În postarea de astăzi vom încerca să vă prezentăm câteva remedii pentru diferite afecțiuni, cum ar fi: durerile oculare, auriculare, edemele, abces cutanat și fimoza.
Edemele:
Se iau 2 lingurițe pline de rădăcini mărunțite de osul-iepurelui la o ceașcă cu apă și se lasă peste noapte la rece.A doua zi dimineața, maceratul se încâlzește ușor și se filtrează.Această ceașcă se bea repartizată 1/2 ceașcă, cu o oră înainte și 1/2 ceașcă, cu o oră după micul dejun.
O a doua posibilitate de a face edemele să se retragă, se realizează prin scoarța trunchiului de soc sau a crengilor de soc.La o ceașcă de apă se pune o linguriță rasă de scoarță de soc (întrucât cantitățile mai mari declanșează diaree sau vărsături, trebuie dozat foarte slab) și se lasă peste noapte la rece la macerat.Aceasta ceașcă cu scoarță de soc macerată poate fi subțiată cu încă 1/2 ceașcă cu apă.Se bea câte 1/2 ceașcă ușor încălzită după fiecare din cele 3 mese principale.
Dureri auriculare:
În categoria acestor suferințe se numără urechile care curg, urechile care țiuie, durerile în urechi după o infecție și durerile auriculare însoțite de febră și pierderea auzului.
Tratament:
Ca picături pentru urechi se folosesc: uleiul de măsline, uleiul dulce sau glicerina deshidratată.
Dopurile de ceară se pot preveni prin instilații auriculare din puțin detergent lichid cu 1 linguriță de apă caldă.
În cazul furunculelor din ureche, se folosesc cu mult succes mesele cu Ichtyol.
În cazul mâncărimilor din canalele auriculare, un efect benefic îl au mesele cu soluție Burow.
În 30 g de soluție Burow 1% se înmoaie meșe de tifon care se introduc în ureche.
Abcesul cutanat:
Este o infecție microbiană a pielii, care duce la necroza țesuturilor și formarea puroiului.
Tratament:
În general, bolnavii cu predispoziții la abcese trebuie să beneficieze de o alimentație alcalină și să se obișnuiască să mănânce drojdie de bere.
Înmuierea și golirea abcesului se pot face prin comprese calde și umede cu frunză de varză tăiată, rondele de ceapă, mălai, brânză de vaci sau argilă, sau cataplasme cu rădăcină de nalbă-mare, macerată, cu infuzie de arnică sau mușețel.
Sunt indicate uleiurile esențiale de lavandă și de mușețel, tamponate la locul infecției.
Dacă puroiul s-a evacuat, folosiți alifia de gălbenele care ajută la cicatrizare.
Abcesele feței pot fi periculoase, întrucat infecția se poate propaga spre sinusurile venoase ale craniului.
Fimoza:
Există o metodă de a trata fimoza la copii cu ajutorul băilor.Se iau 10-20 mililitri de soluție 10% de sulfat de potasiu (preferabil să fie proaspăt preparată de către farmacist), pentru o baie caldă la un copil, deci pentru cca. 50-70 litri de apă, și se trage ușor înapoi prepuțul.Se fac 1-2 băi pe săptămână.Adesea se văd rezultatele deja după 4 băi, așa că mai mult de 10 băi nu au nici un rost.Vârsta favorabilă pare a fi între 4 și 7 ani, însă băile mai pot fi făcute chiar și băieților de 10 ani.
Și băile de nalbă sunt recomandate si au rezultate bune.Pentru o baie la un copil su pune un pumn plin de nalbe, lăsate peste noapte numai în apă la macerat; pentru adulți se pun cca. 100 grame pentru o baie de șezut.
Durerile oculare:
Acestea pot fi provocate de creșterea presiunii intraoculare. Un început de glaucom poate fi suspectat dacă bolnavul vede o aureolă în jurul corpurilor de iluminat.Dacă vedeți mai bine într-o cameră iluminată moderat sau cu ochelari fumurii, este foarte posibil să suferiți de cataractă.
În cazul prezenței unui corp străin în ochi, se poate face o spălătură.Pentru aceasta, se pune o linguriță de praf de acid boric într-un pahar cu apă călduță.Picătura de soluție se aplică cu o pipetă, aplecând capul pe spate și deschizând bine pleoapele ochiului.Când nu se poate înlătura corpul străin prin instilații oculare, se vor folosi procedee mecanice.
