Durerile osteo-articulare si musculare

   Durerile musculo-scheletale sunt poate cele mai frecvente cauze de prezentare la medic.De cele mai multe ori, prescrierea unui tratament medicamentos amelioreaza si chiar duce la disparitia durerii, insa cu destul de multe reactii adverse.Intr-o era a medicamentului, uitam adesea de puterea terapeutica a metodelor alternative, mult mai putin nocive si mult mai la indemana.

   Durerile osteo-articulare sunt, cel mai adesea, semn al inflamatiei la nivel osteo-articular.De la senzatii de greutate pana la dureri intense care se muta de la o articulatie la alta, accentuandu-se la mobilizari si suprasolicitari, ele devin invalidante in viata de zi cu zi.

   In ceea ce priveste durerile musculare, acestea sunt destul de frecvent asociate durerilor osteo-articulare.De cele mai multe ori, ele nu implica doar muschii, disconfortul putandu-se intinde la ligamente si tendoane.Cele mai frecvente dureri musculare se datoreaza unor leziuni aparute in urma unei activitati fizice solicitante sau unui stres muscular prelungit.

   Masuri alternative de tratament:
   Pe langa mult cunoscutele comprese cu apa rece sau gheata, care diminueaza durerea acuta, exista o serie de metode alternative de tratament eficiente, mai ales in cazul durerilor musculo-scheletale cronice.

   Balneofizioterapia ajuta la refacerea tonusului muscular, combate redoarea si retractia musculaturii, reducand durerea si intretinand o mobilitate buna a articulatiilor.Este bine tolerata, are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate.Aproape ca nu exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolilor musculo-scheletale, excluzand bineinteles numai formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensati).Mijloacele fizice cele mai folosite sunt din domeniul:

   Electroterapiei: aplicarea de electrozi cutanati care elibereaza un stiumul electric nervilor periferici pentru a ameliora durerea.Exista insa contraindicatii ale acestei metode de tratament la pacientii cu stimulatoare cardiace sau la pacientii cu fibrilatie atriala.

   Termoterapiei: impachetarile uscate generale cu sticle calde, 30-60 de minute sau impachetari cu parafina.

   Balneoterapiei: baia kineto-terapeutica sau baia cu miscari este o baie calda, la care se asociaza miscari ale tuturor articulatiilor bolnavului.Baile cu iod, baile de abur, impachetarile cu namol, toate sunt metode de tratament balneoterapic.

   Masajul ajuta la relaxarea si refacerea tonusului muscular, si reduce inflamamtia la nivel articular.

   Acupunctura.Studii recente au confirmat faptul ca acupunctura este una dintre cele mai eficiente metode de tratament pentru durerile de spate. Ba, mai mult, cercetatorii germani au scos la iveala faptul ca terapia cu ace ar putea fi chiar mai eficienta decat antalgicele.50% din persoanele monitorizate in cadrul unui studiu au simtit o atenuare a durerilor dupa zece sedinte de acupunctura, comparativ cu doar un sfert din cele care au luat medicamente.Odata introduse in piele, acele blocheaza semnalele dureroase.

   Centurile sunt poate cea mai la indemana metoda de tratament a durerilor musculo-scheletale.Sunt usor de utilizat si pot fi purtate oricand si oriunde.Ele limiteaza miscarile coloanei, stabilizeaza si corecteaza deformarile, reducand fortele mecanice ce actioneaza la nivelul ei.Au efecte prin masajul zonelor afectate si aplicarea de caldura locala.Unele centuri au benzi magnetice ce restabilesc nivelul energetic al celulelor, ameliorand astfel durerea.Acest tip de centuri nu este recomandat insa persoanelor purtatoare de pacemakere, celor ce utilizeaza pompe de insulina sau plasturi medicinali si nici femeilor insarcinate.

Sfaturi pentru combaterea negilor

   


   Numiti si veruci vulgare, negii sunt nu numai inestetici, atunci cand apar pe portiuni de piele expuse vederii, dar si suparatori prin persistenta.
   Sunt produsi de unul dintre cele peste 100 de tipuri de papilomavirusi umani si, daca aveti vreo temere cu privire la transmiterea lor, este intemeiata.

   Negii sunt contagiosi, putand fi transferati prin contactul cu obiecte contaminate sau direct de la omul bolnav la cel sanatos, prin atingere.La fel ca in cazul altor infectii, unii indivizi au o predispozitie mai mare la infestare decat altii.Minorii cu imunodepresie sunt de departe categoria cea mai expusa.

