Meloterapia apelează la tehnici de apropiere verbale și nonverbale prin asocierea sunetului, a corpului și grafismului, utilizând suporturi instrumentale, expresii ale corpului și ale vocii, la fel ca și încercarea unei destinderi psihomuzicale și a relaxării.Aceste tehnici au ca scop acționarea asupra diferitelor dereglări de personalitate și crearea unei reglări, atât emoțională, cât și relațională la copii, cât și la persoanele în vârstă.
Meloterapia există de aproximativ 40 de ani, fiind utilizată mai întâi în Germania, Argentina și Brazilia. și este acea parte a medicinei care studiază complexul sunet – ființa umană – sunet, având ca scop, prin utilizarea mișcării, a sunetului și a muzicii, de a deschide canale de comunicare ale ființei umane, cu obiectivul de a obține efecte terapeutice, psihoprofilactice.
Bilanțul de receptivitate, un mijloc de apropiere muzicală a bolnavului:
Prin bilanțul de receptivitate se înțelege un mijloc de apropiere muzicală a bolnavului.Prezentarea muzicii trebuie făcută ca o expresie, un limbaj, un mesaj, pentru că bilanțul de receptivitate nu este un test.După ce a ascultat un fragment muzical care a durat 3 minute, pacientului îi este propus să formuleze cu voce tare ceea ce era interiorizat.Bilanțul este compus din zece fragmente pentru adulți și șase pentru copii.
Conversația este foarte utilă în meloterapie.Ea are ca scop explicarea termenului de meloterapie și rolul pe care îl joacă din punct de vedere terapeutic, aflarea gusturilor muzicale ale pacientului și dacă el poate recepta muzica ca pe un mijloc terapeutic, pentru că nimeni nu poate fi vindecat fără dorința sa.În cazul în care există dificultăți de expresie verbală, o ascultare muzicală, în timpul conversației, ar putea stabili un contact.
Bilanțul psihomuzical activ:
Bilanțul muzicoterapiei active este inspirat din lucrările doctorului Benenzon și demonstrează mai ales interesul comportamental în ceea ce privește instrumentul decât posibilele cicatrice ale pacientului.
Un bilanț psihomuzical activ este compus din două părți:
- Pe fondul unor instrumente cu utilizare simpă, pacientului îi este cerut să facă ce dorește.
- Același lucru îi este cerut să facă sub influența a patru fragmente reprezentative prin ritm, armonie și electroacustică dintr-o melodie.
Scopul este de a cunoaște comportamentul pacientului în funcție de descoperirea instrumentului favorit, înainte de a incepe o ședința de meloterapie.