Oboseala ochilor se poate înlatura prin spălături cu apă sărată (1 lingură de sare dizolvată la 1l de apă).Soluția se păstrează la rece, într-o sticlî înfundată.
Pentru tratamentul ochilor roșii, congestionați, se folosește o soluție naturală de acid boric, câte 2 picături în fiecare ochi, de 3-4 ori pe zi.Deși la început se poate să aveți o senzație de arsură, aceasta dispare repede.Se poate folosi și un unguent cu sulfat de zinc 0,5%.
Sfaturi utile bucatarie, beauty, sfaturi pentru casa, birou, sfaturi de intretinere corporala si multe altele.
Se afișează postările cu eticheta afectiuni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta afectiuni. Afișați toate postările
vineri, 10 iulie 2015
sâmbătă, 27 aprilie 2013
Usturoiul
Denumiri populare ale usturoiului: ai, ai de gradina, ai de primavara, ai de vara, aniu, baib, ceapa alba, osturoi, pur, scaloi, usturoi de primavara, usturoi de toamna, usturoi de vara, usturoni.
In tradiaia populara este unul dintre cele mai importante leacuri babesti.
Se foloseste sub forma de mujdei, în indigestii, dureri abdominale, stari gripale, dureri de cap, contra viermilor intestinali, (se mananca mujdei pe stomacul gol).
Mujdeiul se bea adeseori pe nemancate ori se trag bolnavii cu el pe maini şi în acest scop se prepara mai mult cu apa şi otet.
In caz de diareea grava: se unge corpul cu usturoi pisat, sau se inghit 3 catei de usturoi şi 3 fire de piper.
Se foloseste contra durerilor de masele, durerilor de urechi şi nevralgiilor, introducandu-se un catel in urechea din partea dureroasa.Tot in caz de dureri de urechi se imbiba un tampon de vata in suc de usturoi, cu ulei si se introduce in urechea afectata.
In caz de unghii care au probleme, acestea se ung cu usturoi pisat, seara inainte de culcare.
Contra bataturilor: se tin picioarele în lesie tare de ciucalai de porumb şi apoi se leaga cu usturoi pisat.Sau se poate folosi usturoi pisat amestecat cu putin otet si se aplica pe bataturi.
In caz de furuncule: se aplica pe acestea un bulb de usturoi copt in cuptor.
Pentru tuse: se ung talpile picioarelor cu usturoi pisat si se incalzesc bine inainte de culcare.
Se indica un consum sporit de usuturoi la bolnavii ce sufera de plamani sau hipertensiune.
Ca si vermifug, se piseaza 5 catei de usturoi si se amesteca cu o lingura de hrean ras, luandu-se tratamentul pe stomacul gol.
Se poate fierbe usturoi cu o planta numita "iarba limbricilor" si se consuma aceea zeama, tot pentru viermi intestinali.
Compozitie chimica: se foloseste bulbul, care contine: saruri minerale, ulei volatil, glucide, protide, lipide, acizi organici: citric, malic, piruvic, succinic, glicuronic, citric, alina, alicina.
Actiune farmaceutica: alicina, garlicina şi produsii de descompunere ai usturoiului ii imprima o puternica actiune antimicrobiana indeosebi la faringite şi in infectiile tubului digestiv, previne ateroscleroza, este un antiseptic intestinal, cardiotonic, bradicardizant, diuretic, antigutos, stomahic, carminativ, vermifug, febrifug, creste capacitatea de aparare antivirala şi antimicrobiana, anticancerigen, are actiune asupra lipidelor sangvine, ateromului şi presiunii arteriale. Scade nivelul de colesterol şi trigliceride. Are actiune fibrinolitica şi anti-trombotica, actiune imunostimulatoare, echilibreaza grasimile din sange, previne cancerul digestiv.
Se indica în urmatoarele afectiuni: afectiuni pulmonare, arterioscleroza, boli infectioase (profilactic şi curativ), astenie generala, astma, ateroame, ateroscleroza, atonie digestiva, bronsite cronice, cancer, cangrene, colesterol în exces, diaree, dizenterie, edeme ale membrelor, enterite, flatulenta, flebite, gripa, guta, hemoroizi, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, imunitate scazuta, inapetenţa, infectii, litiaza urinara, micoze cutanate, nevralgii reumatismale şi ale urechilor, oligurie, parazitoze digestive, reumatism, spasm intestinal, spasm vascular, tonic cardiac, tromboze, tuberculoza, tulburari de circulatie periferica, tumori, tuse, ulcer varicos, varice.
