Se poate fierbe cu vin si se ia contra racelii.Adaugati cateva boabe de piper cand fierbeti vinul rosu si o sa obtineti o nota picanta, placuta, care va va desfunda nasul in serile reci de iarna.
Se consuma macinat, cate putin, pentru a se regla activitatea sangelui mai ales in sezonul rece.
Extern se va amesteca cu putin alcool si se maseaza zonele dureroase pentru calmarea lor sau pentru restabilirea circulatiei sangelui.
Pentru colici se inghit boabe de piper, intregi.
Cei care sufera de hernie, carcei si dureri de stomac pot lua un pahar de tuica amestecata cu piper care se bea dintr-o sorbitura.
Faina de boabe de piper rasnite, presarata pe o batista si udata cu spirt, se poate aplica la junghiuri si contra durerilor de piept.
Piperul este originar din padurile musonice din India. Din acest motiv clima din regiunea pacifica este cea mai potrivita pentru cultivarea lui. Cei mai mari cultivatori de piper sunt Malaysia (Malaezia) – in special insula Borneo, India și Brazilia.
Piperul este fructul unei plante cataratoare, vesnic verde, ce atinge inăltimi de pana la 8 metri in mod spontan sau 4 metri in culturi. Planta de piper rodeste incepand din al optulea an de viata timp de 20 de ani iar fructele sunt, in functie de stadiul de coacere, de culoare verde sau rosie, asemantoare la forma cu coacazele. In functie de perioada de recoltare si de prelucrare piperul este de 4 feluri.
Piperul verde este recoltat inainte de coacere, murat in sare sau saramura de otet sau congelat-uscat printr-un procedeu special, imediat dupa recoltare.
Piperul negru este un piper recoltat necopt si uscat la soare dupa ce a fost cules. In urma acestui proces devine negru si dur la textura, iute si intepator la gust si miros.
Piperul alb are boabe rosii, coapte, care se tin la inmuiat o saptamana inainte de a li se indeparta coaja. Apoi boabele sunt uscate la soare devenind gaben-albicioase.
Piperul rosu are boabe de culoare roz cand este cules si nu este prelucrat.
Nu lasati boabele de piper rosu la indemana copiilor. Desi nu este la fel de iute ca celelalte sortimente de piper, consumat in cantităti mari, este otravitor.
In forma naturala piperul nu are miros, dar gustul sau este picant si usor iute.
Gustul intens al piperului este dat de subtanta care ii poarta numele: piperina alcaloida. Piperul verde este foarte aromatic. Cel negru este iute. Piperul alb este fin si mai putin iute. Piperul rosu este dulceag, picant si usor iute.
Actiune farmacologica: digestie lenesa, constipatie, bronsite, regleaza activitatea sangelui in circulatia lui defectuoasa, diverse dureri chiar reumatice, rezolva indigestiile, este un antibiotic, antimicrobian, anticataral, antiinflamator, ajuta la expectoratie calmand tusea.
Piperul ajuta digestia. Se stie ca digestia debuteaza in gura, iar salivatia joaca un rol important in acest proces. Ea incepe sa separe unele componente alimentare pentru a le face mai usor asimilabile de catre organism, creeaza bolul alimentar si protejeaza dintii de aciditatea din gura. Chavicina este o rasina picanta continuta in piper, ce mareste productia de saliva.
Cand esti la dieta, piperul da gust mancarurilor fade, lipsite de grasimi, ajutandu-te sa suporti mai bine noile reguli alimentare. Efectul picant al piperului le este util si batranilor, care au gustul alterat de trecerea anilor, iar acest condiment le reda placerea de a manca.
Piperul faciliteaza eliminarea mucozitatilor si poseda o actiune dezinfectanta si analgezica locala. De aceea este foarte util contra bolilor de iarna: bronsita, laringita, raceala. Contra durerilor de gat se recomanda reteta urmatoare: in 250 ml apa fiarta, lasa la infuzat 20 boabe de piper macinate si 2 catei de usturoi, apoi se indulceste cu miere. Se bea amestecul de 3 ori pe zi.
Piperul stimuleaza libidoul datorita proprietatilor sale tonifiante si actiunii sale vasodilatatoare. Cand excitatia creste, organele sexuale, atat ale barbatului cat si ale femeii, se umfla. Fenomenul se datoreaza maririi in volum a vaselor sangvine ce iriga acest organe. Deci, pentru a condimenta un pic o cina romantica, rontaiti in fiecare zi 6 boabe de piper cu 4 migdale si un pahar cu lapte. Migdalele sunt si ele afrodisiace (contin arginina, un aminoacid implicat in mecanismul erectiei). Laptele este un afrodisiac reputat deoarece contine peptide ce stimuleaza productia de endorfine.
Piperul este un antibiotic si un antiparazitar intestinal, care reduce fermentatia in stomac. Daca ai deja probleme intestinale si vrei sa le calmezi, asociaza piperul cu coriandrul, ghimbirul si curcuma si vei obtine un cocteil puternic dezinfectant.
Piperul provoaca dilatarea arterei renale, adica mareste productia de urina. Aceasta proprietate detoxifianta este amplificata si de alt proces. Piperul mareste calibrul vaselor capilare de la suprafata pielii, facilitand transpiratia.
Piperul trebuie evitat in caz de ulcer la stomac, deoarece irita mucoasa gastrica. La fel, piperul nu este recomandat in cazul ueni crize hemoroidale.
Piperul este cel mai popular condiment al lumii si, in prezent, se regaseste pe intreg globul desi a avut perioade in indelungata sa istorie in care a fost exagerat de scump fiind cunoscut si folosit ca un condiment rafinat in bucataria Imperiului Roman.
Aroma piperului verde este potrivită cu carnea de vanat, porc si miel dar si in sosuri pentru paste, marinate sau supe creme. Bucatelele de capsuni presarate cu piper verde zdrobit sunt considerate un desert rafinat. Piperul negru îsi scoate in evidenta caracterul picant in sosuri, supe si marinate, carne fripta la gratar, tocanite sau umpluturi cu carne, dar si in mancarurile cu paste.
Datorita caracterului sau delicat, piperul alb este folosit la salate, la mancarurile de peste, sosuri fine sau branzeturi.
Piperul rosu se preteaza a fi folosit cu branzeturile de capra, dar si alaturi de fructe.
Daca sunt folosite boabele intregi, incercati sa le indepartati la sfârsitul procesului de preparare. Daca folositi piperul macinat, adaugati-l doar in etapa finala a procesului de preparare. Pentru o aroma mai puternica, folositi o rasnita de piper si macinati boabele de piper in momentul adaugarii la mancaruri.
