă şi frunze.
În Brăila, alunele se pisau, se puneau în rachiu de drojdie cald, amestecat cu undelemn şi se dădea contra vătămăturii.
În Vâlcea ceaiul din flori de alun se dădea în boli de piept.
În Moldova se făceau băi la copii slabi cu ramuri fierte.
Cu alune arse şi muc de lumânare se seu se ungeau copii pe sprâncene, ca să le crească mari şi negre.
Acţiune farmaceutică: infuzia de alun frunze este depurativă pentru sânge.Polenul florii se foloseşte cu succes în epilepsie.Decoctul scoarţei este folosit în tratamente externe la ulcere varicoase şi alte boli dermatologice chiar atone.Alunele sunt recunoscute ca foarte utile în tratamentul tuberculozei, reglarea sistemului hormonal, dizolvarea calculilor biliari şi renali.
Fructele se pot consuma după ce se înlătură coaja.
Se pot măcina şi se amestecă cu miere polifloră și sunt foarte indicate în curele de îngrășare.
Praf din frunze de alun: frunzele uscate se macină cu râşniţa de cafea, se cern apoi prin sită fină.Se va lua câte un vârf de cuţit sub limbă de 3 ori pe zi.Se va ţine apoi timp de 10 minute, după care se înghite cu puţină apă.
Uleiul de alune presat la rece este foarte util contra teniei.În acest caz se va lua câte o linguriţă pe nemâncate câteva zile la rând.
Tot acest ulei se mai foloseşte şi la diferite preparate cosmetice, deoarece uleiul de alune ajută la o mai bună lubrifiere a pielii în cazul pielii uscate la ihtioză, psoriazis, etc.
Coaja de alun fiartă în apă cu vin, este bună pentru vindecarea ulcerelor varicoase de pe picioare.
Frunzele de alun se folosesc la prepararea unei infuzii făcute din 2 linguriţe de frunze zdrobite care se vor pune în 250 ml apă clocotită.Se ţine apoi acoperit pentru 10 minute, după care se strecoară.Se foloseşte de exemplu împreună cu ceaiul de castan în afecţiuni circulatorii ca; varice, flebite sau alte afecţiuni ale inimii.
Macerat în vin: 50 g scoarță măcinată se pune la 1 litru de vin de bună calitate, preferabil alb, se ţine apoi timp de 8 zile agitând des, după care se strecoară.Acest preparat poate fi folosit la răni atât intern cât şi extern, ulcere varicoase, stomacale, sau chiar răni vechi, etc.Se poate consuma intern câte 50 ml de 3 ori pe zi în cazurile în care se doreşte refacerea circulaţiei sângelui sau în alte afecţiuni.
Tinctură din frunze; o parte frunze de alun mărunţite se pun la 5 părţi de alcool alimentar de 70 grade, se ţin la temperatura camerei timp de 15 zile după care se strecoară.În timpul acesta se vor agita de mai multe ori pe zi pentru a extrage principiile active din plante.Se va folosi diluat o linguriţă în 100 ml apă.Se poate folosi şi 10 picături în afecţiuni mai uşoare.Se poate folosi de 3 ori pe zi chiar şi în cure de lungă durată.
Mugurii de alun: se face un amestec din 1 parte muguri proaspeţi zdrobiţi şi 5 părţi alcool alimentar de 70 grade.Se ţin o perioadă de 15 zile agitând des pentru ca să se extragă principiile active din plantă.Se strecoară.Se pun în sticluţe de capacitate mai mică la rece.Acest preparat conţine un hormon de creştere foarte util în foarte multe afecţiuni.
Tinctura de muguri de alun în combinaţie cu tinctura de castan 1 la 1 este utilă în cazurile de afecţiuni circulatorii sau paralizii.Copii vor lua câte 5-15 picături de 3 ori pe zi în funcţie de vârstă şi greutate diluate în ceai, iar adulţii pot să ia câte o linguriţă de 3 ori pe zi.Se poate întrebuinţa şi la afecţiunile datorate bătrâneţii.Această tinctură o puteți găsiţi gata preparată la orice magazin de produse naturiste.În cazul în care o luaţi preparată va trebui să respectaţi instrucţiunile de administrare ale producătorului.
Se indică la următoarele afecţiuni pe lângă cele deja menţionate; afecţiuni circulatorii, afecţiuni cardiace (se pot adăuga şi alte plante: levănţică, vâsc, traista ciobanului), boli pulmonare, colică nefritică, convalescenţă, creştere (fructe şi tinctură), anemie, fructe în cure de cât mai lungă durată, dereglări glandulare, depresie, dermatoze, diabet, eczeme zemuinde, edeme ale gambelor, flebite, hipertensiune arterială: tinctură din frunze împreună cu tinctura de vâsc şi păducel, litiaze urinare-ulei, neurastenie-fructe, periflebite, plăgi atone, răni, stări febrile, stres, ulcerele pielii, varice, tuberculoză pulmonară: consumul a cât mai multe fructe simplu sau măcinate cu miere.