Pentru afectiuni interne: 25 g suc de usturoi se pun în 200 ml lapte şi se consuma zilnic.
Tinctura de usuroi: la 50 g de usturoi curatat şi pisat se va pune 250 ml alcool alimentar preferabil de 96%. Se tine timp de 15 zile, apoi se strecoara.
Peste această tinctura dupa strecurare ca sa fie mai eficienta se mai poate pune 2 sticlute de tinctura de propolis.Se vor agita bine înainte de intrebuintare. Se iau cu picatura după urmatorul grafic. Este bine sa fie puse în lapte.
Ziua 1: dimineata: o picatura, la pranz: o picatura, seara: 2 picaturi.
Ziua 2: dimineata: o picatura, pranz: 2 picaturi, seara: 2 picaturi.
Ziua 3: dimineata: 2 picaturi, pranz: 2 picaturi, seara: 2 picaturi.
Ziua 4: dimineata: 2 picaturi, pranz: 2 picaturi, seara: 3 picaturi.
Copii vor putea sa se opreasca aici si sa inceapa sa scada tot cate o picatura pe zi pana vor ajunge la o singura picatura. Adultii si cei care doresc pot sa continue cu acest mod de administrare pana vor ajunge la 15-20 de picaturi de 3 ori pe zi, dupa care vor scadea tot cate o picatura pe zi, pana vor ajunge din nou la 1 picatura. Se poate face de 2 ori pe an această cura.
In caz de probleme digestive se iau 2 catei de usturoi, care s-au tinut in lapte, 250 ml.
Zilnic se mananca 3 cătei de usturoi pentru refacerea organismului şi chiar întinerire.
20 g de bulbi maruntiti se vor fierbe in 500 ml apa timp de 15 minute. Se strecoara şi se fac clisme pentru parazitii intestinali, cateva zile la rand.
Exista foarte multe retete cu usturoi, cateva sute, dar eu am ales sa le amintesc pe cele mai uzuale.
Un catel, doi, de usuroi, se pot consuma zilnic, dimineata.
In caz de tuse sau hipertensiune, se iau 20-30 picaturi de tinctura de 2 ori pe zi.
Contra teniei: se zdrobesc cateii de la o capaţana mare, apoi se clocotesc pentru 20 minute în 200 ml lapte. Se va bea în fiecare dimineata, pe nemancate pana la disparitia teniei.
Din usturoi pisat, amestecat cu grasime si ulei rezulta un unguent numit "mustarul dracului", folosit in tumorile albe.
Dezinfectia plagilor se face cu suc de usturoi 10% amestecat cu 1-2% alcool sau comprese cu otet de usturoi (30 g de usturoi ras, macerat 10 zile la 500 ml otet).
Slabiciune generală si astenie: un amestec cu 2 parti de ulei camforat şi o parte de usturoi se foloseste la frectii.
joi, 25 aprilie 2013
Capsunul
Denumiri populare: căpşun de grădină, pomiţe.
Rădăcinile de capsun se fierb în vin si rezulta un leac, care se ia contra tusei.
Rădăcinile şi cârceii se fierb înăbuşit, într-o oală, cu vin alb, pentru a calma durerile menstruale sau pentru carcei.
Ceaiul din tulpini şi rădăcini de capsun se folosesc în boli de rinichi.
Compoziţia chimică a fructului: apă 90%; hidraţi de carbon; protide; săruri minerale; fragarol; substanţe uleioase; acid salicilic; acid elagic; evercitrină; citrol; tanin; zaharuri; polifenoli; vitaminele: A, B1, B2, B6, C, E, PP, K; iod; brom; fosfor; sodiu; potasiu; mangan; cupru; calciu; fier; sulf; siliciu.
Acţiune farmacologică: antibiotic, bactericid, antiinflamator, tonic, nutritiv. Indicat chiar şi în cancer pentru că vitamina C este un puternic oxidant. De asemenea acidul elagic împiedică formarea celulei canceroase. Polifenolii, de asemenea, contribuie la proliferarea celulei canceroase.
Capsunul mai conţine tanin, ceea ce-l face astringent.
