Se afișează postările cu eticheta flori de roiba. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta flori de roiba. Afișați toate postările

duminică, 6 martie 2016

Roiba

   Roiba este o plantă erbacee, din bazinul mediteranean, extinsă la noi în culturi.Înaltă de 50-80 cm are tulpina muchiată, foarte aspră (scabră) şi agăţătoare.
   Frunzele dispuse câte 4-6 în verticele, sunt lanceolat-eliptice, pe margini cu peri recurbaţi, lungi și încârligați.
   Florile albe gălbui, fructele nişte boabe întâi roşii apoi negre.Florile în cime laxe, pauciforme, sunt de culoare palid-galbenă, iar fructele bace roşietice de mărimea unui bob de mazăre.
   Înfloreşte din iunie până la sfârşitul lui iulie.


   Acţiune farmaceutică: se pot folosi pentru prevenirea calculilor în special fosfatici, diuretice, saluretice, emenagog, tonic, dizolvă calculii în special cei fosfatici, elimină spasmele, provoacă apariţia ciclului întârziat.Are o puternică acţiune diuretică.

   Denumiri populare: broci, garanţă, iarbă de margine, iarbă vopsitoare, paţachină, rudă, rughie, ruibă, rumele, ştevie.

   Preparare: se poate folosi preparatul Tiruco (extract fluid de rădăcină de Roibă) de 3 ori pe zi câte 20-30 picături.
   Pulbere de rădăcină se poate lua câte 1 g de trei ori pe zi.
   3g de praf de rădăcină se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute.Se strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi.
   10 g pulbere de plantă se va pune în 250 ml apă clocotită.Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară.Se poate consuma de trei ori pe zi câte o cană din aceasta înainte de mese.
   Tinctură- 50 g de rădăcină mărunţită, preferabil măcinată cu râşniţa de cafea se va pune în 250 ml alcool alimenat de 70 de grade.Se agită zilnic, seţine la temperatura camerei pentru 15 zile după care se strecoară.Se va lua câte 10 picături- 1 linguriţă diluată cu apă de 3 ori pe zi, preferabil cu 15 minute înainte de mesele principale.




   În scopuri medicinale se întrebuinţează rădăcinile recoltate la sfârşitul celui de al doilea sau al treilea an de vegetaţie.


   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile ficatului, ascită, cistite, colică renală, constipaţie, hepatite, litiază urinară, nefrite, pielo-nefrite, insuficienţă renală.

   În tradiţia populară: era cultivată prin grădinile ţărăneşti pentru că are în rădăcină un preţios colorant natural roşu. 

   Compoziţie chimică: rădăcinile conţin glicozizi oxiantrachinonici (alizarină, purpurina, etc), glicozizi.
   În unele ţări rădăcinile se folosesc pentru medicamente folosite la litiaza renală.

ShareThis