   Tehnici terapeutice:

   Critoterapia.Cu ajutorul unui aplicator cu varf de vata, medicul administreaza azot lichid la nivelul zonei afectate, timp de 30 de secunde.In acelasi scop, mai poate fi folosita si zapada carbonica.Tratamentul determina o degeratura strict delimitata si, implicit (intrucat tesutul vizat nu mai primeste sange, respectiv oxigen), degradarea progresiva a verucii.Sedintele trebuie repetate la interval de o luna, pana la vindecare.Procedura poate genera dureri suportabile si poate lasa microcicatrice.De ultima generatie sunt sprayurile care permit eliberarea unor doze precise de agent criogenic, nu provoaca suferinta, putand fi folosite acasa, fara asistenta de specialitate, chiar si in cazul minorilor.

   Electrocauterizarea.Presupune un risc mai mare de a lasa cicatrice decat critoterapia medicala clasica.Negii sunt dezintegrati sub anestezie locala.

   Laserterapia (tratament fotodinamic).Prin intermediul unor raze luminoase de mare intensitate sunt distruse vasele de sange prin care se "hraneste" veruca.Metoda poate fi eficienta in cazurile rebele la alte tratamante, insa nu prezinta beneficii notabile fata de critoterapie sau electrocauterizare.

   Microinterventia chirurgicala.Veruca este indepartata, dupa o inghetare prealabila (deci nu se face excizia directa), cu ajutorul unei chiurete.

   Pomezile cheratolitice (erodante).Acidul acetilsalicilic se gaseste in diverse unguente, creme si plasturi, posibil de cumparat din farmacii, care se aplica direct pe veruci.Potrivit unor studii, da rezultate in 75% dintre cazuri, putand fi folosit pe portiunile unde pielea este mai putin sensibila (degete, palme si talpi), in nici un caz pe fata.Nu se recomanda persoanelor alergice la aspirina.Podofilina 10-25% si podofilotoxina 0,5%, desi se preteaza la combaterea verucilor anogenitale, sunt contraindicate in timpul sarcinii.

   Trebuie sa consultati un medic atunci cand:

   Verucile comune au un caracter benign, dar exista cateva situatii in care este indispensabil sa consultati un medic (doctor de familie, internist, pediatru, daca cel afectat este copil, insa, cel mai bine, dermatolog):

   - daca negul devine dureros,
   - daca apar edem si inrosire in regiunea adiacenta, sensibilitate la caldura sau la palpare, daca se formeaza puroi, daca temperatura corpului creste aparent nemotivat (pericol de infectie bacteriana),
   - daca aveti negi localizati in zona genitala sau perianala,
   - daca aveti diabet, boala arteriala periferica sau sistemul imunitar slabit,
   - daca veruca isi schimba culoarea ori forma,
   - daca aveti peste 60 de ani si nu ati mai prezentat niciodata negi ori alte excrescente epidermale (trebuie eliminata posibilitatea unui cancer cutanat),
   - daca tratamentul fara prescriptie medicala folosit la domiciliu nu a avut efect dupa cateva luni de aplicare consecventa,
   - daca negii se raspandesc foarte repede in ciuda terapiei. 

Cand se administreaza Vitamina C ?

  

  Vitamina C (acid ascorbic), este poate unul din principiile active continute in cel mai des folosite suplimente alimentare, find extrem de apreciata pentru efectele antioxidante (franeaza unele procese degenerative din corp) deosebite, dar si pentru rolul important pe care il joaca in buna functionare a organismului.

   Majoritatea adultilor au zilnic nevoie de 75 miligrame de vitamina C pentru ca organismul sa functioneze normal.
   Necesarul creste insa in anumite situatii speciale.Astfel, in perioadele de epidemii virale si bacteriene se poate spori aportul de vitamina C pana la 500 mg sau chiar mai mult, caci joaca un rol important in crestrea imunitatii naturale, reducand intensitatea simptomelor de raceala si durata episoadelor de imbolnavire.

   De asemenea, anemicii si cei care au deficit de calciu in organism pot apela la un supliment de vitamina C, deoarece acest element imbunatateste absortia fierului si asimilarea calciului in sange.

   Persoanele cu risc crescut de boli degenerative si cardiovasculare pot reduce riscul de imbolnavire printr-un aport consecvent de acid ascorbic.

   Fumatorii, cei care consuma cantitati mari de cafea sau bauturi alcoolice au nevoie de o doza zilnica mai mare de vitamina C, la fel persoanele care traiesc si muncesc intr-un mediu stresant si poluat, fiind cunoscut efectul antioxidant extraordinar al acestui element.

   Lipsa vitmainei C in organism duce la oboseala excesiva, astenie, slabiciune, lipsa apetitului alimentar, dureri de oase, hemoragii usoare.
   Deficitul de vitamina C, conduce la aparitia scorbutului, care este o boala caracterizata prin anemie, caderea dintilor si sangerari sub piele.In carenta de vitamina C tenul devine uscat si palid, pierzandu-si prospetimea si stralucirea.