Florile de tei sunt folosite în scopuri terapeutice, atât în medicina științifică, cât și în cea populară, dar și în cosmetică.
Pentru întreținerea tenului uscat se poate folosi o mască din flori de tei uscate; masca se pune după ce v-ați spălat cu apă călduță.
În cazul pielii foarte uscate se poate adăuga în baie un decoct gros din flori de tei, semințe de in și flori de mușețel (câte 100 de grame din fiecare plantă).
Un mijloc foarte eficient pentru a avea un ten tânăr și frumos este infuzia din flori de tei.Aceasta se pregătește foarte ușor: într-un pahar de apă fierbinte se pune o mână de flori de tei, se acoperă paharul și se lasă la infuzat 15 minute, iar după aceea se adaugă un sfert de linguriță de miere.Udați-vă bine fața și gâtul cu această infuzie, apoi așteptați 10 minute.Restul de infuzie puneți-l într-un loc răcoros, iar în ziua următoare repetați această procedură (înainte de a folosi infuzia, agitați-o).
Pentru pielea ofilită, cu tendințe de apariție a ridurilor este recomandată următoarea loțiune: se amestecă o lingură de flori de tei cu aceeași cantitate de frunze de mărar, apoi o lingură din acest amestec se pune în două pahare cu apă fierbinte, se lasă la infuzat și se strecoară; se spală fața cu această infuzie dimineața și seara.
În caz de arsuri se folosește de asemenea decoctul din flori de tei: patru linguri de plantă se pun într-o jumătate de litru de apă și se fierb la foc mic 10 minute.
Pentru pielea uscată este foarte recomandată spălarea cu infuzie rece din flori de tei.
Compresele cu infuzie de flori de tei și mușețel împrospătează pielea dacă sunt alternate cu comprese cu apă rece.Ultima compresă rece trebuie ținută 5 minute.Atenție, dacă vasele sangvine sunt vizibile, compresele respective sunt contraindicate.
Este foarte bine dacă după ce v-ați spălat părul, vă limpeziți cu o infuzie de flori de tei și mentă (două linguri de plante se pun într-un pahar de apă fierbinte).
Pentru tenul gras, cu pori proeminenți, puteți pregăti în casă o loțiune din flori de tei, coada-șoricelului și coada-calului.O lingură din amestecul de plante uscate se pune în două pahare de apă fierbinte, se lasă la infuzat două ore, apoi se strecoară; se spală fața dimineața și seara.
Dacă pielea feței a devenit ofilită, sunt foarte indicate compresele fierbinți din flori de tei, hamei și mentă.O lingură din amestecul de plante se pune într-un pahar cu apă fierbinte, se lasă la infuzat, apoi se strecoară.În infuzia fierbinte se înmoaie o bucată de pânză, se stoarce ușor, apoi se pune pe față.Dacă s-a răcit, încălziți din nou infuzia și puneți o altă compresă.Repetați acest lucru timp de 5-8 minute.
Pentru orice tip de piele se poate folosi o mască revigorantă: o lingură de flori de tei se pun în 100 de mililitri de apă fierbinte; se fierb la foc mic până la obținerea unui decoct gros; pe tenul gras masca se pune într-un strat gros, pe tenul uscat și normal, de asemenea într-un strat gros, dar după ce s-a răcit.Durata măștii este de 15-20 de minute, apoi este înlăturată cu un tampon uscat.După aceea se spală fața cu apă rece, iar pe pielea uscată și normală se aplică o cremă hidratantă.
Pentru pielea uscată vă puteți pregăti o loțiune: o linguriță de miere se amestecă cu infuzie din flori de tei (o lingură și jumătate de flori de tei la un pahar de apă fierbinte); spalați-vă pe față cu această loțiune în loc de apă.
Căderea părului este stopată de folosirea decoctului de tei: opt linguri de flori de tei se pun într-o jumătate de litru de apă și se fierb 20 de minute, se lasă să se răcească, apoi se strecoară; decoctul obținut se folosește pentru spălarea părului.
Pentru a împrospăta un ten obosit, aplicați comprese: pregătiți un ceai din flori de tei și mentă, strecurați-l și mai puneți-l câteva minute la foc.Turnați ceaiul într-o cană mai mare.Alături de aceasta puneți o cană cu apă rece și pregătiți două bucăți de pânză.Umeziți prima bucată de pânză în ceaiul fierbinte și puneți-o pe față timp de 2 minute, apoi schimbați-o cu a doua bucată de pânză, udată cu apă rece.Schimbați compresele de două-trei ori, ultima compresă rece țineți-o 5 minute.
