Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afte, boli renale sau urinare, cancer, ciroze, diaree, hepatite, enterite, gastrite, hemoragii, leucoree, incontinenţă urinară, prostatite, răni, retenţie urinară.
Denumiri populare: biscău, bârsacău, ceaiul lui Ioan, iarba Sfântului Ioan, prisăcan, pufuliţă, răchiţică, răscoace, sburătoare de pădure.
Preparare: 2 linguriţe de plantă se vor pune mărunţite la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară.Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi, pe perioade lungi, eventual amestecat cu pedicuţă.
Pe plan extern se foloseşte o cantitate dublă de plantă pentru băi.
În tradiţia populară: se culegea cu alte plante, la Sânzâiene şi se folosea contra frigurilor.
Ceaiul îndulcit cu miere se folosea contra problemelor digestive.
Se urmau tratamente și pentru bolnavii de tulburări psihice, epilepsie şi friguri.
Se prepara din tulpinile florifere, un ceai pentru durerile de inimă.
Acţiune farmaceutică: este o plantă astringentă folosită mai ales în afte şi afecţiunile gurii.
Este depurativă, hemostatică, diuretică, coleretică, colagogă.
Diminuează inflamaţiile, curăţă ficatul şi-l reface, ajută la afecţiunile prostatei, elimină toxinele din corp, reface rinichii.