   
   Cele mai bune surse de vitamina C sunt fructele proaspete, in special citricele.
   Surse de vitamina C sunt: fructe (portocale, papaya, mere, capsuni, grepfruit, pepene), broccoli, ardei gras, rosii, mango, cartofi, varza, spanac, lamaie,  afine.

   Excelente sunt si suplimentele alimentare, care se gasesc intr-o gama extrem de variata, atat din punct de vedere al formularii, cat si a concentratiilor.
   Cele mai populare sunt comprimatele si picaturile de vitamina C naturala.Acestea din urma se recomanda mai ales copiilor mici, fiind usor de adminstrat.

Retete de vara

   Pentru astazi va propun trei retete mai usoare, de vara.Mai intai o salata de cruditati racoroasa, apoi o mancare cu telina, iar la final o prajitura cu prune.Totodata, va voi tenta si cu trei bauturi din fructe si legume, numai bune pentru zilele toride.




                                                  Salata de cruditati

   - 300 g mere,
   - 500 g morcovi,
   - 500 g varza alba,
   - zahar, ulei, otet,
   - rosii pentru prezentare.

   Merele bine spalate si curatate de coaja, se dau pe razatoarea mare, morcovii curatati si spalati, se dau pe razatoarea mica, iar varza se toaca marunt si se framanta cu putina sare.
   Se amesteca merele, morcovii, varza, 50 ml ulei, zahar si otet dupa gust.Otetul se poate inlocui si cu zeama de lamaie.
   Rosiile pastrate pentru prezentare, se spala, se scobesc si se umplu cu compozitia obtinuta mai sus.Se aseaza pe o farfurie si se orneaza dupa gust.

                                                     Telina cu ciuperci

   - doua teline mici,
   - doua cepe,
   - o lingura faina,
   - 100 ml vin alb,
   - 200 g ciuperci,
   - piper, sare, foi de dafin.

   Telinele se curata, se spala si se taie in felii de 1 cm.Se pun la fiert cu apa rece si cu sare.Cand sunt pe jumatate fierte, se pun la scurs.
   Se calesc in ulei cepele tocate, se adauga faina si cand totul s-a rumenit usor, se stinge amestecul cu un paharel de vin alb, indoit cu apa.Se adauga sarea, piperul si frunza de dafin.Se lasa sosul la fiert cam 1/2 ora si cand este potrivit de scazut, se toarna peste teline.Se adauga 200 g ciuperci curatate si tocate marunt.Se potriveste gustul de sare si se mai lasa 20 de minute la fiert.

                                                    Prajitura cu prune

   - o cana gris,
   - o cana zahar,
   - o cana fulgi de nuca de cocos,
   - 2/3 cana margarina topita,
   - doua oua, 
   - un iaurt mic, simplu, (125 g),
   - 200 g prune,
   - sare.
   Pentru sirop:
   - o cana zahar,
   - 1/2 cana apa.

   Intr-un castron mai mare se pune grisul, zaharul si nuca de cocos, la care sa adauga un varf de cutit de sare.Se amesteca totul, apoi se incorporeaza iaurtul, (daca doresti o prajitura mai aromata, se poate pune un iaurt cu fructe) si ouale si se amesteca bine pentru a se omogeniza compozitia.Margarina topita se incorporeaza in compozitie si se amesteca usor.Se spala prunele, se scot samburii, se taie prunele in jumatati sau in sferturi, dupa preferinta, si se adauga ultimele in compozitie.Se amesteca totul si se toarna intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina.Se coace la foc mediu si se incearca cu scobitoarea.Cand este gata, se lasa la racit, apoi se taie patratele.Se prepara un sirop din zahar si apa, apoi se tine pe foc, amestecand, pana se ingroasa putin.Siropul cald se toarna peste prajitura rece, taiata.Se presara nuca de cocos pe deasupra si se poate orna cu prune intregi sau migdale.

                                           Suc de pepene galben cu mere

   - un pepena galben decojit si fara seminte,
   - 3-4 mere medii,
   - menta, 
   - gheata.

   Se spala bine merele, se taie bucati si se scot samburii.Se curata si se scot semintele din pepene, dupa care se taie cuburi.Se adauga pe rand merele si pepenele in storcator si in sucul obtinut se poate adauga apa sau socata, daca il doriti mai diluat sau mai acidulat.In pahare, la final, se adauga gheata si o frunzulita de menta.

                                                 Suc cu legume si mere

   - o varza mica (cca 330 g),
   - 2 morcovi,
   - 5 mere micute,
   - o sfecla rosie mica (120 g).

