Narcisa alba si Papalaul

   Denumiri populare: caprine, cocorita, cuprine, flori de primăvara, fulie, galuşte, ghiocei albi, ghiocei de munte, ghiocei de gradina, ruscuta plina si goala, chirsenis, zarnaiadele.

   In traditia populara ceaiul se foloseste la durerile de piept, in aprinderile de plamani, pentru batai neregulate ale inimii. 

   Bulbii acestei plante sunt mortali in doze de peste 10g pe zi.

   Compozitie chimica: alcaloizi narcisina şi glicozide ale izometonului. Bulbii contin alcaloizii licorenina, gelantina, licorina, narcisidina, care sunt foarte toxici. Simptomele intoxicatiei sunt: hipertensiune accentuata, somnolenta, miscari convulsive, degenerarea functională a ficatului.

   Actiune farmaceutica: florile au proprietati linistitoare, calmante, emoliente, dezinfectante, de antiseptic pulmonar.

   Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: anxietate, astm, diaree, nevroza cardiaca, stari de agitatie sau nervozitate, tahicardie, tuse.


   Doua linguriţe de petale de narcisa se vor pune în 250 ml apă clocotita. Se vor acoperi pentru 10 minute dupa care se poate consuma cate 2 cani pe zi. Este mult mai util ca aceasta planta sa se combine la preparare cu alte plante si atunci efectul tratamentului este mai puternic.

   Sirop: intr-un borcan se vor pune un strat de petale de narcisa care se vor acoperi cu miere, apoi inca un strat de petale şi alt strat de miere. Se va face tot asa pana la umplerea borcanului. Se va lasa apoi 2 luni la rece, timp in care nu se umbla la borcan. Dupa acest interval de timp se poate strecura si se poate apoi consuma ca orice sirop in dilutie cu apa.

                                                              Papalau

   Denumiri populare: babuschi, basicuta de roseata, besica, boborea, bubuclie, buruiana de buba, buruiana de abuba, cereasa ovreiului, cereasa besicata, curcubatica, dalac, fusei salbatec, gherghinar, gogoase, iarba bubei, maselare, papala, pulpe de padure, puturoasa.

   Compozitie chimica: fructele contin acid citric, substante amare (fisolina), contine alcaloizi, mucilagii, zaharuri, substante minerale si are gust putin agreabil acru-amarui. Fructele se culeg la maturitate si sunt comestibile atat crude cât si uscate. Se folosesc la prepararea dulceturilor, marmeladei, bomboanelor, contin zaharoza, acizi si o mare cantitate de vitamina C.  Planta mai are clorofila, vitamine, etc.

   Atentie! Planta in intregime este toxica in afara frunzelor, deoarece comntine multa solanina. Se poate interveni cu carbune vegetal in cazurile de intoxicaţie.

   In traditia populara decoctul fructelor se bea si se fac spalaturi pe cap si corp in cazurile de eriteme, pelagra, etc. Cu decoctul partilor aeriene se spala eruptiile si eczemele noilor nascuti. Boabele rosii, plamadite in vin, sunt utilizate intern contra ascitei. Se mai foloseste contra durerilor de masele si urechi. Fructele plantei se intrebuinteaza ca infuzie in tratamentul furunculozei.

   Descriere: planta cu tulpina ramurata chiar de jos, frunzele cu codita lunga, asezate cate doua, florile alb-galbui, aplecate in jos, la subtioara frunzelor, fructul o bobita rosie ca o cireasa, inchisa intr-o basica rosie, umflata ca un balon. Creste prin paduri, tufisuri, livezi. Recoltare iunie-iulie.

   Actiune farmaceutica: contra reumatismului, decongestiva, diuretica, febrifuga, laxativa. Se foloseste extern, iar intern cu precautie, pentru ca ar putea produce intoxicatii. Boabele aduc urinare multa fiind foarte diuretice, ajutand si la eliminarea nisipului renal sau biliar.

   Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: adenom de prostata, afectiuni renale, ascita, calculi biliari si renali, colici abdominale, dureri diverse inclusiv cele reumatice, furunculoze sau diferite afecţiuni ale pielii, intern se va lua cu precauţie în litiaze biliare şi renale, gută, reumatism, stări congestive hepatice. 

   Cantitatea maxima este de 250 ml infuzie impartita in cursul zilei luata cu inghitituri mici.

