Carența de magneziu atrage după sine numeroase tulburări.
Formele cele mai bine cunoscute ale deficitului de magneziu sunt reprezentate de spasmofilie, accidente cardiovasculare și tromboze.
Aportul insuficient de magneziu în organism este legat de modul de viață și de obiceiurile alimentare, traduse prin alimentația modernă de tip snack, în detrimentul alimentației tradiționale variate.
Organismul uman are nevoie de circa 250 până la 350 mg de magneziu pe zi (5-6 mg/kg).
Magneziul constituie un element de importanță majoră în biologia umană.
Corpul uman conține aproximativ 21 grame de magneziu.
Mai mult de 2/3 din cantitatea de magneziu conținută în corpul uman se situează în oase, sectorul extracelular reprezentând doar 1% din cantitatea de magneziu existentă în corpul nostru.
Surse naturale de magneziu și indicații:
Magneziul se găsește în cereale (grâu, orz, porumb), legume de culoare verde închis, cartofi, sfeclă roșie, polen, precum și fructe: banane, smochine, curmale, migdale, nuci.
Magneziul este indicat în tulburări digestive, afecțiuni respiratorii, hepato-biliare, astenii, artroză, gută, cancer.
Importanța magneziului în organism:
Magneziul este necesar pentru metabolizarea vitaminei C, a calciului, fosforului, sodiului și potasiului.
Este esențial pentru buna funcționare a mușchilor și nervilor.
Absorbția intestinală depinde, înainte de toate, de cantitatea de magneziu ingerată.
Magneziul împiedică formarea depunerilor de calciu, a calculilor renali și biliari.
El constituie un factor de creștere, un tonic general, un regenerator celular, un echilibrant psihic, un drenor hepatic.
Contribuie la menținerea unui sistem cardiovascular sănătos și previne atacurile de inimă.
Are acțiune antidepresivă, fiind cunoscut și ca mineral antistres.
În combinație cu calciul, magneziul acționează ca un tranchilizant natural.
Sporește reacțiile de apărare ale organismului și luptă împotriva bătrâneții.
Consecințele deficitului de magneziu și bătrânețea:
Bătrânețea reprezintă unul dintre factorii de risc în privința deficitului de magneziu.
Modificările fiziologice caracteristice îmbătrânirii, precum și modificarea regimului de viață contribuie la modificarea conținutului de magneziu.
Deficitul secundar de magneziu se poate observa în cazul unor maladii sau tratamente cum ar fi diabetul nondependent de insulină sau administrarea de diuretice.
În cazul persoanelor în vârstă, carența de magneziu poate genera excitabilitate neuromusculară, modificări ale metabolismului fosfocalcic sau deficit potasic.
Literatura de specialitate specifică faptul că deficitul de magneziu contribuie la procesul de îmbătrânire și la vulnerabilitatea față de maladiile legate de acest proces.