   Se spala merele si varza.Se curata merele de samburi si se taie cuburi, iar varza se curata de foile de deasupra si se taie bucatele.Se curata morcovii si sfecla, se spala si se taie bucati.Pe rand se introduc bucatile de fructe si de legume in storcator, sucul obtinut punandu-se in pahare ornate dupa preferinta.

                                                    Fresh de fructe

   - 2 mere, 
   - 2 portocale,
   - un amestec de capsuni, zmeura, mure.

   Se spala fructele, se curata portocalele si se taie bucati.Se scot samburii la mere si se taie si ele bucati.Se introduc in storcatorul de fructe, iar pentru a obtine mai mult suc, se recomanda ca fructele de padusre si capsunii, sa fie proaspete, nu congelate.

 


   Va dorim pofta buna!

       





 

Feriga

   Denumirea populara a ferigii: barba ursului, falitura, feliga, feriga, ferice, iarba sarpelui, limba cerbului, limba sarpelui, navalnic, spasmul dracului, spata dracului.

   Se cunosc peste 20.000 de specii de ferigi, clasificate in aproximativ 300 de genuri!
Sunt plante iubitoare de umezeala, de aceea le intalnim in locurile unde este racoare si lumina, dar nu foarte puternica. Aceste conditii sunt intalnite in padurile de campie, dar in special in cele de la munte, pe valea raurilor.

   Feriga este prima planta vasculara aparuta pe uscat.
Spre deosebire de alte erbacee, feriga contine xilem si floem, doua substante care fac din aceasta o planta vasculara, adica o planta care are in structura ei vase prin care circula seva.
Un alt lucru deosebit la aceasta planta este faptul ca nu are nici seminte si nici flori.

   Pe spatele frunzelor pot fi observati niste sori maronii.
   Acesti sori, contin sporangi cu spori, care odata ajunsi la maturitate sunt eliberati si cad pe pamant.
   Sporii eliberati germineaza si dau nastere unui protal sub forma de inima. In urma fecundarii se va forma celula-ou, din care se va dezvolta o noua feriga.

   In traditia populara feriga este folosita in diferite afectiuni.
   Rizomul cules toamna si pastrat in loc uscat, este intrebuintat contra teniei, fie pisat marunt si amestecat cu miere, se ia seara si dimineata pe nemancate, fie curatat, fiert, iar decoctul astfel obtinut se bea dimineata pe nemancate.
   Rizomul pisat se poate amesteca cu vin si se consuma pentru afectiuni ale inimii.
   Decoctul de rizom de feriga se mai bea in loc de apa, de catre cei bolnavi de astm.
   Se mai poate folosi decoct de rizom care se tine in gura, pentru ameliorarea durerilor de dinti.

   Planta se poate fierbe si se trateaza picioarele in dureri de reumatism.

   Frunzele de feriga se pot aduna in iunie, iulie, cand sunt in plina dezvoltare, se umple cu ele perne si saltele, fiind foarte indicate pentru un somn odihnitor.

   Compozitie chimica: in general se folosesc rizomii de la feriga si aceştia contin acid filicic, acid alfa si beta flavospidic, ulei volatil format din esteri ai acidului butiric si octilic, tanin, aspidinol, albaspidina, floraspidinol, floraspina, desaspidina, aspidina, paraspidina, floraspirona.

   Filicina are o actiune antiparazitara, de aceea are efect asupra teniei, insa folosirea ferigii, pe cale interna, se face cu precautie si cu sfatul medicului, pentru a nu risca otravirea.
   Din cauza potentialului de toxicitate, tratamentele pe baza de feriga (de orice fel) se administreaza doar sub supravegherea medicului.
   Supradozarea se manifesta prin: greata, varsaturi, diaree, tulburări nervoase, oboseala, somnolenta, tulburari de vedere si auz, dereglarea batailor inimii etc.
   Si feriguta dulce este citotoxica. Este posibil ca beneficiile terapeutice ale plantei sa fie mai mici decat pericolele cu manifestare tardiva!

   Extern, feriga se foloseste in: dureri de  guta sau raceli unde este foarte eficienta.
   Pentru guta: o mana de frunze se vor fierbe timp de 10 minute dupa care se va face o cataplasma cu aceste frunze. Peste noapte se pot pune comprese cu acest lichid care se imbiba intr-o panza cu care se panseaza locul dureros.
   Pentru raceli: se fac bai fierbinti la picioare, iar in aceea apa se pun frunze de feriga.

   Radacina de feriga mai poate fi utilizata impreuna cu frunzele de nuc in bai caldute, ce au efect in cazul varicelor.