   3 linguri de fructe proaspete se pun la 1 litru de apa. Se fierbe timp de 5 minute. Se lasa vasul acoperit timp 20 minute, apoi se strecoara. Se bea intreaga cantitate in mai multe reprize pe parcursul unei zile. Favorizeaza eliminarea uratilor se foloseste in litiaza biliara si renala, guta, reumatism. Este util in litiaze biliare, renale, reumatism, ascita, adenom de prostata fiind foarte diuretica mai ales atunci cand se opreste urina si se doreste eliminarea urinei.
 
   Din 2 lingurite de fructe se va face un ceai. Se pun in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se aplica extern sub forma de comprese sau cataplasme, utile în reumatism, ascita.

   Must de fructe de papalau si must de struguri. Se iau in parti egale si se pun la fermentat, dupa care se trage in sticle de culoare inchisa. Se astupa ermetic si se pastreaza la rece. Este util pentru combaterea colicilor, ca laxativ, si mai ales diuretic. Se bea cate 1 paharel dimineata.

   Se fierb 2 linguri de planta timp de 10 minute in 500 ml lapte. Se lasa sa se raceasca, se strecoara si se pun comprese caldute sau se tamponeaza fata cu vata inmuiata in aceasta solutie.

Agrisul: proprietati si actiune

   Va voi vorbi astazi despre o planta cunoscuta si despre ajutorul pe care ni-l poate oferi aceasta.Este vorba despre agris care are mai multe denumiri populare printre care amintim:
acreş, aghireş, agriş sălbatec, agrasele, agrazerie, agruş, aguridă, bische, bobiţă, bolghiţari, caracăţ, coacăţă, coacăz, coacăză sălbatecă, cozmete, flocoşele, fragi de lemn alb, pomuşoară, răşiţă, razachie, rişiţă, rosichină, smirdar, strugur spinos, struguri domneşti, strugurii-ursului.

   Este un arbust foarte ramificat, întâlnit în pădurile şi tufişurile din locurile umede, din regiunea montană până în cea subalpină, dar se cultivă şi în grădini.Are tulpina înalta până la 1,5 m cu numeroase rădăcini adventive; scoarţa brună cenuşie care se exfoliază în fâşii; lujeri tomentoşi, cu numeroşi spini prevăzuţi pe internoduri; frunze semicirculare cu 3-5 lobi obtuzi pe margine crenat seraţi pe faţa inferioară, des-păroase; flori mici hermafrodite, verzui sau roşietice, solitare. Înfloreşte in lunile aprilie, mai. Fructul este o bila globuloasă sau ovoidă, mare, verzuie, gălbuie sau roşiatică, păroasă, cu gust acrişor, comestibilă si ajunge la maturitate în lunile iunie, iulie.

   Fructele de agriş contin: acid citric, acid malic, acid tartric, celuloză, calciu, fier, fosfor, protide, pectine, potasiu, sodiu, substanţe grase, zaharuri, vitaminele A, B1, B2, C, P, săruri minerale de Ca, Cu, K, Fe, Mg, Na, P, Zn.

   Acţiunea farmaceutică este una importanta:
   - fructele consumate înainte de masă sunt tonic-aperitive, iar consumate după masă sunt stomahice, în special folosite la atonii digestive.
   - fructele se mai pot folosi la inflamaţiile căilor urinare, litiaze, reumatism, gută. 
   - agrisul ajută la eliminarea uraţilor din organism, produce diureză si stimulează funcţia hepatică.
   -planta se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, artritism, astenii, atonie digestivă, constipaţie, convalescenţă, gută, hidropizie, hipertensiune, litiaze, inflamarea căilor urinare, obezitate, remineralizare, reumatism.

   Administrare: în toate cazurile se pot consuma fructe proaspete câte 100- 500 g la fiecare masă.Persoanele care doresc să slăbească sau care doresc să-şi detoxifice organismul, vor putea face o cură de fructe, caz în care se va consuma într-o zi doar aceste fructe fără nimic altceva. Este util apoi să se continue cu  câte 100- 500 g la masă împreună cu alte alimente şi o dată pe săptămână să se consume doar aceste fructe în acea zi.Aceasta cura este folositoare si persoanelor care sufera de guta, dar si un mijloc rapid de redresare a organismului.
   Fructele se pot folosi sub formă de suc sau in alimentatie, preparandu-se cu el sosuri si supe.

    În afecţiunile hepatice în afară de consumul fructelor se mai poate adăuga o serie de ceaiuri din: armurariu, anghinare, rostopască- din acestea se vor consuma câte 2 ceaiuri pe zi, unul dimineaţa şi unul seara.