Pectina reduce colesterolul şi prin aceasta contribuie la vindecarea afecţiunilor circulatorii sau de inimă.
Levuloza este utilă la diabet.
Atat fructele cat si frunzele au o acţiune diuretică, sunt indicate in afecţiuni intestinale sau în litiaze.
Reglează activitatea hepatică.
Stimulează imunitatea organismului si reglează funcţiile endocrine.
Tonifică şi remineralizează organismul, încetinind procesul de îmbătrânire.
Fructele sunt un diuretic activ care ajută la eliminarea acidului uric şi colesterolului.
Fructele bine coapte au un efect laxativ.
De asemenea vitaminele din grupul B ajută la funcţionarea mai buna a sistemului nervos.
Are efect bactericid şi antihelmintic.
Frunzele sub formă de ceai sunt un bun curăţitor al sângelui.
Diminuează acidul uric din urină si este un alcalinizant al sângelui.
Conţine iod si brom, foarte utile in afecţiunile tiroidiene.
Preparare şi administrare: este normal că fructele proaspete sunt cele mai indicate.
Se pot consuma cât mai multe, indicat ar fi să se consume minimum 300 g pe zi o perioadă mai lungă. Acestea se vor consuma dimineaţa pe nemâncate.
În cazurile în care nu se poate asigura o provizie suficientă de aceste fructe se pot face şi siropuri (nu pentru diabetici). Acestea se vor face din suc proaspăt de fructe bine filtrat în care se va pune zahăr, până se obţine o soluţie saturată ( nu se mai topeşte zahărul şi rămâne la fund). Înainte de a fi închis în sticle se va pune sucul de la o lămâie la fiecare 500 ml suc. Apoi se închid ermetic sigilând dopurile cu ceară topită sau parafină. În acest fel se pot păstra o perioadă de 2 ani.Se va lua o lingura de sirop, de trei ori pe zi.
Se pot face de asemenea şi multe tratamente cosmetice, cu efecte foarte eficiente.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni cardiace, afecţiuni hepatice, afecţiuni renale, afecţiuni tiroidiene, afecţiuni glandulare, amigdalite, astenie de primăvară, artritism, ateroscleroză, astmă, ateroscleroză, avitaminoze, boli rectale şi intestinale, cancer, cistită, colesterol în exces, constipaţie, demineralizare, diabet zaharat, diaree, eczeme, enterite acute, erupţii cutanate, gastroenterite cronice, gută, hemoragii uterine, hemoroizi, hipertensiune arterială, imunitatea organismului, insomnii, intoxicaţie tabacică şi alcoolică, leucoree, litiaze biliare şi renale, nefrite, nevroze, oboseală, oxiuri, reumatism degenerativ, parazitoze intestinale (oxiuri), seboree, stomatite, TBC pulmonar, tulburări hepato-biliare, ulcer gastric, ulcer varicos, varice.
Frunzele se pot folosi infuzie, pentru: diaree, inflamaţia ficatului, rinichilor şi vezicii urinare. Se prepara: 2 linguriţe la 250 ml apă clocotită. Se pot consuma 2 căni pe zi.
Sucul de fructe este indicat în special la TBC pentru că este un foarte bun bactericid.
Un litru de vin roşu în care se pun 400 g de fructe proaspete se lasă 8 zile, apoi se strecoară şi se poate consuma câte 50 ml de 3 ori pe zi. Este foarte util în foarte multe afecţiuni.
O cură de fructe de 300 g de fructe proaspete o perioadă cât mai lungă este foarte utilă în multe afecţiuni, chiar şi diabet.
Gastroenterite cronice: cură de 1 lună cu 300-500 g fructe pe zi. Se va adăuga şi ceai din frunze de fragi sau chiar de căpşuni. Se pot fierbe şi în lapte pentru 2-3 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma în acest fel 2-3 căni pe zi. Este bine să fie consumat înaintea meselor.
Afecţiuni hepatice şi biliare: 30 g frunze şi rizomi la 1 litru de apă fiert 15 minute, apoi strecurat se poate consuma în orice cantitate.
Anemie, convalescenţă: se consumă în cantitate oricât de mare. O reţetă foarte utilă: se pun 300g de căpşuni zdrobite în 250 ml vin roşu cu 100g de miere. Se lasă timp de 4-5 ore apoi se poate consuma chiar şi întreaga cantitate într-o zi.