   Feriga este uneori folosita in medicina pentru tratarea ranilor si curatarea taieturilor.
   Feriga este considerata un bun bandaj atunci cand nu ai la indemana materialele medicale necesare.

   Pentru persoanele care au fost intepate de tantari, medicii fitoterapeuti recomanda frictionarea regiunii cu frunze de feriga.

   Feriguta dulce are un rizom mic, putin carnos, orizontal, usor turtit, de grosimea unui creion, din care se dezvolta frunze compuse, penate, lungi de 10-25 cm, rotunjite la varf.
   Rizomul uscat al ferigutei dulci, colectat toamna tarziu sau primavara devreme, are valoare fitoterapeutica.
   Atat gustul, cat si mirosul rizomului de feriguta dulce sunt neplacute.
   Rizomul contine glucide, ulei gras, rasini, enzime si este laxativ, colagog si litotritic.
   Se utilizeaza in afectiuni hepato-biliare insotite de constipatie si ca adjuvant in litiazele urinare, in general sub forma de decoct.
   Acesta se prepara dintr-o lingura cu radacina uscata fiarta in 400 ml apa, pană ce un sfert din apa se evapora. Preparatul se bea treptat, pe parcursul a doua-trei ore.Si infuzia este foarte buna pentru afectiunile prezentate. Se obtine oparind o lingurita cu radacina macinata cu o cana cu apa.
   Ceaiul de feriguta se mai foloseste in anorexia provocata de indigestii ori cauzata de parazitii intestinali.

 
   

Punctele de grasime

   Pe langa cosuri, puncte negre, acnee, cuperoza si alte probleme ale tenului, femeile se confrunta si cu punctele de grasime.Acestea apar la persoanele adulte, dar poate fi intalnita in unele cazuri si la copii si bebelusi.De cele mai multe ori punctele de grasime dispar de la sine, pe masura ce inaintam in varsta.

   Atunci cand cheratina, o substanta produsa de piele, ramane blocata in tesuturile de la suprafata pielii, se formeaza mici chisturi, adica aceste puncte de grasime.Zonele unde acestea se extind sunt obrajii, pleoapele, zona ochilor, dar sunt persoane care au puncte de grasime si pe gat, piept si frunte, insotite de puncte negre si acnee.Acumularea de sebum din pori, astuparea porilor si ingramadirea bacteriilor sub piele pot duce la formarea de puncte albe, sau galben deschis.

 

   Punctele de grasime sunt micute, au un aspect perlat si pot fi confundate cu cosurile, insa indepartarea lor se face cu multa grija.Radacinile lor sunt destul de adanci, insa sunt nedureroase si fara efecte secundare, iar dupa cateva zile pot disparea de la sine.

   Exista o mare diferenta intre punctele negre si punctele albe:  punctele negre sunt pori partial blocati, iar porii complet blocati sunt numiti puncte albe.

   Indepartarea lor se face in cabinetul  unui medic dermatolog, asta in cazul in care nu dispar de la sine.Stoarcerea unui punct de grasime, la fel ca a unui cos, poate duce la aparitia unor cicatrici permanente.

    Cosmeticiana va deschide porii si va catifela pielea pentru a curata mai usor impuritatile. Dupa aceasta etapa va fi mai usor sa indeparteze comedoanele/punctele negre, punctele albe si toate cosurile.
    Va folosi apoi un ac sterilizat pentru a apuca usor varful punctului alb. O presiune usoara va fi necesara pentru a elibera materia. In principiu, acesta este cel mai folosit mod de a indeparta punctele albe, atat de catre dermatolog cat si de catre cosmeticiana. Metoda seamana cu modul in care este indepartat un cos, dar este necesara o atentie mai mare.

   Exista o serie de modalitati prin care se poate preveni aparitia acestora, cum ar fi:

   1.Curatarea fetei de cel putin doua ori pe zi cu produse de ingrijire specifice tipului  de ten.Lotiunea de curatare faciala ar trebui sa contina acid salicilic sau acizi alfa hidroxi, pentru a destupa porii.Trebuie sa avem grija ce fel de produse folosim, deoarece unele dintre acestea favorizeaza aparitia punctelor de grasime, din cauza substantelor pe care le contin.Produsele folosite ar trebui sa fie antibacteriene, iar o lotiune tonica pentru inchiderea porilor poate fi folosita dimineata si seara.

   2. Exfolierea pielii in mod regulat, de doua sau trei ori pe saptamana.Produsele exfoliante se aplica pe toata suprafata pielii cu miscari largi, circulare, insistand pe zonele cu probleme.Se recomanda un exfoliant usor, cu particule mici.