În cazul seboreei, al coșurilor vă poate ajuta o baie cu plante: 25 de grame de flori de tei, 50 de grame de mentă, 25 de grame de levănțică, 50 de grame de cimbru, 25 de grame de semințe de ienupăr, 25 de grame de sunătoare, 25 de grame de flori de mușețel se pun într-un săculeț, se adaugă 2 litri de apă și se fierb la foc mare, după care se mai lasă o jumătate de oră la foc mic.Decoctul se toarnă în apa de baie.
Despre ciocolată am scris și aici, iar astăzi vom face o completare.
Ne putem oare imagina o viață dulce fără ciocolată?
Amară sau cu lapte, cu alune sau cu stafide, ciocolata este bună pentru o seară liniștită acasă, pentru o petrecere veselă, ca medicament pentru deziluziile în dragoste.Cu toate acestea trebuie să ne amintim că ciocolata este un adevărat blestem pentru cei care au probleme cu greutatea.
Acest produs este făcut din unt, cacao și zahăr.
Pentru 5-8 procente de proteine corespund aproximativ 35 de procente de grăsimi și 55 de procente de glucide.Adică 560 de calorii la 100 de grame de produs.Altfel spus, o bucată de ciocolată înlocuiește o porție bună de cartofi prăjiți.
Desigur ciocolata nu este un dușman al unui mod de viață sănătos. În ea se găsesc și multe substanțe folositoare pentru organism, ea reprezentând și un adevărat izvor de energie.În ciocolata neagră se găsește de două ori mai mult magneziu decât în carnea de crab.În afară de aceasta, în ciocolată se mai găsesc calciu, sodiu, fier, vitamina E, desigur în cantități destul de mici.
Câteva greșeli în ceea ce privește ciocolata:
Din cauza ei apar coșurile: această eroare este legată de faptul că ciocolata cel mai adesea este consumată de adolescenți și de femei, care suferă de sidrom premenstrual.Și într-unul și în celălalt caz apariția coșurilor este normală și nu are de-a face cu ciocolata.
Ciocolata se digeră greu: ciocolata nu creează nici o problemă ficatului, aceasta devenind grea în torturi, în combinație cu unt sau ouă.
Ciocolata crește nivelul colesterolului: ciocolata conține aminoacizi care practic nu influențează formarea grăsimilor.
Ciocolata provoacă chiar și constipație: dimpotrivă, taninul (substanța cu gust astringent) conținut de cacao stimulează digestia.
Ciocolata strică dinții: desigur, ciocolata conține zahăr, însă trei dintre substanțele conținute de ea (fluorul, taninul și fosfații) protejează smalțul dinților.
Ciocolata nu este nici prieten, nici dușman, este pur și simplu un produs dulce care provoacă plăcere.Nu trebuie să faceți abuz și un baton de ciocolată din când în când nu are ce rău să vă facă.
Medicii dietologi consideră că există unii oameni care pot fi numiți cacaomaniaci.Aceștia pot mânca în câteva minute între 100 și 500 de grame de ciocolată, la cea mai mică emoție se aruncă asupra batonului de ciocolată și chiar își ascund bomboanele sub pernă.Acest tip de comportament nu reprezintă o problemă serioasă.Totul constă de fapt în lipsa magneziului care de obicei se constată la iubitorii de ciocolată.În cazul apariției problemelor legate de greutatea corporală lipsa magneziului poate fi foarte ușor compensată prin suplimente speciale minerale.
Celor care nu pot scăpa de atracția către acest produs, însă se tem să nu se îngrașe, li se recomandă să încerce cu atenție ciocolata neagră (nu mai puțin de 70 de procente cacao), o bucățică din aceasta putând să le dea imediat un flux de energie.Datorită îmbinării ideale între efect și cantitate, puteți evita foarte ușor să mai mâncați ciocolată cu lapte.Dacă mâncați destul de des, atunci amintiți-vă că, ciocolata cu alune este mai bogatî în grăsimi decât cea simplă, astfel încât în ea se găsește și mai puțin unt de cacao.Ciocolata albă este extraordinară, însă pericolul îl reprezintă combinația de unt și zahăr.
Pauzele obișnuite însoțite de o ceașcă de cafea și o țigară trezesc foarte adesea dorința de a mânca și puțină ciocolată.Și în aceste cazuri este bine să încercați o bucată de ciocolată neagră.După ora 17.00, dacă mâncați ciocolată, este bine să o faceți cu lapte și pâine.O bucată de ciocolată cu pâine bogată în celuloză este o gustare potrivită atât pentru copii, cât și pentru adulții care mai au de lucru până la cină.
Ciocolata, o armă contra depresiei?
13% dintre franțuzoaice recunosc pe față că ele se luptă cu depresiile cu ajutorul ciocolatei.
Specialiștii, ca urmare a cercetărilor întreprinse, au ajuns la concluzia că în compoziția ciocolatei amare intră excitantul numit feniletamină și trei tipuri de substanțe care se găsesc și în marijuana.Acestea pot influența procesele chimice din creier (nu numai în cel feminin) și crea senzația de relaxare totală și mulțumire.