Cistită, calculi renali sau vezicali: se fierbe 30g de rădăcină la 1 litru de apă timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă în fiecare zi câte o asemenea porţie.
Cosmetică: fructe zdrobite sub formă de mască cu smântână sau argilă.
Dizenterie: 400g frunze proaspete de capsuni care se vor fierbe în 250 ml ţuică de prune până lichidul scade la jumătate. Se filtrează şi se consumă câte un păhărel din 3 în 3 ore pe toată durata crizei, până la vindecare. Nu se consumă mai mult de 8 doze pe zi.
Gută: aceeasi schema ca la cistită.
Gălbinare: se face o cură de 20 zile cu decoct din întreaga plantă 100g la 1 litru de apă fiert timp de 15 minute. Urina va avea culoarea roz, iar scaunul roşu.
Piatra (tartru) dentară: frunzele uscate transformate în praf cu râşniţa de cafea, se amesteca cu cretă pisată. Este un praf de dinţi foarte eficient şi igienic. Frunzele şi rădăcinile fragilor sălbateci sunt mult mai active.
Reumatism, ateroscleroză: rădăcinile şi rizomii de căpşuni sau fragi recoltate toamna şi iarna se folosesc la ceaiuri. Doza 2-3 căni pe zi din 2-3 linguriţe. Se consumă îndulcit cu miere.
Inimă, tensiune: infuzii de frunze uscate de căpşuni sau fragi, 30 g la 1 litru Se mai poate adăuga mlădiţe de sparanghel (10g) şi flori uscate de galbenele (2g).
Tumori- fraga conţine în proporţii mari fier, magneziu, potasiu, sodiu şi vitamina C.
Siliciul existent ajută la cancer. Frunzele şi rădăcinile fragilor de pădure sunt mult mai active, 30 g la 1 litru fiert 10 minute, apoi strecurat. Se poate consuma în orice cantitate în cursul zilei.
Atenţie! Pentru unele persoane aceste fructe sunt un adevărat chin producând alergii, urticarie, etc. Se vor testa înainte în acest sens.
Diabeticii nu vor consuma mai mult de 300g zilnic.
luni, 15 aprilie 2013
Agrisul: proprietati si actiune
Va voi vorbi astazi despre o planta cunoscuta si despre ajutorul pe care ni-l poate oferi aceasta.Este vorba despre agris care are mai multe denumiri populare printre care amintim:
acreş, aghireş, agriş sălbatec, agrasele, agrazerie, agruş, aguridă, bische, bobiţă, bolghiţari, caracăţ, coacăţă, coacăz, coacăză sălbatecă, cozmete, flocoşele, fragi de lemn alb, pomuşoară, răşiţă, razachie, rişiţă, rosichină, smirdar, strugur spinos, struguri domneşti, strugurii-ursului.
Este un arbust foarte ramificat, întâlnit în pădurile şi tufişurile din locurile umede, din regiunea montană până în cea subalpină, dar se cultivă şi în grădini.Are tulpina înalta până la 1,5 m cu numeroase rădăcini adventive; scoarţa brună cenuşie care se exfoliază în fâşii; lujeri tomentoşi, cu numeroşi spini prevăzuţi pe internoduri; frunze semicirculare cu 3-5 lobi obtuzi pe margine crenat seraţi pe faţa inferioară, des-păroase; flori mici hermafrodite, verzui sau roşietice, solitare. Înfloreşte in lunile aprilie, mai. Fructul este o bila globuloasă sau ovoidă, mare, verzuie, gălbuie sau roşiatică, păroasă, cu gust acrişor, comestibilă si ajunge la maturitate în lunile iunie, iulie.
Fructele de agriş contin: acid citric, acid malic, acid tartric, celuloză, calciu, fier, fosfor, protide, pectine, potasiu, sodiu, substanţe grase, zaharuri, vitaminele A, B1, B2, C, P, săruri minerale de Ca, Cu, K, Fe, Mg, Na, P, Zn.
Acţiunea farmaceutică este una importanta:
- fructele consumate înainte de masă sunt tonic-aperitive, iar consumate după masă sunt stomahice, în special folosite la atonii digestive.
- fructele se mai pot folosi la inflamaţiile căilor urinare, litiaze, reumatism, gută.