   3.Crema hidratanta nu trebuie sa lipseasca din rutina zilnica de ingrijire, indiferent daca vorbim de un ten gras sau mixt.

   4.O sauna faciala, macar o data pe saptamana, este foarte indicata. Se sta cu fata la aburi, pentru cateva minute, pentru a curata fata de impuritati si pentru a deschide porii.Pielea devine mai moale si se poate curata mai usor de sebum, celule moarte, praf, machiaj.

   5.Hidratarea trebuie facuta si din interior, pentru a curata toxinele din organism.

   6.Demachierea este un pas care nu trebuie sarit in nici o seara, indiferent daca am folost machiaj peste zi sau nu. Servetelele demachiante folosite sa nu fie pe baza de ulei, deoarece pot contribui la formarea grasimii in foliculi.Produsele de machiaj ar trebui sa fie nonacnegenice si noncomedogenice.

   7. Folosirea zilnica a unei creme cu factor de protectie cel putin 15, chiar si in timpul iernii, pentru a va proteja pielea de razele nocive.

   8. Evitarea atingerii fetei cu mainile murdare - puteti transfera bacteriile si cauza inflamatii.

   9. Evitarea unor sapunuri sau lotiuni de curatare prea puternice.

 

Acneea

   Acneea este o afectiune cronica a pielii, aparuta in urma unor procese inflamatorii la nivelul foliculilor pilosi si a glandelor sebacee. Cei mai afectati de acnee sunt adolescentii (in proportie de circa 50-60 %). Afectiunea se manifesta prin aparitia unor abcese mici si numeroase, localizate la nivelul fetei, pieptului, umerilor sau a spatelui. 
  
   Atunci cand boala afecteaza persoanele tinere este numita acnee juvenila (sau vulgara), insa ea poate sa apara si la femeile de peste 40 de ani (acneea rozacee). Un al trilea tip al afectiunii este acneea neonatala, care se manifesta doar la unii nou-nascuti, in primele luni dupa nastere.

    Aplicarea unui tratament necorespunzator, prin interventii mecanice (stoarcerea cosurilor), leziunile se pot agrava, lasand in urma lor cicatrici permanente.

    Acneea este specifica adolescentei, atunci cand organismul nostru trece prin schimbari hormonale majore. Insa din pacate, pentru unele persoane, acneea nu trece o data cu inaintarea in varsta, ci din contra, se poate agrava. 

   Dacă te numeri şi tu printre persoanele care nu mai ştiu cum să scape de acnee, chiar dacă respecţi regulile de îngrijire, poate este timpul să-ţi analizezi modul în care te alimentezi.
   Pe lista neagră sunt pizza şi pastele. Alimente cu un indice glicemic ridicat care pot să favorizeze apariţia acneei sau să o agraveze atunci când ea există deja. Din aceeaşi categorie fac parte şi cartofii prăjiţi, popcornul şi băuturile carbogazoase. Explicaţia este una simplă. Un indice glicemic ridicat obligă pancreasul să secrete o cantitate mai mare de insulină. Aceasta atrage după sine modificarea balanţei hormonale din organism, iar de aici se ajunge la multiplicarea celulelor pielii în interiorul porilor (urmată de blocarea acestora) şi creşterea secreţiei de sebum. Şi aşa apare acneea.

   De asemenea, cantitatea de sebum secretată de piele poate fi influenţată şi de cantitatea de grăsimi din alimentaţie. De aceea, dermatologii recomandă reducerea aportului de alimente bogate în grăsimi. Se crede că cele mai nocive pentru persoanele cu ten acneic sunt grăsimile saturate (care se găsesc în cantitate mare în carnea roşie) şi cele hidrogenate (sau trans, care se găsesc în margarină şi în toate produsele obţinute cu ea).

 

   Produsele lactate sunt şi ele pe lista neagră pentru că au în compoziţie un hormon de creştere (numit factor insulinic de creştere). Un nivel mare al acestui hormon atrage după sine creşterea secreţiei de sebum, contribuind astfel la agravarea acneei. De asemenea, lactatele coţin şi hormoni masculini, iar aceştia duc la creşterea secreţiei de sebum.

 

    Tuturor celor afectati de acnee, indiferent ca ne referim la adolescenti sau la adulti, le este recomandata o dieta pentru purificarea tesuturilor, care contribuie si la echilibrarea hormonala, dat fiind ca in aparitia cosurilor este implicat uneori excesul hormonal. Pentru aceasta, se vor consuma, pe cat posibil, alimente naturale, punand un accent deosebit pe fructele si legumele proaspete. 