- agrisul ajută la eliminarea uraţilor din organism, produce diureză si stimulează funcţia hepatică.
-planta se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, artritism, astenii, atonie digestivă, constipaţie, convalescenţă, gută, hidropizie, hipertensiune, litiaze, inflamarea căilor urinare, obezitate, remineralizare, reumatism.
Administrare: în toate cazurile se pot consuma fructe proaspete câte 100- 500 g la fiecare masă.Persoanele care doresc să slăbească sau care doresc să-şi detoxifice organismul, vor putea face o cură de fructe, caz în care se va consuma într-o zi doar aceste fructe fără nimic altceva. Este util apoi să se continue cu câte 100- 500 g la masă împreună cu alte alimente şi o dată pe săptămână să se consume doar aceste fructe în acea zi.Aceasta cura este folositoare si persoanelor care sufera de guta, dar si un mijloc rapid de redresare a organismului.
Fructele se pot folosi sub formă de suc sau in alimentatie, preparandu-se cu el sosuri si supe.
În afecţiunile hepatice în afară de consumul fructelor se mai poate adăuga o serie de ceaiuri din: armurariu, anghinare, rostopască- din acestea se vor consuma câte 2 ceaiuri pe zi, unul dimineaţa şi unul seara.
acreş, aghireş, agriş sălbatec, agrasele, agrazerie, agruş, aguridă, bische, bobiţă, bolghiţari, caracăţ, coacăţă, coacăz, coacăză sălbatecă, cozmete, flocoşele, fragi de lemn alb, pomuşoară, răşiţă, razachie, rişiţă, rosichină, smirdar, strugur spinos, struguri domneşti, strugurii-ursului.
Este un arbust foarte ramificat, întâlnit în pădurile şi tufişurile din locurile umede, din regiunea montană până în cea subalpină, dar se cultivă şi în grădini.Are tulpina înalta până la 1,5 m cu numeroase rădăcini adventive; scoarţa brună cenuşie care se exfoliază în fâşii; lujeri tomentoşi, cu numeroşi spini prevăzuţi pe internoduri; frunze semicirculare cu 3-5 lobi obtuzi pe margine crenat seraţi pe faţa inferioară, des-păroase; flori mici hermafrodite, verzui sau roşietice, solitare. Înfloreşte in lunile aprilie, mai. Fructul este o bila globuloasă sau ovoidă, mare, verzuie, gălbuie sau roşiatică, păroasă, cu gust acrişor, comestibilă si ajunge la maturitate în lunile iunie, iulie.
Fructele de agriş contin: acid citric, acid malic, acid tartric, celuloză, calciu, fier, fosfor, protide, pectine, potasiu, sodiu, substanţe grase, zaharuri, vitaminele A, B1, B2, C, P, săruri minerale de Ca, Cu, K, Fe, Mg, Na, P, Zn.
Acţiunea farmaceutică este una importanta:
- fructele consumate înainte de masă sunt tonic-aperitive, iar consumate după masă sunt stomahice, în special folosite la atonii digestive.
- fructele se mai pot folosi la inflamaţiile căilor urinare, litiaze, reumatism, gută.
- agrisul ajută la eliminarea uraţilor din organism, produce diureză si stimulează funcţia hepatică.
-planta se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, artritism, astenii, atonie digestivă, constipaţie, convalescenţă, gută, hidropizie, hipertensiune, litiaze, inflamarea căilor urinare, obezitate, remineralizare, reumatism.
Administrare: în toate cazurile se pot consuma fructe proaspete câte 100- 500 g la fiecare masă.Persoanele care doresc să slăbească sau care doresc să-şi detoxifice organismul, vor putea face o cură de fructe, caz în care se va consuma într-o zi doar aceste fructe fără nimic altceva. Este util apoi să se continue cu câte 100- 500 g la masă împreună cu alte alimente şi o dată pe săptămână să se consume doar aceste fructe în acea zi.Aceasta cura este folositoare si persoanelor care sufera de guta, dar si un mijloc rapid de redresare a organismului.
Fructele se pot folosi sub formă de suc sau in alimentatie, preparandu-se cu el sosuri si supe.
În afecţiunile hepatice în afară de consumul fructelor se mai poate adăuga o serie de ceaiuri din: armurariu, anghinare, rostopască- din acestea se vor consuma câte 2 ceaiuri pe zi, unul dimineaţa şi unul seara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)