 

   Produsele bogate in zinc vor fi bine reprezentate in dieta zilnica, prin consumul de germeni de grau, fasole, drojdie de bere, seminte de dovleac, nuci, sfecla rosie, varza, spanac si portocale. Se vor adauga, pentru sanatatea tegumentului, si vegetale bogate in beta-caroten: caise, catina alba, morcov, dovleac, laptuci, napi, papadie, piersici, prune si spanac. In una sau doua zile pe saptamana este indicat sa se consume doar ceaiuri si sucuri proaspete de rosii, papadie, portocale, struguri ori sfecla rosie. 

 

   Se vor limita sarea, condimentele, mezelurile, carnea rosie, zaharul, alcoolul, ciocolata, cafeaua si, in general, toate alimentele procesate. Cei care pot si au acordul medicului, pot tine o zi de repaus alimentar, in fiecare saptamana.

 

 Daca tenul tau nu a fost niciodata foarte curat si iti apar frecvent cosuri la nivelul fetei, gatului si chiar decolteului, atunci incearca urmatoarele tratamente naturiste. Nu uita ca plantele pot face minuni!

 

   Remedii:

 

    Busuiocul: daca tenul dv. este unul acneic, trebuie sa va spalati fata cu apa si cu un sapun care nu contine ulei, dar nu usuca pielea. Indicat este tratamentul cu busuioc Fierbeti 2 sau 3 lingurite de busuioc uscat intr-o cana de apa. Raciti si aplicati cu un tampon de vata pe pielea curata. Alte plante utile in cazul acneei sunt: papadia si urzica.

 

   Iaurtul: amesteca o lingura de iaurt natural, gras cu o lingurita de tarate si amesteca bine pana se omogenizeaza si devine o pasta. Se aplica pe toata fata, taratele avand rolul de a curata in profunzime pielea. Lasa masca sa actioneze maxim 20 de minute. 

    Apa de argila: se pune o lingurita de argila intr-un pahar cu apa si se lasa toata noaptea. A doua zi, dimineata, se agita continutul si se bea cu inghitituri rare.

 

   Sapunul eco: foloseste intotdeauna un sapun natural, 100% ecologic sau care este special creat problemelor tale. Evita sapunurile din comert antibacteriene sau abrazive, deoarece nu sunt indicate. Nu folosi niciun sapun dupa tratamentele sau mastile de curatare, deoarece nu mai este necesar. 

 

   Drojdia de bere: se consuma zilnic o bucata de marimea unei nuci sau o lingura de drojdie pulbere. Acest remediu furnizeaza vitamine necesare pielii si stopeaza supuratiile.

   Doua lingurite de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de masline si 2 linguri de miere lichida se amesteca bine pana se omogenizeaza. Pasta astfel formata se intinde pe fata si se lasa 30 de minute. Se clateste cu apa calda.

 

 

 

  Glicerina:  se amesteca o jumatate de lingurita de glicerina cu 5 picaturi de zeama de lamaie, jumatate de fiola de apa distilata si praf de argila, pana se obtine o crema. Masca se lasa 30 de minute pe fata si se curata cu ajutorul apei calde, fara sapun.

 

   Lamaia: 2 picaturi de zeama de lamaie, 1 lingura bicarbonat de sodiu si o fiola de apa distilata se amesteca bine. In acest fel ai preparat un toner, cu care sa iti tamponezi fata inainte de culcare. Lasi 30 de minute sa actioneze, apoi speli fata cu apa calduta, fara sapun. Lamaia are proprietatea de a scadea aciditatea pielii, care favorizeaza aparitia acneei.

 

  Sucul de lamaie:
-functioneaza ca un toner,insa pentru ca este foarte acid nu poate fi lasat pe fata foarte mult
-aplicati sucul de lamaie pe fata si dupa 10 min spalati,in 10 minute vor fi indepartate de pe fata murdaria,uleiul etc.
-pielea poate deveni sensibila daca e utilizat frecvent sucul de lamaie,din aceasta cauza se recomanda utilizarea lui o data pe saptamana.

 

   Uleiul de catina alba: se iau 1-3 lingurite de 3 ori pe zi, inainte de mese, cu putina miere. Extern, uleiul se aplica pe zona afectata. 

 

   Aloe vera: la plafar gasesti un gel de aloe vera natural, foarte bun pentru cosuri. Aplica gelul pe fata si lasa-l sa actioneze 20 de minute inainte de a te spala. Aloe vera este un bun antiinflamator si antibacterian. 

 

   Coaja de portocala: rade coaja de la o portocala si amestec-o cu putina apa, pana devine o pasta. Se aplica pe fata si se maseaza timp de 10 minute.

 

   Infuzia de coada-soricelului: se obtine prin adaugarea unei lingurite de planta maruntita in 250 ml apa clocotita. Se infuzeaza 5-10 minute si se beau 2-3 cani pe zi.

 

   Decoctul din teci de fasole:  se pregateste adaugand o lingura teci maruntite la un litru apa rece si fierband totul timp de 20 de minute. Se beau 2-3 cani pe zi.

 

   Aspirina: amesteca 2 pastile de aspirina pisata cu o lingura de miere de albine, o lingura zeama de lamaie si o lingura praf de argila. Masca astfel rezultata se aplica pe fata curatata in prealabil, se lasa 30 de minute, apoi se clateste cu apa calduta, fara a folosi sapun. Este o masca ideala pentru cei care au probleme cu cosurile si poate fi facuta in fiecare zi.

 

   Sucul de fasole verde: in cantitate de 100 ml, se amesteca cu 200 ml suc de morcovi si se bea zilnic, inainte de masa.

 

    Infuzia de frasin: se obtine din doua lingurite de frunze puse peste 300 ml apa clocotita si infuzate 15 minute. Se beau cate 100 ml dupa cele 3 mese principale. Extern, se pot aplica comprese cu aceasta infuzie, pentru a grabi cicatrizarea si a preveni reaparitia inflamatiei.

 

   Infuzia sau decoctul de nuc: se prepara din frunze sau din coaja nucilor verzi (o lingurita la 250 ml apa clocotita). Din infuzie se consuma o cana pe zi, iar decoctul se folseste pentru cataplasme.

 

    Tinctura de nuc: se pregateste prin macerarea a  20 g frunze de nuc in 100 ml alcool de 70 grade, timp de 14 zile. Se vor administra cate 15 picaturi de 3 ori pe zi.

 

   Tinctura de papadie: se obtine din 20 g radacini maruntite si macerate in 100 ml alcool, timp de 14 zile.  Se iau cate 15-20 picaturi, de 2-3 ori pe zi. Primavara, se mananca zilnic 5-10 tulpini crude, spalate in prealabil. Din sucul de radacina de papadie (recoltata toamna) se iau 1-2 linguri pe zi, diluate cu apa. 

 

 

 

   Tinctura de soc: se obtine doar din fructe nematurizate (culese atunci cand au o culoare rosie spre violet). Fructele se storc, iar sucul se combina cu alcool dublu rafinat, in parti egale, si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se ia o lingurita de tinctura diluata intr-o jumatate de pahar de apa, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face pe o perioada de minim trei luni, pentru ca procesul de dezintoxicare sa fie complet. Pe toata perioada tratamentului, in alimentatie se diminueaza mult consumul de carne si zahar si se elimina alimentele care contin aditivi alimentari. 

 

   Alifia de galbenele: stimuleaza circulatia sangelui la nivelul tesuturilor, grabind cicatrizarea. In vederea prepararii, se amesteca pana la omogenizare o lingurita de suc de galbenele (extras din flori proaspat culese) cu 30 g unt proaspat. Produsul se pastreaza la frigider. Acest unguent se aplica pe zonele afectate, de cateva ori pe zi.

  

   Otetul de mere sau alcool:

- ambele sunt fosrte acide,ceea ce inseamna ca poate ucide celulele moarte ale pielii si curata porii forte bine.
- actioneaza la fel de bine ca orice toner cumparat de la magazin si sunt mult mai ieftine
- acoolul este deosebit de puternic asa ca daca observati ca pielea s-a uscat incetati sa il mai folositi.   
- aplica otet alb pe fata curatata in prealabil si lasa-l 10 minute sa actioneze. Apoi, clateste bine fata cu apa calduta. 


   Mierea:
- este un bun antibacterian motiv pentru care este folosita in multe tratamente faciale
- daca aveti un cos de care vreti sa scapati pana a doua zi puneti miere pe el si lasati sa actioneze toata noaptea
- mierea poate fi folosita ca o masca propriu-zisa ,aplicati mierea pe fata lasati-o timp de o ora dupa care indepartati-o,o sa vedeti rezultate uimitoare.

   Pasta de dinti:
- daca nu aveti miere pe acasa sigur aveti pasta de dinti
- aplicati pasta de dinti pe cos si lasati-o sa actioneze pana a doua zi o sa vedeti ca o sa dispara cosul.

   Zaharul brun:
- la dus atunci cand porii sunt deschisi se aplica zaharul brun pe zonele cu probleme,acesta va curata murdaria,celulele moarte
- ziua urmatoare veti vedea o schimbare notabila in acnee iar pielea va fi mult mai catifelata.
- se utileaza de 2-3 ori pe luna.

   Albusul de ou:
- albusurile de oua se bat pana se intaresc
- se aplica pe fata si se lasa sa actioneze 15-20 minute
- albusul de ou elimina excesul de ulei din piele.